Expresia “nu prea e dus la biserica” are, fara indoiala, o conotatie negativa. Dar a nu fi dus la biserica in fapt, este o realitatea pe care o gasim in multe biserici unde vin oameni mai mult sau mai putin familiarizati cu regulile de comportament scrise din timpuri stravechi, iar asta poate aduce tulburare celor care chiar cauta liniste in casa lui Dumnezeu.
Am auzit oameni care spun ca nu suporta sa mai mearga la biserica pentru ca se simt tulburati de ceea ce vad acolo. Pe mine personal, unii dintre cei ne-prea-dusi la biserica (in fapt), m-au certat, m-au impins, m-au calcat pe maini, m-au inghestuit, mi-au distras atentia de la slujba, mi-au furat painea sfintita de pe masa, dar… nu au reusit sa ma scoata din biserica si nici sa ma faca sa nu mai merg. Mi-a luat ceva timp sa invat sa nu ma mai tulbur de comportamentele neadecvate, dar dupa ce am izbandit, nimic nu ma mai tulbura si imi vad linistita de fericirea mea.
Despre lumea care populeaza bisericile trebuie sa va zic un lucru important. In biserica nu intra doar viitori sfinti, ci si diavolul insusi! Si ala nu se opreste in naos sau pronaos, ci ajunge pana in altar si chiar pleaca cu tine acasa. Deci, de noi tine sa ii dam credit sau nu. „Agitatii” tineri sau batrani , femei sau barbati sunt si ei oameni ispititi sau pusi cumva sa ispiteasca. De aceea sunt cateva reguli stravechi pe care biserica le-a instituit, tocmai ca sa nu se mai tulbure oamenii:
– barbatii sa stea pe dreapta si femeile pe stanga ca sa nu se ispiteasca reciproc.
Cand mergem la biserica, se presupune ca ne dam intalnire cu Dumnezeu, nu cu prietenii, nu potentialii parteneri, nu cu actualii parteneri… Biserica nu e loc de „intalnire” si nici de cautarea sortitului/sortitei. Nu e club, nu e spatiu de socializare si nici expozitie. Nu e podium pentru defileurile de moda, nu e loc de piosenie falsa, nu e loc public, ci e CASA LUI DUMNEZEU! Cine nu stie regulile, sa le invete si sa le respecte, iar cine NU VREA sa le respecte, sa mearga in continuare, dar sa fie constient de faptul ca spre osândă o face.
O sa va povestesc cum mi s-a revelat faptul ca femeile nu au ce cauta pe partea barbatilor.
Intr-o zi, am gasit loc in fata pe partea dreapta si m-am asezat in genunchi acolo cu bucuria ca nimic nu o sa ma tulbure, ca o sa vad si o sa aud toata slujba fara sa ma mai calce nimeni pe maini. Cu toate ca eram corect imbracata, am simtit la un moment dat o atingele usoara pe sold. Am crezut ca mi se pare, dar senzatia s-a repetat si atunci am intors brusc capul. Din „cadru”, ca o strafulgerare, tocmai se retragea o mana. Am ridicat ochii in ochii celui din spatele meu si am vazut un baiat de aproximativ 14 ani, speriat si fastacit, care imi evita panicat privirea. Gandurile mi s-au succedat rapid debutand cu „Ia uite, dom’le si in biserica sunt obsedati sexual”. Apoi… „bietul baiat, cred ca e oligofren sau ceva”… si am sfarsit cu… “asa-mi trebuie daca m-am asezat pe partea barbatilor, vina e a mea!” M-am intins pana la urechea lui si i-am spus: “te rog nu mai face asta, nu sunt suparata pe tine, dar nu o mai face”. Am simtit cum se rusineaza, dar se destinde, iar eu am avut pace tot restul slujbei. De atunci nu mai fac “miscarea hoata” cu pusul pe dreapta, mi-am luat lectia.
Parintele Teofil – staretul Schitului Darvari
– femeile sa fie imbracate decent si sa aiba capul acoperit;
Incerc sa definesc cuvantul „decent”… Fusta nu este obligatorie, asa cum pantalonii nu sunt interzisi, dar trebuie vazut un pic ce fel de fusta si ce fel de pantaloni. Mai putin ispiteste o femeie in panatloni largi si cu fundul acoperit decat una imbracata in fusta scurta, crapata sau… transparenta.
Imaginati-va ca o femeie cu fusta stramta si crapata se pune pe dreapta, intre barbati, si se asaza in genunchi cu fundul in sus (cum mai vezi pe alocuri…) Oare barbatii aia din spatele ei se mai gandesc la Dumnezeu sau la „capra” sexy din fata lor? Ok, poate s-au nimerit acolo niste sfinti si nu se uita deloc la ea, dar nevestele „sfintilor”, care s-au asezat regulamentar pe stanga, oare nu se tulbura stiind ca ele stau separat de sotii lor, iar o necunoscuta le face „joculete erotice” sub masca pioseniei ingenuncheate in rugaciune?
De ce sa aiba capul acoperit? Pentru ca parul despletit e o podoaba care ispiteste, dar, mai mult de atat, este un fel de „antena” cu care isi imprastie gandurile (energiile), nu intotdeauna curate, asa cum vrajitoarele se despletesc cand fac ritualuri de magie ca sa aiba putere mai mare!
– alta regula buna este sa nu intorci capul in biserica;
Ati observat ce se intampla cand cineva priveste in spate? El vede pe toata lumea si este vazut de toata lumea. Care e problema? Distrage atentia celor care privesc spre altar, ii tulbura pe cei care (poate) plang sau au trairi intense, devine polul de interes pentru toti (lege a perceptiei care se numeste legea contrastelor si care spune ca „un stimul diferit de elementele campului perceptiv va fi discriminat mai repede”), deci persoana in cauza devine un soi de „vedeta”, de „buricul pamantului” si asta poate sa tulbure. Daca vreau sa vad asa ceva, ma duc la teatru, nu la biserica. Este un fel de intruziune in intimitatea celor care sunt acolo ca sa se roage. Nimanui nu ii place sa fie privit atunci cand cauta un pic de liniste, de pace si de trairi inalte.
– cine vine mai tarziu la biserica sa stea mai in spate;
Am observat ca tulburarea o fac mai ales cei care vin tarziu. Atunci ii apuca sa mearga la pupat icoane, la dus acatiste la altar, la fosnit pungile ca sa puna painea pe masa sau soptitul destul de tare a indicatiilor organizatorice atunci cand mai sunt cu cineva. In fond, lucrurile astea sunt normale, ca de-aia vin la biserica, dar sunt doua conditii de luat in calcul: sa le faca cu discretie sau sa nu le faca DELOC daca in momentul acela se citeste Evanghelia, se spune Crezul sau se canta Tatal Nostru. Mai sunt si alte momente cand agitatia unora aduce multa tulburare, dar ma opresc aici. Macar atat sa respecte, momentele cand ar fi cazul sa se aseze in genunchi… Vanzoleala trebuie evitata si in timpul predicii, pentru ca de acolo inveti si te inteleptesti, nu de la bucata de paine pe care ti-o da cineva de pomana dupa ce ti-a fosnit cu punga in urechi ca sa iti rupa bucata de pita…
Odata am vazut o scena care m-a revoltat pana la lacrimi. O femeie supraponderala s-a straduit minute bune sa se aseze in genunchi la momentul citirii unei rugaciuni adresate Maicii Domnului, moment la care pana si preotii isi descopera capul si se asaza in genunchi in fata icoanei (Rugaciunea catre Nascatoarea de Dumnezeu a lui Pavel Monahul). Din spate a venit o cucoana bine imbracata (genul care are haina de blana si asteapta sa i se faca loc ca sa paseasca băţoasă spre altar cu valorosul ei acatist…) Ajunsa in dreptul femeii supraponderale si blocata in intentia ei de a pluti pe „covorul rosu”, incepe sa o impinga cu piciorul pe biata femeie cerand imperativ: „Ridicati-va doamna, nu vedeti ca nu avem pe unde trece la altar?” O impingea in continuare cu piciorul ca atunci cand vrei sa dai la o parte un bolovan. Deja ma enervasem atat de tare incat imi venea sa ma ridic cat sunt de lunga, sa o iau de gulerul ei imblanit si sa o scot din biserica in suturi, dar am primit o lectie de smerenie de mi s-au umplut ochii de lacrimi. Femeia a incercat sa se ridice, dar ii era aproape imposibil fara ajutor si i-a raspuns cu voce rugatoare si un pic uimita: „Dar eu ma rog Maicutei Domnului”! Reactia aia cred ca ar fi inmuiat si un criminal. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu „imblanita”, dar mie mi s-a umplut inima de iubire pentru femeia buna si numai pentru ea am mai avut ochi.
Va dau un „hint”
Ca sa nu va mai tulbure cei care nu prea stiu ce se face si ce nu se face la biserica, va sugerez sa nu va uitati la ei. Daca, totusi, deranjul e mare, constientizati imediat ca este o ispita a celui rau de a va enerva, de a va face sa judecati semenii, de a va face sa uitati scopul cu care v-ati dus la biserica, de a va face sa nu mai auziti ce este important si, nu in ultima instanta, sa va scoata din biserica. In momentul acela incordati-va atentia la cuvintele preotului sau la cuvintele cantarilor de la strana. Daca nici acest lucru nu va reda imediat linistea, repetati in gand Rugaciunea Inimii pana linistea din suflet se reinstaureaza. O sa vedeti ca „hint-ul” meu functioneaza.
Inca un sfat
Nu ii judecati pe cei care se comporta neadecvat in biserica, ci bucurati-va pentru ei ca TOTUSI sunt acolo. Sa nu va indoiti de faptul ca in casa Domnului se intampla minuni si, poate, peste catva timp o sa ii vedeti pe acei oameni cu totul si cu totul schimbati. Are Dumnzeu grija sa ii invete, ca doar de-aia sunt acolo. Unii se comporta asa din rautatea pe care le-o insufla diavolul, altii din nestiinta, nu suntem noi in masura sa ii judecam. Mai bine invatati-i cu blandete ce ar trebui sa faca si asumati-va si eventualele esecuri. Nu toti se pot debarasa de orgoliu ca sa primeasca invatatura, dar macar incercati sa la faceti binele.
Ca sa nu credeti ca vorbesc din imaginatie o sa ma automarturisesc cu privire la perioada cand nici eu nu stiam ce se face la biserica. Aveam chemare puternica in inima, dar nu stiam ca pot sminti oamenii cu nestiinta mea, asa ca ma duceam la biserica cum ma gaseam imbracata in alergatura cotidiana. Imi amintesc ca dupa o slujba ma asezasem in strana picior peste picior asteptand-o pe o doamna (inger) care ma mai instruia cu blandete si ma ducea la diferite biserici. Cand s-a intors de la altar a surprins exact scena urmatoare. Un barbat, mai in varsta a trecut pe langa mine si mi-a ars o palma peste genunchi spunand cu asprime: „stai ca la bar si te mai si imbraci in blugi ca sa smintesti barbatii”. Irina (ingerasul meu materializat in om) a avut o reactie de mama, a alergat la mine, mi-a pus mana pe genunchi despletindu-mi picioarele, dar ochii erau la barbatul cu pricina si gura spunea: „iertati-o, inca nu stie…” Afara, m-a intrebat „ Da chiar, tu nu ai pe acasa o fusta mai lunga si niste pantofi cu talpa joasa”? M-am uitat la mine si m-am simtit de un ridicol imens, mi-a fost rusine tare pentru cat eram de neadecvata acelui cadru. Pe langa blugii mulati pe picioarele unei siluete sarita de 1,80 aveam si ghete cu tocuri de 12 cm. In mod si mai ridicol, pe cap aveam basma, legata şic in genul bandanelor… De-oadata, m-am simtit ca un nudist cu palarie intr-o manastire de calugari. Chiar acolo eram, la Schitul Darvari. Acum, dupa 12 ani, Schitul ala ma iubeste, se roaga pentru mine si imi daruieste pace sufleteasca la fiecare spovedanie. Daca se mai intampla sa am unghiile lacuite cu rosu, le ascund in palmele sotului meu, cu rusinea „nudistului” de acum 12 ani care se ascunde dupa unul imbracat… Rabdare, multi din cei care va tulbura acum vor fi ca mine.
mi-a plăcut foarte mult articolul. foarte mult. este bine scris şi multe dintre lucrurile prezentate sunt absolut coerente.
e bine că se mai vorbeşte şi despre aşa ceva, din partea unui laic nu din partea clericilor, pentru că dacă venea de la un cleric poate nu avea aşa mare impact.
acum, ca o glumă, ce te faci dacă stai pe partea cu femeile şi tot ai parte de astfel de experienţe.
Draga eumiealmeu,
Ha,ha,ha… O ispita nu vine degeaba taman la tine. Vine pentru ca exista un corespondent in tine, ai ceva de invatat sau de corectat. Vezi tu, femeia supraponderala nu s-a suparat atat de tare pe cat m-am suparat eu. Lectia era a mea. Stii de ce? Pentru ca in ea nu exista mandrie! Mandria era in mine si mai avea si o trena de mânie… Ne luam lectiile sau… ramanem repetenti. Si daca ramanem repetenti, lucrurile SE REPETA.
Multumesc de apreciere. Cuvintele clericilor au impact, dar nu la toata lumea. Ar fi si greu. E ca si cum un profesor universitar ar trebui sa tina curs in fata unei audiente formate din copii de gradinita, scolarei, liceeni, studenti si cadre universitare. Cum sa isi formuleze discursul? Un laic se exprima pe el insusi la nivelul lui de intelegere, deci este mai facil. Multe dintre lucrurile pe care le-am invatat sunt chiar de la clerici, din predicile lor. Drept e ca inca mai am mult pana sa inteleg totul, dar in 12 ani de practica ortodoxa am facut progrese mari. Oricine persevereaza urca treptele credintei, iar dupa ce invata abecedarul se pune sa scrie compuneri. Ca mine.
Chiar iti multumesc de apreciere, ma simt ca un scolar care a luat o nota buna la compunere 🙂
Cu drag,
Igalis
Iata de ce ne tulburam pentru comportamentul altora atunci cand suntem in biserica… Iata de ce Dumnezeu nu ne asculta rugaciunile.
Stimata redactie,
Ma-ntreb cateodata la ce esti mai mistoaca : la craci sau la condei .
… Dar ai vazut, asta referitor la partea stanga si partea dreapta in biserici, ca barbatii nu se duc niciodata in stanga ?
Da, femeile vin in partea dreapta, mda, insa barbatii… nici vorba, nu se duce nici unul „dincolo” .
Duminica trecuta eram la slujba , si pe partea dreapta […] a bisericii era o gramada de femei .
Ma dau eu mai in dreapta , asa mai la margine, sa stau in genunchi, in timp ce-n fata mea , la vreo doi metri, era o doamna in varsta […] care statea pe un scaun .
Bun .
In timpul slujbei se mai ridica in picioare din cand in cand si, cand se aseza, impingea scaunul mai in spate .
O data, de doua ori, etc., pana a ajuns langa mine – puteam sa-i simt mirosul .
Eu, m-am dat mai in stanga de data asta – in spate n-aveam unde, in dreapta era peretele -, si am incercat sa fiu mai departe atent la slujba .
… Insa dupa asta, la cateva secunde, mi-a venit gand : „daca da tanti un partz acum , il da chiar aici in nasu’ tau „.
Am incercat sa alung gandul .
… Dupa putin timp, iar : „daca scapa doamna asta un partz , il iei in plin ”
Ei, cred ca asta a tinut vreo 10 minute pana cand,
pan’ la urma, m-am ridicat si am plecat d-acolo .
…Onoarea mi-a fost reabilitata pana la urma la Miruit – atunci cand preotul s-a uitat cumva la doamnele din jurul lui iar doamnele s-au dat mai in spate , ca sa faca loc barbatilor .
homo religiosus
Just şi extrem de trist. Am pus şi eu filmuleţul pe blogul meu. Îţi mulţumesc că mi-ai răspuns la multe întrebări. Frumos filmul…De-am putea să ne detaşăm de tot atunci când suntem în biserică…Aşa eram şi eu la început, cum mă îmbrâncea cineva, sau mă călca, îmi spuneam că data viitoare nu mai ajung acolo…Dar, după un timp, încercam iar. Până când am ajuns să înţeleg că sentimentul credinţei nu se manifestă la toţi în aceeaşi măsură. Şi lucrul cel mai bun este că acei oameni se află în biserică. Mai am multe de învăţat la acest capitol, dar sunt şi eu pe una din trepte. Iar asta îmi dă putere să merg mai departe. Am citit pe nerăsuflate aseară postul tău (am avut ieri o zi de concediu şi tare bine mi-a prins). Încă o dată, îţi mulţumesc şi mă bucur mult că te cunosc. Alexandra
Foarte bine punctat Bogdan,
Barbatii nu stau niciodata pe stanga, dar femeile invadeaza teritoriul lor. Explicatia ai dat-o chiar tu la postul anterior. Femeile sunt in numar mai mare decat barbatii in general, deci daca nu mai au loc pe stanga se extind si pe dreapta, pe locurile barbatilor absenti. Uita-te in prima poza. Cati barbati vezi?
Stii de ce se miruiesc barbatii primii? Si asta ar trebui sa o citeasca si femeile alea care il imping pe barbata-miu sa mearga in fata la miruit, ca doar e BARBAT, in ciuda faptului ca el nu doreste si chiar le spune asta.
Se miruiesc barbatii primii TOCMAI pentru stau pe dreapta. E o chestie de organizare. Cine sta in stanga trebuie sa ajunga in dreapta ca sa sarute icoana de pe iconostas si abia dupa aceea sa fie miruit. Deci e logic ca cei care stau pe dreapta se vor mirui primii pentru ca sunt deja acolo! Dar daca o femeie s-a nimerit printre ei… nu trebuie sa astepte sa vina toti barbatii de prin biserica sa se miruiasca inaintea ei, ci se miruieste firesc, cand ii vine randul. Unii barbati prefera sa stea de mana cu sotia lor, deci ce ar trebui sa faca, sa isi puna nevasta in spate si sa fuga ei in fata la miruit ca sa nu sminteasca vreo babuţă ca a apucat sa se miruiasca inaintea lui?
Aici, barbatii sunt mai intelepti decat unele dintre femei… Am intalnit foarte putini barbati care sa faca mutre ca s-a miruit vreuna inaintea lui, dar femei care sa se uite urat la mine ca ma miruiesc inaintea sotului meu am vazut destule. Daca le intrebi de ce se miruiesc intai barbatii, nu stiu sa raspunda sau cred ca barbatului i se cuvine onoarea. Nu e chestiune de onoare, ci pur organizatorica!
Mai am un of pe suflet. Unele „plimbareţe”, in timpul slujbelor, incerca sa treaca printre mine si Florin in ciuda faptului ca ne vad ca ne tinem de mana. Noi ne strangem mainile si mai tare si ne punem „bloc” in fata ei, asteptand sa ne ocoleasca ori prin stanga ori prin dreapta, dar nu prin mijloc. Se uita tare urat si mai si comenteaza „de mana in biserica???” Da, de mana ne-a pus preotul in fata altarului cand am primit Taina Cununiei, de ce ar fi pacat sa ramanem asa?
Cu babuta cu vanturile… ha,ha,ha… ispita a fost a ta! Inteleg ca femeia nu a facut asta pana la capatul slujbei, deci nu avea vina. Mintea ta a scornit scenariul si a ras dracu de tine ca a reusit sa te scoale din genunchi!
Doaaamne, daca ati stii cate ispite am numarat eu in biserica… de la grosiere pana la extrem de subtile… si toate la mine!
Poate o sa am chef odata sa va spicuiesc din ele ca sunt de-a dreptul amuzante (unele). Altele… hmm, ma bantuie si acum si mi-e frica de ele.
Deci, Bogdanule, fa-ti si tu un „Jurnal de ispite”, ce o sa mai razi de ele cand o sa fi mos si te va fi „iertat” Dumnezeu de isptiele tineretii…
Cu drag,
Igalis
Draga Alexiska,
Am observat un lucru. Daca raresc mersul la biserica, atunci cand in sfarsit ajung la o slujba, am parte de tot felul de intamplari care au darul sa ma calce pe nervi. Cu cat strang din dinti si contiunui sa merg, cu atat slujbele devin mai placute si cu mai putine ganduri de ispita.
Apoi, dupa ce Dumnzeu imi vede, probabil, stradania, imi da daruri! Imi da loc mai bun, imi da langa mine oameni frumosi la suflet, imi da trairi pana la extaz, imi da lumina fizic! Da, astea sunt momentele pe care le iubesc si sper sa le mai merit, momentele in care Dumnzeu ma scalda in lumina! Vine, uite-asa, o raza pe geamul ingust si se pune direct pe mine. Este o senzatie de bine, frumos, curatenie, iubire si emotie pana la lacrimi. Lacrimi de fericire. Ti le doresc din toata inima, o sa vezi ca NIMIC din ce exista pe pamant nu iti poate da senzatia aia de extaz, de bucurie atat de mare, impletita cu iubire, de simti ca iti explodeaza pieptul.
Sa-ti zic semnele premergatoare…
– atunci cand nimeresti intr-un colt linistit si ai in jurul tau oameni pe care ii simti ca vibreaza placut, imprastie bine…
– atunci cand vine cineva si iti da o perna sa ti-o pui sub genunchi…
– atunci cand iti tragi nasul cu nadejde pentru ca plangi, ti-ai uitat batistutele acasa si cineva iti da un servetel fara sa i-l ceri…
– tunci cand o babuta te ajuta sa te ridici din genunchi…
– atunci cand cineva iti aduce un scaun pentru ca te-a vazut ca te-ai pus „ciuci” de durere de spate…
– atunci cand stai in genunchi si, fara sa iti propui, ajungi sa-i iubesti pe cei care stau langa tine, fara sa ii cunosti si fara sa vrei sa ii cunosti… asa, pur si simplu, le iubesti inima din ei…
– atunci cand un copil vine si se uita in ochii tai si iti zambeste TIE, tie, un necunoscut…
Atunci te tine Dumnezeu in brate! Atunci „gazda” te rasfata si bucuria e fara margini!
Ti-o doresc, dar sa avem grija la ganduri, ele sunt cele care ajung pana la Dumnzeu si ni se intorc amplificate. Cel mai bine e sa nu ai ganduri, ci doar iubire. Asa cum spun si sfintii parinti… „sa ne coboram mintea in inima” sau cum insusi Hristos l-a invatat pe Iuda: „cu inima Iuda, nu cu mintea!”
Cu drag,
Igalis
Hristos a Iviat, si bine ai revenit draga Igalis, cu articole de dupa aceste sarbatori!
stii ca tot Pastele m-am gandit la tine?
nu stiu daca e bien sa iti povestesc aici. ispita de a schimba replici dure in timpul acestor sarbatori nu m-a ocolit! de fapt am observat ca e cineva pe care familia mea a invitat si in prezenta caruia pur si simplu nu rezist acestei „ispite”.
am, cred, mare nevoie de o „intarire ” ceva mai puternica.
crezi ca pot schimba cu tine cateva cuvinte in privat?
multumesc si Doamne ajuta!
Draga Fleur de Lis,
Tu stii cat de intima e problema pe care vrei sa o discutam, deci… ti-am scris in privat, dar sa nu te indoiesti de faptul ca discutand aici vor avea de invatat si altii…
Stii ca sar ca o leoaica sa ii apar pe cei care isi deschid sufletul pe blog si nu permit nimanui sa ii judece. Eu nu judec, deci nici altii sa nu o faca. Este un semn de generozitate din partea celor care se automarturisesc, chiar daca o fac sub pseudonim. Evenimetele sunt evenimente, indiferent de numele celui care expune situatia…
Ai auzit Bogdane? Cand o fi sa ne dam cu bicicletele prin parc o sa ma recomand Gabriela, pana atunci… sunt Igalis.
Cu drag,
Igalis
Hristos a inviat, dragilor!
… Adevarat a inviat !
– Iar io sunt BenTen ! –
Hai sal’t …
De ce omu’ casca cand se roaga
BenTen
Adevarat a inviat! Ce faci tu Gabriela? Esti bine?
Bogdan, omul casca in biserica atunci cand se elibereaza de niste acumulari de energii rele. Cu cat casti mai tare cu atat mai mult te cureti… Daca nu casti, inseamna ca ori nu esti prea incarcat negativ, ori nu esti atent la slujba si atunci nu prea il deranjezi pe ala uratu’ din cuibusor…
Sunt bine, fiindca am inteles ca asa trebuie sa fiu. Primesc de la Dumnezeu tot ceea ce mi se cuvine. Nimic nu e nedrept, tot ce vine de la El e al nostru. A trebuit sa treaca mult timp ca sa inteleg asta si mai ales ca sa si simt intru totul. Tu ai fost cea care mi-a deschis ochii si pentru asta iti multumesc.
Pupici tuturor!
🙂 Bucuria mea e si mai mare, fara lipsa de smerenie, stiam ca o sa incolteasca samanta la tine, esti plamada buna!
Draga IGALIS,
Iti multumesc tare mult pentru postarea ta. Pot sa-ti spun ca, ea si inca ceva au contribuit in mod radical la modul de-a vedea actiunea lui Dumnezeu in viata mea. Aceasta postare a venit la momentul potrivit. ACUM m-am convins ,,unde omul nu poate ,Dumnezeu POATE”.
JOI am fost la biserica la Sf. Ioan. Nu s-a oficiat slujba de maslu, dar au fost citite dezlegarile. Dar cel mai importartant moment si l-a reprezentat predica, cand preotul a spus ca fiecare sa daruiaca celor de langa ei( s-a pornit de la daruirea de paine, biscuiti, etc dupa SF. Liturghie) din ce are el si asa fiecare primeste ce nu are, chiar si o vorba buna. Cuvintele spuse de preot au fost foarte profunde.
IMI este tare draga aceasta biserica. AM citit un articol si o familie timp de 14 ani au mers la doctori pentru nasterea unui copil. UN preot i-a sfatuit sa se roage ,,pentru dobandirea de prunci si nu pentru nastere”. In final, au adoptat un baietel.
Alexandra te pup cu drag si iti doresc multa lumina in suflet.
Cu mult drag,
EMY
Draga Emy,
Si mie imi place biserica aia. Toti cei trei preoti care slujesc acolo (joia la Maslu) au predici frumoase, dar unul dintre ei este „preferatul” meu. Este parintele tanar, inalt si cu parul mai deschis la culoare. Are niste predici de ma ung pe suflet!
Daca as fi fost nevoita sa imi schimb duhovnicul, pe el l-as fi luat de duhovnic. De fapt l-am si intrebat daca m-ar primi la spovedanie si mi-a raspuns cu atata bucurie si cu zambet… „sigura ca da!” Parintele ala are har. Si nu numai el…
Ma bucur ca mergi si acolo, multa mangaiere primesti.
Cu drag,
Igalis
… Aha, hai c-am inteles .
Oricum, e interesant – pentru mine cel putin – de ce cascam si nu … si nu ne doare capul sa zicem .
Sau de ce nu devenim brusc agitati – cum am auzit ca se-ntampla pe la exorcizari – si cascam doar .
? .
… Si ceva off topic ,
de cine va place mai mult , pe care o considerati mai frumoasa adica, pe Michelle Obama, sau pe Jackie Kennedy ?
BenTen
Cum s-a petrecut, Bogdan, ca te-ai semnat la doua postari la rand la fel????? Asta-i ceva atipic pentru tine!
O duminica excelenta, dincolo de vremea posomorata!
S-o fi hotarat cine e…
Ha ha ,
Deduc ca nu va place nici de Michelle Obama , si nici de Jackie Kennedy …
Bun .
… Hai sa va zic acum dragele mele, fie ca scrieti aici cu pseudonim sau fara, de ce barbatii se miruiesc in biserica inaintea femeilor – aflata astazi de la un preot de la Mihai Voda .
Paai, barbatii se miruiesc inaintea femeilor, pentru ca aici e vorba de ” crucea intreaga ” – ? -.
… Mai pe intelesul larg, pentru ca barbatul a fost primul creat de Dumnezeu .
D’aia .
Daca mai aflu ceva va zic .
BenTen
Draga Bogdan,
Pe mine nu prea m-ai convins… cam slab argumentul, dar nu sunt incapatanata, asa ca o sa mai intreb si eu pe la biserici de ce se miruiesc barbatii primii.
Daca ar fi asa, de ce nu s-ar stabili aceeasi regula si la impartasit? De ce pe Iisus inviat l-a vazut mai intai o femeie? Sa nu ma intelegi gresit, nu sunt feminista, dar inca nu stiu adevarul si il caut.
Cu drag,
Igalis
Eu mărturisesc că las bărbaţii să meargă la împărtăşit înaintea mea din considerentul amintit de Bogdan (bărbatul a fost primul creat). Recunosc, nu m-am gândit la ceea ce ai spus tu, IGALIS, dar are un pic sens. Mă uit la biserica unde merg eu, cea de la POLITEHNICĂ. Uneori, chiar e nevoie de puţină organizare. La noi, preotul anunţă dinainte (cel puţin când e vorba de împărtăşit): copiii, bărbaţii şi apoi femeile. La împărtăţit, copiii sunt primii, dar apoi nu se respectă o anumită ordine, fiecare după cum şi când simte. În biserica de acolo, femeile stau în partea stângă, iar bărbaţii în partea dreaptă. De obicei, se respectă această ”regulă” nescrisă. La biserica Elefterie (unde cântă şi Corul Operei), domnul de la lumânări face ”ordine”, e foarte atent ca enoriaşii să nu încalce acest ”principiu al separării”. Nu ştiu nici eu cum e mai bine, oricum, nu-i nicio grabă, eu de obicei aştept şi mă miruiesc sau mă împărtăşesc printre ultimii. Să aveţi o zi uşoară cu toţii! IGALIS, te pup cu mult drag! A
@Gabriela: mă bucur că eşti mai bine, nu te lăsa şi vei reuşi.
@ EMY: mulţumesc pentru gândurile tale bune! Contează!
Un pic OFF-TOPIC: am deja o lună de zile de când sunt ”sober”, adică nu am mai băut COCA-COLA, PEPSI sau alte prostii acidulate… Şi culmea că un câine m-a făcut să renunţ la băuturile astea otrăvitoare, inoculate atâta vreme. Ideea e că schimbarea e posibilă, doar să găseşti un sprijin, o preocupare de orice fel. Chiar şi o promisiune. Şi nu a fost chiar aşa de greu pe cât credeam. Iar dacă îţi propui ceva şi te ţii de treabă…reuşeşti. Testat pe propria piele. Merită.
Alexiska ,
Buna, BenTen iti vorbeste
E bine ca ai imputinat-o cu Pepsi & comp. insa , cica , astea n-ar fi chiar atat de rele pe cat s-ar zice .
O bere – studiu USA – e mai daunatoare decat pepsicu’, pentru ca aia are, ei bine doamnelor si domnilor, C2H5 (OH ) – pai alcool, carevasazica .
…Pai cica , pepsicu’ are la baza hashdoio , imbogatita cu codoi, cofeina vine dupa aia , zahar mult mult , si urmeaza colorantii plus conservantii – d-aici incolo e secret .
Codoiu’ e si-n apa carbogazoasa . Corect ?
Cofeina e si ea-n cafea . Corect ?
Colorantii alimentari sunt peste tot . Corect ?
Zaharul … no comment .
Conservantii idem .
Ce vreau sa zic cu asta , e ca va trebui sa ai grija ce pui in loc – organismul tau va incerca sa compenseze cu altceva decofeinizarea la care l-ai supus cu atata rautate in ultimul timp .
… Cred ca poti sa-ncepi cu ciocolata de exemplu , ca sa mai indrepti un pic lucrurile – cel putin una pe zi .
In nici un caz , in nici un caz, sa nu-ncerci sa compensezi cu bere – aia miroase .
succes
E imbucurator ca, in sfarsit, ti-ai gasit numele, BenTen! Cat despre motivul pentru care barbatii se miruiesc primii, sunt la fel de retinuta precum Gabitza. Dar e bine sa iti aperi specia! E interpretabil!
Esti foarte … altfel de la o vreme! Pun asta pe seama faptului ca te-ai impartasit! De unde rezulta ca nu mai esti un razvratit, sau, mai bine zis, incepi sa nu mai fii!
Bravo!
P.S. Cele doua personaje amintite de tine ne-or placea intr-o ooarecare masura, dar cert e ca de tine ne place de-a dreptul!
Pupici tuturor prietenilor de-aici!
Bună, BenTen,
eu mă gândeam să renunţ şi la ciocolată, încă nu am atins performanţa asta…şi recunosc că am cam exagerat cu dulciurile. Organismul meu simte nevoia de dulce, în special când sunt obosită sau supărată, stresată. Nu pot să beau bere, deloc, nu îmi place…ştiu, pare ciudat, dar…nu pot. Nici măcar bere fără alcool…
Până la urmă nimic nu e sigur…ce mi s-a părut curios e că acum câteva luni am dus o prietenă de familie la doctor. Are Alzheimer, cam în ultima fază (aia urâtă). Şi doctorul mi-a zis că faptul că prietena mea este mare consumatoare de COLA/PEPSI a avut o legătură cu apariţia bolii. Eu nu contest spusele doctorului, dar prefer să mai fac cercetări, nu sunt convinsă. Cred că e o legătură între ceea ce consumăm şi apariţia anumitor boli, mai ales dacă produsele se consumă în exces (mea culpa). Dar, vorba ceea, o viaţă avem. Şi nici cafea nu pot să beau, eu sunt fan declarat Nestle/Nesquick şi tot ce are legătură cu cacao/ciocolată. Dar o să mănânc ciocolată, cu moderaţie. Ce m-a speriat pe mine la băuturile astea e că dau dependenţă (în afară de faptul că îngraşă). Şi nu-mi place să devin ”victima” unui viciu. Eh…sănătoşi să fim.
Toate bune.
Alexiska
P.S. Am uitat să spun: îmi place un pic mai mult Jackie Kennedy, am văzut şi un documentar despre ea, parcă pe DIVA, nu mai ţin minte exact, a fost mai demult. Nu ştiu, are ceva aparte. Şi chiar îi stătea bine lângă Onasis. Doar că singura care a avut de suferit a fost Maria CALLAS, dar asta e deja o altă poveste…
Sunteti niste scumpi! Mami e obosita si nu poate sa va scrie mai mult, dar va citesc si ma bucur!
Cu drag,
Mami
HRISTOS A INVIAT!AM REUSIT IN SFARSIT SA CITESC TOT CEEA CE S-A SCRIS AICI!IN PRIMUL RAND FELICITARI SOTULUI TAU PT CA SI-A GASIT DER MUNCA!SLAVA LUI DUMNEZEU PT TOATE!APOI CRED CA BARBATII SE MIRUIESC PRIMII PT CA EI AU AUTORITATE,SAU IN FIECARE BISERICA ISI ARE TIPICUL SAU!SPRE EX DUPA VARSTA SI RESPECT!DEPINDE!IN LEGATURA CU BAUTURILE:TOTUL ESTE PERMIS DAR IN CONDITIILE PE ORGANISMUL LE PERMITE!FARA EXCESE!IN PRIVINTA BERII DA AM PROBAT-O NU IMI PLACE ;SUCURILE LE BEAU DAR CEL MAI BINE E SA AI FRUCTE DE SEZON SI SA FACI SUC LA STORCATOR E NATURAL SI NU ARE NICI COLORANTI SI NICI ZAHAR!CU RISCUL DE A MA REPETA DAR INSIST CA TOTUL DEPINDE DE FIECARE PERSOANA!O DIETA ECHILIBRATA SI O VIATA ECHILIBRATA ASTA E TOTUL DAR IN PRIMUL RAND CREDINTA PUTERNICA IN DUMNEZEU!MAI VORBIM SI DOAMNE AJUTA!
Sal’tare
… Pot sa va anunt – sociologic vorbind si atat – ca fetele care activeaza pe raza jud. Constanta au marit tarifele de la ” 2 cu 4 „, cat era inainte, la ” 3 cu 5 ” , acum .
Hm –
…Oricum era de asteptat , tinand cont cat de mult s-au scumpit toate alea – incepand cu pepsicu’ – .
made in romania
… ar trebui sa faca cineva ceva pentru ele, sa le aduca pe calea cea buna .
sec XXI
Ooofff, mai Bogdane,
Cu ce pot eu sa ajut in problema asta? Daca ajung pe raza judetului Constanta, o sa le strang pe toate si o sa le spun ca Dumnezeu exista si ca face minuni, dar ma vor crede oare?
…
Sa stii ca , daca ai face treaba asta s-ar putea , s-ar putea sa te creada .
In ciuda unor aparente, „curvele alea”, – cel putin unele dintre ele – , sunt de fapt niste amarate cu un suflet de aur , care asteapta intr-adevar o minune care sa le schimbe viata .
Mai, sa vezi tu ce fericite sunt cand cineva le trateaza omeneste – se bucura si daca le intreabi cum le cheama ! – nu mai zic daca le-ntrebi daca au mancat ceva toata ziua si eventual sa le dai un sandvis sau un termos de cafea …
Atunci se-aseaza la taifas cu tine – incep sa-ti povesteasca despre ele, unde locuiesc, ce scoala au terminat, daca le place ce fac – NU le place -, dupa asta te mai intreaba si ele cate ceva la randul lor, iar cand trebe’ sa pleci si te-ntreaba daca o sa mai treci pe acolo … no comment .
Si, – asta e parerea mea si atat -, cred ca Dumnezeu le iubeste mai mult decat pe multe dintre femeile „cinstite ” ,
sau femeile ” integrate social ” daca vrei , si care se pare ca le urasc pe amaratele astea din toti rarunchii … desi n-am reusit pana acum sa-nteleg de ce .
Mda .
… Hai c-am ramas cu ochii atintiti pe geam , ma uit la pomul de vis a vis .
Sa nu-ti spun cat de impresionata am fost eu o data, stand de vorba cu femeie de serviciu care ne spala scara blocului! Era tanara si atragatoare. Am intrebat-o cum de spala scarile… si mi-a zis ca are acasa 4 copii si ca trebuie sa le dea sa manance, asa ca trebuie sa munceasca, nu are de ales.
Am simtit un respect profund pentru ea si pentru teul ei. Atunci am inteles de ce nu prea pot sa respect si sa compatimesc prostituatele. Pentru ca ele au ales altceva. E dreptul lor, dar sa nu se considere victime, ca nu sunt.
Oricand pot deveni o Maria Magdalena sau Maria Egipteanca, dar e chestiune de optiune… Ca nu le place ce fac, mda, de-aia nu suntem toate pe centura, le cred. Dar cine le pune?
Cat despre riscuri… nu stiu cat risca femeie cu teul, dar stiu cat risca ele si FAMILIILE clientilor lor. Si paleta e atat de larga intre SIDA si o râie banala, incat te las pe tine sa le enumeri in reverie, mai ales ca s-a intunecat si presupun ca te-ai oprit din contemplarea pomului.
Cine ti-a sugerat subiectul asta?
Transmite-i complimentele mele.
Igalis
…
Aoleo, ce rea te facusi !
Dar sa-ti zic totusi in doua cuvinte de ce-am zis de ele .
Ieri, – ba nu, alaltaieri, ca azi e joi deja – , am fost la Constanta cu un prieten , la o firma de leasing de acolo .
Buun.
La dus, ne-au atras atentia trei lucruri : autostrada A2, care e mai proasta ca oricand , asa dintr-o data parca, cramele din zona Murtfatlarului , generoase cum le stii, ca intotdeauna, si curvele – cum le zice descreieratu’ asta – de pe drum , mai multe ca oricand . Multe .
La intoarcere, cum era destul de devreme si timp mai aveam ceva, ne-am oprit la niste fete din astea si-am stat de vorba cu ele .
– Ha ha , una semana izbitor de mult cu Oana Zavoranu cand era tanara – mai, da’ stii cum ?
Ei, asta a fost , am vorbit cu ele si atat , – ! – dupa care ne-am carat .
… Si asa a aparut „subiectul” , cum i-ai zis tu .
smith & wesson
Si eu am avut o experienta similara cu „ne mai ramasese timp”, dar l-am folosit ca sa ma relaxez pe o banca in Cismigiu… Si acolo gasesti subiecti interesanti, oameni in varsta, ce-i drept… 🙂
Glumesc, fierste ca ficare are curiozitatile lui si are dreptul sa cerceteze fenomenul, doar ca eu deja am trecut de asta, am stat de vorba cu fetele de pe Stefan Furtuna (acum cativa ani buni) si de la ele stiu ca nu e indicat sa folosesti toaleta lor si a clientilor, nici macar in caz de urgenta. E mai putin riscant dupa copac.
Nu sunt rea nici cu tine, nici cu ele, dar, instinctiv, evit iadul. Am locuit la Gara de Nord 37 de ani, deci stiu ce inseamna zona cu de toate. Din aceeasi curiozitate si obiectivitate am vorbit si cu aurolacii si cu heroinomanii si cu smenarii si pentru toti mi-a plans inima, dar stiu ca anumite lucruri sunt iremediabile.
Dumnezeu nu te face frumoasa ca sa ai mai multi clienti, nu te naste sanatos ca sa te distrugi cu droguri, nu te doteaza cu inteligenta ca sa pacalesti mai bine victimele… Daca oamenii aia au ales asa, inseamna ca au ales sa isi puna darurile de la Dumnzeu in slujba CELUILALT, deci nu jucam in aceeasi echipa.
Cu drag,
Igalis
Într-adevăr, subiectul este spinos…nu aprob sau dezaprob pe cineva, însă n-aş putea să judec. Eu cred că, dacă cineva se căieşte cu adevărat şi nu repetă greşeala, există vindecare, chiar şi pentru cei mai pierduţi. Că nu toate sunt aşa, mă gândesc la Fantine, din Mizerabilii. Personajul ei avea mai mult suflet decât multe alte caractere la un loc. Şi făcea asta pentru a o putea întreţine pe Cosette. Dar atunci erau alte timpuri. Puţin mai actuală e bine-cunoscuta Moll Flanders (aici cred că depinde şi în ce anturaj intri). Nu vorbim de cele de cea mai joasă speţă, deşi cred că, dacă le iei la ”bani mărunţi”, constaţi că nu sunt decât nişte suflete care au apucat pe un drum greşit. Dar cred că, în majoritatea cazurilor, e o chestiune de alegere personală. Eu m-aş bucura să devină cât mai multe Marii-Magdalena, de fapt, ăsta e scopul, să te îndrepţi. Să devii mai bun, mai tolerant, cu tine, cu cei din jur. Să încerci să înţelegi chiar şi ceea ce dezaprobi. Cea mai stilată, de data asta într-un film, mi s-a părut Audrey Hepburn, în MIC DEJUN LA TIFFANY. Americanii au şi un cuvânt frumos pentru rolul ăsta: ‘call girl’, care parcă sună mai frumos ca sinonimele lui. Eh…dacă ar fi toate ca ea…s-ar schimba legislaţia :)). Cum am mai spus, e o chestiune de alegere. Depinde dacă alegi ‘the easy way’ sau decizi să lupţi, fără a-ţi reproşa nimic ulterior. Şi mai cred că oricine se poate îndrepta, la un moment dat. Cu condiţia să dorească asta şi să facă eforturi. Aşa da.
ALEXE
…
Hm, nu’s ce sa zic …
Imi vine greu sa cred ca fetele alea , cel putin alea pe care le-am vazut noi acolo, nu mai au nici o sansa .
…Ca adica sunt iremediabil pierdute de la Dumnezeu .
Uite, incercam sa sa-nteleg cum e sa traiesti azi, in 2011, intr-o Romanie condusa de Basescu si de Boc, intr-o localitate din Dobrogea – sau dintr-o alta zone rurala din tara ca tot aia e -, unde singurul atu pe care poate sa-l aiba localitatea respectiva, in care traiesti tu, sa fie drumul national care trece pe acolo .
…Unde , altfel spus, in respectiva localitate nu mai exista nici un loc de munca de ani buni .
Adica, vreau sa zic nici unul, nici macar unul, si asta nici macar ca femeie de serviciu […]
Si sa ai 20 de ani sa zicem , si sa te-ncalti inca cu pantofii maica-tii ca sa poti iesi pe strada – eventual sa te-mbraci si cu rochia ei , daca o mai fi buna si aia cat de cat , si sa faci socoteala cam cati bani ti-ar mai trebui ca sa poti sa-ti iei un deodorant …
Hm? Ce zici de asta ?
Bucurestiul ? Da, o fi, o fi el pe undeva, insa e undeva departe , poate la 200 de km, iar parintii tai nu au posibilitatea sa te „trimita” acolo .
Ba ti-au mai pus in vedere sa-ti gasesti si un loc de munca, si asta cat mai repede, ca viata e „grea” , si trebuie sa contribui si tu cu ceva, ca asta e situatia – expunere urmata eventual si de o palma PAF! care sa sublinieze ideea .
Si sa te culci seara cu fata la perete, si sa adormi intr-un tarziu, asta dupa ce ti-ai mai baut un pic lacrimile , gandindu-te la ce-o sa faci a doua zi , unde-o sa te duci cand te-oi trezi , ca acasa nu mai e chip de stat .
Ai pleca tu si la Bucuresti, sau la Constanta, da’ acolo ce-o sa faci ? Unde-o sa stai ? Nu stii pe nimeni . Ca sa-ti iei gazda nici nu se pune problema, poate in cel mai bun caz o sa faci rost de banii de tren ca sa ajungi pana acolo …
Si daca nu te-ai mai trezi deloc maine dimineata ? Aa, da, asta ar fi o lovitura !
Hm ?
Da, daca ai avea bani, ar fi altceva . Macar 1000 de lei . Sau 1500 poate .
Ai putea sa pleci, cu banii astia ai putea sa pleci .
Aaa, pai ia stai … Ia stai un pic .
Daca as face eu … daca m-as duce eu mai incolo, pe sosea, afara din sat, si m-as f… pe bani ? Daa, acolo, la curba, unde incetinesc masinile …
Da, s-ar putea …
As putea sa fac ceva p’orma cu banii astia .
etc., etc., etc.
…Si stii de ce-am scris asta ? Pentru ca ai zis, ceva mai sus , ca prostituatele ASTA AU ALES . Asta creeaza imediat prezumtia ca au avut de ales , iar asta nu e valabil pentru toata lumea .
Poate, valabil pentru unele , se poate – insa nu pentru toate .
Unele n-au avut de ales intre a fi femei de serviciu sau prostituate … N-au avut ! Intelegi lucrul asta ?
Aa, da, au avut de ales poate intre a fi prostituate sau a fi lesinate de foame , sau a sfarsi in pod atarnate de capatul unei franghii pe care mai intindea mami rufele vara – in urma unei depresii pe care n-o ia nimeni in serios in mijlocul Baraganului si, carevasazica incurabila .
Si as putea sa scriu aici pana maine .
Si cate tragedii din astea n-or fi zilnic !…
Lolita
…din pacate, ai atat dreptate. Intrebarea este: unde te duci atunci cand nu este nimeni dispus sa-ti intinda o mana de ajutor, cand si pentru familie esti o povara, cand familia te vede ca pe o gura in plus si cand nu te ai decat pe tine…? Trist, nu?
Trist Meda, dar uita-te bine in tine, Il vezi acolo pe Dumnezeu? Ei vezi, niciodata nu esti singura! Unde sa te duci? In brate la EL si sa ii spui ca nu mai poti si sa Il rogi sa te ajute El cu marea lui putere si iubire de oameni. O sa vezi cat de frumos este sa iti stearga lacrimile, o sa vezi cat de frumoasa poate deveni insingurarea de oameni si unirea cu Dumnezeu! Este minunat!
Se spune ca Dumnezeu te ajuta abia atunci cand nimeni nu te mai ajuta si asa e! Asta pentru ca abia atunci fugim la El in brate ca niste copii speriati de deznadejde. Si El ne ia pe genunchi, ne sterge lacrimile de tristete, ne intelepteste si apoi ne lasa sa plangem de fericire!
Nu ma crede pe cuvant, incearca, cere-I! Sune-I ca nu mai poti si ca vrei in brate! Eu asa am facut si tare fericita sunt. Aproape ca mi-e dor de tristetea aia care ma punea in genunchi la icoane cateva ore pe noapte. Acum sunt prea ocupata cu darurile ca sa mai stau atata in genunchi, dar de uitat nu uit! Fereasca Dumnezeu de impietrirea inimii, e cea mai rea!
Iti doresc sa te ia Dumnezeu in brate, dar adu-ti aminte: o va face abia atunci cand nimeni nu te mai tine in brate.
Cu drag,
Igalis
…
Alexiska, te iubesc .
BenTen
Iata Bogdan, mi-ai dat o idee, ca nici pe mine nu ma angajeaza nimeni de 2 ani… Nici eu nu am de ales. Promit sa las tariful mai jos pentru prieteni!
Nu vă supăraţi…vă rog eu…e un subiect tare delicat…
Şi fiecare are părerile lui, cum e şi firesc.
Vă pup pe amândoi şi vă doresc o zi frumoasă! Sunt convinsă că lucrurile se vor schimba, în bine! Think positive.
Toate bune, tuturor! Keep smiling :))
Ce-i drept, cator oameni le trece prin cap sa se opreasca si pur si simplu sa le adreseze o vorba buna acestor fete? Tarfe, ce-or fi ele, inainte de toate sunt fiinte umane. Cei ce opresc strict pentru a se folosi de ele spre a-si satisface poftele nereusite cu nevasta sau cu iubita, nu le trateaza decat ca pe un instrument gen forfecuta de taiat unghiile cam mari care te deranjeaza. Mda! Nu pot sa le judec, oricat as vrea, si inteleg exact ce a vrut Bogdanul nostru sa identifice si sa ne transmita. Nu e un subiect poate extrem de potrivit pentru blogul tau, Gabitza draga, dar stiu sigur ca Dumnezeu vegheaza si asupra unor astfel de suflete. Si nimeni nu poate sti ce le-a determinat sa ajunga sa faca asta. Doar El stie cate presiuni poate apasa sufletul lor si cat de neagra e viata lor…
>> Igalis
He he, smechero .
Nu.
Nu merge, nu poti sa faci asta .
Si stii de ce ?
Pentru ca nu indeplinesti criteriile de eligib… de eligibilt… de e,li,gi,bi,li,ta,te .
Pai ia sa vedem .
Esti cumva rezidenta intr-o localitate in care nici trenu’ n-a mai oprit de cinci sase ani, pentru ca oricum nu mai cobora si nu mai urca nimeni acolo , iar halta, care se anima inainte de doua ori pe zi, intre timp a disparut aproape complet ( a mai ramas din ea numai peronu’ , cu jumatate din placile de mozaic scoase ) ?
Locuiesti cumva acolo ?
Mnu .
Sau poate intr-o localitate cu un centru semi-pustiu, care aminteste de midwestul american al sec XIX, unde dincolo de ciulinii pe care-i impinge vantul toata ziua incoace si-ncolo, pe cate-un perete roz sau albastru spalacit mai vezi scris cu creta „CEAUSESCU INTOARCETE ” ? Sau unde singurele persoane din oras care mai sunt pe un stat de plata de ani de zile sunt primarul si politistul de circa ?
Mnu …
Sau esti cumva singura si in pericol de a fi impinsa in strada de niste parinti care nu te mai vor ?
Mnu , nici asta .
… si in continuare nu, nu, nu .
Daca ai face asta, tu, Gabriela, ar fi ca si cum ai lua un colac de salvare , creat pentru operatiuni de salvare pe mare sa zicem, si l-ai folosi ca sa te balacesti cu el in piscina .
Pentru ca meseria asta – e si asta o meserie , nu-i asa – e colacul de salvare pentru femeile care au cazut cumva in apa si care fie nu stiu deloc sa inoate, fie nu mai au energia necesara pentru asta si au ajuns sa fie in mare pericol .
Este ultima linie de aparare pentru ele , daca vrei .
…Si daca linia asta de aparare e folosita cateodata pentru distractie ( se-ntampla si asta , exista si fete cu macazu’ sarit si cu lampile scoase ) , fie ca teren sexual , fie ca teren de agatat , deja discutam de o alta lume, la care nu m-am referit deloc mai sus .
au revoir
>> Gabriela
Da , si eu zic to’ la fel !
…Iti zic numai ca ai dreptate acum, ca uite, trebe’ sa plec .
Poate-ti povestesc ceva mai tarziu .
ferrari dino
Ti-ai revenit, acu’ te recunosc! Nu mai esti BenTen…pai prea ai fost mult, nu? Pai acuma sa-ti zic ca ti-am dat dreptate, da’ nici pe Gabitza nu o pot contrazice. Principiile ei, si ale mele si stim noi ca si-ale tale dealftel sunt foarte bine incadrate. Nu ne-am gandit nici una dintre noi la un termen de comparatie…Alexiska pana la urma are dreptate cand zice ca e foarte delicat…hai sa nu dezbatem mai mult despre asta…cred ca ziseram cam tot ce ne-a durut pe fiecare in privinta fetelor…
Inca o data iti accentuez ca a fost o bucurie sa aflu ca te-ai impartasit!!!! Bravos!
Pai stati asa, ca eu nu am terminat cu subiectul din dezbatere.
Dupa cum mi-a expus Bogdan situatia sinistra de prin localitatile cu pricina, singura replica ce mi-a sagetat micul creier a fost „ia-le tu acasa pe toate si fa-le femei cinstite”!
Stii ce au localitatile cu pricina? Au pamant, au sere, au spatiu pentru agricultura. Fetele, si-asa au oja sarita, ar putea sa dea cu sapa pe undeva ca sa planteze un cartof, un morcov, dar eu? Eu unde sa dau cu sapa, pe trotuarul din fata blocului?
Ce le tot aperi atat, ce incerci sa ma convingi, ca a te prostitua poate fi justificat? Daca ai afla ca mama ta s-a prostituat ca sa te creasca ai fi mandru? Daca sotia ta ar ajunge in sapa de lemn si ar face asta ca sa iti creasca copiii, ai intelege-o? E usor sa dai din gura si sa aperi la modul ipotetic niste fiinte care se uita la tine doar ca la un client si apoi sa te urci in masina si sa te duci la familia ta onesta, dar te intreb: de ce nu le-ai dat bani degeaba, daca tot ti-e mila de ele?
Si mie mi-e mila de omul din ele, dar de „meseria lor” mi-e o scarba infinita. Nu are de ales un copil, un batran neputincios sau un om cu handicap, dar fetele astea sunt bune-intregi, ar putea sa munceasca cinstit ca milioane de alte femei sarace care zamislesc prunci, ii cresc cu frica de Dumnezeu si ii educa prin puterea exemplului. Despre ce vorbim aici „bunule samaritean”? Te-ai intrebat daca femeile alea care, cica, se prostitueaza pentru ca au copil de crescut platesc bona la copil sau ii lasa singuri acasa? Oare ce fac „aia micii” cat memele lor sunt la Lucru pe sosea? Cati dintre ei sunt premienti cu coronita? Dar cati dintre ei promoveaza clasa? Ce adulti vor fi ei???
Si mai am sa iti dau doua exemple reale:
Mai demult, la TV a fost foarte mediatizat cazul unei prostituate pe care a intervievat-o un „samaritean” de-asta ca tine. A facut un reportaj de se scutura camasa pe mine de plans de mila bietei femei. Se prostitua ca sa isi creasca copilul, biata. Au pus mana de la mana si i-au dat femeii un apartament, i-au dat un job ca sa nu mai trebuiasca sa se prostitueze. O vreme mi-a saltat inima privind la TV cat de recunoscatoare era femeia. Numai ca, dupa o perioada, acelasi reporter a descoperit ca femeia A MURIT. Stii tu cum a murit? Pe sant, gatuita de un client, pentru ca ea s-a intors la vechiul ei job! Ma intelegi ce spun? Nu poti face bine cu de-a sila. E chestiune de optiune!
Alt caz pe care ti-l expun este cazul unei prietene, femeie maritata si cu un copil mic acasa. In perioada cand copilul nu implinise inca 1 ani, femeia a simtit ca nu mai are pace cu barbatul in casa. Pleca omul dupa paine si venea dupa 6 ore, traznind a bautura, si mai si facea urat la betie. Devenea un fel de limbric violent. A facut femeia cercetari ca sa inteleaga ce se intampla cu el de a devenit de-odata asa COCOS. L-a urmarit (cu copilul in port-bebe, atarnat de gat…) dar nu a constatat decat ca mai lipsea uneori de la serviciu. Apoi s-a apucat sa ii cerceteze telefonul nu a gasit nimic suspect, poate doar faptul ca atunci cand venea acasa avea toate apelurile sterse… S-a dus la opertorul de telefonie si a cerut factura desfasurata (printr-un tertip istet) si acolo a gasit mai multe numere necunoscute… S-a apucat sa sune la fiecare in parte ca sa verifice daca sunt femei sau barbati. A ramas cu cateva numere neelucidate. Dupa o vreme, Dumnezeu, dragutul, ii pune sub ochi un ziar cu anunturi. Ii cad ochii (intuitiv) pe un numar si i se urca inima in gat brusc!!! Era unul dintre numerele neelucidate! Intuiesti al cui era? Al uneia care a dat anunt la ziar ca face masaj.
L-a rugat pe sotul meu din vremea aia sa sune si sa intrebe daca face doar masaj, ce tarif are, pe unde locuieste, cum arata, cati ani are etc. Fata era de-asta de o compatimesti tu… s-a confirmat. A divortat, dar a fost prea tarziu pentru ea… La cativa ani s-a dus la doctor cu alte probleme si a aflat ca are HPV, un virusel asimptomatic care, din pacate la ea a lucrat in tacere. Suspecta fiind de cancer uterin, a reusit sa scape de histerectomie totala doar printr-un noroc, ca s-a dus la timp. I-au extirpat doar colul uterin, dar merge la controale periodice ca sa verifice daca nu cumva se agraveaza. Leac pentru HPV nu exista! Sunt ani de zile de cand femeie asta nu mai are sanse la o relatie, din bun simt, ca sa nu dea HPV-ul si altora. INTELEGI?
Acum intelegi de ce nu ma pot impaca cu prostituatele si mai ales cu ideea ca o nevasta cinstita se nenoroceste pe tot restul vietii pentru un porc de barbat care viziteaza sporadic o „fata de-asta cu inima de aur”?
Prostituatele sunt o plaga infectatata si le doare in fund ca imbolnavesc femei cinsite si ca acel copil nu va mai avea niciodata frati! Ti se pare drept? Pe cine sa compatimesc mai repede, pe ele sau pe prietena mea care nu mai e om?
Ai reusit sa ma scoti din sarite IDEALISTULE! Uita-te mai bine in jurul tau si o sa vezi cati copii nevinovati si sotii fidele plang din cauza cate unei curve. Pe alea le compatimesc, nu pe fetele alea care se spala pe dinti cu o cola dupa fiecare client, dand de la unul la altul si apoi la familiile acestora tot felul de boli vizibile sau invizibile. Poti sa iti pui trei prezervative unul peste altul, râia o iei si daca dai mana cu ea, paduchii lati si daca ti se atinge de parul de pe piept… Cat despre cea mai murdara cavitate a omului, te anunt sa nu e anusul, ci GURA!
Si cu asta am terminat subiectul, imi face sila. Te rog sa intelegi ca eu nu condamn OMUL, ci comportamentul lui. Deci nu judec fetele usoare, ci „meseria” in sine. Iar scarba imi e de femeile inconstiente care insira barbati imprastiind boli femeilor nevinovate.
Asta mi-e declaratia, o semnez si o sustin pana in panzele albe!
Igalis
De data asta subscriu! Nu am contraargumente si nici nu le-as gasi! Ai mare dreptate!
🙂 Finalmente, cineva imi intelege opinia… Nu le judec, sunt prima care ar lua o protituata de mana si ar duce-o la un duhovnic, dar trebuie sa vrea si ea.
Mă bucur că nu mai eşti supărată. Frumos spus ‘trebuie să vrea şi ea’. Asta este, de fapt, esenţa. Te pup cu drag. A
Draga Igalis,
Te rog sa-mi spui si mie ce rugaciuni sa citesc pentru rezolvarea unei situatii nedrepte de la serviciu. Sunt oameni care vor neaparat sa ,,te puna la punct” pentru ca, nu stai la barfa cu ei , ca nu le soptesti ce a zis unul si altul depre ei si daca mai ai si alte opinii, sa te fereasca Dumnezeu. NU pot sa inteleg, de ce atata rautate. DACA nu era situatia economica la nivel de tara atat de dureroasa, puneam demisia pe masa.
SUNT destul de suparata, deoarece incerc sa imi vad de treaba, sigur uneori mai si gresesti si unii nu vor sa de vada linistit si bucuros.
Cu drag,
Emy
Draga Emy, de ce crezi tu ca ar trebui sa rostesti o rugaciune speciala pentru aceasta situatie? Cred ca trebuie sa fii mandra ca nu le faci jocul acestor oameni, sa ii ignori cu diplomatie si, din cand in cand, sa te rogi pentru ei sa fie luminati. Ramai tu asa cum esti si lupta sa nu te modeleze asemenea oameni. Pup!
Am citit acum aceste comentarii, si sunt foarte interesante. Am aceleasi probleme ca si tine Emy, si te rog sa ma crezi ca am trait cu impresia ca e ceva in neregula cu mine. De ce oare nu sunt acceptata de colegi? De ce ma privesc ca pe un intrus? Am incercat tot timpul sa fiu agreabila, in zadar. Vorba ta; sunt pusa la punct imediat, adica la coltul de rusine. Acum vad ca mai sunt si alte persoane care se lovesc de aceeasi problema, poate ca totusi nu sunt chiar „o ciudata”…
Ar fi vai de lume daca oamenii buni ar sta la colt si cei rai in spatele lor cu biciul. Dar asa ceva nu este posibil, Dumnezeu nu ingaduie ca diavolii sa ii chinuie pe ingeri. Rabdare si detasare, traieste dupa bunele reguli morale si vei vedea cum ti-i smereste Dumnezeu pe persecutori.
Cu drag,
Igalis
Uite un filmulet frumos, trei pilde. Prima este pentru Adela.
EMY, îmi pare rău că treci prin momente dificile…şi eu eram tentată să fac asta acum ceva vreme, dar m-am razgândit la timp. Nu este normal să pleci de la un loc de muncă din cauza unor oameni. Şi eu am trecut şi trec prin multe, dar nu le dau satisfacţia asta. Îmi văd de treabă şi cred că asta e cea mai bună soluţie. Dacă te pot ajuta cu ceva, să-mi spui. A
Alexiska, GABRIELA,
Multumesc pentru incurajare.DE multe ori nu mai poti sa apelezi la diplomatie deoarece intrec orice limita. Ma intreb unde este Dumnezeu, de nu vede ce fac oamenii si faca dreptate. Vroiam o rugaciune pentru ca Dumnezeu sa-i lumineze si sa nu se mai comporte asa. Am sentimentul ca unii nu pot sa traiasca daca cei din jurul lor sunt mai linistiti.
Cu drag,
Emy
>>Igalis
Da.
Asta numesc eu un discurs !
Un discurs lung si in acelasi timp concentrat , bine argumentat, plin de invataminte si totodata sexy .
Un discurs pe care l-am urmarit cu mare atentie , cu ochii cat cepele , rosu la fata si respirand des .
…Daca si Gabriela, care e un un model de neutralitate, un fel de „Elvetie” aici , aproape ca ti s-a alaturat .
Buuun .
Acum doamnelor si domnilor, am si eu cuvantul , in virtutea Primului Amendament din constitutia SUA .
Mai intai si-ntai trebuie sa fac un anunt public, si anume ca n-am fost niciodata la fetele de care s-a vorbit pana acum aici, in calitate de client .
Daa, toate relatiile mele cu femeile au fost relatii bazate pe prietenie, pe iubire si pe incredere .
Si continui, spunand mai departe ca toate prietenele mele au fost de o buna „conditie sociala si morala” si niciodata , dar niciodata, nu s-au prostituat in vreun fel.
Da.
Prietenie si iubire , astia au fost pilonii relatiilor noastre .
Da.
La 22 de ani avusesem deja sculament .
La 23 de ani avusesem si paduchi lati – sau latzei, cum mai sunt ei cunoscuti .
La 24 de ani imi trecusem pe raboj si tricomonas nu stiu cum .
… Si tot cam pe atunci , am inclus in palmaresul meu si candida .
… Si cine stie pe langa ce boli d’astea am mai trecut, nici nu vreau sa ma gandesc .
Sa umblu eu cu prostituate vreodata ? Nu , nici vorba de asa ceva .
Prietenele si iubitele mele au provenit exclusiv din zona fetelor cuminti si educate .
Iata cateva ceva despre una dintre ele .
Pai Luiza o chema pe ea , avea 25 de ani , iar eu 22 .
Ei, Luiza , fata din zona „high society”, locuia deja singura – parintii avusesera grija de asta -, avea un servici cu un ridicat aport nutritiv – parintii se ocupasera si de asta – , citise mult, era genul „curios” cu care nu prea te plictiseai , si arata si bine ( daca ai fi scris pe ea „dynamite” tot aia era ).
… Ei, trebuia sa plec intr-o zi de la ea, – dupa o noapte de tipat si de oftat , cand deja Luiza mea nu mai zicea nimic si numai se uita c-un ochi in sus la tavan si c-unu’-n jos la covor – da, si ma gandeam io vazand-o asa ” hm, ar trebui s-o tina cateva zile , vreo trei patru macar, pana se desf… la loc ” .
Pot sa va zic ca pana atunci eram deja cu ea de vreo doua luni, timp in care ne intalniseram aproape zilnic .
Da, … ma suna a doua zi .
– Bodi , ce faci ??
– Bine , zic eu . Tu ?
-Bodi, stii ceva ?
– Nu stiu darling. Zi-mi tu .
– Bodi, sa stii ca ai paduchi lati si … @#@$# … nu’sh ce ciuperca mi-a mai zis .
-…?…!!…?
– Esti suparat pe mine ?
…#@#$@$#
He he, o zi , o zi cred ca nu m-am intalnit cu ea, si intruchiparea virtutii s-a dus si s-a cordit cu vreun tigan care miroasea exotic.
Alta data aveam alta prietena, Mirela o chema .
Cum sa va zic eu …
Asta , asta era genul de intelectuala pe care o vezi ori citind tot timpul, ori o vezi prosternata pe la icoanele de prin biserici .
Daa, si ea m-a iubit .
Daa, pac, sculament .
…Ce sa fac acum, m-am gandit eu ce m-am gandit , si pana la urma m-am dus la farmacie sa-mi iau tetraciclina ca sa ma dreg .
Intru io-n farmacie, si vine la mine o tipa asa, mai in varsta .
– Zi !
– Aaa, saru’mana, am si eu un prieten si fraieru’ asta a luat sculament – nu-i dati si lui ceva sa-i treaca ?
Se-ntoarce femeia, scate un flacon de tetraciclina […] dintr-un sertar si-l aseaza-n fata mea .
– Fii atent aici . Iei trei d-astea pe zi – una dimineata, una la pranz si una seara .
Daca dupa doua zile nu observi nici o regresie, vii inapoi ! Ai inteles ?
– Am inteles …
Ha ha, dupa doua zile imi trecuse, nu mai aveam aproape nimic, asa ca nu m-am mai dus inapoi .
In acelasi timp, si NU e nici o figura de stil aici , am cativa amici care frecventeaza – sau frecventau (?) – in mod regulat anumite „stabilimente bucurestene ” si care m-au invitat si pe mine in cateva randuri la astfel de „petreceri” .
Ei, nu i-am auzit niciodata sa fi luat vreo boala de acolo, dovada ca s-au dus cam tot timpul la aceleasi femei .
Mda, in timp ce ei stiau la ce fel de femei se duceau si-si luau masurile de rigoare , eu, care umblam numai cu „fete cuminti” , nu aveam de ce sa-mi bat capul cu asa ceva .
Si ca urmare, daca ei n-au avut anumite boli, eu da, am avut .
Bine ca macar n-au fost d’alea grave .
Si daca tot ai adus vorba de „riscurile pe care le implica”, cred ca ar trebui mentionat aici ca ne asumam riscuri aproape in tot ce facem , de la deschisul unei cutii de conserve sau de bere, pana la iesitul pe strada , unde poa’ sa dea o masina peste noi sa zicem .
Ne asumam riscuri aproape in tot ce facem .
… Unul dintre astia de care va ziceam mai devreme, care frecventeaza anumite locuri si care n-a luat „nimic „, tot a ajuns in spital pana la urma dupa ce-a dat peste el o fata „cuminte”, care conducea masina parintilor si care nu i-a acordat prioritate – amicul asta fiind cu motocicleta ( si trebuie spus ca mergea si el cam aiurea ) .
Si ca o paranteza, era cu el si gagica-sa in momentul ala , actuala sotie, care a avut si ea nevoie de ceva recostructie faciala si de un dinte nou .
Mai departe, in aceeasi nota de „contraargument”, nu cred ca vreun barbat si-a parasit nevasta/copii ca sa plece cu o prostituata , pentru ca n-ar avea de ce sa faca asta .
O prostituata e tot timpul in acelasi loc, poate fi frecventata oricand , nu emite nici un fel de pretentii in afara de cotizatia respectiva si nu are nevoie de barbatii altora .
In schimb da, ATENTIE , nevestele sunt parasite INTOTDEAUNA pentru femei mai „bune ” decat ele , in fapt pentru niste animale de prada deghizate in persoane intelegatoare, tandre, de treaba – si mai ales onorabile .
Care sunt deci alea periculoase ??? Hm ?
O prostituata care are curajul sa-si asume deschis ceea ce este si cu ce se ocupa , si care e cinstita cel putin din punctul asta de vedere, sau o femeie de prada, deghizata , care pozeaza in femeie onorabila ?
Mai mult de 40% dintre femeile singure din Romania pot fi incadrate AICI si , probabil ca tot aici sunt cele mai periculoase bombe biologice – tocmai pentru ca umbla camuflate .
… Un barbat, cand vede o prostituata si e informat dinainte in privinta asta, are de ales . Se baga si dupa aia PLEACA , sau pleaca din capul locului, de la inceput , fara sa se mai complice deloc .
Dar ce te faci cand, acelasi barbat, nu prea inteligent de felul lui, da de un animal de prada care se da fata mare, de-l priponeste p’ala pana sa apuce sa mai zica ceva , si-l mai face dupa aia sa-si paraseasca si nevasta ?
Hm ?
… Daca vreti pot sa continui, dar nu cred ca mai e nevoie .
route 66
Graga Bogdanule,
Am citit si eu cu sufletul la gura epistola ta si mi s-a ivit o intrebare: oare domnii despre care imi vorbesti tu au sunt capabili de atata sinceritate cata ai tu? Pe de alta parte, nu pot sa nu recunosc ca stiu si eu cazuri de femei lustruite si cu pretentii de dive care mi-au marturisit ca au cate o ciuperca de care nu mai scapa. Ambalajul poate arata intact, dar nu stii niciodata ce gasesti inauntru. Ai dreptate.
Pentru asta avem o solutie. Este un slogan pe care l-am citit pe un afis cand eu aveam vreo 17 ani si in lume aparuse boala secolului:
„Cuplul fidel la adapost de SIDA”.
Poate ca m-a marcat atat de tare incat si azi, dupa 25 de ani, am ramas fidela sloganului. Poate de-aia par inteloranta. Sau… poate pentru ca stiu si eu cum e sa te ingrijesti si sa te trezesti, totusi, cu tricomonas, in ciuda faptului ca ai aplicat cu strasnicie sloganul…
Buna ziua ,sunt Carmen, nu stiu daca mai este de actualitate acest blog dar vreau sa-ti multumesc pentru ce scrii, pentru toate sfaturile .Sunt foarte singura si ma rog la BUNUL DUMNEZEU sa ma ia in brate ca tare greu este .Primesc ceea ce a-m dat.DOAMNE AJUTA.
Draga Carmen,
Sigur ca este actual blogul, aici sunt oameni care scriu zilnic la commenturi. Drept e ca eu (Igalis) nu prea sunt harnica sa scriu articole noi, dar nici nu as putea sa va scriu ceva frumos intre alergaturile unui job, scoala si alt job… Dar sunt aici in fiecare zi si raspund comentariilor celor care deja au devenit prieteni. Fii si tu prietena noastra si spune-ne ce te apasa.
Ce ai vrut sa spui cu „primesc ceea ce am dat”? Consideri ca iti meriti singuratatea si tristetea? Am inteles eu gresit?
Te asteptam cu drag sa ne scrii!
Igalis si trupa
Pana la urma, dragilor, (Bogdan si Igalis), ca tot ziceai, Bogdane, ca-s un model de neutralitate, amandoi spuneti acelasi lucru dar o faceti in mod diferit. Important e ca promovati cam aceeasi idee, doar ca postura din care o faceti e diferita. De ce? Simplu – pai unul, adica fostul BenTen si actualul – deocamdata – route 66 – e BARBAT, si inca unul consacrat, iar celalalt, e FEMEIE, iarasi una care face cinste categoriei. Asadar, piua! V-ati cam aprins amandoi si nu e bine! Sa revenim la topic, ce ziceti?
Semneaza „un fel de Elvetie”
Draga noastră IGALIS, m-a pus pe gânduri serios ceea ce ai spus tu aici…îmi pare nespus de rău pentru prietena ta, de fapt, pentru multe alte cazuri de femei care au trecut prin aşa ceva. E dur, crunt şi cred că ţine de om şi educaţie. Sigur că toţi am vorbit despre persoanele respective ca OM şi nu despre meseria pe care ele o practică. Gabriela are dreptate: sunt 2 puncte de vedere argumentate din perspectivă proprie. Aşa cum spun şi eu.
Dar şi eu, ca şi Bogdan şi, probabil, ca multe alte persoane, sunt păţită. Mi-a fost greu să accept că pe lumea asta există şi monştri care îţi pot schimba viaţa. Ce faci când dai peste o astfel de persoană, atunci când, aşa cum a spus Bogdan, eşti călăuzit de cele mai bune intenţii, de piloni precum prietenie şi iubire, primind în schimb boli de care scapi foarte greu sau nu mai scapi deloc…cred că asta e problema. Din nou, părerea mea e că ţine de OM. Primul prieten a ales cu bună ştiinţă să-mi facă rău (recunosc că, pe vremea aia, eram destul de naivă şi credeam că pe lumea asta sunt oameni care au măcar bunul simţ să nu-şi bată joc, mai ales dacă nu eşti experimentat în domeniul ăsta) şi mi-a spus târziu că, din când în când – eu eram ‘oficiala’ – apelează la – hai să le zicem conform lui Balzac – ‘femei de moravuri uşoare. La un moment dat, aveam dureri de gât, infecţii, febră, ce treceau numai cu antibiotic. Eu mergeam la doctor, dar, fiindcă nu ştiam exact care e cauza, chestia asta tot revenea. Până când masculul a binevoit să mă informeze că s-a pricopsit de la una din persoanele alea cu nu ştiu ce streptococ. Eu am rămas mască. Bineînţeles că, în secunda 2, am alergat la doctor, la Cantacuzino, am făcut toate testele necesare şi, din fericire, am fost OK. Am scăpat de tot cu tratament. Am aflat ulterior – îmi pare rău, dar nu ştiu cum să-i spun – că lepra aia de om a făcut la fel cu multe alte femei. Cine ştie pe câte le-a pricopsit şi cu ce. Nici nu vreau să mă gândesc. Eu am fost un caz fericit, dar uite că nu tuturor li se întâmplă la fel. Iar asta nu ţine cont de…’origine sănătoasă’ (tatăl lui a fost directorul teatrului evreiesc din Bucureşti, familia este una de…intelectuali), ci de bunul simţ al fiecăruia. Îmi pare sincer rău dacă am supărat sau plictisit pe cineva cu aceste informaţii, dar trebuie tras un semnal de alarmă, astfel de cazuri se întâmplă, din păcate. Şi uneori o păţesc şi cei care nu merită. Ideea Gabrielei e bună. Când simţim fiecare, să revenim la subiectul iniţial. Şi să ne rugăm ca astfel de cazuri să nu mai existe. Alexsiska
>> Alexiska
Din ce-am inteles eu , si am citit de vreo trei ori ce-ai scris , ar fi ca „lepra aia” stia ca e bolnav , si ca transmitea boala constient fiind de asta .
Am inteles bine ?
L.A.P.D
Da, asa este. Ulterior, când eu m-am revoltat – lucru total indiferent pentru el – a încercat să-mi spună că nu trebuie să îmi fac griji, că cică el se duce din 3 în 3 luni la doctor, pentru control – a pretty lame excuse, după umila mea părere. Pur şi simplu, nu îl interesa. Făcând eu săpături, am aflat că prima lui prietenă i-a transmis o boală, aşa că, probabil, din răzbunare, făcea asta…pe bandă rulantă. Subiectul e destul de dureros, mai ales că a fost prima experienţă în domeniu. Dovadă că viaţa nu e roz. Dar…l-am iertat. Cu greu, însă…am reuşit. De ce? Fiindcă îmi dau seama că, deep down, e doar un om bolnav. Şi singur. Şi aşa va rămâne. Pentru că e incapabil să cunoască prietenie sau iubire. Să ofere aceste lucruri, nici atât. Eu însă mi-am dat seama târziu. Eh..şi multe altele prin care am trecut, aşa că înţeleg perfect. Nu aprob, Doamne Fereste, ce a făcut ‘lepra’ (n-o spun cu răutate, ci pentru că merită apelativul) şi nu-i găsesc scuze. Dimpotrivă. Recunosc că au fost momente în care i-am dorit lucruri de care nu sunt mândră. Dar acum, când mă gândesc şi, mai ales, când am cunoscut şi reversul medaliei, cred că sunt experienţe prin care treci. Au rolul – vorbesc de mine aici – de a te maturiza, uneori prea devreme, de a te face atent că nu tot ce zboară se mănâncă. Şi nu e just. Pentru că uite, cum a spus şi IGALIS, se distrug vieţi. Nu mulţi au ceea ce se cheamă conştiinţă. Sau o au, dar nu o folosesc. În fine…ce a fost, a fost. Cert e că nu aş face niciodată aşa ceva cuiva, oricâte dezamăgiri sau frustrări aş avea. Depinde de fiecare OM. A
…
Auzi, eu sa fi fost in locul tau, ma duceam la Sinagoga aia a lui, sau unde se-nchina el , si-l faceam de kk …
Sa-l fi stiut toate Rashelele si toate Judithele d’acolo !
…Aa, si toti parintii, asta in eventualitatea ca ar fi vrut sa ia de nevasta pe vreuna de acolo .
!!
Mda.
Pai da, să ştii că merita! Din fericire, nu e the marrying type, nici una nu e suficient de bună pentru el :)). Mi-a plăcut faza cu Rashelele şi Judithele….Lasă, că are Dumnezeu leac pentru fiecare, la timpul lui. Thanks for your support. A
Dragă EMY,
Dumnezeu este acolo şi le vede, pe toate. Dar uneori e atât de subtil şi le aranjează pe toate atât de bine, încât mintea omenească nu poate cuprinde tot. Gabriela ţi-a dat un sfat foarte bun: nu le fă jocurile, mergi cu capul sus oriunde şi vei avea numai de câştigat. Pe propria piele testat: răspunsul cu aceeaşi monedă nu are efect. Însă Ignorarea şi un pic de SILENZIO STAMPA sunt binevenite, de fiecare dată. Păi da, sigur că nu pot trăi, tu nu eşti ca ei şi asta îi irită. Dar tocmai prin asta te diferenţiezi: eşti diferită, eşti TU. Nu lua în seamă, ştiu, este extrem de greu, eu trec prin aceeaşi problemă (am primit un proiect pe care un coleg, cu care am fost într-un mic conflict, nu l-a terminat în 3 luni de zile, iar eu trebuie să fac într-o săptămână toată această muncă), dar îmi văd de treabă, cât pot de bine. Şi asta e destul. Răsplata va veni mai încolo. Dumnezeu îi va lumina şi pe colegii tăi, în momentul în care ei vor fi pregătiţi pentru asta. Toate la timpul lor. Îţi doresc putere şi ai grijă de tine! Cu drag, Alexiska
Dragă IGALIS, te pup şi îţi mulţumesc pentru blog. Sincer.
Dragelor, hai sa va destind si sa va inconjor de respectul binemeritat:
CHEIA
de Adrian Paunescu
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
Cu o apa, c-o papusa…
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .
Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern.
Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei, si… basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta…
Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa.
Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
„Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui” ?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban, mai tragi odata
Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
„Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.”
Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei… o groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se loveasca cheia si sa fie… jucausa.
Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele?
Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile,ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
‘Geaba-ncerci, ‘geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia „sol” si cheia „fa”,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si… zicind cum zic batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti amintirea…
„AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!”
Ei, ce zici, Bogdanule, subscrii?
Mai e o vorba din popor… cheia-i cheie cat e tare, usa-i usa pana moare!
Emy,
Uite o rugaciune pe care e bine sa o inveti si sa o spui in gand de cate ori te tulbura cineva:
RUGACIUNE PENTRU IMPACARE
Doamne miluieste pe cei ce ma urasc, ma ocarasc si ma graiesc de rau. Ca nu cumva vreunul din ei sa patimeasca ceva rau pentru mine, necuratul, nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie. Ci-i sfinteste pe dansii cu mila Ta, si-i acopera cu bunatatea Ta, preabunule Stapane. Amin.
Mai exista una foarte puternica:
RUGACIUNE PENTRU IZBAVIREA DE VRASMASI
Doamne invata-ma sa cunosc marirea si bunatatea Ta. Da-mi inima curata si iertatoare si cainta pentru supararile ce am facut altora. Fa sa am dragoste crestineasca si sa pot rabda cu pace toate necazurile din partea lor, facand porunca Ta. Ma fagaduiesc sa nu mai fac rau celor ce-mi fac rau si pe cel ce ma bleastama il voi binecuvanta. De va flamanzi vrasmasul meu, ii voi da paine; iar de va inseta il voi adapa. De va cadea il voi ridica si de va rataci, il voi povatui.
Doamne, eu nu sunt decat om neputincios. De aceea, ajuta-ma cu darul Tau sa fiu statornic in poruncile Tale. Trimite binecuvantarile tale peste vrasmasii mei si intoarce inima lor cu dragoste asupra mea. Alunga suferintele si neodihna ce am de catre ei si ne impaca pe noi. Da-mi pacea Ta, Doamne, ca sa putem a vietui pe pamant cu pace, cu bucurie si sa-ti zicem in unire, cu fata senina si cu inima curata: „Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”. Ca tie se cuvine slava, cinstea si inchinaciunea in veci. Amin.
Le gasesti in cartea de rugaciuni si chiar functioneaza.
Sa-ti fie de folos!
P.S. Si eu am trecut prin ce treci tu, doar ca femeia respectiva a reusit sa ma lase fara job. Dupa mai mult timp de zbucium sufletesc, am inteles ca de fapt mi-a facut un bine, m-a scos dintr-un mediu atat de stricat incat riscam sa ajung ca ei. Poti citi aici:
si aici:
si aici:
Draga Igalis,
Iti multumesc pentru rugaciuni. Sper sa ma ajute.
Cu drag,
EMY
ps: VA PUP- Alexiska, GABRIELA, IGALIS
Esti de o mie de ori mai puternica si mai curata sufleteste decat asemenea fiinte. Esti oricum deasupra lor. Roaga-te si asta te va face si mai puternica. Frumoasa si patrunzatoare e rugaciunea pentru izbavirea de vrajmasi. Nadejde si credinta! Pup!
Nu spera, crezi cu toata fiinta!
Am citit ce ţi s-a întâmplat şi cât de nedrept a fost, dar…aşa cum ai spus şi tu, acea femeie ţi-a făcut un mare pustiu de bine. Pentru că tu nu eşti ca ei şi riscai să te pierzi în mediul acela. O prietenă a mea a păţit la fel, de data asta într-o bancă, dovadă că răutatea nu ţine cont de origine sau de educaţie. Te pup şi mulţumesc pentru rugăciuni. Contează. A
M-am simtit datoare sa scriu un epilog la epilog, deci il gasesti la aceeasi pagina.
Procesul… continua! Care esti ma avocat pe aici ca arde camasa pe mine!
Am citit acum epilogul la epilog…m-a lăsat fără cuvinte. Dacă vrei, cunosc o avocată foarte bună. Pot încerca să vorbesc cu ea (ştiu că e ocupată), e specialistă pe procese cu diverse companii, eu cred că te-ar putea ajuta. Nu-ţi face griji cu banii, te pot ajuta eu, important este să te ajute ea cu acţiunea. Ştiu că eşti ocupată, când te mai linişteşti un pic, dă-mi de ştire şi vedem ce se poate face. Îţi spun că îmi pare rău de ce se întâmplă…eu am pierdut 2 procese pe care, în mod legal şi corect, ar fi trebuit să le câştig, aşa că înţeleg perfect cum te simţi. Nu dispera, găsim o soluţie. Te pup. A
>> Igalis
Ha ha,
Misto, mi-a placut !
Maestrul Paunescu, Dumnezeu sa-l odihneasca, a fost mare poznas , este ?
Si cu poezia asta , dar si cu altele …
… Daca subscriu ?
O da, cam da, mai putin versurile de la sfarsit, cu „pus funda si hai hopa sus in cui ” .
La asta nu prea subscriu , si-ti zic si de ce .
Bunica-miu , la 84 de ani – asta o stiu dintr-o discutie surprinsa undeva – , la 84 de ani aducea „fetite ” pe la el si „statea cu ele de vorba ” – adica le f… in traducere libera .
De-atunci, a mai trait inca 9 ani , avand 93 de ani cand a murit si, chiar daca nu prea stiu care-au mai fost isparavile lui sexuale de dupa , adica de la 84 de ani mai departe, ei bine, alea de pana la 84 sunt confirmate si nu prea le pune nimeni la-ndoiala .
Oui .
… Si sper sa nu le puna nici p’ale mele, na .
Aa, mi-a placut si aia cu usa care a murit „nedescuiata ” , mi-a placut cum a zis-o maestrul …
Comic pe undeva , dar in acelasi timp destul de actual , nu ti se pare ?
Uite, numai eu cunosc o gramada de femei singure – bai frate, persoane placute, dragute , cinstite [ haha ], cu case, masini, chishchirei pe la banci , da’ chiar si asa, orice-ar face, nu reusesc sa se lipesca de nimeni , de nici un barbat .
Toti fug de ele ca ala de tamaie .
… Uite, prima la care ma gandesc aici e verisoar’mea . Mda .
Draguta , il are periculos de mult pe „vino peste mine ” ( cand isi trage niste blugi pe ea ar trebui sa aiba interdictie sa mai iasa pe strada ) , e simpatica, are tot ce-i trebuie, locuieste singura … locuieste singura , da , si acum la aproape patruj’ de ani , si nu-i iese socoteala la barbati cu nici un chip !
… Uite, a doua , vecina-mea .
28 de ani si asta, bucata – fatza, corp, – simpatica , mda, si ea locuieste tot singura , si tot degeaba … ( s-a mutat ma-sa de cateva luni in alta casa , doar doar i-o crea conditii „copilului” si si-o gasi pana la urma pe cineva ).
Aiurea, nu vine nimeni .
Ii explica odata Adinei ca nu e lesbiana, sa nu care cumva sa creada asa ceva despre ea , numai ca … asta e situatia .
Mdaaaa …
Sa trecem acum la baieti .
De exemplu, un fost coleg de-al meu de facultate , prieten in prezent .
Asta, cum sa va zic eu …
Asta nu mai are o cheie-n nadragi, cum zicea maestrul Paunescu , asta are un speraclu !
Deschide orice usa !
Are si alte calitati ? Da, are .
E un fel de enciclopedie ambulanta, deseneaza ca un inger, se pricepe la muzica , poti sa stai cu el de vorba si o noapte-ntreaga fara sa-ti dai seama cum a trecut timpu’, fire generoasa, etc .
… In ultimul timp s-a cam ingrasat, si asta e adevarat .
Ei, sor’sa , care e plecata-n America si e medic, ii trimite lu’ asta tot felul de chestii pentru „intretinere ” , de i se scoala faratiorului mai intai cearceaful dimineata, si dupa aia se scoala si el , de-a ajuns asta un descreierat si jumatate – aduce si doua „fetite” pe noapte – le ia de prin fata de pe la Rosetti , le baga-n casa, le spala, le da sa manance daca le e foame … s.a.m.d.
Hm. Sa se-nsoare ?
Nu, nici nu se pune problema ; nu reuseste sa fie cu nici o femeie mai mult de o saptamana , si asta o recunoaste chiar el – zice ca e ” imatur afectiv si are o nevoie constanta de iubire ” [haha ]
… Si iar imi vine-n minte o alta tipa , tot asa si ea , misto, desteapta, locuieste singura […]
De fapt nu, stati asa ; Corina , ca asa o cheama, nu locuieste tocmai singura – ea are un schnautzer pitic , pe care-l cheama Eric . Mda , corect .
Si mai stau io si ma mai gandesc io asa la ele , si la altele ca ele, si la altii ca ele, si ma-ntreb : DE CE OARE ?
De ce unele „usi” sunt descuiate tot timpul, in timp ce altele raman incuiate tot timpul, si de ce unele „chei ” pot sa descuie aproape orice, in timp ce altele nu descuie mai nimic ?!?
Da.
nissan patrol
Vis-a-vis de nazbatiile bunicului, bravo ca si-a trait viata din plin pana la final. Si e clar ca faci parte dintr-o familie…potenta…Aviz amatoarelor! Glumesc…totusi!
Intotdeauna cheia e la fiecare dintre noi, doar ca uneori nu stim asta si cand descoperim, poate fi prea tarziu pentru noi. Alteori suntem perfect constienti ca detinem cheia, insa suntem convinsi ca nu e potrivita pentru nici o usa. Si in cele mai multe cazuri, cu cheia in mana, ne este pur si simplu teama de ceea ce am putea descoperi dincolo de usa. Ne trebuie probabil mai mult curaj, sa invatam sa ne asumam mai multe riscuri. Mie mi se pare ca Punescu a fost obiectiv si impartial si a scos la iveala tot ce se putea despre femeie ca si…concept, sa zicem!
>> Gabriela
Scuze, te confund in continuare cu Igalis .
[…]
O fi de bine ?
enigma
Sigur e de bine…mi-as dori eu sa posed cateva dintre calitatile ei… si vreo….doua-trei din ale tale, da’ inca sunt departe de mine…Am inteles ca mi te adresai.
Faci pe modestaaaa! Si noi avem ce lua de la tine.
Bogdane mama, face bine sa gandesti ca ai mostenit gena bunicului, dar daca „te arunci in neam”? Ia mai scutura tu arborele genealogic ca sa vedem daca nu pica si vreo cheie defecta…
Stii consolarea barbatului dupa ce i s-a inmuiat cheia?
„Mmm, ce daca nu se mai scoala, uite ce frumos atarna…”
Banc.
Vine tiganul acasa cu o cutie de pantofi. Se piteste de nevasta-sa ca sa ii faca o surpriza. Dupa o vreme apare in camera in fundul gol si cu pantofii cei noi in picioare. „E? Ce zici? Uite ce pantofi frumosi mi-am luat. Si socoteala mea se uita la ei!!!” Tiganca usor dezamagita: Aoleooo, mai bine iti luai palarie!”
Mai, dar pe ce subiect am alunecat noi… Imi pare ca ne-am abatut cu 180 de grade de la topic.
Mi s-a părut pur şi simplu genială poezia lui Păunescu. Nu sunt fan, dar a scris nişte chestii extrem de bune. Şi eu m-am întrebat mereu cum de unele, aparent cuminţi (până la proba contrarie, căci nu ştii ce ‘fiară’ se ascunde în fiecare) nu reuşesc să lege nimic. Am cunoscut persoane care, pot spune, erau ‘fete bătrâne’ cam de pe la 20 de ani şi încă au mentalitatea asta, tot felul de fixuri, de îmi vine mie să fug cât mai departe, dapăi unui bărbat…M-am amuzat teribil la justificarea prietenului tău, aia cu ”imatur afectiv si are o nevoie constanta de iubire”. Păi, în fond, cam toţi avem nevoie de iubire, acuma depinde, fiecare îşi caută diverse metode pentru a o obţine. În orice caz, metaforele din poezie sunt subtile şi reuşite. La faza cu descuiatul…depinde şi de cheie, dar şi de uşă…poţi avea instrumentul, dar dacă uşa nu poate să fie deschisă sau nu vrea să fie deschisă, tot degeaba…A
Am greşit numele, aşa că încerc să-mi amintesc comentariul anterior. LEXYGA sunt tot eu, mă gândesc la pseudonim :))
Mi s-a părut pur şi simplu genială poezia lui Păunescu. Nu pot spune că sunt neapărat fană, dar a scris nişte lucruri foarte bune. Şi eu m-am întrebat adesea de ce persoane aparent cuminţi (până la proba contrarie, căci nu ştii ce ‘fiară’ zace în fiecare) nu reuşesc să lege nimic…Am cunoscut femei care pot fi considerate ‘fete bătrâne’, au o mentalitate şi nişte fixuri de îmi vine mie să fug cât mai departe, dapoi unui bărbat…Eh, fiecare suntem fiinţe care au nevoie de iubire (vorba prietenului tău), acum depinde fiecare cum procură acea iubire. Frumoase metafore, oricum…însă mai e o variantă: depinde, într-adevăr, de cheie, dar şi de uşă: poţi avea instrumentul, dar, dacă uşa nu poate fi deschisă sau nu doreşte asta, tot degeaba…Vă pup pe toţi. Cu prietenie,
LEXYGA
P.S. Vreau şi eu un SCHNAUTZER PITIC :))…mă gândesc să achiziţionez unul, o să-i pun numele SCHWARZ, căci va fi negru. Uite, ERIC rimează cu PITIC un PIC, la mine o să fie un SS (SCHNAUTZER SCHWARZ). Mă întorc la treabă, trebuie să termin ceva ce un aşa-zis ‘macho’ n-a fost în stare să termine în 3 luni de zile. Şi scuze dacă am bătut câmpii puţin, de la ciocolata caldă mi se trage (Enigma, ţi-am ascultat sfatul şi am înlocuit băuturile acidulate cu ciocolată. O să scriu pe blog o postare dedicată mărcii mele preferate: NESTLE/NESQUICK). A
Multumesc draga Alexiska, dar stiu ca avocatii sunt scumpi (am experienta) si deocamdata ar fi o cheltuiala imposibila pentru mine, chiar si daca m-ai ajuta cu un imprumut. Daca as fi sigura ca totusi dreptate se face, as apela la ajutorul tau, dar, din pacate, mi-am pierdut orice speranta. Nu mai am deloc incredere in justitia romana.
Si chiar daca s-ar solutiona procesul favorabil pentru mine, angajatorul s-a pus la adapost declarand insolventa. deci mi-as recupera banii la calendele grecesti. Nu pot sa risc alta cheltuiala pe langa cea pe care deja am pierdut-o-n vant.
O sa ma reprezint singura. Deja ceva legi am invatat, ca mi-am facut singura temele si pana acum… Poate dupa acest proces o sa fac Dreptul cu note maxime… Omul cat traieste invata. Nevoia te invata.
Cu drag,
Igalis
>> Igalis
… Nu pica , stai linistita .
Ar fi picat ea pana acum , aflam eu de ea , hehe .
Bunicu’ de care v-am zis mai sus e din partea lu’ taica-miu, insa si celalalt, din partea maica-mii, tot un fel de lover boy a fost .
… Iar eu ma straduiesc pe cat pot, si cateodata mi-e greu , sa nu le calc prea mult pe urme .
Oui .
>> Gabrielea
>> Alexiska
Daca ar fi sa vorbim un pic si mai pe „serioase”, asta cu fetele batrane e o consecinta in principal a problemelor aparute inca din copilarie – atat la femei cat si la barbati .
Fetitele invata fie acasa , fie la scoala , ca trebuie sa-l ASTEPTE pe Fat Frumos, – care in realitate nu exista – , iar baietii invata ca trebuie s-o CAUTE si s-o gaseasca pe Ileana Cosanzeana, care nici ea nu exista de fapt .
Si asa, femeile asteapta si asteapta , iar barbatii cauta si cauta , pana inteleg si unii si altii intr-un tarziu ca au asteptat degeaba – sau ca au cautat degeaba – , pentru ca ce vor ei nu exista .
Ei, unii pot sa-nteleaga lucrul asta relativ repede , la 25-30 de ani si in momentul ala sa isi schimbe si atitudinea , dar altii/altele nu , si merg mai departe in „pierdere” , cu indarjire , tot plusand si plusand, asta cu timpul si cu viata lor ..
Ca niste jucatori de poker daca vreti , care nu stiu cand sa se opreasca tot asteptand ” potul cel mare ” .
Aa, da, se opresc si ei pana la urma, da’ numai atunci cand au ajuns faliti si sunt scosi automat din joc …
Si sa ma-ntorc acum la „femeile singure” – m-am tot intrebat si eu cum, cum, o femeie singura, care n-a mai avut o p… la c… de ani de zile, face nazuri cand un tip dragut, cinstit si onest care o place , ii ofera prietenia in mod deschis .
Raspunsul e ala de mai sus : o fi baiatu’ „dragut si onest”, dar tot nu e Fat Frumos ; ba are masina cam murdara , sau cam veche, ba nu e destul de slab, ba rade prea mult , ba a mai fost insurat , ba e cam nebarbierit , ba umbla-n adidasi cu talpa dubla , ba se da cu prea mult after shave , ba fumeaza, ba aia, ba ailalta …
„Trebe’ sa mai astept , isi zice fata atunci , trebuie sa mai am rabdare, apare el . Cum a aparut asta dragutel si necorespunzator, o sa apara el pana la urma si Fat Frumos al meu !”
Si incet incet timpul trece , si tot incet incet, pe nesimtite aproape, nici un barbat , fie el dragutel sau nu , nu-si mai poate inchipui despre ea ca ar fi Ileana Cosanzeana .
Game over !
Aa, si la fel si cu barbatii .
…Mai devreme, undeva mai sus, v-am dat un exemplu de asa ceva ; un om inteligent, care nu poate sa admita ca povestile sunt una, iar realitatea in care traieste e cu totul alta .
Si cauta, si cauta , pana o sa iasa automat si el din joc intr-o zi , asta cand o sa fie falit si n-o sa mai aiba cu ce sa pluseze la masa – cu alte cuvinte , dupa ce-o sa-si consume tot timpul care i-a mai ramas .
Ei, cam asta e, madames et mesieurs , cu baietii si cu fetitele …
swatch
Acum sa va spun si varianta mea.
Poate ca unele femei sunt destul de intuitive incat sa nu isi piarda ani din viata langa un tip dragutel, dar care are defecte mici si stabile, care devin insuportabile pe parcursul unei vieti. De ce sa mananc ceva ce nu imi place cand pot sa ma abtin pana adun bani ca sa imi cumpar (sau sa primesc) ce imi place?
Ce rost are sa suporti micile defecte ale unui om care nu a fost in stare de la bun inceput sa iti infierbante inuma atat de tare incat sa ii iubesti pana si defectele? Oare iubirea neconditionata nu implica asta?
Doar a pierde timpul langa un partener pe care nu il iubesti, pentru a avea si tu o p… la c… (te-am citat), cred ca e dovada de cea mai crasa delasare. E o fuga de tine insati, e o teama reala de goliciunea din tine ca femeie, ca om. Femeile alea care il asteapta pe Fat Frumos sunt de fapt foarte impacate cu continutul lor, sunt independente si increzatoare ca viata e frumoasa si singura. Dar spera ca intr-o buna zi isi vor gasi jumatatea cu care sa faca un intreg la fel de armonios cum le este sufletul si stilul de viata in singuratate. Si credeti-ma, in cazul multora dintre ele chiar merita asteptarea.
Daca ar veni Fat Frumos si ar gasi-o pe Ileana cu o p… la c… doar din plictiseala, probabil ca s-ar face ca nu o vede…
Si in cazul barbatilor e la fel. Unii o cauta pe Leana si dau de Baba Cloanta. Si de Scorpie si de Ghionoaie… dar la final stiu sa faca diferenta. Atunci vor stii cu adevarat ce inseamna iubire, admiratie, respect si valorizare.
De ce sa ii condamnam pe cei care tin la calitate? Pe cei care asteapta sa aiba bani destui ca sa isi cumpere o masina buna in loc de un râci ieftin, ii judecam ca merg pe jos?
Singuratatea unui om, barbat sau femeie, poate fi extrem de productiva in procesul evolutiei spirituale, cu conditia sa nu piarda timpul cu lamentari. De multe ori, o persoana nepotrivita cu care te-ai cuplat, iti ia mai mult decat poti crede. Te vaduveste de toata splendoarea vietii pe care ai fi putut sa o traiesti in stare de libertate.
O spun din experienta. Cele mai mari salturi calitative in viata mea spirituala le-am avut in perioadele (uneori chiar lungi) in care nu am acceptat o p… la c… doar pentru ca mi se ofereau pe tava. Singuratatea e bivalenta. Iti poate da ceea un partener nepotrivit iti ia. Libertatea de a trai asa cum doresti. Sau… poate fi o frustrare, ca semn ca nu prea ai continut interior si, pe undeva este normal sa ne plictisim singuri atunci cand nu prea avem ce sa ne oferim.
Va propun un exercitiu. Incercati ca timp de o ora sa nu faceti nimic. Dar absolut nimic. Eventual alungati pana si imaginatia. Fiti doar constienti de voi insiva, ce percepeti cu cele 5 simturi, de ce simti vis-a-vis de aceste senzatii. O sa vedeti cat de dependent e omul de a relationa cu altii, de a se arunca in vreo activitate care sa ii tina mintea ocupata, de a fugi de el insusi, cat de gol este pe dinauntru daca nu poate sa se simta in armonie cu el insusi nici macar o ora!
Nu ma credeti pe cuvant, incercati!
…
Ce frumos .
Citeam ce-ai scris, si-am inceput sa visez .
Pentru cateva minute, m-am simtit ca la 15- 16 ani, cand , pentru mine, toate fetele erau Ilene Cosanzene …
Mda. Puteai sa mi-o pui in poala pe Muma Padurii, io tot Ileana Cosanzeana ziceam ca e .
Eram sigur de asta, nu-ncapea nici un dubiu .
Si ma simteam oarecum ciudat, ca un fel de impostor , ca un smecher care profita fara scrupule de biata fata .
Cand mi se scula imi venea sa intru-n pamant de rusine
( doar era Ileana Cosanzeana !) .
Ma gandeam aaa , bai nenorocitule, esti cu Ileana Cosanzeana, ce faci cu aia-n pantaloni , ce-o sa creada despre tine , o sa presupuna ca ti s-a sculat , da, si uite, pana la urma chiar o sa ajunga sa fie sigura de asta … Hmm , rusine . Fat Frumos n-are …
… Si nu stiam cum s-o mai dau , doar doar o-i mai gasi ceva interesant si amuzant de facut pentru ea , asta ca sa ma ridic si eu la un nivel corespunzator si compatibil –
treptat treptat insa , vedeam ca era si ea tot un om ca si mine, cu bune dar si cu mai putin bune, si-mi mai venea inima la loc, ma mai linisteam ca sa zic io asa .
… Si mai departe, pe la vreo 20- 21 de ani, uitandu-ma la Cosanzenele mele si la Cosanzenele altora, am tras concluzia ca erau femei si atat, intelegand prin asta ca erau oameni si nicidecum personaje de basm – dar, am observat tot atunci inca ceva : ca erau REALE .
Da, erau reale, existau acolo , cu tot ce aduceau ele negativ si mai ales POZITIV .
… Si am scapat de himera cu Ileana Cosanzeana .
Mda .
Mi-am dat seama ca asa cum sunt eu, adica imperfect , ca sa nu zic mai rau de atat , asa sunt si ele, si ca asa trebuie sa fie de fapt ; altfel n-am putea sa fim alaturi unii de altii .
Daca , zic daca , printr-o bagheta magica, cineva mi-ar fi scos-o in cale pe Ileana Cosanzeana din poveste , pe personajul „printesa ” adica , n-as fi putut deloc sa fiu cu ea – stiam asta instinctiv – , pentru simplul motiv ca nu sunt Fat Frumos si nici n-as avea cum sa fiu , asta pentru ca sunt doar un om si atat, care s-a dus la spovedanie cu trei pagini A5 umplute cu pacate !
Idem si pentru femei ; daca vreo femeie reala, oricare ar fi ea, l-ar intalni prin acelasi fenomen de magie pe Fat Frumos, ce sanse ar avea sa ramana cu el ?
… Pai nici una .
Discutam aici de niste personaje fictive, care ce fac ele asa, in general ?
Pai nu prea fac mai nimic ; nu mananca, nu beau ( ba apa totusi beau – numai apa vie ), bere nu beau, asta nu , nu dau muzica tare , nu sforaie, nu intarzie , nu muncesc , nu stau la televizor noaptea tarziu , nu spala rufe, nu se excita , etc , etc, etc, … adica nu fac chiar nimic , si io ma-ntreb cateodata daca nu cumva DE ASTA sunt adoptate ca modele !
#@#@#@
Adica, pentru unicul si singurul fapt ca nu fac nimic toata ziua !
De ce nu fac ele nimic ?
Pai cum de ce , e simplu de ce – pentru ca n-au cum .
…Mie unul mi se par niste personaje de-a dreptul sinistre , cu care nu m-as antura .
Nooo, way .
Aa , pentru ca personajele astea nu exista in realitate si din cauza asta nici n-ai cum sa fii cu ele chiar daca ai vrea asta (?) , nu-nseamna nicidecum ca trebuie sa traiesti cu vreun tzaranoi bataus sau cu vreo shtoarfa acoolica ; nici vorba de asa ceva .
Nu .
Dar daca, intre Ileana Cosanzeana privita ca model conceptual si o shtoarfa sa zicem , ar exista un spatiu si o distanta ca de la cer la pamant , ei bine, cu siguranta ca ai putea sa-ntalnesti in acest spatiu femei reale, extraordinare , luate cu tot defectele lor, da, si la fel de bine si barbati extraordinari, da, si ei luati cu tot cu defectele lor – … adica ce anume ?
Adica oameni pe care sa poti sa-i iubesti !
Dar trebuie sa accepti asta, iubirea e ceva ce se ASUMA !
…Pentru ca atentie, la fel cum ai grija sa nu urasti, pentru ca nu e bine, la fel de bine s-ar putea sa ai grija nici sa nu iubesti !
Si sa n-o faci .
Exista oameni, si cred ca am intalnit si eu, care parca au grija sa NU iubeasca . Nici nu urasc pe nimeni, e drept, dar nici nu iubesc pe nimeni . N-au dusmani, dar nici prieteni . N-au nimic impotriva nimanui, dar nici nu se ataseaza de nimeni .
Exista cumva doar pentru ei .
Astia, in general astia sunt oamenii singuri , care parca sunt tot mai multi de la un timp , iar asta e unul dintre criteriile lor comune .
… Si nu pot sa recunoasca asta, si atunci da, se justifica de fiecare data dupa ce-au intors spatele cuiva – sau dupa ce li s-a-ntors lor spatele – aratand la paiul din ochiu’ aluia – sau al aleia .
Si e adevarat ca poti sa evoluezi spiritual in singuratate, oui , dar asta nu pentru ca ai fi neaparat in situatia asta .
Cine vrea sa evolueze spiritual evolueaza oriunde , fie el singur sau nu , fie cu prieteni sau fara .
Dar in mod sigur, cand esti cu cineva pe care sa-l iubesti e mult mai placut .
winnetou
Draga IGALIS, dragă WINNETOU,
am citit postările voastre şi mi-au răspuns la multe întrebări. Şi eu am făcut ‘greşeala’ să-l consider pe cel iubit ‘Făt Frumos’. Mi-am imaginat eu că trebuie să fie aşa şi pe dincolo. Şi mă enervam când nu regăseam în expectaţie ceea ce doream. Atunci (de fapt, cam acum 1 an), eram o copilă fără minte. Acum tot ‘copilă’ sunt, dar, parcă – zic eu – cu ceva mai multă minte. Asta e greşeala cea mai mare, că unii aşteaptă şi doresc lucruri imposibil de realizat. De fapt, aşa-zişii Feţi Frumoşi/aşa-zisele Ilene Cosânzene sunt, paradoxal sau nu, OAMENI. Cu bune, dar şi cu rele. Nu există un portret idealizat. Chiar dacă, de mici – în mod greşit, consider eu – ni se inoculează ideea asta prin basme. Viaţa nu e un basm. Eu cred că evoluezi atunci când, într-adevăr, îţi asumi consecinţele acţiunilor tale, de orice natură. Of, senzaţiile astea le aveam şi eu cu cel pe care viaţa mi l-a readus în cale după 16 ani de absenţă. Nu reuşeam nici măcar să-l ating, de fapt îl atingeam sfios, parcă mi-era frică să nu-i fac rău, să nu-l sparg. Simţeam că vreau asta, dar…nu se concretiza intenţia mea. Rămăsesem cantonată în trecut, cu imaginea unui om care, de fapt, între timp, devenise un bărbat cu bune, cu rele pe care eu le treceam cu vederea, le băgam sub preş, construindu-mi o perdea de fum care, credeam eu, mă va apăra mereu. Uite că nu e aşa. Şi e normal să nu fie aşa. Iar acum, vorba Gabrielei, îi mulţumesc lui Dumnezeu că a oprit la timp lucrurile şi ne-a separat drumurile. Altfel, cu siguranţă, am fi ajuns amândoi la balamuc. Sau am fi fost nefericiţi o viaţă întreagă. Dar stăteam şi mă gândeam: mai bine rişti şi trăieşti viaţa, din plin, decât să rămâi cu regrete. Să nu urăşti, dar să nici nu iubeşti, mi se pare cumplit. Să nu ai nicio implicare. Un status-quo, confortabil, ce-i drept, dar…atât. Şi eu am fost singură, mult timp, cum spune şi Igalis. Şi chiar am evoluat. Nu mi-a fost uşor, ba uneori a fost cumplit. Dar simţeam că e spre binele meu. Pentru că am înţeles că această singurătate, cel puţin în cazul meu, a avut un rost. Şi, într-adevăr, când eşti cu cineva ‘de iubit’, altfel stă treaba. Şi, până la urmă, ăsta e tot farmecul, nu?
LEXYGA
Draga Bogdan sunt foarte de acord cu tine.
Tu ai adus ca metafora cele doua personaje si eu am marsat pe „metafora clientului”, dar nu cred ca din discursul meu anterior reiese ca ar trebui sa cautam partenerul perfect.
Daca am fi perfecti, am fi morti! Asa cum marul, cand ajunge la perfectiune, cade din pom, asa si noi, cand atingem perfectiunea nu mai avem pentru ce sa traim. Ideea era sa gasesti pe cineva potrivit pentru nevoile tale, cu care sa poti evolua si nu sa te pierzi in boschetii defectelor. Totul e un schimb. Partenerii se hranesc unul pe altul. Sau nu.
De-aia unii oameni au mai multe relatii, pentru ca cineva le hraneste foamea artistica, altcineva le hraneste aventurierul, altii le hranesc nevoia de securitate afectiva, altii le hranesc fanteziile de orice fel…
Vezi tu, eu personal caut un om care sa ma hraneasca pe cat mai multe fronturi. Nu caut omul perfect, ci pe cel care poate sa se puna intr-o diada in care nevoile fiecaruia sunt satisfacute in cel mai inalt grad posibil. Poate ca eu am nevoie sa experimentez marijuana in Olanda… Ce sa fac cu un pocait? Avem dreptul la experiente, de aceea caut un coechipier care sa aiba aceleasi curiozitati. Este doar un exemplu ipotetic.
Pe cei care nici nu urasc, nici nu iubesc, sfintii parinti ii numesc „caldicei”, dupa cum i-a definit si Hristos. Psihopatologia, in functie de gradul de tocire afectiva, ii numeste schizoizi (ca personalitate). Iata, nu ne nastem cum vrem, ci cu niste gene mostenite de prin arborele genealogic (vezi cheia bunicului) si mai ales cu modelele cu care am evoluat de la stadiul de ţânc pana la adult.
Eu nu imi caut Fat Frumos si nici nu astept fidelitate pana cand moartea ne va desparti pentru ca am lecturat prea multe basme, ci am trait intr-o familie unde mama si tata mergeau de mana pe strada chiar si dupa varsta de 50 de ani, plecau singurei la munte cu cortul si se destrabalau in natura cate o saptamana, mergeau la cinematograf, mama ii citea tatului meu seara sau toata ziua de duminica din carti interesante (asta pentru ca tatal meu isi menaja singurul ochi cu care vedea si ii era necesar la munca lui de proiectant…), parintii mei nu aveau reguli de cine gateste sau spala rufe in casa… asta era la mica intelegere, cine avea timp mai mult punea mana sa faca ce era de facut. Tatal meu avea o placere mare sa bea bere cu mine si, deci, nu obisnuia sa iasa la terase cu prietenii. Uneori o scotea pe mama la un mic si un pepsi (mama nu bea deloc alcool)… Tatal meu mi-a impletit coditele in fiecare dimineata timp de 10 ani, ne gatea cand mama lucra in provincie, ne asculta toate traznaile, ne sfatuia, se distra cu noi (pentru el aveam apelativul „babacule” si radea), ne repara orice prin casa, era ahtiat dupa masina lui („Randunica”) sub care se tavalea facand inventii… Si nu era un amator, are zeci de brevete de inovatii primite de la Ministerul Transporturilor, unde a lucrat vreo 30 de ani. Ufff, ce dor mi-e de el.
Tatal meu a murit la 60 de ani, in anul 1996. De atunci, mama vorbeste in fiecare zi despre el. Si noi. Cu 6 luni inainte sa moara era un barbat inalt, bine facut, politicos, sarmant si cu un foarte dezvoltat simt al umorului de cadeau doamnele ca mustele dupa el, dar corect si demn cat sa spuna „am imbatranit curat si asa vreau sa raman”.
Stiti cine a fost langa patul lui de spital in ultimele 6 luni de viata? Noi, toate, fetele lui, mama, eu si sora-mea. Stiti voi oare ca inainte sa moara ne-a zis doar atat „ce v-am facut eu voua… iertati-ma”. Se referea la boala incurabila… Stiti voi ca i-a cerut voie mamei mele sa moara? Stiti voi ca in momentul in care a murit nu mai datora nici macar un nasture cuiva? Daca asa am trait pana la 27 de ani, asa vreau sa traiesc si de acum inainte. Barbati minunati exista! Vreau si eu unul.
O sa spuneti, poate, ca „modelul tatalui perfect” poate duce la nevroza, dar… prefer sa traiesc cate o nevroza la fiecare 5 ani de casnicie decat sa ma târăsc o viata in iad.
Stiu cat pot da si stiu si cat sa cer. Daca partenerul nu poate, nu-i bai, il ajutam, dar daca nu vrea… atunci ii redau imediat libertatea de a trai asa cum isi doreste. Simplu si corect.
Toate relatiile mele de pana acum s-au terminat din cauzele urmatoare (enumar in ordinea aparitiei):
– lipsa de respect si devalorizare
– minciuna
– infidelitate
In realitate ele sunt generate exact invers. Infidelitatea aduce minciuna, miciuna aduce violenta lipsita de orice respect, din disperarea de a nu fi descoperit. Dar subliniez: NICIODATA nu mi s-a intamplat sa nu aflu adevarul. Nicodata nu am spus partenerului meu „nu ai voie la alta”, ci „nu mai ai voie la mine daca ai fost la alta”. E o diferenta care face clar distinctia intre o existenta demna si posesivitate.
Am incercat sa il iert pe primul, dar povestea s-a repetat si atunci am inteles ca nu exista cale de intoarcere. Organic, nu mai pot sa stau cu un adulterin, mi-e frica de boli. Daca as fi ramas cu el… acum eram ori la balamuc, ori pe la cimitir si as fi pierdut toata splendoarea iubirilor care au urmat. Lasa sa fiu eu fraiera inselata, dar sa imi pot duce existenta cu demnitate, iar ei… sa imi planga urma cate inca 5 ani. Poate asta este lectia lor, a celor care nu au inteles la timp ce schimb fac pentru o aventura. Mentionez pentru curiosi: TOTI au suferit dupa mine cam cate 5 ani de caciula…
Poate urmatoarea lor partenera a avut parte de mai mult respect si mai multa fidelitate din partea lor… A meritat sacrificiul.
Ma opresc aici pentru ca simt ca as scrie un roman pe tema asta. Poate intr-o buna zi o sa dau fetelor niste tips-uri cu semnele infidelitatii la barbati… Unele sunt atat de subtile incat nici David Copperfield nu le-ar putea ascunde…
Igalis
>> Alexiska
…
Maamaa , ce la mai zici …
Pai daca le faci asa pe toate, inseamna ca esti o bomboana de fata .
Tu ai impresia cumva ca Igalis [ Igalis vezi ca te barfim !] e genul „singuratic ” ?
Hm… Nu, nicidecum , iti zic io .
Are nevoie de oameni si de prieteni in jurul ei la fel cum are nevoie de hrana si de apa .
Da, are ea oarecari’ dificultati de apropiere – asta sufleteste vorbind – cu oamenii , da’ asta NU pentru ca asa vrea ea sa se-ntample .
Igalis ii considera pe toti inteligenti si la fel de evoluati ca ea – aici greseste – , si ii trateaza pe toti numai si numai de la nivelul ei – iar greseste , si atunci oamenii nu mai intelegE nimic , si zicE p’orma de ea ca ” e cu nasu’ pa sus !” sau ca-i ” o ciudata ! ” , si atunci …
Ei, si atunci a facut blogul asta de nota 10 .
Gabita ,
mu mu mu !… mu mu mu !!
:):):)
Te iubim !!
Superb textul, IGALIS…exact aşa a fost şi familia bunicului meu din partea mamei. Iar el, un sfânt. Demn până la ultima răsuflare răpusă de cancer. Pe mine nu ştiu dacă mă regretă cineva, dar i-am urat băiatului de care povesteam mai sus să se poarte mai bine cu soţia actuală. Toţi învăţăm din greşeli. Nici eu nu cred că aş putea să iert adulterul, în momentul în care ai jurat în faţa Domnului, nu mai ai nicio scuză (cel puţin aşa văd eu). Fiecare are dreptul la propriile alegeri, dar să-şi asume şi consecinţele acţiunilor. Există şi varianta ‘fără complicaţii’, mai precis am prietene care au găsit din prima ‘sufletul pereche’, primul şi ultimul, sunt fericite şi acum şi se vede că cei 2 într-adevăr se iubesc. Chestie de noroc sau…pur şi simplu, pentru unii aşa trebuie să fie. Lucky them.
P.S. Îmi pare rău de proces, poate totuşi se rezolvă cumva. Oricum, sunt alături de tine, oricând ai nevoie. Te pup. A
Bogdan, subscriu: blog de nota 10. Păi nu am impresia că e genul singuratic, ştiu ce spui. Şi eu plec de la premisa că toţi sunt buni, inteligenţi, că se poate discuta cu toţi, de aici şi dezamăgirile când, evident, nu se întâmplă aşa (aici vorbesc de mine). Dar omul cât trăieşte învaţă. CORECT, Te iubim Găbiţa!!!! :))
mu, mu, mu… va iubesc inapoi!
Uite, voi imi impliniti o nevoie pe care nu o caut la alt barbat daca sotul meu nu mi-o prea implineste… Nevoia de comunicare!
El nici nu citeste blogul meu… De-aia imi permit sa il barfesc uneori.
P.S. Eh…uneori sunt de-a dreptul imposibilă, dar noroc că îmi revin repede atunci când mi se vorbeşte raţional (vorba unei amice). Sunt şi eu om, greşesc, fac prostii, cad şi apoi mă ridic. Uneori (de fapt, de cele mai multe ori) învăţ din experienţe, alteori experienţele lasă răni şi urme adânci. Dar cred că asta înseamnă MATURITATE. Cu tot ceea ce implică ea. Cei de la TAXI spuneau: înainte să-ţi fie bine, trebuie să-ţi fie rău, iar Goethe, în acelaşi ison, spunea că nimic nu e mai greu de suportat decât o înşiruire de zile frumoase. Faza cu ‘Mehr Licht’ (mai multă lumină) are mai multe interpretări. Numai el ştie ce a vrut să spună real.
În altă ordine de idei, am şi eu o întrebare, când aveţi un pic de timp: e mai mult o curiozitate a mea: de ce unii bărbaţi sunt atât de subjugaţi de soţiile lor, încât uită de tot şi de toate? Nu mă refer la iubire, ci la posesivitatea aia excesivă. Exemplu concret: unchiul meu. Fost comandor în retragere, pilot cosmonaut. A zburat în COSMOS cu Dorin PRUNARU, a pilotat avioane supersonice. Era supranumit de ai lui colegi SOACRA, întrucât avea ‘darul’ de a-ţi repeta aceleaşi lucruri de nu ştiu câte ori, dar cu aceleaşi cuvinte şi pe acelaşi ton. Om cu simţul umorului, superb ca înfăţişare, prezentabil. S-a căsătorit şi totul s-a schimbat. Ea a reuşit să-l îndepărteze de restul familiei (mai precis de mama, care mi-a mărturisit că va muri cu oful ăsta în inimă). Când e între noi sau în alt mediu, e complet schimbat. Când e cu ea, parcă e…’speriat de bombe’, îngrijorat să nu păţească ea ceva (menţionez că ea este mai ceva ca ICE AGE). Nu ştiu…asta e iubirea sau…Şi nu e singurul exemplu. Mai am unul, dar cazul e mult prea urât şi nu merită menţionat. Nu neg, au făcut o echipă bună, după cum chiar ei au menţionat, iar asta e de admirat. Au realizat ceva în viaţă, împreună. Iar când merg acolo, îmi dau impresia familiei perfecte. Dar, nu ştiu de ce, nu mă simt în largul meu, deşi sunt tratată regeşte de fiecare dată. Parcă lipseşte ceva. Poate faptul că nu contează decât rudele ei şi tot ceea ce are legătură cu ea. În fine, e mai mult o curiozitate, până unde merge iubirea şi unde începe subjugarea, posesivitatea asta, care, după umila mea părere, ar cam trebui evitată. Ştiu că iubirea are multe valenţe, dar nu ştiu, parcă nu mi se pare normal. It’s just a thought, voi care sunteţi mai maturi şi mai înţelepţi decât mine, poate ştiţi mai bine despre ce este vorba. Vă pup cu drag. Alexiska
Alexiska,
Acolo e un schimb care lui i se pare corect, daca nu se plange. Ea taie si spanzura prin casa, dar el primeste confortul unui camin indestulat.
Daca l-a schimbat in bine sau in rau… asta numai el poate sa decida. Nicio „subjugare” nu rezista pe timp lung. In psihologie se numeste abuz emotional si poate imbraca forme de la tacere pana la violenta fizica. Nu cred ca in cazul unchiului tau este vorba de asa ceva. La cata experienta are in a trai chestii mari, nu ar fi stat el prea mult cu jugul pe gat daca nu ar fi avut si o compensatie pe masura. Poate ca si el a inteles ca asta-i femeia care ii va pune lumanarea in mana si o sa-i faca coliva mai buna decat oricine din neam.
Trebuie sa ii respectati alegerea, el stie lucruri mai multe decat se pot vedea din afara casei.
Sa va ingrijorati doar in cazul in care il vedeti trist si neingrijit. Asta ar insemna ca nu a meritat sa duca jugul.
Ei sunt inhamati la eceeasi caruta! Jugul e si pe gatul ei.
Cu drag,
Igalis
Îţi mulţumesc pentru răspuns…ai mare dreptate. Psihologie fină şi pură, de-a dreptul. M-ai luminat, ai intuit perfect. Aşa este. Este alegerea lui. Şi, cum îl iubim, o respectăm.
Cu mult drag,
Alexiska
… Shi io , shi io !
Nu cred ca-i alegerea lui – sau mai bine zis nu asta a fost alegerea lui initiala !
Dar, din nefericire , abia DUPA ce-a desfacut funditza de la cadou a vazut ce-a primit de fapt , iar atunci , abia atunci, s-a vazut pus in fata unei noi optiuni pe care probabil ca n-a prevazut-o niciodata :
ori divorteaza , cu toate mizeriile de rigoare , ori suporta pe mai departe , cu toate mizeriile de rigoare de asemenea .
Ei, si se pare ca in acceptiunea lui a ales „raul cel mai mic ” .
Bine, pana la urma se cheama si asta o alegere, insa e facuta cu ” arma la tampla ” zic eu , stimati telespectatori .
El ori nu poate sa accepte mizeria in care se afla si pune nefericirea lui pe seama „lumii care e rea”, ori face asta , intelege ce se-ntampla, dar are o si mai mare groaza de emblema de ” barbat divortat ” si de ce implica ” asa ceva ” .
Asa ca e posibil sa incerce sa stranga din dinti si sa mearga mai departe , cu speranta ca lucrurile se vor ” indrepta candva ” .
N-am inteles daca are copii sau nu.
?
Oricum, daca puteti sa-l ajutati cu ceva nu mai asteptati prea mult .
Timpul trece .
tag heuer
Îţi mulţumesc de răspuns, Bogdan,
da, are copii, are şi nepoţi. Nu ştiu ce s-a întâmplat, el chiar o iubeşte şi cred că, în felul ei, ea îl iubeşte in return. Cred că la ei s-a instalat obişnuinţa, rutina. Cum mi-a spus el într-o zi, când am vorbit între patru ochi: totul se reduce la…’tovarăşa de apartament’ :)). N-au avut o viaţă grea, dar nici uşoară. Iar ea chiar e norocoasă cu un bărbat ca el. Doar că îmi pare rău de faptul că ar trebui să fie relaţii mai apropiate, cel puţin cu sora lui (mama mea). Nu ştiu dacă putem să-l ajutăm. Eu sunt veriga dintre ei, încerc să-i impac pe toţi. Dar nu mi-ar plăcea, dacă şi când mă voi căsători, să-mi îndepărtez soţul de familia lui. N-aş face asta, sub nicio formă, nu l-aş acapara doar pentru mine, că nu e proprietatea mea…De îndreptat, nu prea se poate, am înţeles că ea a fost aşa cam toată viaţa. Şi cam cu toată lumea, aşa e felul ei. Dar uite că se compensează, bănuiesc :)). Matters of the heart are really achy…
alles gute
alexiska
>> Igalis
Inca ceva la ce-am zis mai sus –
… s-ar putea sa nu-l vada nici neingrijit , daca el are grija de el , si nici trist, asta in cazul in care el nu vrea sa arate ca e trist .
Unii oameni pot sa disimuleze foarte bine anumite stari – … iar daca totusi , iar daca totusi ceilalti observa ceva in „neregula” , sa-i puna cu usurinta in imposibilitatea de a gasi o cale de apropiere sau de comunicare cu ei – asta mai ales daca sunt abili si inteligenti .
Nu vreau sa fac nici o apropiere, dar ca sa dau un exemplu oarecum , cam asta se-ntampla cu depresivii care au decis deja ca nu-i mai intereseaza viata : sunt veseli , vorbesc despre viitor , sunt deschisi si amuzanti , adica cum e mai rau – daca au ajuns aici, numai cineva foarte versat poate sa-i miroasa .
hercule poirot
Eu imi vad sora de cateva ori pe an si locuieste la vreo 7 statii distanta de mine. Asta nu schimba cu nimic relatia intre noi. Ne iubim si ne ajutam de cate ori e nevoie. La ei acasa nu am mai fost de mai bine de 2 ani, dar nici asta nu stirbeste cu nimic relatia. Nu e bine, nu e rau, doar este.
Bogdane, vezi ca faci proiectii!
Dincolo de usa dormitorului lor nu a fost niciunul dintre noi, deci nu avem toate ipotezele ca sa putem analiza silogismul. Spre exemplu, lipseste o premisa importanta: e omul fericit sau nu cu ceea ce traieste?
Presupunerile noastre nu pot fi decat speculatii… Mai bine lasam omul in pace. Daca are nevoie de ajutor, il va cere, ca de-aia are sora.
>> Alexiska din nou
Auzi, da’ ei se mai zbenguie impreuna ?
Adica, iepurasu’ mai scoate urechile ?
the independent
Păi n-aş putea să răspund la întrebarea asta…ea i-a mărturisit mamei, mai demult, că nu a fost mulţumită niciodată de el ‘in the bed department’. Dar că a stat fiindcă a făcut casă bună cu el, adică omul e o bomboană (nu că e unchiul meu, dar chiar e), familist, serios, etc. Eh…erau alte vremuri când s-au cunoscut ei, ce să zic, alte concepţii…
Pai da, asta te intereseaza pe tine… daca se mai zbenguie. Daca ai afla ca lui i-a ruginit cheia de la 30 de ani si ca ea il accepta chiar si fara iepuras… ti-ar creste increderea in casnicia lor?
Oameni buni, vai de batranetile celor care se bazeaza pe iepuras!
Sunt posesoarea comentariului cu nr. 100! Dau de băut :)) Păi uite, chiar acum m-a sunat mama să-mi spună că a vorbit cu el. O fi fost energia pozitivă care l-a împins să o sune…să sperăm în mai bine. Cu toate că ceea ce i-a mărturisit ea mamei a fost deplasat (mă refer la mama, aşa ceva nu se face, chiar dacă ea e sora lui, mă gândesc că orice ‘nemulţumire’, ca să zic aşa, se comunică respectivului, personal. Ea cred că a mizat pe faptul că mama e sora lui, iar her ‘secret’ was safe), eu o accept aşa cum e ea. Are şi părţi bune. Şi dacă eu le văd, cred că soţul ei le observă şi mai bine. Într-adevăr, contează mult şi partea fizică, dar asta depinde de fiecare, cum şi cât.
Pupici de la un scorpion pe nume
Alexiska :))
>> Igalis
Hm, eu cred ca n-o sa-l ceara .
Nu cred ca mai poate s-o faca, mai ales daca nu prea e „genul” …
sea rescue
Eh, din fericire, nu e depresiv…:)) nici vorbă. Da, situaţia este aşa cum este. El e genul de om care nu cere ajutor, să-l pici cu ceară. Vrea să facă totul singur. Şi crede că aşa ar trebui să procedeze toţi. E frumos că relaţiile rezistă, chiar dacă fraţii/surorile nu se vizitează des. Cred că e valabilă zicala cu ‘contrariile se atrag’. Mulţumesc ambilor pentru perspective. A
Bogdanule,
Despre depresie pot sa iti zic eu lucruri multe, atat din pozitia psihologului cat si din cea a pacientului. Mai depresiva decat o adolescenta de 16 ani care se otraveste si scapa… nu cred ca exista, poate doar una care NU scapa.
Adolescenta care a scapat sunt eu.
So, daca vrei amanunte despre depresie cu tot cortegiul de manifestari si consecinte, ai nimerit bine. Wellcome!
Auzi, tu ai probleme acasa? Vrei sa vorbim in privat?
Dr. Freud
>> Igalis
Nu stiu daca-ti mai amintesti scandalul cu Adina de anul trecut , insa ala a aparut dupa ce , daca-ti amintesti, dr. David m-a diagnosticat ca „depresiv” .
Uau !
Ei , acum ma gandesc ca poate mi-o fi trecut , ca poate
„s-a vindecat baiatu ” , asta mai ales ca mai stiu si eu cate ceva despre flagelul asta , si cu atat mai mult cu cat inca din liceu am vazut ce poate el sa faca …
Am avut in liceu o amica , Iolanda o chema, care s-a aruncat
de pe Cofetaria Turn .
Avea 16 ani .
Asta s-a-ntamplat intr-o Duminica seara –
… Vineri , cu doua zile inainte, m-am intalnit cu ea in statia de autobuz, aia de la Cismigiu, si am stat de vorba cateva minute .
N-am banuit nici o clipa nimic , absolut nimic, despre ce urma sa se-ntample …
Mda, era foarte inteligenta .
O sa-ti mai scriu pe mail , daca vrei „amanunte ” .
>>Alexiska, si tie , daca esti curioasa .
…
Îmi pare rău pentru amica ta…Dumnezeu s-o ierte.
Adresa mea este mariaalexandra.ganea@googlemail.com. Acum înţeleg ce ai vrut să spui, cu mascarea foarte bine a sentimentelor, nici nu bănuim noi câte se ascund într-o minte şi într-un suflet. Nu sunt psiholog, ca IGALIS, dar dacă te putem ajuta cu ceva, cu dragă inimă. Culmea e că şi eu am o prietenă şi mă tem să nu facă şi ea acelaşi gest ca Iolanda. Povestea e complicată. Cel mai dureros e că vrei să ajuţi şi nu ştii cum, poate că persoana respectivă nu vrea sau nu poate să fie ajutată. Ori îţi dai seama prea târziu că, poate, se putea face ceva. Dar că nu ai încercat suficient…
LEXYGA
Lexyga
Da,
m-am intrebat si eu, asta cand m-am mai gandit la ea si la ce s-a-ntamplat acolo, daca as fi putut s-o ajut cu ceva , in vreun fel, cumva .
Nu. Nu puteam.
Raspunsul pe care mi-l dau e de fiecare data nu .
…Aveam si eu cam aceeasi varsta , poate 17 ani …
Ce stiam eu despre boala asta ?
Nimic, mai ales ca nici nu se discuta deschis despre asta atunci , aproape nicaieri , nici chiar daca cineva ar fi adus vorba .
Depresia era privita ca un „moft” de oamenii obisnuiti – nu ca acum ar fi privita neaparat altfel – , dar sansele de a fi luata in serios , in primul rand de niste parinti care stiau ei ca „asa ceva nu exista si deci e o imposibilitate ” , erau foarte mici .
… Iar ca sa te duci tu, o pustoaica sau un pustan de liceu la psiholog ca sa te „tratezi” , era o alt fel de imposibilitate , era ca si cum ai fi incercat sa zbori dand din maini .
Nici acum nu sunt convins ca as putea sa „dibuiesc” un depresiv in faza avansata, mai ales daca e suficient de abil si cu atat mai putin puteam atunci , la momentul ala .
Poate un psiholog bun – tu, Igalis ? – s-ar descurca cu el, dar chiar si asa, un depresiv suficient de „smecher” tot ar reusi probabil sa se fofileze ; sunt depresivi care stiu o multime de lucruri despre manifestarile bolii asteia , si chiar cred ca ar fi in stare sa pacaleasca un psiholog, fie si pentru putin timp – oricum, suficient timp cat sa reuseasca sa „scape ” .
prozac
…
Fetelor , hai ca v-ati cam intristat .
Ia fiti atente mai bine un pic la ce zice cineva de voi –
„Nu exista nici o creatie mistica , nici o icoana , nici un simbol si nici o plasmuire poetica pentru a desemna ceea ce este intunecos , ascuns , neinteles , fara sa aiba legatura cu sexul feminin .
… Himera si Isis, Pandora, Persefona etc.
Da, si Sibilele au fost si ele femei, si Furiile, si Walkiriile teutone, si Pitia, … intr-un cuvant , tot ce e expresia obscurului insondabil si intunericului apartine acestui sex !… ”
– Bulwer – Lytton –
Hm …
Ii dam un premiu ?
Autorul a uitat sa o enumere pe prima ticaloasa care a plecat urechea la soaptele intunecatului… Eva. Pai cu cine vrei sa semanam daca avem asa inaintase…
Dar mai evem si femei care ne fac cinste: Fecioara Maria si toate sfintele din calendarul ortodox. Si nu numai.
…
Ha ha ha , corect .
Da’ de asta ce zici
„Fugiti de femeile tinere ! Femeia de cincizeci de ani va face totul pentru voi, cea de douazeci de ani nimic .
Aceasta va vrea toata viata, cealalta nu va va cere decat o clipa, putina atentie .
Zeflemisiti-le pe femeile tinere, luati in gluma ceea ce spun, ele nu suint in stare sa aiba un gand serios .”
Balzac
Ha ha !
M-am apucat de citit serios !
Good point, both of you. N-am mai scris nimic, deocamdată îmi bat capul cu chestii de IT şi când văd că îmi iese, fără ajutor, îmi vine să sar în sus de bucurie :)).
Am acasă o carte, a lui Balzac. Se cheamă FEMEIA DE 30 DE ANI. A fost şi ecranizat subiectul acestei cărţi. Am zis că o voi citi prin octombrie, atunci când schimb prefixul şi intru în tipologia femeii descrise acolo. Dar cred că intuiesc ce ai scris tu aici. Într-adevăr, cu vârsta, ar trebui să devii mai înţelept. Ar fi interesantă o comparaţie între aceste două categorii de femei. Eu voi scrie o postare pe blogul personal, care se va chema ADEVĂRATELE FEMEI. Voi spune experienţele mele vizavi (aşa se scrie, cică, după cum spune profu’ de gramatică) de femei. Sunt fel şi fel de femei. E drept, pornim de la înaintaşa EVA, mie multă vreme mi-a trebuit să înţeleg de ce trebuie să plătim pentru păcatul săvârşit de ea…dar, cum nimeni nu e perfect…mergem înainte. Şi noroc că există şi opusul, cele care fac cinste regnului feminin. Şi sunt destule. Iar bărbaţi, la fel.
Am primit acum câteva luni de la o prietenă o ştire, preluată parcă de pe 9 a.m., în care un tip dorea foarte mult să devină femeie. Era aşa de hotărât, încât…he went on and did it. A devenit o EA. Însă, după un timp, surprize-surprize…Omu’ a vrut să redevină bărbat. A motivat prin faptul că nu mai suporta schimbările de stare din noul corp, toanele şi tot felul de manifestări pe care, evident, înainte nu le avea. De asta nu înţeleg eu femeile care le reproşează partenerilor : ‘tu nu mă înţelegi’. Păi e şi normal să nu ne înţeleagă. Cum pot să-i cer cuiva să mă înţeleagă, dacă, uneori, nici eu nu mă înţeleg pe mine…În fine.
Vă pup şi vă doresc o zi uşoară. Şi multe subiecte faine :))
LEXYGA
>> Lexyga
… Cred ca esti destul de generoasa in aprecieri vizavi de ce-a vrut maestrul Balzac sa zica aici , cum ca „femeia ” ar evolua odata cu varsta .
Eu cred ca , asa „hatru” cum mi se pare mie ca era , el a zis pe sleau cam asta ; femeia de 20 de ani e lacoma si proasta, iar aia de 50 de ani e abila si disperata .
Da’ hai sa-ti povestesc ceva .
Cand eram eu prin liceu, printr-a zecea sa zic , var-miu era deja la facultate , unde avea niste colegi extrem de interesanti in felul lor , sau cel putin unii dintre ei .
Uite, avea un asta un coleg, Willy il chema – un tip destept, foarte cultivat pentru varsta lui, foarte placut asa in general, si cu un maaare succes la tipe .
Arata el si bine asa, un blond cu ochi albastri albastri , cu un aer usor flegmatic si dezinteresat , elegant tot timpul ( sau asa mi se parea mie ) si cu o prezenta glaciala , oarecum scandinava daca vrei .
Uuuuu !
Ce mai , era visu’ femeilor, nu altceva .
Buun .
Auzisem eu acum de el, si de pe la var-miu dar si de pe la altii, cum ca lui Willy nu-i prea placeau colegele lui, si nici fetele asa, in general .
Homo cumva ?
Ei bine, …nu !
Lui Willy ii placeau femeile, daaa, intr-adevar, insa alea mai „coapte „.
Mai coapte bine .
Cu cat erau mai coapte, cu atat erau mai bune .
Ca sa fiu mai precis, prietena lui din perioada aia avea frumoasa varsta de 53 de ani ( asta daca nu cumva chiar 57 ) … oui .
… Eu n-am intalnit-o niciodata , asta e, n-a adus-o niciodata pe unde s-a nimerit sa fiu si eu […]
Dar, pe masura ce s-a obisnuit cu mine, Willy a-nceput sa nu se mai cenzureze cand venea vorba de ” prietenele ” lui si de ce facea cu ele , si asa am aflat ca recordul de varsta al lui Willy se ducea undeva spre 73 de ani – record cofirmat de toata gasca de altfel.
Aa, inca ceva : varsta minima pe care trebuia sa o ai ca sa fii prietena cu Willy era de 32 de ani .
… N-o sa intru in detalii mai mult de atat , si o sa-ti mai zic doar ca la o petrecere data de var-miu’, cand implinea asta 22 de ani mai exact , au venit doua tipe, pe care eu nu le cunosteam si nici nu le mai vazusem pana atunci , si care deasemenea pareau un pic mai ” mari ” decat restu’ .
Am intrebat ce-i cu ele si mi s-a lamurit misterul : erau acolo „pentru Willy ” .
La un moment dat, undeva spre miezul noptii, una dintre ele dispare , in timp ce pretena ei era langa noi .
Daa, si dispare si W ….
Nu trec nici 10 minute, si pac – Willy apare din nou, era acolo .
Var-miu’, Fred, Cristi ( astia care erau cu el din „gasca” si care stiau cam cum vine treaba ) se duc la el si-l intreaba ce s-a-ntamplat , care-i treaba …
Iar Willy face asa , extrem de serios ” …Imi place de ea, pe bune, e draguta, da’ cand am intrebat-o cati ani are … stiti ce mi-a zis ? Mi-a zis ca are 30 de ani !!… Si-am plecat , normal . ”
He he …
… Nu stiu ce-o mai face Willy acum – oricum, am inteles ca dupa ce si-a terminat facultatea s-a carat in Germania .
Ma gandesc ca poate o fi cu vreuna de 100 de ani , sau 120 … cine stie .
Bine, asta daca n-o umbla cu minore .
complexu’ oedip
Mai Bogdane, acum stau si calculez… eu nu am avut in viata mea un barbat sarit de 30 de ani. Ba da, fostul meu sot avea 32 cand am divortat… dar eu aveam 37!
Stii cum s-a intamplat? Cat eu cresteam in varsta… partenerii mei intinereau! Asa am ajuns la 42 sa am un sot de 27.
Abia acum ma intreb, oare cum or fi barbatii la 40? O fi adevarata chestia cu criza de la 40? Femeile ar trebui sa ii evite… sa ia barbati de 50 ca sa nu nimereasca vreun crizat.
Cea mai mare diferenta a fost de 6 ani (el mai mare) apoi, diferenta a inceput sa scada pana a luat-o in sens invers si acum ma tem ca o sa ajung sa imi caut parteneri la gradinita :))
Oi fi nemuritoare? Am vazut eu un film in care unul tot fugea in lume odata la 10 ani ca sa nu se prinda lumea ca nu imbatraneste. Avea nu stiu cate mii de ani.
Tu cati ani ai? Ai trecut de 40? Daca da, vrei sa iesi cu mine la o bere ca sa te studiez? Vezi ca iti cer buletinul.
Mda… sunt pe ganduri…
Ha ha,
Sa stii ca nu l-am cunoscut pe Balzac personal !
… Da, si pot sa-ti mai spun ca avem aceeasi varsta , si sa mai adaug la asta ca spre deosebire de tine, eu imbatranesc la fel ca toti oamenii .
Asa ca daca vrei sa iesim pe undeva, la o bere sau la altceva, ar trebui s-o facem cat mai repede , asta cat mai sunt in viata adica .
… Sau pana n-o sa dispari tu cumva pe undeva , asa subit, ca sa nu se prinda lumea ca esti nemuritoare .
Iti arat si buletinul .
Da .
highlander
Dar dai tu berea ca eu sunt somer…
…
Fie !
Budweiser
…
Si cred c-o sa ne studiem reciproc – tu pe mine, e adevarat , dar si eu pe tine, ooo, daaaa …
Vezi tu, Adina a-mplinit 34 de ani in februarie , si cateodata – hai sa zicem cateodata numai – as vrea sa fie ceva mai „mare” .
Iti dai seama, cand am cunoscut-o avea 19 ani !
Da, si acum, acum cred c-ar trebui sa-mi dea cineva un premiu pentru rabdare !
O exista asa ceva ?
… Am mai stat eu pe la „bere” cu fete trecute de 40 de ani, e adevarat, dar asta numai in visele mele – care au inceput cam prin liceu, si in care mai intai tipam si dup-aia ma trezeam .
… Parca visam ca venea la mine una de 40 de ani, numai craci, si ma lega c-un lassou din aur si ma obliga sa spun adevarul .
Stii tu, d’alea cu ” … ai fost un baietel rau, recunoaste !!”
Si io da, da, am fost , recunosc .
colt 45
Tiii, maica, la ce filme te uitai pe vremea aia?
Pai daca e sa ma studiezi, deja jumate stii cum e, pentru ca si eu sunt nascuta in februarie ca si Adina. S-ar putea totusi ca Adina sa fie mai matura si mai responsabila decat mine, pentru ca a fost crescuta de tine si mai e si mama a doi copii.
Premiu pentru rabdare? Pai anii ei tineri si frumosi nu au insemnat un premiu pentru tine? Nu merita si Adina o coronita de premianta ca te-a suportat cu toate hachitele de adult?
Auzi, ia adu-o tu si pe Adina la bere ca mie imi place de ea. Pe Florin degeaba il aduc la bere, ca nu bea si nici nu mai fumeaza. Cateodata ma uit la mine si la Florin si ma intreb cine de la cine invata.
Cand om fi noi ramoliti, cine o sa ne ajute sa ne amintim ce am mancat la pranz? Cine o sa ne faca coliva buna dupa ce scapam de aici?
Stii bancul ala cu doi mosi care discutau? Unul zice:
– Maaai, mi-a dat doctorul niste pastile de memorie extraordinare!
– Da? Zi-mi cum se numesc ca si mie imi trebuie…
– Ăăăă, cum se numeste floarea aia cu petale albe si cu galben in mijloc?
– Margaretă.
– Aaaşa! Margareto, cum se numesc draga pastilele alea de le iau eu?
Vezi, Margareta era mai tanara!
Ma gandesc ca nu e corect sa o faci pe Adina sa imbatraneasca mai repede daca exista optiunea sa ramai tu tanar… Eu asa fac. In cazul meu si al lui Florin exista scenariul „tati, tati, am fost o fetita rea si merit sa fiu pedepsita”.
Analiza tranzactionala explica bine tipurile de relatie care se stabilesc intr-un cuplu. Incearca si tu sa fii atent pe ce secventa functionati mai bine si unde se nasc conflicte.
Exista trei categorii mari:
copil – adult – parinte
Daca fiecare din voi functioneaza bine la un nivel complemetar celuilalt, totul iese bine. Exemplu: Florin parinte, eu copil. Parintele poate fi dominant, democratic sau afectuos. Copilul poate fi subordonat sau rebel. Solutia ideala este parinte afectuos – copil rebel. Rezulta de aici o relatie foarte amuzanta, in care eu fac prostii si el mi le ingaduie.
Secventa pe care functionam mai putin bine este adult – adult. Aici apar situatii de tip concurential si exista pericolul conflictelor, dar naste si progres.
Ce-a mai dezastruoasa situatie se naste din relatia eu parinte dominant – el coplil rebel… Cred ca e pleonastica si de aceea capata o forta de ne darama pe amandoi. Te asigur ca nu este nimic amuzant acolo si situatia ajunge la o incordare sora cu nevroza.
Te sfatuiesc sa analizezi un pic si tu de pe ce pozitii functionati tu si Adina… s-ar putea sa descoperiti ca de fapt sunteti intr-un conflict de rol permanent. In analiza tranzactionala varsta cronologica sau biologica a subiectilor chiar nu conteaza! Nu conteaza nici IQ-ul. Ce, n-ai vazut copii mai destepti decat parintii lor? Ce conteaza sunt rolurile care se pupa armonios si genereaza rezonanta buna! Puteti migra cu randul la situatia de parinte sau adult, dar intotdeauna de comun acord. Tacit, evident!
Daca stau sa traduc in termeni crestinesti asta, inseamna iubire si toleranta.
Sper ca nu ti-am pus creierii pe moate de la prima ora, dar eu sunt avantata in cercetare de o vreme si acum inteleg niste lucruri. Poate iti sunt si tie de vreun folos.
Cu drag,
Igalis
…
Da mami, da, da,
ihi…
nu mami, bine mami, ihi , asa am sa fac .
Nuuu, nuuu, …
Desigur .
… Acum pot sa ma duc la joaca ?
Da, la 9 cel tarziu .
pokemon
Vezi ca nu ai inteles? Stii tu oare ca cea mai frumosa stare a omului este cea de copil rebel? Aici rebel are sensul de nesupus stereotipurilor impuse de parinti, pedagogi, societate… Rebeliunea aia care se naste din pofta de a experimenta chiar si lucruri interzise.
Numai copilul este creativ, adultul nu! Numai copilul este intuitiv, adultul nu. Numai copilul este curat, adultul nu. Hristos a spus „pana cand nu veti fi curati ca acestia mici, nu veti gusta din Imparatia Cerurilor”.
Oare ce incerca sa ne invete? Sa fim „intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii”… Pana nu ne regasim puritatea sufletului de copil nu vom rezolva nimic cu logica noastra de babalaci acriti de de cei 7-10% neuroni utilizati… prost!
Copilul pana la 5 ani nu face distinctia intre planul real si cel imaginar, de aceea nu stie sa minta. Cel putin nu minte constient (ca adultul). De aceea poate sa invate instinctiv mai mult si mai bine decat un adult care a fost invatat sa se uite la limite. Copilul crede ca ORICE e posibil si adevarul chiar asta e!
Tot Hristos ne spune ca daca am avea credinta cat un bob de mustar am putea muta muntii. Si asa este!
Bine ca ingropam copilul si se faleste adultul. Apoi vede ca nu il duce capul destul cat sa traiasca fain si se plange!
Unii au facut un experiment. Au pus intr-un borcan niste pureci. Au pus apoi capacul. Purecii s-au dat o vreme cu capul de capac pana au inteles ca de-aia „ii doare capul” si au invatat sa sara mai jos. Din pacate, si dupa ce li s-a scos capacul au continuat sa sara pana la acelasi nivel, fara sa mai stie ca ar fi avut sansa sa iasa!
Astia suntem noi, adultii. Ne-am creat paternuri in functie de limitele care ni s-au pus sau ni le-am pus si acum sarim mai jos decat am putea sa o facem. Problema noastra e ca asta le facem si copiilor nostri, dar toti ne credem buni pedagogi… Avem multe de invatat de la copii!
Ferice de copii care nu isi asculta orbeste parintii! Eu nu mi-as dori un copil care sa nu-mi iasa din cuvant, sa ramana prost ca mine. Mi-as dori un „artist” care sa imi zgarie peretii, de la care sa invat si eu cum se traieste liber si fericit!
Te-ai suparat?
P.S. Oare ce s-ar fi ales de Alexandru cel Mare daca mama lui i-ar fi spus ca e imposibil sa cuceresti lumea si el ar fi crezut-o?
Eu cred că este de-a dreptul imposibil să se supere cineva pe tine :)) Voi 2 mi-aţi făcut ziua mai frumoasă, să ştiţi! Poate vreodată ne întâlnim cu toţii şi mai stăm de vorbă.
P.S. Să nu vă schimbaţi niciodată, să rămâneţi mereu tineri! :))
LEXYGA
Iti place tie cum se cearta doi mosi?
Vezi Lexy, ti-am zis eu ca Bogdan nu e rau, e doar carcotas! L-ai iertat pentru debutul acid?
Cu drag,
Igalis
Păi nici eu nu am fost la început mai prejos…dar atunci eram o cu totul altă fiinţă, aşa că am cam fost chit :)). Între timp, m-am schimbat enorm (cel puţin asta spun cei din jur), fizic, dar mai ales…’inside’. Şi îţi datorez şi ţie o parte din această schimbare. De fapt, cam tuturor de aici. Voi sunteţi ceva între ‘endangered’ şi ‘extinct’, chiar că ar trebui să fiţi protejaţi. Au cei de la Voltaj o melodie, DEMATURIZAREA. Cam asta ar trebui să facem cu toţii, cel puţin din când în când. Eu sunt sătulă de aşa-zise principii şi reguli, cred că fiecare trebuie înţeles aşa cum este. Câteodată, chiar suntem surprinşi de ce descoperim la ceilalţi. Şi, în majoritatea lor, sunt lucruri bune. Şi care merită exploatate, în beneficiul tuturor.
CU mult drag,
Pupici tuturor
LEXYGA
…
He he ,
Stii ce zice Adina de mine ?
Pai cateodata se intreaba ea asa, de exemplu , cu cuta-ntre sprancene ” cand o sa ajung si eu barbat ” (adica eu, nu ea) – si tot ea raspunde , ” probabil niciodata ! ”
… Sau altadata , cica ” s-a saturat sa stea singura cu trei copii ! […] ”
#@#$@#$
Sau alta, privind asa ganditoare-n zare : ” copiii astia n-au un tata, au un frate mai mare ! ”
s.a.m.d. !!
Draga Igalis, daca vroiai sa-mi faci un compliment mai mare , cred ca nu puteai .
Ce mi-ai zis tu mai devreme imi confirma – si cred ca aveam nevoie de asta – ca sunt in regula .
Uneori ma-ntreb, la modu’ pe bune pe bune, daca n-oi fi io cumva bolnav mintal, daca n-oi „avea ceva” pe la relee pe undeva …
Inchipuie-ti ca nu numai Adina se uita asa chioras la mine cand vine vorba de „imaturitatea mea ” … Nu .
Si al-tziiii la fel …
Si mie mi se pare ca EI sunt niste ciudati cu troleele sarite …
Ei! Ei! Ei, stimati concetateni , nu io !
Ai vazut troleibuzele alea la care le mai sare cate-un conector si raman imobilizate in mijlocul strazii ?
Ei, uite asa mi se pare mie ca sunt cei mai multi oameni dupa o varsta , si am impresia ca varsta asta se face tot mai frageda de la o vreme incoace .
Uite o data, un prieten , Andrei il cheama , si care-a citit printre altele Biblia in ebraica – asta dupa ce-a-nvatat-o in Israel in patru ani – i-a zis Adinei
” Bogdan este probabil cel mai normal om pe care-l cunosc eu , asta dintre toti oamenii pe care i-am cunoscut eu vreodata „…
# Andrei, daca citesti , merci, !! #
… Ce s-a-ntamplat mai departe ?
Pai Andrei a intrat si el pe ” lista de ciudati” a lu’ nevasta-mea , cu mine-n frunte .
Si tu ma-ntrebi , auzi, daca m-am suparat …
Sunt sanatoos !
Sunt sanatoos !
Iupiii !…
Mu mu mu ! :):)
mattel
🙂 mu, mu, mu si eu pe tine, ca suntem la fel de copii in ghete mari!
Auzi, sa iti zic un banc potrivit pentru noi.
Unul mergea pe autostrada cu masina si aude la radio: „Atentie, pe autostrada A2 un nebun merge pe contrasens!!!” Se uita asta incordat in fata si exclama: „Unul? … O mie!!!”
Oare noi suntem aia cu „o mie?”
>> Alexiska
Bine, s-a facut , o sa raman mereu tanar pentru tine .
… Dar stiti voi ceva ?…
Mmm…
O-ntrebare pentru cine stie .
Oare limitele astea trasate oamenilor ATAT DE JOS prin „educatie „… oare cum ar putea fi ele impinse cat mai departe de noi ??
Adica sa ne „dezeducam” la loc.
Hm …
made in usa
Sa respectam cele 10 porunci, restul legilor sunt de prisos…
De la Cristina citire, Sf. Augustin ne invata scurt si puternic: „Iubeste si fa ce vrei!”
Asa vom intelege ca nu suntem dependenti de nimic din ce au inventat oamenii. Oricum, toate ii apartin lui Dumnezeu, de ce ne-am limita la oameni? Pe oameni trebuie sa ii iubim cu masura pe care Dumnezeu a pus-o in prima porunca „ca pe tine insuti”, dar pe Dumnezeu sa Il iubim nelimitat, „cu tot trupul, cu tot sufletul si cu toata fiinta”.
Iata, asa se arunca in aer limitele! Restul… „ni se va adauga”.
>> Igalis
he he,
Misto bancu’, misto cine l-a zis, da , noi suntem din aia o mie .
Ar trebui sa fim specie protejata .
nissan patrol
… Sal’t
Hai sa va zic ceva –
Am eu un prieten in Geneva, prieten din copilarie , Razvan il cheama .
Bun.
Ei, Razvan are un baietel de 1 an si 8 luni, si cauta o bona care sa stea cu el ( cu copilu’ adica ).
Cerintele pe care trebuie sa le „indeplineasca bona ” sunt alea deja binecunoscute .
… Daca ar fi cineva interesata de treaba asta , [??] … revin cu „detalii ” .
cicco
BUNA!TUTUROR!AM SI EU O INTREBARE:DACA UN IUBIT ITI SPUNE CA NU TE IUBESTE SI APOI ITI CAUTA MOTIVE ESTE CLAR CA VREA SA RUPEM RELATIA?DE ZIUA MEA AM IESIT LA DISCOTECA IAR DUPA UN TIMP SE PURTA F CIUDAT CA IN FINAL SA-MI SPUNA CA SUNT POSEDATA.ETC.SI TOTUSI EU TIN LA EL F MULT!NU STIU CE ESTE IN MINTEA LUI!DAR CRED CA O SA INEBUNESC!AM AJUNS LA DISPERARE!IGALIS TE ROG SA RASPUNZI!CU DRAG,ELENA!
Draga Ela,
Vrei sa te pacalesc frumos sau sa iti spun adevarul?
Ai aici raspunsul:
„DACA UN IUBIT ITI SPUNE CA NU TE IUBESTE SI APOI ITI CAUTA MOTIVE…”
Daca nu te iubeste, ce mai cauti langa el? Iti place sa fii sclava? Ca iti cauta motive… deja e supradoza de neiubire!
Nu mai investi sentimente intr-un om care, nu numai ca nu e dispus sa iti dea iubire, dar te si anuleaza ca om. Cum sa disperi pentru un barbat care in loc sa iti spuna ca „esti un inger” iti atarna eticheta „posedata”?
La cine tii tu, la un barbat care o sa te umileasca toata viata? Chiar esti masochista? Trimite-l urgent la mama-sa sa il mai educe un pic, iar tu, deschide larg ochii, e plina lumea de barbati de iubit.
Nu conteaza daca el vrea sa rupa sau sa mentina relatia, fa-ti un pustiu de bine si cruta-te de suferinta. RUPE TU RELATIA! Acum, ca maine s-ar putea sa fie mai greu.
Cu drag,
Igalis
>> Elena ,
… Ai putea sa fii un pic mai „specifica” atunci cand ii zici iubit ?
Adica, defineste termenul „iubit” in acceptiunea ta ca sa vorbim aceeasi limba si , dup-aia , mai stam de vorba .
Ei ? Ce zici ? Facem asa ?
buick roadmaster
…
sa-ti dau un element ajutator –
uite, de exemplu, eu le numesc iubite numai p-alea pe care le f …
… da’ tu .
mini cooper
buna!BOGDANE!IUBIT;PRIETEN,SI DIN CATE STIU EU TU AI SOTIE CUM POTI AFIRMA ASA CEVA!EL ESTE SI VA FI SINGURUL PARTENER DIN VIATA MEA!DA AM AFLAT SI PAREREA UNUI BARBAT!CACI CEEA CE FAC EI E SA TREACA DE SENTIMENTE SI SA MINTA NU SUNT GENUL SI NICI PERSOANA CARE SA AIBA AVENTURI!DOAMNE FERESTE!
Dragă ELA,
Pot să-ţi spun din experienţă că nu toţi bărbaţii trec de sentimente şi nu toţi mint. Nu este o regulă generală. Dacă ne gândim bine, nici în rândul femeilor lucrurile nu stau prea îmbucurător, de multe ori. Şi eu eram la fel ca tine, gândeam că cel pe care l-am iubit e singurul din viaţa mea, însă am ajuns la concluzia că aceste formule categorice nu sunt bune. Noi nu ştim ce sau cine ne este destinat. Însă ceea ce ştiu cu siguranţă este că nu trebuie să te laşi călcată în picioare de nimeni. Eşti o fiinţă pe propriile picioare, cu gânduri şi sentimente ce trebuie apreciate. Iar dacă unele persoane te mint sau trec peste ceea ce simţi tu, aşa cum te-a sfătuit foarte frumos şi IGALIS, mergi mai departe. E chestie de bun simţ şi care ţine de fiecare în parte. Să ştii că, de multe ori, ‘prieten’ nu e sinonim cu ‘iubit’ (cred că Bogdan a încercat să afle de la tine exact acest lucru). Ideal ar fi să găsim o corespondenţă între aceşti termeni, dar de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa. Şi nu cred că te-a acuzat nimeni că ai fi avut sau că ai avea aventuri. Nu are nicio legătură cu întrebarea pusă de tine. Sper să nu te superi că ţi-am răspuns, însă eu am învăţat mult în ultima vreme şi dacă îţi răspundem, Igalis, Bogdan sau eu, dorim să te ajutăm, nimeni nu este aici pentru a judeca, pur şi simplu comunicăm şi ne ajutăm, unde se poate. Aşa că, dacă ai nevoie de un sfat din experienţele noastre, eu cred că ai găsit locul potrivit. Capul sus, pune punctul pe I, dacă trebuie, dar fii tu însăţi. Alexiska
!!
??
@!!#!@!@
…
He he ,
buna!ELENO!IUBITA;PRIETENA,CE MAI FACI ?
ESTI MORTALA. STIAI?
… SI VAD CA DEJA STII CA FIINTELE ALEA INGROZITOARE CARE,ANATOMIC VORBIND SEAMANA CU FEMEILE OARECUM,SE CHEAMA BARBATI .
MDA.
NISTE FIINTE ORIBILE .
ORIBIL SI DEZGUSTATOR !
…DAR, EI BINE,UITE CEVA CE S-AR PUTEA SA NU STII INCA- BARBATII ASTIA, CA SI CUM N-AR FI SUFICIENT CA DEJA SUNT CUM SUNT, MAI AU CEVA, CEVA CHIAR SI MAI ORIBIL DECAT EI,IN PANTALONI.
MDA,SA STII.
NU TE MINT.
IN PANTALONI, AU CEVA CARE ATARNA IN CEA MAI MARE PARTE A TIMPULUI, DAR CARE INCEPE sa se ridice INTR-UN MOD MISTERIOS SI STRANIU DACA,DE EXEMPLU,ANUMITE FEMEI LE FAC ANUNITE LUCRURI – CUM AR FI DE EX.SA LE PUNA MANA DUPA URECHI.
…E UN FEL DE ANIMAL CIUDAT , POATE-AI AUZIT VORBINDU-SE DE EL – BABELE II MAI ZIC SARPELE CU UN SINGUR OCHI.
EI,SI ACUM VINE SURPRIZA EMISIUNII,FII ATENTA .
IUBITUL TAU ARE SI EL UN SARPE D’ALA, MDA, IN PANTALNI.
SI-TI MAI ZIC CEVA- ALA, CA ORICE ANIMAL DE COMPANIE ,TREBUIE SCOS SI EL LA PLIMBARE DIN CAND IN CAND-SAU LA AER DACA-TI PLACE MAI MULT ASA.
CUM SA-TI ZIC EU…CUM TE-AI DUCE SA PLIMBI UN CAINE P-AFARA.
INTELEGI ACUM?
SI TREABA ASTA O FAC de obicei FEMEILE. MDA…
SI DACA N-O S-O FACI TU, O SA VINA alta
CARE O SA SCOATA CATELU’ LA PLIMBARE , CAT AI ZICE TU PESTE .
IA ZI PESTE!
EI, VEZI? CAM ATAT O SA DUREZE.
HA HA !
DAR AM INTELES CA TU NU ESTI „NICI PERSOANA NICI GENUL CARE SA AIBA AVENTURI ” ASA CA O SA FIE BINE DE TINE !!
Oricum , esti vedeta zilei .
Pai stateam noi asa, cam plictisiti – inchipuie-ti te rog o familie de lei in savana africana dupa ce-a mancat , prezentata la National Geografic – eu aici, Alexiska ceva mai incolo, Igalis si mai incolo c-un pai in gura, da, si ne uitam noi asa, pe drum , doar doar s-o-ntampla ceva , doar doar o trece cineva p-acolo.
Da, si ai venit tu .
Iti multumim .
…Oricum , daca o sa vii prin Bucuresti, sa ai grija sa n-o iei pe langa Muzeul Antipa – sa nu te ia aia d-acolo cumva de pe trotuar si sa te expuna in muzeul lor , in vreo colectie zoologica .
Daktari
Maaai Bogdane,
Iar faci tu interventii prin paradox oamenilor disperati. Metoda functioneaza bine de obicei, dar nu la persoanele depresive!
Daca unui adolescent rebel, care ameninta ca se sinucide, ii spui „fa-o”, ala te injura si se cara la o bere. Dar daca spui asta unui om care deja nu mai are energie sa isi duca traiul prea dureros… nu face altceva decat sa primeasca doza de energie de care are nevoie ca sa faca nodul la streang. Energia aia vine din revolta, din ultima picatura de reactie de aparare impotriva agresiunilor exterioare. Ce nu stiu multi este faptul ca depresia are un cortegiu de ganduri negative indreptate de obicei impotriva propriei persoane, deci atacul din exterior vine sa se adauge, formand doza mortala.
Cand plangeam eu dupa casnicia mea ruinata (prima), o tipa a incercat sa ma ajute sa ies din depresie cu o intrebare hilara: „Stii cate p_ _ _e se scoala?” Am ras de pluralul eronat (cu toate ca ulterior am gasit in DEX ca asta e pluralul corect…) si am ascultat in continuare. „Toate!”
I-am raspuns: „Stii cat de putin conteaza ca toate, daca aia pe care o doresti a plecat de acasa?”
Nu de nf plangem cand ne pierdem iubitul, ci pentru toate sentimentele noastre cu care el a plecat, pentru toate iluziile pe care acel om ni le-a luat, pentru ca a fugit cu investitia de viitor, cu motivatiile traiului nostru. E cam greu sa te consolezi pentru tot viitorul tau pierdut doar cu o alta p…a.
A, si inca ceva, depresivii au in cortegiul de manifestari: tulburari de somn, inapetenta dusa pana la anorexie, deficit grav de energie… Daca si-ar pierde si picul ala de energie pe sex, cred ca nu s-ar mai ridica din pat. Deci sexul nu este un panaceu, ci alta activitate energofaga. „Foamea” depresivului nu este la nivel somatic, nu este la nivel intelectual (ca gandeste de i se prajesc neuronii!), ci la nivel emotional. Acolo e gaura, in inima!
Expozeul de mai sus nu are legatura cu ce i-ai raspuns Elenei. Stiu ca i-ai sugerat sa fie mai atenta cu catelul, ca sa nu il scoata altele la plimbare, problema Elenei este ca nu are de ce sa stea cu un barbat daca „javra” lui iese la plimbare cu oricine. Cu totii ne dorim ca animalul nostru de companie sa ne fie credincios, nu?
– Elena – draga mea, tu nu ai un catel acasa, ci un sconcs! Scapa de el pana nu-ti vine cu pureci, ca cine stie pe unde-l plimba altele… Du-te si cauta-ti linistea intai, cand nu o sa te mai uiti in asfalt, o sa vezi cate patrupede sunt credincioase stapanului. Daca stii sa ai grija de animalul de companie, iti va fi credincios, dar ai grija cand alegi. Una e sa iti iei motan, alta e sa iti iei un caine. Tine de instinct, de temperament, de educatie, de plamada. Nu poti schimba tu plamada celuilalt, ci doar pe a ta.
NU EXISTA FIDELITATE FATA DE UN OM, CI DOAR FATA DE DUMNEZEU! Cine nu inseala nu o face doar pentru ca i s-a pus un lant mai scurt, ci nu o face pentru ca nu vrea sa greseasca in fata lui Dumnezeu. Viata nu se termina intr-o saptamana, o luna sau un an, iar cei fideli vor trai destul cat sa isi ia premiul cu coronita. Fidelitatea ESTE o virtute.
Ia Bogdane, ia mai zi-ne tu noua cum se traieste frumos…
Păi IGALIS e MAMA LEONE, tu eşti PAPA LEONE, iar eu sunt…SIMBA LEO :)) Corect? We are one big happy family :)), vorba lui Lionel Ritchie în concertul de la Paris.
Ceea ce spui tu este o realitate, nu neg, dar, cum a spus IGALIS, nu e suficientă consolarea fizică. Nu cred că Elena e depresivă, adică vreau să cred că nu e, ar fi păcat să cadă în faza asta din cauza unui om, oricare ar fi el. Pentru că sunt lucruri mult mai importante şi mai frumoase pe lumea asta decât iubirea unui om, care, la un moment dat, dacă nu se va duce (foarte puţini au norocul ăsta), cu siguranţă se va estompa, fie că ne place, fie că nu. Şi eu mi-aş dori să am un ‘animal’ fidel lângă mine, dar nu poţi impune unui om cum să fie şi ce să simtă. Depinde şi de tine, dar şi de el. Şi eu sunt conştientă că situaţii ideale şi fericite nu există, ci multă ‘muncă’. Nu numai cu noi, dar şi cu cei din jur. Oricum, îmi place cum ai integrat psihologia în discurs…chiar că de nota 10! Iar ieri am râs pe rupte la imaginea cu National Geographic…parcă mă şi vedeam în savană…dar ţin să menţionez că sunt paşnică şi nu mănânc antilope…să fie clar, da? :)) Vă pup, iar Elei îi doresc să treacă peste toate.
Alexiska
Daa, Igalis e meseriasa !
Se simte in largul ei in zonele „gri”, unde altii au luat-o de mult la sanatoasa .
Igalis
Alexiska ,
Nici eu nu cred ca Elena e depresiva , drept dovada ca are ceva spirit de competitie – , da’ asta nu-nseamna ca nu poa’ sa devina mai incolo o depresiva deplina, cu toate actele si cu toate stampilele in regula , asta in cazul fericit in care cineva ar lua-o intr-o evidenta pe undeva […] .
Ei, sa speram [!] ca n-o sa fie niciodata cazul si oricum , chiar daca ar fi , Igalis ar sti dinainte ce e de facut .
Si hai sa-i dau inainte cu presupusul ; mie mi se pare ca problema ei nu vine de la Greuceanu’ , nu , chiar deloc .
Cred ca avea problema asta , care-o fi ea , inca dinainte sa-nceapa serialul dintre ei , iar Greuceanu s-a trezit ca se confrunta dintr-o data cu o lume pe care n-o-ntelege , o lume complicata, o lume unde exista dificultati de comunicare si unde lucrurile sunt asezate cam cu „fundu’n sus” .
Mda.
Uitati, eu am dedus din succintul mesaj prezentat de Elena ca ea pune un deosebit accent pe latura cultural-educativa in relatia cu el , in timp ce Greuceanu s-a cam plictisit de asta si ar vrea sa se puna accentul si pe altceva , pe ceva mai concret si mai distractiv oarecum .
Adica omul ar vrea el sa ramana cu ea, dar in acelasi timp doreste cu ardoare sa-si si incerce fortele cu ea – asta in timp ce Elena nu prea se lasa pacalita inaintea nuntii si treaba ramane in continuare nu si nu .
… Oameni buni, si ea il place pe el, sa nu-ntelegeti altceva, dar il place intr-o ipostaza de inger !
Iar asta a facut , intr-un mod misterios , nu prea-mi dau seama cum, ca el sa n-o mai placa pe ea chiar atat de mult si de tare ca inainte .
>>Elena ,
Zi-ne si noua cateva lucruri despre tine , te rog –
cum ar fi ce varsta ai , sau de unde esti , sau daca esti casatorita , orice …, atat cat sa ne formam si noi o imagine aproximativa in ceea ce te priveste .
Trebuie sa admiti ca esti inconjurata de mult mister , da, fascinant, numai ca pentru o discutie de „suflet” ar fi nevoie de ceva mai multa deschidere din partea ta – vezi tu, in astfel de discutii, cu cat exista mai putine variabile, cu atat se poate comunica mai normal .
Eu unul n-am nici un fel de reprezentare a ta – si aici ma refer la o reprezentare pe care o atribui in mod obisnuit unui om pe care incerci sa-l cunosti .
Nici una. Nein .
Intelegi ce zic ?
…In timp ce tu ti-ai putut forma o impresie cat de cat despre anumite persoane care semneaza aici , pe acest blog , ei bine, ele nu prea au putut sa faca acelasi lucru in ceea ce te priveste, pentru ca nu prea le-ai lasat – iar asta tot din cauza problemei cred eu , cu care s-a trezit nas in nas si iubitul tau .
us postal
…
Vroiam sa mai zic ceva –
nu , nu mai e vorba despre Elena, nu nu .
E vorba despre … muzica .
Me oui .
Pana acum eu am avut mai mult reactii vizavi de ce s-a discutat aici pe blog, insa acum iata , imi permit sa va-ntreb :
… ma, da’ voi she fel de muzica mai ascultati ?
Mm ?
33 rot/min
Păi acum ascult implicit ce ascultă şi şefu’ meu sas, adică RAMMSTEIN – DU HAST MICH (cred că e preferata lui) :))
În general, ascult muzică italiană, de prin anii ’70 şi ’80, asta când nu mă uit la preferatul meu, Mr. Hitchcock. Am descoperit nişte melodii tare faine, pot lucra mai bine pe muzica asta. Îmi amintesc că în liceu mă prinsese ‘febra’ PRODIGY – FIRE STARTER. Aveam un coleg – de fapt, singurul din clasă – care mă ruga să-i traduc tot felul de versuri în germană, iar numitorul comun era format din cuvinte sumbre, specifice, într-un fel, vârstei. În rest, ascult mult ROXETTE (prima mea dragoste), ABBA, Dolly Parton, Shania Twain. Iar dacă vreau să mă binedispun, MOZART la greu, uneori STRAUSS-tatăl. Din toate câte puţin, în afară de manele. Iar trupa TAXI e preferata mea de pe…’plaiurile mioritice’.
P.S. Cred că am speriat-o rău de tot pe ELA/ELENA…Poate o mai auzim pe aici, sper că se simte mai bine.
monsieur mercedes
buna seara…unde am fost de nu v-am gasit pana acum…?sunteti beton toti…si va multumesc de tot ceea ce scrieti…sper ca ma veti primi si pe mine in stolul vostru,ca oaie ratacita am tot fost…va pupicesc pe toti si numai bine…miha
Bine ai intrat in gasca Mihaela!
Sfat: nu te lasa inselata de aparenta aciditate a lui Bogdan. El nu judeca pe nimeni cu rautate, este doar ancora care ne tine un pic mai cu picioarele pe pamant, un fel de „alt punct de vedere”. Deci nu-ti fie teama sa vorbesti deschis cu noi, chiar daca te critica… sa stii ca de-aia e aici! De fapt… e masculul blogului, singurul, asa ca e normal sa ne spulbere ca la popice cateodata, ca sa nu devenim feministe. Ok?
Cu drag,
Igalis
Informatie pentru melomani:
Duminica asta, 5 iunie, ora 11,00, la Atheneul Roman concerteaza absolventii Liceului de Muzica Dinu Lipati iar intrarea este LIBERA.
Am fost acum doua saptamani la un concert similar si m-a emotionat pana la lacrimi. Copiii astia canta minunat!
In program sunt lucrari clasice si contemporane atat de variate incat abia astepti sa vezi ce urmeaza. E fain de tot. Astazi ma informez ce vor canta duminica si revin cu amanunte.
Sfat: veniti cu jumatate de ora inainte ca sa prindeti locuri bune.
…
Alexiska,
Si mie-mi place Rammstein – ooo, ja .
Cred ca am avut si o „perioada” Rammstein , mai acu’ cativa ani, cand ma-ntrebam cum, cum a fost posibil sa ascult altceva pana in momentul ala , cand Ram uite, au aparut si exista ? Hm…
Ram in masina, Ram acasa, Ram prin vizite .
Le stiam discurile ; cutare disc, prima melodie, a doua, a treia, samd . Alt disc, la fel ; aia era prima melodie de pe el, aia era a doua , … la fel .
(Cred ca cel mai bun dintre toate discurile lor e Mutter .)
Si BRUSC … m-am indragostit (!) de Manowar . Bum .
Gata. Nu mai exista altceva .
Am niste casti d-alea fara fir si stateam cu ele mai tot timpul pe urechi , pentru ca nimeni din jurul meu nu suporta asemenea muzica . Nimeni .
Dadeam din maini si ma gandeam „uite, ii iubesc ; ii iubesc pe baietii astia ” ” cine s-ar fi gandit ca eu, eu, o s-ating vreodata un asemenea nivel spiritual ” .
A durat vreo doua luni .
Dupa asta a venit muzica cubaneza .
Cu asta a fost mai simplu, pentru ca mai placea si altora ; puteam si sa socializez cu ea , iti dai seama, era perfect .
Da, pana am inteles cine-a fost Che Guevara , adica dusmanul lui Fidel Castro, iar eu sunt un admirator al lui Fidel .
Pac , gata , nu mi-a mai placut, desi muzica in sine n-avea nici o legatura cu „Che” .
Mdaaa..
…ACDC!!!
Perioada lor a-nceput pentru mine prin liceu si se-ntinde pana in prezent , uneori – deseori – cu accente clinice .
‘Mi-amintesc cand am auzit prima oara ” Thunderstruck „,
era prin ’91, cred . KBUM .
Shock total .
Ma gandeam io „gata, d-aici incolo nu mai am ce sa ascult ; asta a fost tot , muzica se termina incepand d-aici, tot ce se mai putea spune in muzica s-a spus acum ” .
Cand am plecat la mare-n anul ala cu inca un prieten, Dan il chema , inchipuieste-ti tu te rog, doua saptamani, doua saptamani cu ACDC incontinuu .
ACDC in masina, ACDC camera . Incontinuu !
ACDC la sculare, ACDC la masa , ACDC la culcare .
Imi amintesc ca ne-am dus intr-o seara cu masina pe plaja , sa „radem cateva beri” – …daa, si ne-am asezat noi asa strategic , pe o faleza ca sa vedem luna si cu fata spre mare ca sa vedem valurile , am dat ACDC si-am inceput sa turnam din berea aia .
…Nu stiu cand am adormit, dar cand ne-am trezit a doua zi spre pranz, pe la 11 cred, masina era incinsa ca o etuva, noi mahmuri, si mai erau si niste copii stransi in jurul masinii care se zgaiau la noi – ma gandesc ca si-au inchipuit ca suntem morti .
… Da, chiar si asa, ACDC se-auzea in continuare – mda, aveam un casetofon care-o lua de la capat , iar si iar, asta daca nu venea cineva sa-l opreasca .
Nu stiu cum m-o fi suportat prietenu’ asta in alea doua saptamani … – ma gandesc ca poate si d-aia a plecat in State in anul urmator si nu ne-am mai vazut de atunci .
Dane, daca citesti cumva randurile astea, iti multumesc si te rog sa ma ierti !
… He he, unul din sidiurile pe care le mai in masina si le mai ascult e Ballbreaker ; l-am primit prin 2007 de la Razvan si cred ca-mi pun cate-o melodie de pe el aproape zilnic .
Hai ca-ti mai zic dar acum trebuie sa go .
spargatorul de nuci
( n=n )
buna.sunt miha si va iubesc…pe toti…de cand v-am gasit,daca n-ar trebui sa merg la munca,as sta tot cu laptop-ul in brate,sa citesc tot ceea ce scrieti…e super ceea ce faci,IGALIS…si unde mai pui ca esti si pestioaica…va pupik dulcik si sper ca ma luati si pe mine in trupa cu voi…miha
buna.nici nu ma gandeam sa-mi rsp.asa de repede,draga mea…Igalis…m-am trezit cu tine in gand,dar pierdusem firul..,.Din pacate nu sunt in tara,si iti spun cu sufletul deschis,ca desi am rude pe la buc.nu am reusit sa merg sa-mi indeplinesc o dorinta care o am de copil…In primul rand,coeficientul meu intelectiv,nu este atat de ridicat,ca mama numai la scoala nu m-ar fi dat…dar incerc sa ma tin de voi…am citit c-am tot ce scrieti,si ma bucur draga mea pt tot ceea ce faceti in a-i ajuta pe altii…nu toti pestii sunt ca noi…eu am devenit c-am piranja,prin straini,dar in suflet am ramas’bucata de pita calda’,cum se spune in banat…mersuc de sfat…si va multumesc ca ma primiti in gasca voastra…de la voi am aflat de Mada…nici acum nu-mi vine sa cred…am pierdut contactul cu tara de cativa ani,si imi aduc aminte,ca imi cumparam pe furis cate un disc de-al ei,si il ascultam fara suflare…am crescut cu cantecele ei,desi parte din sufletul meu e folclorul…cum v-a scris si elena,prin straini,nu exista prieteni,asa ca m-am lasat de opere de binefacere,si mi-am facut cadou laptop-ul sa nu-mi pierd legaturile…asa am dat de voi…va pupik pe toti si ma rog la Dumnezeu sa va fie bine…miha
>> Mihaela,
Sal’tare,
Bogdan sunt –
Zi-mi si mie te rog, ca tocmai am o problema existentiala .
Tu ce muzica mai asculti ?
… incerc sa-mi dau seama daca nu esti cumva fosta mea nevasta , aia pe care-am prins-o-n incuiata-n casa cu Arne .
nikon
Arne este un cantaret sau o formatie intreaga? Asta ca sa stim cat de grava a fost situatia…
buna,bogdan…e…ce muzica as asculta daca as fi in tara mea…plang pietrele si eu cu ele,dar… c’e la vie…eu sunt mai de la tara,dar odata cu anii,inveti sa-ti asculti inima si de acolo porneste si nevoia de muzica…in nici un caz,doine din banat,dimineata…numai daca nu ai tras vreo bauta se cu seara…esti mult prea elevat,muzica tre’sa o si intelegi…eu o ascult pe bucati ca nu am semnal…apropo…ce zici de toni braxton?dar sa nu dai prea tare in romanticeala…depinde de starea in care esti…sal.tuturor si multi pupici din aia mici….o…era sa uit,nu am fost casatorita,asa ca stai lini…miha
He he,
Poate-as mai fi inteles dac-ar fi fost cantaret … sau pictor … sau bibliotecar, sa zicem .
Da’ el era medic stomatolog.
Arne era medic stomatolog !
Iti dai seama ?
Orasanca de nevasta-mea si-o tragea la noi acasa c-un medic stomatolog !!
Oui .
hardcore
Mai Bogdane, tu despre ce nevasta vorbesti? Cate neveste ai avut? Tu vorbesti serios?
IGALIS, mulţumim mult de informaţie! Bravo lor!
Eu sper ca Bogdan să nu fi trecut prin aşa ceva. Arne…mă face să mă gândesc la râul ARNO…nu ştiu de ce…
Bogdan, mă crezi că eu n-am ascultat nimic de la ACDC? De fapt, mint: am ascultat HIGHWAY TO HELL. Atât. Ştiu că au fost/sunt un fenomen, dar eu n-am avut ocazia să ascult melodiile lor. Sorry, promise I’ll try to make up for the lost time :)). Când eram prin liceu, ascultam o formaţie, NAZARETH, au nişte versuri şi o melodie, de te lasă mască:))
Am uitat să vă spun LA MULŢI ANI (pentru cei care se simt copii) şi să vă trăiască cei mici, pentru cine are puiuţi.
Vă pupic şi vă doresc o zi superbă. Toate cele bune. LEXY
ce norocos ai fost,Bogdane…te ajuta,sa nu te ostenesti singurel…pt.aia sunt buni si’ prietenii,’te ajuta cand nici nu te astepti…altfel?ce muzica ai gasit pana la urma,pt.sufletul tau?o seara linistita si numai bine…miha
Mihaela, bine ai venit în grupul nostru! Toate bune îţi doresc!
>> Igalis
Da, a fost o chestie d-aia ca la douazeci de ani , facuta cu p… si cu p…, care s-a terminat repede – fara Biserica , fara alte complicatii , adica fara nici o problema .
>> Mihaela
Da, imi place Toni Braxton – pai uita-te si tu cum arata !
Cum sa nu-mi placa ? …
…A’zi ?
Da’ tu pe unde-ti faci veacul ? Cam prin ce tara asa ?
spalding
CHRISTOS S-A INALTAT !
Lexy ,
Multumesc de urare, la fel si tie si tuturoor !
Lexy & Miha
…Vroiam sa va mai zic ceva de muzica .
Aa, da.
Ramasesem la ACDC , da, pe care eu personal ii consider cea mai completa banda de rock .
Buun .
Da, si au venit dupa aia si alte perioade „portocalii” , cum ar fi dupa cum urmeaza
Motley Crue,
John Lennon – dar nu Beatles (…labagii comunisti de opereta)
Lynyrd Skynyrd
ZZ Top – 1971 : 1975
Creedence
Rolling
Jimmy Hendrix
Janice Joplin
Supertramp
Dire Straits
Ce-am pus aici sunt nume pentru care eu am facut un fel de pasiune, mai mare sau mai mica dar de obicei mai MARE …
s.a.m.d.
Ma straduiesc sa ascult si muzica „clasica”, numai ca nu prea-mi iese dat fiind ca mi se pare o muzica inspaimantatoare de fiecare data cand o ascult .
M-a dus Adina si la Atheneu o data si m-a apucat rasu-n sala .
{…}
Da, si cred ca radeam de frica .
Acum trec prin perioada jazz .
Daca vreti recomandari referitoare la aceasta muzica stimati telespectatori, cu placere – insa mai intai trebuie sa solicite cineva acest lucru ca sa nu ocupam spatiul emisiunii in mod inutil .
Va multumesc
Adevărat s-a înălţat, Bogdan! Mă bucur că ai postat aici formaţiile, redau ce am ascultat şi eu până acum:
1) Janice Joplin – evident cu ‘Mercedes-Benz’ (n-am ce face, it comes with the professional territory:)), dar nu numai
2) Supertramp – ‘It’s raining again’ (aveam o perioadă în care melodia asta mă liniştea şi numai asta ascultam, spre disperarea colegelor :))
3) Dire Straits – ‘Sultans of Swing’, ‘Money for nothing’ (chicks for free), ‘Brothers in arms’ – superbe, de-a dreptul.
Am şi eu perioade cu jazz-ul, uite, de exemplu duminica trecută zăceam fără chef şi aşteptam un nou documentar pe HISTORY (marea mea pasiune, mai nou). Întâmplător, am dat peste un concert cu Ela Fitzgerald, Billy Halliday, Nat King Cole şi Frank Sinatra. Pur şi simplu nu m-am mişcat din faţa ecranului timp de 1 oră. Au cântat nişte melodii mai vechi, dar cu orchestră şi pur şi simplu m-au cucerit. Sunt de acord, dacă solicită mai mulţi recomandări, mulţumim de ajutor, te-ai gândit foarte bine să nu monopolizăm spaţiul.
LEXYGA
buna seara,trupa…am aparut…m-au muncit broscanii,azi…apropo…sunt la’latinii’nostri…’muntii nostri aur poarta/noi cersim din poarta-n,poarta…italia…trupa…imi rup oasele pe la altii,ca la noi miroase a prea multa fericire,si nu-mi prieste…totul o.k.in partile voastre?un gand bun si sincer lui igalis,tuturor un mersuc din suflet de’primire’…si multi pupici…miha
Draga Mihaela,
Si eu am stat 2 ani in Italia, nu am muncit si tocmai de-aia m-am intors acasa. Stiu cum te simti. eu in doi ani nu am reusit sa imi fac niciun prieten propriu… i-am avut pe cei ai logodnicului din vremea aia, dar te asigur ca nu e deloc acelasi lucru. Dupa ce m-am intors de acolo am luat-o de la 0 in Romania si m-am intrebat ce rost a avut aceasta desprindere de casa mea… Pai a avut!
Iata, am invatat bine limba italiana si apoi am scos o gramada de bani ca „interprete” in Roamania. Chiar si in prezent, mi-am gasit de curand un job la un call center pe limba italiana. De luni incep trainigul. Profita de ce poti invata de la ei si in final vino acasa. Eu nu sunt o gospodina de felul meu, dar fac cele mai bune spaghete din cartier! Acolo am invatat!
Sunt curioasa, intampini dificultati pentru ca esti romanca? Eu iau in calcul ca perspectiva si posibilitatea de a pleca pentru cativa ani inapoi in Italia, sa lucrez ca asistent medical, crezi ca o sa ma omoare statutul de roman?
Iti doresc sa te bucuri de experienta ta si sa te intorci acasa cu „punga plina”!
Cu drag,
Igalis
buna,draga mea…nu ai sa ma crezi,dar ti-am citit randurile cu lacrimi in ochi…cade cerul peste mine,dar ma linistesc plangand…iti multumesc din suflet pt.randurile trimise…gramatical nu ma descurc atat de bine,si pe drept cuvant,ai face bani frumosi ca asistenta medicala aici,si daca nu ma-nsel iti trebuie atestat recunoscut international…pe mine nu m-a interesat,desi am inceput ca’badanta’,dar fiind mult prea sensibila,prefer pt.moment sa fac menajera…sper nu pt.mult timp…sa-ti spun ca nu am prieteni?mira-m-as sa existe asa ceva pe aici…eu sunt la 30 km.de milano,si ceva’apropiati’am la bolonia…atat…adevaratii prieteni sunt in tara…radacinile,malul cernei si muntele semenic imi vor ramane mereu in suflet…e tot ceea ce ma leaga de tara mea…in rest nu insemn nimic pt.nimeni…o sa raman pururea cu un gol in suflet pt.tot ce mi-as fi dorit sa fac,dar viata din pacate e mult prea dura…toata viata am cautat afectiune si sentiment,dar am dat doar de profit si interes…nu sunt atat de inteligenta pe cat mi-as dori,dar un vis probabil,mi-l voi indeplini…sa scriu macar o carte,daca imi va incapea…cu tot ceea ce am intimpinat in aceasta calatorie,numita’viata’…ma bucur insa ca v-am gasit,si nu ma mai simt’a nimanui’…va multumesc…si ma rog sa va dea Dumnezeu intelepciune,macar 100 gr.de noroc/zi…si multa putere de munca…munca l-a creat pe om…cat despre’punga plina’…draga mea igalis,mai intai sa ma apropii mai mult de credinta,si sa aflu ce se intampla cu viata mea…sa dezleg misterul care nu-mi da pace si liniste…nu-mi doresc averi,dar ghinionul m-a urmarit peste tot,desi am refuzat sa cred mereu ca cineva s-ar putea ocupa de viata mea…va pupik dulcik pe toti,si va doresc o duminica placuta…miha
Salutare tuturor !
Cu permisiunea gazdei am sa las si eu un rand doua pe aici.
Recunosc ca elementul declansator la constituit ultimul mesaj al Mihaelei pe care o inteleg din multe puncte de vedere …curaj Miha! Da drumul la scris, poate fi o adevarata terapie pentru tine (si nu numai).
Va doresc o Duminica insorita!
L’Étranger.
Draga L’Etranger,
Bine ai venit printre romanii tai. Asteptam commenturile tale!
Cu drag,
Igalis
…
Mihaela,
Cand te mai apuca tristetea, asa, gandeste-te un pic si la motivele care te-au facut sa pleci din Romania, sau la situatia in care te aflai cand ai decis sa pleci – s-ar putea sa te ajute .
… Si dupa asta, asa cum zice si Igalis, uita-te cu atentie in jurul tau si s-ar putea sa descoperi ca te afli in cea mai misto tara din Europa – adica Italia – care, in timp ce Romania ti-a dat cu flit, te-a adoptat .
…Vreau sa spun aici ca ar fi bine sa privesti tara aia ca fiind a ta d-acu’-ncolo , si sa-i multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat sansa asta , si o sa te simti dintr-o data mult mai bine .
garantat 100%
[…]
Iar radacinile, malurile Cernei si Muntele Semenic sunt tot aici , te asigur de asta , asa ca poti sa vii sa le vezi oricand .
De cat timp esti acolo ?
blue air
buna sara,trupa… si va pupik pe toti ca nu ati uitat de mine…am vazut ca ne inmultim…fain…referitor la ceea ce a scris bogdan,caruia ai multumesc…tot timpul am fost trista,chiar si-n tara mea…si cum ai spus si tu,aici e viata mea,acum…in tara am facut foamea,pe cand aici muncesc ca un caine de ro.dar am strictul necesar si nu ma plang…dupa ani de sacrificii si rugaciuni,Dumnezeu m-a ajutat…acum dupa 4 ani,am si eu zilnic de lucru…cu ajutorul ITALIENCELOR…caci romancele nu ti-ar da nimic pe degeaba…apropo…am avut o’prietena’care mi-a cerut si bani pe post…ca cica Preotul i-a dat dezlegare…daca voi ati mai auzit asa ceva…inseamna ca eu sunt ultima din sat…buna,L’Entranjer…multumesc pt.cuvintele tale si pt.intelegere…asta-i defectul meu…simt nevoia de comunicare,daca am cu cine,daca nu,bag muzica si imi ling ranile…buna,draga mea,Igalis…sper ca esti bine…chiar mi-ar face placere sa te cunosc,sa ai posibilitatea sa vii aici…basta ca ma anunti din timp ce ai de gand,si cu ajutorul lui Dumnezeu,se rezolva totul…va pupik dulcik pe toti,si va doresc o noapte linistita si macar cu vise placute…miha
Draga Miha,
In Italia se cunosc produsele cosmetice Dermafutura? Astazi le-am testat la noul meu job si mi-au placut tare. Din pacate (si absurd!) eu nu pot cumpara aceste creme. Nu se vand in Romania, ci numai in Italia, Spania si ceva tari germanice cu Elvetia in frunte, pentru ca acolo e laboratorul care le fabrica.
Sunt niste seruri si creme mai speciale, cu praf de diamant si alte principii active descoperite de cercetatorii de la Lugano. Sunt curioasa daca doamnele din Italia au auzit de ele. Nu se gasesc in magazine, se vand doar prin call center sau internet.
Alfel… cum mai stai cu moralul?
Te pupa cu drag din Romania,
Igalis
buna,draga mea…ma bucur ca esti aici…daca intr-adevar se numesc asa,ma pot interesa…am o tipa ce lucreaza in svizzera,si vad ceea ce uzeaza ea…eu sunt alergica la anumite produse,deci sunt f.atenta la ceea ce fol…in general ma impac bine cu cele facute din plante…si cu glicerina…in leg.cu moralul,va multumesc voua,dragii mei…mi-l mai ridic si singura,spunandu-mi…primii 100 de ani sunt asa,dupa aceea ne obisnuim…tu cum esti?ma rog la Dumnezeu sa-ti fie bine,si ceea ce faci pt.ceilalti sa-ti fie recompensat cand nici nu te astepti…sper ca in cel mai scurt timp,sa-ti dau un rsp…oricum,cand ai timp si doresti,scrie-mi…ma bucura randurile tale,si din tot sufletul ma apropii de voi,toti…multi pupici din aia mici…si o noapte linistita…miha
Sal’tare !
Mai intai un playlist de cantareti, formatii, trupe de jazz pentru Lexy – … si nu numai .
(Alexandra, am vrut mai intai sa ti-l trimit pe mail, da’ ce m-am gandit io pe urma, pai m-am gandit ca poate ar vrea si Igalis sa arunce o privire – si ca sa nu scriu de doua ori am scris-o asa, o data, mai jos )
James Newton
Donald Byrd
Lou Donaldson
Stanley Turrentine
The Blue Mitchell Quintet
Duke Pearson
Andrew Hill
Herbie Hancock
Mccoy Tyner
Tina Brooks
Don Cherry
Solomon Ilori and his Afro-Drum Ansamble
Wayne Shorter
Bud Powell
Chick Corea
…
Mai departe
Art Blakey
Art Blakey and the Jazz Messengers
Sabu Martinez
Horace Parlan
Dizzy Gillespie
The Horace Silver Quintet
John Coltrane
Lee Morgan
Grant Green
… si cam astia ar fi – daca mai vreti mai am
O mare parte dintre baietii astia pot fi descarcati si de pe net !
enjoy
Pai macar scrie-i pe toti care exista ca sa nu mai avem intrebari. Tu i-ai ascultat pe toti astia? Cat ti-a luat? De fapt, renuntand la glumele rautacioase, iti multumesc ca ne deschizi capul. Chiar o sa ascult cativa dintre ei, prin sondaj, pentru ca inafara de Chick Corea nici un nume nu mi-e familiar.
In alta ordine de idei, voi cum mai stati cu moralul? La mine e in crestere! 🙂
Da…şi la mine la fel, în afară de mr. Corea nu mi-e familiar niciun nume. Păcat că am o vacanţă scurtă (bună şi asta, decât deloc…:)). Am avut şi eu o perioadă ciudată, dacă pot să-i spun aşa, dar lucrurile s-au restabilit acum şi moralul e un pic mai bine. Mâine ajung la Zlătari şi sincer, abia aştept, sper să mă simt mai bine şi să rezist la toată slujba. Dacă e în ordine, poţi să aduci acatistul acela. Vă pup şi mă bucur că ai găsit acea colegă cu care vorbeşti italiană, e mare lucru! Cu mult drag, LEXY
Mulţumesc mult, Bogdan! Se apropie concediul, aşa că am ce face, în afară de HISTORY.
Să aveţi cu toţii o zi minunată! Vă pup, LEXYGA
Ti-a dat Bogdan tema pentru vacanta! :))
Păi să ştii că da…ca la şcoală, temă pentru vacanţă. Sper să trec cu bine examenul :)). Mă bucur că a scris aici, ca să vadă cât mai multă lume interpreţii. Chiar sunt curioasă şi am să ascult cât pot de mult. Toate cele bune de la o brunetă pe nume LEXY
Ne vedem azi la Zlatari?
Sigur ne vedem. Abia aştept :)) Pupici tuturor şi o zi faină! LEXY
P.S. Mă bucur din suflet că ai găsit un serviciu. M-am rugat şi eu pentru asta şi uite că s-a realizat. Să fii sănătoasă şi să ai putere de muncă! :))
ceao,trupa…vad ca sunteti bine,ascultati muzica si pt.mine, ca eu cu jazz-ul nu le am…ma apucase o febra mai tanara fiind,dar m-a lasat repede…draga mea igalis…DERMAFUTURA…probabil nu e inca cunoscuta de’intretinutele’de aici…DERMAFRESH am gasit-o,dar atat…si sunt chiar la 30 km.de elvetia…probabil in timp va aparea…asa ca m-ai ai rabdare…totul o.k. la tine?va pupacesc pe toti,liniste sufleteasca si un munte de bine va doresc…o zi buna…miha
Da, Miha, aceste tratamente nu se vand in farmacii sau in parfumerii pentru ca ar costa „un sacco di soldi”. Sunt produse de lux si se vand direct de la laboratorul Dermafutura din Lugano – Elvetia numai prin telemarketing, adica prin telefon (sau prin site). Eu le-am testat la Bucuresti, ca le avem intr-o vitrina, dar la noi NU SE VAND si mi-e ciuda!
Ieri am descoperit ca o colega de-a mea de scoala (scoala de Asistenti Medicali Generalisti) a venit in tara special ca sa faca aceasta scoala, ea stand de 5 ani in Italia. Fata desteapta, face scoala in Romania platind mai putin si se intoarce acolo cu o diploma recunoscuta. Poate ar fi o miscare inteleapta si pentru tine. Ieri, dupa cursuri, m-am amuzat teribil conversand cu ea vreo 15 minute doar in italiana! Am fost surprinsa sa descopar abia dupa un an ca stie atat de bine italiana.
Italia e o tara frumoasa si civilizata, mi-ar placea sa lucrez acolo, dar nu exclud nici varianta cu asistenta pe un vas de croaziera si salariu de 4.000 de euro. Drept este ca 6 luni trebuie sa stai numai pe mare. Vom vedea, deocamdata mai avem un an de studiu.
Mihaela, astazi ma duc la slujba de Maslu, cu permisiunea ta, o sa iti scriu si numele tau pe acatist, vrei?
Te pup cu drag,
Igalis
ceao,trupa…am inteles ca’cineva’sta bine cu ‘moralul’…super…cum ai reusit?Felicitari…Aici ploua si nu va spun cat de mult imi place…asa stau la barfa cu voi…Draga Mea Igalis…Ma bucur ca te gandesti la mine,si f.important este ca ma porti in Casa Domnului…ai multumesc cerului pt.asta si ai tot respectul meu…tipa unde merg maine la lucru,e vanzatoare la Lugano…e o tipa o.k. si ma inteleg super cu ea…daca iti doresti cu adevarat produsele DermaFutura,eu o pot intreba sa se intere.de pret, si cand esti in bani,dam lovitura…in legatura cu scoala pe care o faci,bravo tie…dar eu nu sunt pt.asa ceva…ani la rand, prin internet, am trimis o groaza de Cv.-uri sa prind macar la spalat de vase, un post pe o nava de croaziera,dar m-am lasat pagubasa…un alt vis,e sa-mi deschid barutul meu-este o chestie ce o am in sange…desi acum fac o munca cu totul diversa…ceea ce stiu in mod sigur,daca vrei sa prestezi ca asistent medical,aici,e necesar atestatul recunoscut international,si probabil,fiind’romanca’vei fi nevoita sa faci un fel de’proba’,inainte de a-ti presta meseria…cunosc ceva tipe,dar ca’infirmiere’…nu m-am intere.in mod special,ca nu e pt.mine…dar tu, daca ai ambitie-calitate-pe care eu nu o am,poti castiga’una barca di soldi’…apropo…cand studiezi,inveti mult mai bine o limba straina,pe cand eu am prins-o din zbor…e f.divers…dar multumesc Domnului pt.ceea ce stiu,desi nu sunt o minte sclipitoare…Salute Alexandrei,lui Bogdan si lui L’Entranger…si tuturor ce poposesc pe acest blog…merg in biserica cand imi permit,dar ma rog seara de seara,si cand bat clopotele sau trec pe langa o biserica,imi spun o rugaciune in gand…ma ajuta atat de mult,si ma apropie de credinta…va pupik,miha
Draga Mihaela,
Nu am ajuns ieri la biserica pentru ca am avut lucrari la scoala pana tarziu, dar azi nu mai am soala si ma duc la dezlegari, te pun acolo pe un acastist. Roaga-te si tu. Dumninica sunt Rusaliile, mare sarbatoare. Este ziua in care Duhul Sfant s-a pogorat peste apostoli. Doamne ajuta sa primim Duh Sfant si noi, cel ce Il urmam pe Hristos! Un preot spunea la o predica: „de la Rusalii se intra in linie dreapta, credinciosii nu se vor mai teme, vor stii ce au de facut pentru ca Duhul Sfant va fi cu ei”.
Doamne ajuta!
Cu drag,
Igalis
Salutare tuturor.
S.O.S „Dermafutura” 🙂
Ma alatur si eu „mobilizarii” generale si promit sa aduc informatii „calde” de la fata locului fiind in acest week-end prin Elvetia.
La o prima privire pe site-ul lor exista distributie in toata lumea si se poate comanda pe baza unui card (de la VISA in sus)…ok, este drept ca trebuie sa te inscrii pe site-ul lor.
http://www.dermafutura.com/index.php
Inchei cu un citat in context: „Femeia frumoasă este aceea care mă iubeşte.” William Saroyan
Toate cele bune!
Nu stiu daca esti fata sau baiat, dar sa te iubesc eu pe tine de suflet care sare sa ajute! Nu cred ca m-ati inteles bine… Eu LUCREZ pentru Dermafutura, doar ca in Romania ma uit la ele in vitrina si nu le pot cumpara. Studiul meu se lega de curiozitatea daca in Italia (unde vindem noi prin call center) doamnele au auzit de Dermafutura. Poate intr-o buna zi o s-o sun pe Mihaela in Italia si o sa o rog sa cumpere de la mine o gama de tratament, o sa-i trimit bani si ea o sa imi trimita produsele in tara… In felul asta fac si o vanzare, imi cumpar si produsele la care tanjesc…
Daca esti in Elvetia weekend-ul asta inseamna ca traiesti ori in Italia ori prin Franta… Iti doresc o excursie frumoasa si multa bucurie in inima!
In poza ta mica vad un bebe dulce, e al tau?
Cu drag,
Igalis
buna,trupa…vad ca v-ati miscat devreme…L’Entranjer…hai la cafea,daca esti in zona…dar nu cafeaua aia data peste cap,cum fac’italicii’,ci aia barfita ca la noi…toata stima si respectul…am auzit ca e super elvetia,eu o vad deocamdata la tv….ha…ha…ha…ca mi-a expirat pass’…draga mea igalis,te pupikesc de mii de ori si iti multumesc din sufletul meu ala mic,ca te gandesti la mine..sa te ajute Dumnezeu la examene…si multa putere de concentrare…si sa-ti calauzeasca pasii spre Biserica,fara piedici…mom.daca dorinta ta e nemarginita,ma anunti si insist cu cautarile.. de-abia astept sa merg in tara,unde avem Manastire,la mine in oras,sa-mi linistesc sufletul…in rest…munca si iar munca…nu m-ai am timp de o carte buna sau de lucrul de mana care ma relaxeaza si ma linisteste…nu m-ai spun de vacante sau plimbari…totul costa…va multumesc voua,dragii mei,ca-mi sunteti aproape…va pupicesc pe toti si va doresc numai bine…miha
…
%$%^#$#^%$%
???
! … Ce e Dermafutura …
– call 911 –
Pentru Lexy ,
O dedicatie –
Vanghelis >> Albedo 0.39 << , full album
… Cred c-o sa-ti placa ; daca ai rabdare , vine si organismu' ( sau orgasmu' sau cum s-o zice ) da' mai pe la sfarsit incolo
– play –
igalis,help…ocupa-te de bogdan ca e de belea cu el…nu inteleg de unde-i vin toate astea…si-acum rad…va pupicesc…miha
Mihaela,
Tu stii ce e Dermafutura ?
…Hm, nici io nu stiu.
Auzi, da’ stii cine cred ca stie ? Igalis .
Hai mai bine s-o-ntrebam pe ea .
Ma gandesc ca o fi vreo mancare … sau sa fie vreo marca de scuter de care n-am auzit ?
x factor
… sau o fi ceva din industria de aparare – vreun plan, ceva
hm
Sau o fi vreun tratament cosmetic despre care am vorbit mai sus…
Acum ma pun sa ascult albumul asta de la Vanghelis ca sa vad la ce minut vine organismu’…
Mda… un pic prea spatiala pentru gustul meu, „organismu’ nu a venit… Raman la albumul „1942 conquest of paradise” – Vangelis
Salutare tuturor!
@ Igalis, ok, acum am inteles mai bine situatia. Am intrebat cateva persoane in Elvetia si am dedus ca produsele in cauza nu sunt cunoscute in zona…am sa intreb si in Franta cand ma intorc…In schimb firma (nu produsele) este cunoscuta gratie operatorilor telemarketing care sunt „renumiti“ ptr insistenta lor (sper sa nu fie interpretat ca o anti-reclama sau „atac“ la persoana). Mai multe date nu am pentru moment.
Cat despre bebelusul din imagine, m-am trezit ca o barza virtuala la atasat automat la primul mesaj trimis pe blogul tau…poate doar tu ca gazda poti sa-l intrebi de sanatate ca eu nu pot .
Iti multumesc pentru urari si la fel cum ai pomenit si tu mai sus, sper ca Duhul Sfant sa ne calauzeasca pe toti in tot ceea ce facem.
@ Mihaela, multumesc frumos pentru invitatie…ar trebuii sa am un reper geografic ptr. ca sa pot stii in ce masura pot da curs invitatiei. Eu ma aflu in zona Geneva in trecere pe la prieteni…
Ai dreptate, sunt chiar caraghiosi italienii cu stilul lor de a bea cafeaua 🙂 si cand te gandesti ca este ceva care te obliga la savurare chestia devine si mai de neinteles. Exista un filmulet (mai vechi) care trateaza comic diferentele dintre italieni si restul europenilor http://www.youtube.com/watch?v=XkInkNMpI1Q
@Bogdan, multumim de sugestiile muzicale, o piesa Vangelis care ma scoate din ganduri (si ma baga in altele ) ar fi :
http://www.youtube.c2om/watch?v=12Nky9lo8Nc
Din aceeasi categorie „organismica„ ar fi si Enigma romanului Mihai Cretu :
Toate cele bune !
Strainul.
Draga L’Étranger,
Cu barza asta virtuala m-ai pus pe ganduri… Te pomenesti ca nu mai umbla pe teren, s-a modernizat si acum umbla pe net… iar eu o atept de mai bine de un an! Uitandu-ma mai bine la bebelusul din imagine, observ ca e asiatic… Nu stiu cum sa iti schimb poza, dar poti sa te prefaci ca e al tau. Poate imi aduce si mie barza virtuala unul negru!
Banc in tema:
O barza zbura cu un mos in cioc… La un moment dat, mosul ii zice: „eeei hai, acum recunoaste ca te-ai ratacit!”
Dupa semnatura deduc ca esti de sex masculin, dar fiind blonda… as putea sa ma si insel. Daca totusi asa e, recunoaste deschis, ca sa ii aratam lui Bogdan ca in sfarsit nu mai e singur.
Filmuletul cu italienii e tare amuzant, dar ar putea fi foarte bine si romani, ca prea ne recunoastem pe alocuri…
Link-ul cu Vanghelis nu am reusit sa il deschid, da o eroare.
Fapul ca s-a dus vestea despre operatorii Dermafutura cum ca ar fi insistenti nu ma coafeaza deloc! Nu as vrea sa fiu ca unul dintre multii consultanti care ma suna sa imi vanda asigurari de viata si la care am facut alergie. Multumesc de informatii.
Iti doresc un weekend fain!
Cu drag,
Igalis
salve,trupa…vad ca bogdan se amuza,nu gluma…ai avut dreptate,igalis…era nevoie de’el’intre noi…eu deja ma simt’a voastra’…mie personal imi ridica moralul si rad singura,de nebuna…bogdane,tata…eu nu le am cu asa ceva,si in plus sunt alergica la tot felul de chestii…apropo de Enigma…iti place?ma prinsese si pe mine,in tinerete…perioade cum spuneai tu,cand eram innebunita dupa Enigma…super…draga mea igalis,esti bine?ma bucur ca L’Entranjer ti-a dat mai multe informatii despre Dermafutura…poate ca in timp,apar…si te vei putea bucura de aceste produse…in rest?cum iti merge?imi face placere sa stiu ca inca ai puterea sa te ridici,sa iesi din tara,dar sa stii,ca banii facuti prin straini,sunt chinuiti…stii cum am reajuns eu in italia?dupa mii si mii de ori,am luat-o de la zero in ro.,am tras,am facut fel si fel de lucruri,am venit aici ca’badanta’,m-am chinuit 3 luni,aici-3 luni in tara,pana cand am nimerit un post unde am avut senzatia ca-mi pierd mintile…m-am intors in tara,si un an nu suportam nici italia pe harta sa o vad,apoi am gasit un post de barman-ospatar,si m-am intors…nu mi-a mers nici de aceasta data bine,dar am perseverat,am m-ai bagat 3 luni de’badanta’,si cand am vazut ca imi dau sa mananc produse scazute…m-am hotarat…mananc cartofii fierti cu sare,dar nu mai depind in veci de cineva…si uite-ma,vorba lui bogdanel al nostru,inca in aceasta tara,de adoptie…si multumesc Bunului Dumnezeu,de tot ceea ce mi-a dat…e greu,draga mea,si daca esti singura,e si mai greu…eu nu ma plang,si chiar daca nu traiesc in lux,multumesc Cerului pt.ceea ce am …sempre avanti…oricum,cum ti-am maispus,tu ai mai multe sanse,si cu ajutorul lui Dumnezeu si cu multa vointa,visele se pot realiza…L’Entranjer…am auzit ca e faina geneva…in mod special acvariul…nu am reusit sa ajung pe acolo,eu sunt la saronno…langa milano…oricum iti doresc distractie,cum numai noi romanii stim sa ne distram…si daca ai chef de o cafea buna…cafe crem al gelato…e super…va doresc o seara placuta tuturor si numai nine…miha
N-o sa m acrezi Mihaela draga ce fac eu de doua zile… Fac un manual de limba romana pentru italieni!!! M-a sunat cineva sa ma intrebe daca vreau sa dau meditatii de limba romana unor italieni si tremuram toata de dorinta, dar si de frica… Asta nu am mai facut pana acum. „Interprete” am fost, dar meditator de limba romana… nu. Asa ca am zis da si apoi am fugit la toate librariile din bucuresti sa caut o carte care sa imi serveasca de suport de curs. Ghici ce! Nu am gasit. Am sunat chiar si la editura care scotea pana acum asa ceva si mi-au spus ca nu mai au niciun exemplar, nici macar vreun retur. Si nici nu mai editeaza… Asa ca m-am apucat sa caut pe net, nu am gasit si am luat unul de alta limba si il adaptez la italiana. Azi am scris 5 pagini din multe surse si deja respir usurata ca am cu ce sa le fac capul mare italienilor timp de cel putin doua ore. Si uite asa imi perfectionez si italiana si gramatica limbii romane!
Daca nu ma mai suna… tot il scriu, ca nu se stie niciodata …
Te pup si ma duc sa ma culc ca imi fierbe creierul bilingv!
Maine sunt Rusaliile, du-te la Mesa daca poti, ajuta!
Cu drag,
Igalis
Mult succes, sună interesant proiectul tău…cred că este destul de laborios. M-ai făcut curioasă, am să întreb şi eu dacă se găseşte aşa ceva, deşi…nu prea cred. Eu am acasă gramatica limbii germane, dar în italiană, e o carte veche, oferită de o prietenă de familie. Mi se pare aşa ciudat, dar în sensul bun al cuvântului, să studiez o limbă în altă limbă. Dacă te pot ajuta cu ceva, să-mi spui. Spor şi toate bune. LEXY
Dragă IGALIS şi restul trupei,
mi s-a confirmat azi încă o dată cât de mare este puterea unei rugăciuni sincere. Îl rugasem pe Sfântul Anton acum ceva timp să rezolve o situaţie care părea, în ochii mei, fără ieşire. Un conflict mai vechi cu un coleg de la muncă. Au fost luni de ostilităţi mai mult sau mai puţin făţise, timp în care mi-am descoperit o latură care nu mi-a plăcut. Ceea ce m-a speriat şi m-a pus serios pe gânduri. Am lăsat de la mine, am recunoscut că este peste puterile mele să mai fac ceva, după ce am încercat tot ceea ce credeam eu că se putea. Uite că astăzi a fost o zi care, deşi a început un pic ciudat, s-a terminat cu bine. Acel coleg a făcut un prim pas către o reconciliere, ca să spun aşa. La care am răspuns şi eu, căci, oricât aş încerca, atunci când văd şi cel mai mic efort de schimbare, pot reacţiona. Noi oamenii chiar că suntem nişte fiinţe…complexe, uneori punem mai presus nimicuri care pier în final, în loc să realizăm ce e cu adevărat important: faptul că nu trebuie să ţii supărarea, trebuie să fii liber în gândire şi în sentimente. Să poţi comunica, dialoga. E drept că oameni suntem şi suntem supuşi greşelii, dar mai bine lăsăm la o parte ura şi răutatea, atunci s-ar rezolva multe conflicte, mult mai repede şi mai bine. Testat. Vă pup. A
Draga Alexiska,
Asta da veste buna! Mai cred si ca faptul de a-ti fi descoperit niste laturi mai putin placute ale personalitatii echivaleaza cu a-ti recunoaste pacatele, iar asta e deja primul pas spre indreptare. De-aia ti-a ascultat Sfantul Anton rugaciunile, pentru ca a vazut dorinta ta de indreptare. Ma bucur de reconcilierea voastra!
Doamne ajuta la armonie mai multa intre oameni!
Cu drag,
Igalis
Mulţumesc mult de încurajări…să ştii că de câte ori simt că urmează să îmi ies din fire, mă gândesc la cât de calmă eşti tu şi îmi trece :)) Sfântul Anton e extrem de prompt, probabil că a găsit în rugăciunile mele ceva care l-a făcut să schime situaţia la 180 de grade. Dovadă că pentru lumea ‘de dincolo’ nimic nu este imposibil. Pupici :)) ALEXIS
Hei, sal’tare
Alexiska, noi suntem niste fiinte agresive si teritoriale prin natura noastra , destul de primara dealtfel saraca de ea , si care nu e decat un sumum de reactii simple la un anumit stimul – frica de moarte .
Ei, si frica asta de moarte subsumeaza alte spaime : frica de a nu fi concediati – frica de a nu ramane fara bani , dorinta de a avea o familie – frica de a nu fi singur , dorinta de a fi frumos – frica de a nu fi exclus – de aici imposibilitatea imperecherii , etc , samd .
… Si poti tu sa fii cat de evoluat ai fi sufleteste , cand apare unul pe care-l identifici ca ” agresor ” tot treci printr-un rapel emotional care te „modifica” in vederea luptei pentru supravietuire – asta mai mult sau mai putin , in functie de nivelul de pericol pe care-l identifici .
Asa ceva nu se-ntampla cu cei care CRED in Dumnezeu – ei n-au nevoie sa se „apere” …
Presupun ca exista si acum astfel de oameni, da, insa eu nu i-am cunoscut .
…
A VENIT VACANTA !!!
Ce planuri aveti ?
***
Buna, Bogdan,
E extrem de just ce spui tu, nu ştiu, ar trebui să nu reacţionăm în urma acestor frici, dar aşa este, uneori iese la iveală o agresivitate care ar putea fi stopată, dar deh…orgoliile şi alte ‘cele’…îşi spun cuvântul mai mult decât ar trebui. În popor, se spune că ţi-a luat Dumnezeu minţile…şi nu mai vezi limpede. Cam aşa e…te laşi orbit de primul impuls, în loc să gândeşti raţional. Asta e partea cea mai grea: să te detaşezi şi să tratezi cu adevărat ceea ce înseamnă PROBLEMĂ. Nu ştiu dacă nu cumva şi cei care cred în Dumnezeu sunt încercaţi, poate mai mult decât noi…mă uit la a mea mamă…cred că ar putea scrie un roman cu experienţele prin care a trecut şi care, pe un om obişnuit (let’s say me…) l-ar fi doborât, hai, poate nu imediat, dar, încet-încet. Şi totuşi, a găsit în ea puterea de a merge mai departe. Ea spune că e vorba de CREDINŢĂ. Din punctul acesta de vedere, eu mărturisesc că o invidiez. La mine, e cu totul altfel. Nu spun că nu cred, dar mereu THE GOOD LORD e cu un pas înaintea mea. De câte ori îi cer dovezi atunci când mi-e greu şi cred că nu mai am scăpare, exact atunci apare, dacă nu chiar atunci când mă aştept mai puţin. Dar ştii cum se spune: fericiţi sunt cei care nu văd, dar cred. E drept că totdeauna am simţit că este o forţă cu mult superioară nouă, care face ca totul să meargă mai departe. Şi la fel de real este că am atâtea întrebări…la care, poate, nu există răspunsuri…am să vorbesc mai pe larg cu duhovnicul, când are şi el timp (e tatăl a 6 băieţi, preot şi profesor la seminar, mă mir cum are timp de toate). Însă mi-a plăcut cum ai încheiat, de fapt, aşa ar trebui să se desfăşoare lucrurile: cei care CRED nu trebuie să se apere…frumos spus. E dificil, credinţa se manifestă în fiecare, în modul ei. Eu sper să evoluăm cu toţii şi să găsim acel drum de care avem nevoie. Chiar dacă ne împiedicăm uneori. Important e să mergem mai departe. Regăsirea e anevoioasă uneori, dar dacă vine din suflet, eu zic că eforturile sunt răsplătite, uneori cu vârf şi îndesat.
Aşa-i, a venit vacanţa (mai bine zis, concediul :)) şi plec la Braşov, la nişte saşi recomandaţi de nişte prieteni de familie, tot saşi. Voi pe unde veţi ‘hălădui’? LEXY
Draga Igalis,
Citesc comentariile voastre de mult timp, imi sunteti dragi si va salut pe toti.
Am decis sa va scriu si eu cateva randuri, sa va povestesc o intamplare recenta, care duce spre aceeasi concluzie: puterea rugaciunii este foarte mare. Ajutorul pe care l-am primit este de la Sfantul Mina. Am considerat intotdeauna ca nu trebuie sa vorbesti prea mult despre „minuni”, ca lucrurile bune se intampla in tacere, ca e o taina, ca e doar intre tine si Dumnezeu. Dar totusi, daca nimeni nu ar comunica si nu ar impartasi si altora aceste lucruri, cei aflati in nevoie si deznadajduiti nu ar afla ca solutia la problemele lor e rugaciunea facuta cu credinta.
Deci, luni noaptea, mie si sotului meu ni s-a furat un obiect. Credeti ca am putut spune „Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, fie numele Domnului laudat!”?–Nu, marti am fost bolnava de suparare, plina de ura si frustrare. Mi-am imaginat inclusiv cum ar fi fost daca as fi avut o arma si as fi iesit sa ii impusc. Deci tot ce e mai urat si agresiv in subconstientul meu a iesit la suprafata, dorinta de a elimina rivalul, de a distuge pe celalalt. Ieri m-am rugat Sfantului Mina si astazi s-a intamplat ceva de domeniul incredibilului. O persoana straina, care stia de incident, ne-a dat o suma de bani, care sa acopere paguba suferita. Nu stim cum arata, stim doar numele, ne-a lasat plicul la usa, sotul meu comunica cu el doar prin biletele pe sub usa. Nu vrea sa deschida usa, sa-i multumim personal. O sa-l pomenesc in rugaciuni si voua v-am povestit de acest om extraordinar, un inger ascuns si de Sfantul Mina care a lucrat prin el. E tot ce pot face, energia vostra pozitiva o sa ajunga si la el. Iar cand aveti probleme, cautati-l pe Sfantul Mina. Daca nu va raspunde, asteptati, va cauta el in zilele urmatoare sau peste 40 zile.
Cu drag,
Inna
Bine ai venit, Inna, ai trait ceva frumos si semnificativ…Nimic nu e intamplator pe lumea asta!
Draga Inna,
Ti-am raspuns mai demult, dar eram atat de obosita, incat am butonat gresit si mesajul s-a sters! Iti zic acum in doua vorbe: minunile ni le face Dumnezeu ca sa le impartasim si altora, nu sunt taine, sunt motive sa Il marturisim pe El!
Extraordinara intamplarea! V-a dat Dumnezeu o prajiturica din cofetaria Lui.
Slava Domnului si Sfantului Mina. Bravo voua ca ati inteles ca ajutorul vine de la Dumnezeu prin oameni. Mare intelepciune!
Cu drag,
Igalis
>>
Sunt cateva trasee misto de bicicleta in jurul Brasovului – eu nu le-am facut dar mi s-a povestit despre ele .
Poate incerci .
… Cat in ce ne priveste pe noi, ei bine, noi nu prea putem sa haladuim dat fiind ca suntem destul de „mici” inca .
Ma gandesc sa mergem intr-un loc si sa stam cateva zile – la mare adica – , dupa aia in alt loc si sa mai stam si acolo cateva zile – la munte adica – si cam atat .
Vorbeam cu Adina zilele trecute sa mergem prin Italia … ?
Eu am aici cateva rezerve din cauza distantelor mari , dar in acelasi timp imi doresc foarte tare sa mai ies din Romania .
Foaaaarte tare .
Sa merg undeva intr-un loc unde nu mai exista Basescu … macar pentru vreo doua saptamani .
copa cabana
>>
Mihaela ,
Da’ tu ce mai faci ?
Uite , ma gandesc si eu s-o roiesc d’acilea , din tara asta fascinanta .
…Stiai ?
saniuta
Hmmm, doar te gandeai, fiindca ai o motivatie speciala pentru care nu o vei face prea curand…Foarte obiectiva!
salve,trupa…chiar ma intrebam ce e cu voi?muncesc de cad in cap,dar Multumesc Domnului ca am de munca…ceea ce bogdane,in tara mea,dupa 35 de ani,trebuia sa’merg in cap’sa supravietuiesc…intr-un oras ca timisoara,unde gandeam ca fac cariera,m-am chinuit,drept sa-ti spun,si dupa ani de sacrificii,cateva tari schimbate,mi-am gasit locul aici,cum ai spus tu-tara care m-a adoptat…sa speram…mi-e sufletul impacat,si mi-am gasit linistea,dar nu mi-e usor…ma trec atatea doruri si neimpliniri…sau dus atatea vise si am deznadajduiri…aici pt.barbati nu exista sanse,daca nu ai prieteni de suflet,sa imparta bucata de pita cu tine…eu in tara nu m-ai prevad nici o speranta…fratele meu ca inginer-proiectant,nu ia mai mult de 1000 de euro…dupa ani de chin prin straini,sacrificii,stress si umilinte…pt.a-si cumpara in tara casa,masina si sa-si puna un banut deoparte,pt.zile negre…e realitatea…nu e de trait la noi…ALEXIS…nici nu stii draga mea,de cate ori am intampinat ceea ce tocmai ai scris…uneori cu inteligenta si diplomatie,se rezolva totul,dar cand esti tanar,gandesti intr-un mod,iar in decursul anilor in altul…un maine,poate vei rade si vei trata divers o situatie simila…totul e sa gandesti de 10 ori si sa spui o data…din greseli invata omul,dar acestea te vor fortifica,exact asa cum au fortificat-o pe mama ta…toata stima si respectul..draga mea igalis,sper ca esti bine,si ceea ce ai inceput,sa termini cu brio…iti multumesc inca o data ca existi si sunt sigura ca toti o gandim in acelasi mod…va pupacesc,din toata inima mea,si va doresc un munte de bine,tuturor…miha.
apropo…ce-i aia vacanta…n-am m-ai auzit de asa ceva de prin’89…
Inna,
Eu cred tot ce-ai povestit , daa, si ma bucur pentru „recuperarea” pagubei .
Probabil ca undeva, mai incolo, o sa afli si cine a fost trimisul respectiv – adica cel care v-a adus banii .
Si pot sa mai adaug si eu aici ca da, toate cartile de rugaciuni au niste puteri pe care oamenii „rationali” nu si le imagineaza .
Hm, eu le vad cumva ca pe niste carti de magie daca vrei, de magie alba, care detin incantatiile cu care se pot deschide usile catre lumea de LANGA noi ; un fel de texte cifrate sau de parole daca vrei , cu care poti sa treci „dincolo” la nivel de comunicare .
… Din ce am citit mai sus si tu ai inteles treaba asta .
Marfa .
Mihaela mama,
Stateam de vorba cu cativa tipi zilele trecute undeva la Clubul Steaua – fi-mea face scrima acolo .
Unul dintre ei, tocmai se intorsese din Turcia dupa ce ii expirase un contract ca antrenor acolo, si povestea cum a fost si ce l-a uimit oarecum pe el in tara aia .
Buun .
Ei, un astfel de lucru ar fi ca in toate localurile de exemplu, sau cel putin in astea din partea europeana, exista tablouri cu Ataturk pe pereti ( Mustafa Kemal Ataturk ) , care e considerat de ei parintele Turciei moderne.
Si mai departe in discutie , a aparut ideea ca peste cativa ani, tabloul lui Nicolae C va fi la fel de prezent in spatiile publice din Romania , in aceeasi postura oarecum ca a lui Ataturk in Turcia .
Nu stiu, o sa vedem .
… Oricum, eu am senzatia ca traiesc intr-o tara ocupata, da, si mai am senzatia ca nu se va elibera prea curand .
…Si mai cred ca cei mai multi romani care au plecat din Romania au fugit de fapt de ocupatia de aici .
ratatouille
Frumos ai mai descris cartile de rugaciuni, mai Bogdanule, bravo, ce sa zic!!!!! Ce-o fi cu tine nu stiu, dar e de bine!!!!
Nu-i asa? O fi Sfanta Impartasanie?
Cu siguranta! Si el stie asta!
Sunt obositaaaa!
Am un job la care stau cu castile pe urechi 6 ore, vorbesc italiana cu o viteze mai mare decat limba romana, cu o frecventa de 5 minute vorbit 30 de secunde completat date in sistem, imi iau palme de la cliente sau de la barbatii lor (ori la inceput ori pe la mijloc) sau, in cel mai fericit caz, refuzuri politicoase, mi se umfla picoarele de la statul pe scaun, iau pauza 10 minute la 2 ore si nu stiu ce sa fac mai repede, sa fug la wc sau sa fumez… deocamdata fac doar rosu-n gat si iritatie pe corzile vocale, iar de 3 zile nu am vandut NIMIC!
Cand plec de la munca sunt ametita ca o musca si la scoala ma iau profesorii de proaspata… suntem iarasi in lucrari. Ma intreba o colega „mai, dar tu cand inveti”?
IN TRAMVAI!
Nu stiu ce sa zic, ca nu vreau sa il manii pe Dumnezeu, dar tare ii dau dreptate lui Bogdan, pare ca locuim intr-o tara ocupata! Da, ocupata de altii.
Va pup si va mai scriu cand imi revin…
„Viata nu-i un tort cu frisca”
Of….cunosc prea bine, eu aseară am plecat de la munca la ora 9 seara…nici nu ştiu cum am ajuns acasă…Am o idee…te pot ajuta prin cumpărarea produseor respective? Sau nu se poate şi trebuie cineva din …’exterior’…oricum, dacă pot să te ajut cumva, să-mi spui. Chiar că ţară ocupată…dar în mod abuziv! Încearcă totuşi să te şi odihneşti, ştiu că vorbesc de lucruri greu de realizat, căci şi eu sunt la fel, mă împart între atâtea…dar sănătatea noastră e cea mai importantă. Ai grijă de tine. Te pupic LEXY
Ratatouille (frumoasă animaţia :))), mulţumesc de recomandare, dar nu ştiu să merg pe bicicletă…e unul din marile mele regrete de copil…de aia mi-am promis ca fiu-meu (sau fiică-mea) va face sport la greu, tot ce nu am apucat eu să fac, din diverse considerente, mai mult sau mai puţin justificate. Felicitări fetiţei şi mult succes la scrimă, mi se pare un sport nobil, nu ştiu, aşa văd eu lucrurile…Şi concediu plăcut şi relaxant! :)) LEXY
Miha….da, aşa este…m-am convins şi mai mult că nu degeaba se spune: vorba dulce mult aduce…iar când laşi de la tine şi cobori un pic ‘nasul’, de multe ori dezarmezi ‘agresorul’. Şi eşti şi un pic mai liniştită. Îţi doresc toate cele bune. LEXY
Traim intr-o tara ocupata si asta-i cam trist si o simtim prin toate incheieturile…iar cu call center-ul asta, nu stiu daca merita sa te epuizezi pe-acolo! Sunt sigura ca nu e locul tau …nici macar temporar! Pupici si ai grija de tine!
>>
Igalis,
Mio Amore, esti sigura ca n-ar trebui sa faci altceva ?
Te intreb asta , dupa ce-am vazut cateva fotografii cu tablourile tale si-am zis UAU !!! … Ce frumos … Ia uita-te si tu bai tzarane !!
… Sau, n-ai putea mai bine sa incerci sa predai italiana la tine acasa ? Ai dat vreun anunt pana acum pentru asta ?
O sa-ti sune telefonul incontinuu .
…Sau sa-ti faci un birou de traduceri legalizate ?
Sau sa te faci interpret „persoana fizica autorizata ” ?… ( contracte cu diferite firme, din industrie si din turism ) .
??
Hm .
Tu ai cumva o bratara de aur pe mana , n-o mai tine ascunsa .
giani
Draga Bogdan,
Iti multumesc foarte mult pentru recunoasteri, asa e, Dumnezeu mi-a dat mult si eu fac putin, dar inca nu am inteles CE anume trebuie sa fac cu toate darurile Lui. Deocamdata, singurul lucru pe care SIMT ca il fac bine este acest blog. Dar nu „bine” in acceptiune umana, ci binele pe care Dumnezeu il asteapta de la noi.
Mai demult am declarat ca mi-ar placea sa am bani destui incat sa nu mai fiu nevoita vreodata in viata mea sa lucrez (atentie, nu m-am referit la munca, ci doar la lucrul platit in bani). Am spus ca as face voluntariat oriunde OAMENII ar avea nevoie de ajutorul meu si unde munca mea ar fi apreciata la justa ei valoare. Poate de-aia am supravietuit 2 ani fara sa am un job… Dar am oameni in jur care nu inteleg, oameni pe care candva i-am ajutat si, dupa o vreme, mi-au zis… „scuza-ma, dar nici nu te-am vazut sa te agiti pentru un job”. Ok, daca nu m-au vazut ei, asta nu inseamna ca nu m-am agitat, dar simt ca jobul meu nu a venit inca… Acum ma agit asa… cat sa arat oamenilor ca aceia despre care tocmai vorbeam, ca bunavointa am, dar cat voi rezista acolo… nu stiu. Nu am de gand sa imi sacrific armonia, creativitatea sau timpul dedicat lui Dumnezeu unui job prost platit si care aduce satisfactii mizere. Azi m-am trezit ca mi-au dat lacrimile de emotie cand am facut o vanzare! Penibil. Nu pentru bani fac asta, ci pentru ca imi redeprind limba italiana, lucru care imi va folosi mult mai tare la un moment dat. Inca nu stiu cand si in ce circumstante, dar toata viata am functionat asa, dupa intuitie. Am facut niste lucruri inexplicabile si apoi am avut sa inteleg ca asa trebuia sa fie ca sa pot creste.
Lucrez gratis o vreme, apoi Dumnezeu imi da o rasplata pe termen lung, care se leaga intim de experienta respectiva… Exemplu: Eu si Florin ne ocupam de grupurile de studenti care vin in Romania la schib de experienta pe domeniul nostru, nursing. Facem asta gratis. Suntem si ghizi si translatori si fotografi si prietenii lor… Iata, maine o sa „lucrez” pentru un domn austriac cu care am avut un interviu pentru un proiect turistic acum vreo doua luni. Stiti care e jobul meu maine? Sa duc un grup de 5 turisti straini la shopping! Va dati seama ca asta e floare la ureche dupa ce am plimbat, acum vreo luna, 6 studenti din 4 tari prin 5 spitale, parcuri, muzee, Ateneu, Opereta, Sinaia, Bran… Casa Poporului… Timp de doua saptamani! Au plecat din Romania profund impresionati si cu lacrimi la despartire. Acum stiu ce e de vazut, stiu ce pot si mai stiu si ca avem o tara cu suflet. Asa mi-am reluat si exercitiul de a vorbi engleza, iar asta ma ajuta mult acum.
Toate la timpul lor.
Da, am o bratara de aur si la propriu si la figurat. Pe cea „la propriu” nu am mai purtat-o de ani buni (pana acum cateva zile cand mi s-a facut dor de ea si mi-am pus-o pe mana). Pe cea „la figurat” inca o lustruiesc…
Nu pot sa aleg un job, pentru ca as alege prost. Mai bine las lucrurile sa vina de la Dumnezeu, ca El e mult mai destept decat mine. Grija mea este doar sa nu ma pierd.
Multumesc Bogdan, multumesc Gabriela, Mihaela si Alexiska. Ii multumesc tare si lui L’Etranger, care mi-a raspuns tot cu o metafora…
Voi sunteti prietenii mei!
Cu drag de voi,
Igalis
CINE MOARE?
de PabloNeruda
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe „i” in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
„responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca „a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi…
Si o dedicatie de week-end :
SU-PERB! Atat de adevarat incat doare!
Multumim L’Etranger!
super,trupa…am citit multe chestii,dar ceea ce ne-a scris L’Entranger e fenomenal…e ceva, sa intelegi fiecare cuvintel,si sa faci legaturile…simtim nevoia sa si murim uneori…multumim si de dedicatie…bogdane,tata…viata e frumoasa daca si stii sa faci umpic,slalom…sa-ti traiasca fetita,si tot respectul…pt.tot ceea ce faci pt.fam.ta…cand ai comori’ alaturi,nici nu stiu daca se merita sa pleci singur si sa faci avere…ori suferi precum un caine si sunteti impreuna,ori te cari singur,faci sacrificii si mai pune ca se produc schimbari in timp…te-ai intrebat de ce se despart anumite copii,dupa plecarea unuia ‘afara’?s-a produs o schimbare…ori relatia nu a fost suficient de solida,ori celalalt a cunoscut o altfel de viata,si nu mai e acelasi…mai gandeste-te…draga mea igalis,vad ca nu te lasi…felicitari…desi se pare ca nu esti multumita…da-i inante…perseverand poate ca va iesi ceva…’LA FELICITA ARRIVA ALLA FINE DALLA STRADA’…’DE VREI SA FII CE N-AI M-AI FOST/NU FA NIMIC CE N-ARE ROST/DE VREI SA AI CE N-AI AVUT/SA FACI CE INCA N-AI FACUT’…mult succes…din pacate,in prima viata,muncim…in cea de a doua viata tragem ponoasele,si sper ca ne m-ai raman zile pt.odihna si liniste sufleteasca…mult succes tuturor,un munte de bine si o briza placuta va trimit de pe malurile lacului Como…va pupicesc…miha
Tare mai esti dulce tu!
Letranj…
Le’strange…
L’etranger ,
Aici Pablo Neruda seamana un pic cu Paolo Coehlo in perioada lui romantica, este ?
…Oricum, cam putina actiune , hai s-o recunoastem – mie-mi sugereaza de exemplu un ochelarist cu rame groase care nu s-a futut niciodata , mda, asta pentru ca e genul mai solitar .
Mihaela ,
Pai stii unde m-as duce eu ?
Hai sa-ti zic .
Aa, in nici un caz in Europa , care mie mi se pare o lume destul de jalnica si de sinistra asa, in general .
Nuu, m-as duce ori in Laos, ori in Vietnam, ori in Filipine …
undeva unde sa pot sa ma plimb toata ziua cu scuteru’ fara sa trebuiasca sa mai fac si alte activitati neplacute , cum ar fi de exemplu sa muncesc .
Din ultimele informatii, in Vietnam la tara, cu 100 $ pe luna esti o persoana respectabila – adica iti cumperi tot ce-ai nevoie si din cand in cand mai esti si contribuabil , he he .
… In Laos cica e si mai misto – acolo cica sunt case cu acoperisuri din frunze , mestesugite tare, care tin racoare .
As pleca singur mai intai pentru doua trei saptamani , sa vad care e treaba , si daca e corespunzatoare i-as aduce si p-aia mici, in frunte cu Adina .
Oui .
Mang Tay Nam Cua
!! scuze pentru cuvantul futut !!
Bogdan, ti-ai revenit! M-am linistit!
– Mi-am scos televizorul –
victor tulbure
Draghe Bogdan,
(eu, igalis nu mai stie vorbeste bine romaneste, dar vrea sa converseaza cu tine)… Pablo Neruda nu este asa cum ti l-ai imaginat, e un tip singuratic, dar s-a retras in singuratate cu frumoasa lui sotie pe care o curteaza inca… imi inchipui ca stie cum se face amorul din moment ce are o sotie… Iti recomand din toata inima filmul „Il postino” – regizat de Michael Radford – unde poti vedea cum e Pablo Neruda… E un film din ’94, dar la cum te cunosc… o sa iti placa sa il vezi cu Adina. Incerc sa iti pun mai jos un trailer, dar, blonda fiind, nu sunt sigura ca reusesc…
Ti-ai scos televizorul???? Wellcome to the club! Noi l-am eliminat de mai bine de un an si asta ne-a facut sa ramanem cu minte intreaga pana in prezent 🙂
Scuzele pentru termenul … „ochelari cu rame groase”… sunt acceptate!
Igalis
P.S. Azi am mai facut doua vanzari!!!! Devin om de vanzari !?! Oi avea talent si abia acum aflu. Pana acum eram sigura ca sunt un bun cumparator…
Igalis,
He he, mare pezevenghiu era domnu’ Pablo Neruda, un mistic si jumatate nu altceva , nu l-as fi lasat singur pe banca in parc cu maica-mea nici macar un minut .
… Pai daca nici numele cu care scria nu era de fapt al lui … mda, exact, numele lui real era de fapt nume de fotbalist .
… Ma intreb daca nu avea si un numar .
Am vazut traileru’ atasat, merci, oi fi tu blonda , da’ sa stii ca te pricepi .
Deci eroul era postas . Hm …
Trebuie sa vad si eu filmul .
Felicitari pentru vanzarile reusite !
Cred ca berea aia pe care trebuia s-o bem s-a transformat deja intr-o sampanie .
Aa, cu o mentiune – om de vanzari nu ai cum sa devii , nu, dar poti sa devii o femeie de vanzari , da, si inca una buna .
… Da, de ce nu .
Gabriela,
Sa vezi ce chestie .
De cand mi-am scos televizorul si am intrat in club, am observat ca aici, pe blog, exista comentarii si deasupra ultimului comentariu postat […] .
MDA !!
Ei, si asa, mergand eu din aproape in aproape, am citit undeva ca tu nu stii inca sa mergi pe bicicleta …
Nu-i nimic, e usor de-nvatat , trebuie numai sa vrei –
Pentru inceput iti trebuie o bicicleta potrivita , de preferat sa nu fie tocmai noua .
Mai pe urma iti trebe’ si niste pantaloni , iar daca ai avea si niste manusi cu atat mai bine .
… Iar dupa asta, o zona asfaltata si NECIRCULATA , asta desigur pana inveti sa mergi , nu si dupa .
Daa, si tot asa .
raleigh
Pai bravo, mai, Bogdan, dar sa stii ca te-nseli, chiar daca nu am mai mers de mult timp pe bicicleta, inca nu mi-am pierdut abilitatile. Da’ cred ca oi fi dedus tu de undeva? De unde oare?
>> Pardon ,
Gabriela stie , Lexy nu stie si trebuie sa-nvete ..
Bai frate …
salve,trupa…tare-mi place ca ne inmultim…car despre mersul pe bicicleta,nici eu nu am habar…rusine sa-mi fie…am venit in italia,sa-mi i-au un MASERATI…ce vise am…tocmai m-am trezit,si visez inca…vad ca va este bine,bogdan chiar viseaza ca si mine,cat despre tine draga mea igalis…suntem’pesti’,si ai vazut ca perseverand,ajungi cat de cat la un rezultat…crezi ca eu am facut in viata numai ce mi-a placut?mi-as fi dorit cu totul altceva,draga mea,nu sa fiu menajera in casa,sau cum sunt nevoite altele,sa spele’la c..’babete arogante…cat despre voluntariat,si eu sunt de acord…suntem nascute sa avem grija de ceilalti…apropo…sunt multe cazuri cand simt ca nu trebuie sa fac ceva anume…de cand ma stiu m-am bazat pe intuitie,si prevad ce li se intampla altor persoane apropiate,dar ma feresc sa vbs.prea mult…uneori e necesar sa invatam sa fim si tacute…bogdane,tata…esti de belea…eu mi-am dorit dintotdeauna sa calatoresc,dar pe unde vrei sa ajungi tu…nu…vad ca voi ati scos tv.,dar pt.mine personal,ramane Amantul Ideal…vbs.cand il las,nu ma barfeste,nu ma lasa nici’insarcinata’,si cand nu-l mai vreau,il inchid…ce pot sa-mi doresc mai mult…la el cand am timp,vad documentarele interesante,atat cu locurile unde mi-as dori sa fiu cat si alte curiozitati…ce e curios,bogdane ca tragi la salbaticie…fiecare popor are ceva frumos,si noi romanii avem in sange,’ratacirea’…e curios modul de trai…fratele meu a lucrat in asemenea locuri si nu e deloc placut,sa ramai prea mult pe acolo…stii cum e…fiecare cu’pasarica lui’…in rest,Ale…la tine sau linistit apele?nu e usor sa ai colegi de suflet,si iti spun caci cu barbatii mai gasesti o cale,sa te vezi intre femei,cum e…va doresc tuturor o zi cat mai placuta,putere de munca,si o avalansa de pupici…miha
Draga Miha,
Imi inchipui ce rabdare ai cu babele arogante… Daca as fi in locul tau le-as spanzura cu cearceaful dincolo de balcon, le-as face hamac si le-as da sa manance cand vreau eu.
Eu doar vorbesc la telefon cu italiencele (si cu sotii lor uneori) si am ajuns la concluzia ca persoanele politicoase, inteligente si cu capacitate de a gestiona just situatiile sunt „rara avis” (pasare rara). Marea majoritate sunt isterice! Astazi mi-a zis una ca „mi fa la dinuncia” ca am sunat-o!?! I-am zis „faccia pure signiora”, dar imi venea sa o strang de gat prin telefon ca sa ii suprim chinurile de femeie isterica. Iti dai seama cat de absurde pot fi unele persoane, daca sunt in stare sa denunte pe cineva doar pentru ca au indraznit sa le sune la telefon?
80% dintre persoanele cu care vorbesc sunt isterice, 19% sunt politicoase si 1% cumpara. Azi am mai facut o vanzare. Slava Domnului!
Imi inchipui cam cat de greu iti e tie sa suporti o persoana de genul asta la modul fizic. Stiu ca Iisus ne invata sa ii iubim si pe cei rai, dar uneori pare ca nu ajuta la nimic. Ei mai buni nu se fac, nu invata nimic de la oamenii buni si rabdatori. Cate ore lucrezi tu pe zi? Ti-e greu?
Puiule, esti un erou! Eu, in 6 ore pe zi, spanzur mental vreo 50 de persoane pe putin! 🙂 Mai mult imi fac pacate… dar si cand fac o vanzare si simt bucuria acelei femei e o stare foarte placuta. Ma remontez pentru urmatoarele 50 de „palme”. Poate ca asta e lectia mea de la Dumnezeu, sa invat rabdarea si smerenia in fata oamenilor aroganti…
Te pup si iti doresc rabdare multa!
Cu drag,
Igalis
Draga Bogdan,
Probabil l-ai vazut deja, dar totusi o sa iti recomand inca un film pe care il consider o bijuterie: „La vita e bella”, cu Roberto Benigni. L-am revazut acum cateva seri si mi-am propus sa va zic si voua de el. Merita revazut.
Cand a aparut prima oara in cinematografe, un amic mi-a facut urmatoarea recenzie: „La inceput razi de te pisi pe tine, pe la mijloc devii serios, iar la final flangi cu muci”… Facand abstractie de exprimarea plastica, gasesc ca recenzia este excelenta, chiar asta se intampla pe parcursul acestui film. Este de notat si faptul ca nu cred sa mai existe un film care sa trateze problema holocaustului intru-n mod atat de fin si de nobil!
Sa stii ca berea aia o sa ramana totusi bere si m-am gandit ca n-ar fi rau sa iesim cu totii, cu catel, cu purcel, sa pedalam prin Herastrau un pic. Dupa ce ne dam sufletul pe acolo, propun sa ne dregem cu o bere. Ce zici, place?
Asta-i ca o cerere in casatorie care, insa, nu mentioneaza data… nu stiu cand se va intampla, dar ia-o ca pe o promisiune.
Cu drag,
Igalis
Draga Igalis,
Tu de unde iti iei filmele?Eu am programul u torrent descarcat in calculator,si gasesc pe torrente tot ce doresc ,fie ca e film,muzica sau carte.Si e free.
Cu prietenie.
Daniel
Tot de acolo. Multumesc Daniel.
A…daca-i rost de bere,viu si eu…cum?numai voi?rusinica sa va fie…m-am c-am rotunjit in italia…de ce credeti?de la bere…pizza si spaghetti…pai da…si sa-ti spui cum e cu’babele arogante’,draga mea igalis…la inceput,plangeam si nu dormeam sa le fac pe plac…asta pana am nimerit din greseala intr-o casa unde mi se uita in gura ce mananc…asa la un moment dat,c-am dupa vreo trei luni de abstinente totale-lipsa una,alta,neiesit,nefumat…mi-am pus in cap sa-mi caut ore si sa le las de’babe’…uite-asa mananc ciorba mea,asa cum e,nu se uita nimeni in oala,3-4 ore la una,4-5 la alta,si uite-asa mi-am umplut saptamana…nu mi-e usor,dar am tras 4 ani de italia,sa-mi fac cunostinte,sa nu merg in tara si sa rezist hienelor…acum multumesc si-i pup picioarele lui Dumnezeu,ca tot ce-am trecut,mi-a dat putere si inteligenta,sa nu-mi pierd mintile…si tot lui ai multumesc ca-mi da liniste si pace in suflet…daca te hotarasti sa vii aici,usor nu iti va fi,dar sa stii ca orice greu trecut,te face mai puternica,si vei avea senzatia ca renasti…exact ca pasarea Phoenix…din cenusa…am ras juma’de ora la mes.tau…esti super…apropo…benigni face filme super,si curios ca in nici un film nu al vei vedea jucand cu altcineva(in copie),in afara de sotia lui…e remarcabil…si te umple de energie…viata e frumoasa dragii mei,important sa invatam sa nu punem la suflet,totul…sal.tuturor si multi pupicei…miha
Igalis,
L-am vazut . Oui .
Misto , da’ nu stiu de ce, eu am anticipat cumva de la-nceput ce urma sa se-ntample si n-am prea ras .
Chiar ma gandeam „… ce fac frate astia, ei chiar nu-si dau seama ce se-ntampla acolo ? O sa-i manance aia cu fulgi cu tot , nu stiu daca vreau sa raman sa vad asa ceva … ”
Ei, am ramas io pan’la sfarsit si-am vazut , dar a doua oara n-am mai stat .
Dac-am juca ” Flori filme sau baieti sau artisti sau cantareti ” as zice filme, corect , iar la cel mai mult si cel mai mult dintre filme as zice comediile .
… Si cel mai putin, dramele – asta e situatia , daa, fire impresionabila si lacrimogena, suport greu .
Auzi, ma gandeam si te-ntreb si pe tine … de ce beau oamenii bere ?
??
Daca te uiti un pic la o bere, la oricare, o sa vezi o bautura primitiva, obtinuta prin fermentare, cu un gust greu , care miroase urat, si care la 20 de grade devine de-a dreptu’ necomestibila .
Cunosc persoane care te cheama foarte entuziast „la o bere” iar acolo, dupa ce si-au desfacut o sticla, o lasa neatinsa pe masa .
Si atunci ?
…Pai cred ca e nu e nimic mai mult cu berea asta decat un cliseu social .
Gata cu cliseele , trebuie sa gasim altceva mai bun de baut !
Mihaela,
Dac-o sa-ti iei un Maserati , n-ai nevoie sa mergi pe doua roti , daa, intr-adevar – Maserati are patru , sigur iti spun, si anume doua pe partea stanga si doua pe partea dreapta .
Cat despre italience, asa cum zicea si Igalis , mi s-au parut si mie rele si agresive .
Cred ca sunt cele mai nashpa femei pe care le-am vazut eu, indiferent cu cine le-as compara – femei de conflict, acre in orice situatie , cu o atitudine belicoasa mai tot timpul , ingamfate , inculte, nespalate …
Femei urate, ce mai …
Nu stiu cum , in tara aia insorita, au aparut femeile alea asa .
Cat despre televizor … nu prea stiu ce sa zic.
Mie mi se pare totusi un amant cam rece , dar daca tie-ti place asa … asa sa fie .
Auzi, macar ia-ti si tu unu’ cu plasma .
bang&olufsen
Chiar ma gandeam, apropo de clisee… Ce-ai zice de un vin fiert la o terasa, ca tot sunt 40 de grade afara ?!
Cum de ce beau bere oamenii mai Bogdane? Pai oamenii ies mai mult vara, se duc la terase, acolo ce sa bea ca sa se hidrateze, sa se racoreasca si sa se si chercheleasca un pic? Vodca cu suc de rosii? Vin fiert? Whisky? Limonada cu absint? Poate spriţ rece sec… dar ala e mai scump ca berea… deci, cand vine vorba de alcool pe timp de vara, berea ramane regina. Giusto signiore?
Ai tu alta idee?
Draga Bogdan,
Te-ai semnat foarte frumos.
Cine nu cunoaste aceste produse poate intra pe http://www.bang-olufsen.com
Numai bine!
Venlig hilsen!
Noroc cu tine Inna,
Credeam ca numele ala desemneaza ceva pistoale…
Dati-mi voie sa va bucur cu un text care sa va raspunda la intrebarea „ce e iubirea”. Cititi-l pana la capat, o sa va fie de folos. Daca mi s-ar fi pus mie acele intrebari as fi raspuns in esenta la fel, dar in cuvinte mult mai putin mestesugite.
Recunosc, toate acele lucruri le-am trait si le traiesc, deci aduc si eu marturie ca asa e!
http://www.formula-as.ro/2011/973/asul-de-inima-45/despre-dragoste-cu-parintele-pantelimon-de-la-manastirea-oasa-13840
sara buna…mai bogdane…m-ai omorat cu maserati…am invatat sa nu mai vreau nimic…ci doar visez…de ce bea lumea bere?eu o beau din cauza caldurii ca nu pot manca,mai ales la caldurile de aici…ca si vinul,berea are istoria ei,si desi la mine-i bere,ca beau Timisoreana,ca beau Bucegi…tot bere e…si la o bere se sta bine…daca-i si barfita ca si cafeaua,e super…mi capisci?o no?Referitor la Contesinele de aici,nu le barfesc,ca mananc din mana lor…dar ma i-a crizele cateodata…rar vezi vreuna ca se-mbraca de pici,daca sant tipe faine,ori e romanca,ori vreuna’mantenuta’si chiar finisata…de’el’bineanteles…si daca nu ai bani pe tine,mirosi a’fraier’…noi cele’din est’-suntem mai calde,mai curate si mai gospodine de mii de ori,si nu trebuie sa stam toata ziua sa facem mancare si curatenie…’Femeia care iubeste/Spala noaptea si carpeste’…dar ce stiu ele…si chiar daca observa,nu recunosc…Draga mea igalis,tu stii mai bine…dar se pare ca si Bogdan le-a ginit…mai,Bogdane…m-am gandit si eu sa ma italienizez(am scris bine?),si sa-mi i-au un Tv.cu plasma,anul asta…m-ai fac si eu haz de necaz…acu’ma bag sa caut ce ne-a scris Igalis,sa ma mai inteleptesc umpic…Va pupik si va doresc de pe acum,Weekend Placut…Miha
Draga Miha,
Nu stiu ce statut aveam eu in iItalia, dar cred ca eram totusi „una mentenuta”. Asta a si fost motivul pentru care am plecat dupa 2 ani. Eu eram obisnuita sa fiu activa, sa lucrez fara pauze, in tara mea eram top model si lucram la una dintre cele mai prestigioase case de moda de la vremea aia, Casa de Moda Venus.
M-am trezit de-odata intr-un oras frumos, dar mic, din Sicilia, in Siracusa, logodita cu masculul orasului (eu l-am cunoscut in Ungaria, nu stiam ca trece drept Fat Frumos in orasul lui sicilian). Era cu 6 ani mai mare decat mine, un tip rafinat, inteligent, cult, capitan de echipa a squadrei de polo si cu o afacere de familie care ii asigura un trai decent. El si tatal lui detineau un service auto mare, unde reparau masinile politiei si ale pompierilor, si un magazin de piese de schimb pe care il gestiona chiar logodnicul meu.
Cumnatul lui avea o sala de bodybuilding (palestra) si era campion la sportul asta. Sora lui mai mica avea un cal de rasa si era si ea campioana la calarie… Deci activitatile mele se limitau la mersul la sala, plimbatul cu soacra si cumnata pe la manej si concursuri hipice, iar seara, ma scaldam in capatul bazinului de polo cat isi facea el antrenamentele cu echipa. Dumninica mergeam la Mesa si la meciurile lui. Iarna si vara aveam vacante „all inclusive” ori la schi in nordul Italiei (Alto Adige), ori in virgina insula Sardegnia… In anumite weekenduri ma ducea la Taormina sau sa schiez pe vulcanul Etna (unde zapada e roz!).
Probabil ca suna idilic, dar pentru mine a fost o moarte lenta si dureroasa. A nu lucra, a nu-ti vedea rostul si viitorul, a-ti ingropa iubirea pentru oameni si talentele de la Dumnezeu doar pentru ca un barbat frumos te poate intretine este cu adevarat o risipa de viata. In ciuda faptului ca italienii sunt prin natura lor posesivi si gelosi, eu mi-am reclamat cu tarie libertatea de a-mi respecta contractele pe care le semnasem deja inainte sa-l cunosc, asa ca, odata la 3 luni, „giravo il mondo” in tari in care eram invitata la concursuri de frumosete, in calitate de „Regina Frumusetii”, titlu castigat la Miss Romania in 1992 sau ca manechin al Casei de Moda Venus. Astfel, la 3 luni ma intorceam in Romania, de unde plecam la Ancara, Beijing, Emiratele Arabe… si cu retur in Romania, apoi in Italia.
Probabil ca la un moment dat s-a saturat de circuitele mele si si-a tras o amanta… Am inteles asta abia cand, intorcandu-ma o data, am inceput sa primesc telefoane dubioase de la o voce feminina care imi soptea lucruri cam neplacute. Fireste ca el nu a recunoscut nimic si chiar a devenit agresiv.
Imi gasisem si 2 joburi bune, dar, fara sa imi spuna „nu te las sa lucrezi”, a facut in asa fel incat sa nu pot ajunge la acele joburi… Dupa 2 ani m-am saturat de aceasta situatie si am plecat acasa, unde am luat-o de la 0. Nu am acceptat niciun ban de la el, am plecat fara sa ma mai uit in urma. Mult timp am avut cosmaruri cu aceeasi tema. Visam ca sunt in Italia si nu ma mai pot intoarce acasa. Si in ziua de azi mi se mai intampla sa visez asta si ma trezesc cu aceeasi senzatie neplacuta.
A continuat sa ma sune si sa ma cheme inapoi. Ultimul telefon mi l-a dat in 2001 (7 ani dupa ce am plecat definitiv de la el), spunandu-mi ca eu am ramas pentru el suflet pereche… Dar eram deja casatorita de doua luni si, din respect pentru familia mea, a incetat sa ma mai sune.
Nu regret experienta cu Italia, dar nici nu as mai repeta-o. Imi place viata mea de romanca fara fiţe, imi place sa vorbesc cu babele si cu mosii pe strada, iubesc oamenii de toate culorile si ma imprietenesc imediat cu oricine.
In Italia, timp de 2 ani, nu am reusit sa imi fac nici macar un prieten propriu, iar daca ieseam pana la farmacia din coltul strazii, cineva avea grija sa il sune si sa il informeze… Orasul mic, barfa multa, plictiseala mare… Nu e stilul meu.
Ti-as povesti mai multe, dar trebuie sa fug la serviciu, ma duc sa imi iau palmele zilnice de la doamnele italience nervoase si nepoliticoase…
Te pup cu drag romaneste pe amandoi obrajii si iti doresc zile faine!
Igalis
Inna,
Am un prieten – fost coleg de clasa in liceu – care are asta un televizor B&O adus de tac’su in 1985 …
Da.
Merge si acum perfect, e o namila neagra din lemn, sub forma de comoda , cu 4 boxe , fiecare pe doua cai , ha !
Cand il da spre maxim, zici ca leviteaza canapeaua cu tine …
Ei, a cautat de curand sa-si cumpere unu’ nou, numai ca nu prea a mai gasit ceva asemanator – din cate-am inteles tot de la el , acum sunt ” numai pingele , mai bine-ti iei altceva ” .
otv
Igalis ,
Se pare ca si la tine „anii douazeci ” au fost destul de zbuciumati , este ?
Uite, io n-am stiut – chiar n-am stiut -, ca TU ai fost Miss Romania atunci, adica in ’92 .
Aha .
Deci tu erai in posteru’ ala , de ma mai uitam io asa din cand in cand la el c-un ochi mijit, in timp ce cu celalalt ma holbam la usa , sa nu cumva sa intre careva …
Auzi, da’ mai tii minte ce-ntrebari ti-a pus juriul in concursul de atunci ?
…In ala care s-a lasat cu Miss , vreau sa zic .
Pe cinstite, te-au intrebat sau nu , daca vrei sa salvezi Balenele ?
Si mai departe tu ai zis, sau nu , ” da, vreau, sigur ca vreau, sunt minunate „, asta in timp ce ti se prelingea incet o lacrima pe obraz ?
Mama , ce curios sunt .
…
ENTER
Mai draga Bogdan Berelasalon,
S-o iau de la inceput cu lamuririle. Fata aia din posterul cu nadusala era bruneta probabil, ca nu eu am fost Miss Romania. Eu am fost pe locul 2 – Regina Frumusetii si eram tot blonda. Aveam o rochita din voal verde smarald tip tutu de balerina, cu corset din catifea neagra. Eram atat de emotionata incat ochii nu mai erau verzi, erau rosii. Da, mi-au pus o intrebare: Ce as face daca as castiga un milion de euro si ar trebui sa ii chelui pana a doua zi? Esti curios sa stii ce am raspuns? Mi-as cumpara casa si masina iar restul l-as imparti la rude si prieteni.
Miss Romania a fost o colega de-a mea, manechina a Casei de Moda Venus, pe care o cheama Camelia Ilie. Ea a reprezentat Romania in Africa de Sud, eu la Ancara, iar de acolo m-au agatat organizatorii si m-au trimis la alt concurs, „The Bride of the World”, la Beijing. Evident ca nu am adus nici un premiu acasa pentru ca la ambele concursuri am avut si proba de costum popular… Iti imaginezi cum aratam eu cu un costum imprumutat de la un ansamblu de dansuri populare pe langa asiaticele impaunate in matasuri!
Igalis,draga mea,m-ai facut sa plang…nu stiu daca sunt lacrimi de intelegere sau de faptul ca te-ai simtit’mantenuta’…cand sunt judecata’eu’ca persoana’de una plina de c…’,ma razvratesc…sa dea cu piatra cine nu are’pacat’…apropo…chiar m-am gandit la tine azi,’de Sanzaiene’…mi-as fi dorit sa fiu in genunchi in tara mea,in cea mai saraca biserica,numai sa pup pamantul,asa sarac cum a ramas…si sa-l rog pe Dumnezeu sa ne dea noua,romanilor minte pe unde mergem,ca tare de ras suntem…dar nici nu imi permit sa judec viata celuilalt…nu am sa neg ca nu am avut aceasta posibilitate si eu ca si tine,dar de mic copil,mi-am dorit independenta materiala,si stiu ca nimeni nu iti ofera’nimic’,fara a astepta ceva in schimb…rare sunt persoanele care ajuta si mai au valori…tu sper ca ai facut-o din sentiment,si probabil si el,daca te-a mai cautat in timp…eu c-am din’97 am disparut si lumea care tu ai trecut-o,nu am frecventat-o eu…fiecare are ambitiile lui…ma bucur ca ai facut ceva atat de frumos…ESTI DE ADMIRAT…eu nu sunt nici pe departe o frumusete,dar am valori,cum putine persoane mai au…am fost dintotdeauna pe picioarele mele,si am ajutat eu pe ceilalti,si bineanteles ca desi mi-as fi dorit si eu o cariera,din pacate,nu s-a putut…am ramas sa-mi ling ranile,si sa muncesc indarjita,sa dovedesc mie insumi,de ceea ce sunt in stare…barbati se gasesc,Draga mea,pe toate drumurile,si frumosi si cu bani,dar eu zic ca sentimentele,trairile si afectiunea-nu pot inlocui toate comorile lumii…nu mi-a placut sa fiu cumparata,dar nici vanduta…cand esti frumoasa si inteligenta,toti cainii alearga,important e ca tu sa-ti tii echilibrul si sa stii ceea ce vrei…un barbat cu bani’isi cumpara’ceea ce vrea,si de siguranta si ca imagine,isi i-a bineanteles o femeie frumoasa,si desteapta daca se poate,dar condusa si controlata de el…iubirea nu se tine in lanturi,putini oameni cu bani,simt asta-poate unul care a fost sarac,a facut sacrificii,s-a ridicat,si nu a uitat de unde a plecat-un asemenea om te poate iubi si intelege…m-am gandit eu bine-ma apuc sa scriu cartile alea,ca vad ca mi se dezleaga limba-mangeo spaghetti i bevo la birra-in cinstea ta,Draga mea…poate cum ti-am m-ai scris,iti parea rau,de nu ai fi facut-o…ai incercat…In totii anii mei nu am vizitat tot ceea ce ai reusit tu…Din mai multe motive…dar sunt’eu’…si tocmai de aia mi-am ales tv.ca Amant Ideal…vad lumea prin el,mai aud ceva intere…sa nu raman de’caruta’,si viata mea merge inainte,dar sunt tot timpul’eu insumi’…Mi-a facut placere ceea ce mi-ai scris,si poate ca-n aceasta viata,daca voi gasi persoana potrivita,sa ma ajute,chiar ca ma voi apuca sa scriu cartile alea…Simt nevoia avida de a o face…Te las acum,si sper,ca anumite vise sa inveti sa le alungi cu o rugaciune…Cu calm si inteligenta,putem invata sa traim frumos,chiar daca viata e mult prea grea…Bucura-te ca ti-ai gasit iubirea,si nu uita,ca pt.si din iubire,si muntii ai poti muta din loc…Miha
…
PROPONGO UN BRINDISI IN TUO ONORE , MIHAELA !! 🙂
– tuo amici –
Igalis,
Auzi, cred ca cineva trebe’ sa-mi dea un miel , he he …
Tu m-ai botezat cu ” berelasalon ” , sau … o fi altcineva ?…
BOGDAN
Bre Bogdane,
Nu eu te-am botezat asa, tu mi-ai scris sub numele de „berelasalon”, de pe un IP nou si a trebuit sa iti dau accept pentru noul tau nume.
Daca nu tu ti l-ai gasit, inseamna ca este numele celui de pe al carui calculator ne-ai scris. Poate era deja logat si i-a intrat numele automat…
De pe laptopul cui ai scris ultimele commenturi?
Ma gandesc eu ca daca tot se schimba baiatul asta, se gandi sa-si schimbe si id, ca deja e un alt Bogdan.
Si ma gandesc eu, draga Gabriela, ca noi cam schimbaram de tot topicul subiectului, ce zici? Da’ nu pare a fi de rau….cel putin despre tine am aflat lucruri pe care de-a dreptul nu le stiam…
Inna si Mihaela, bine ati venit in club!
…
Si un mic playlist cu dedicatie pentru tine, Mihaela :
Las Ketchup – Asereje
Zucchero – Baila Morena
Juanes – Tengo la camisa nera
Yolanda Be Cool & Dcup – We No Speak Americano
Lipps Inc – Funky town
🙂 tanti baci !
Buna,Bogdan…sper ca mesajul meu nu a semanat a lauda,si daca e de’brindisi’…Grazie…Grazie si pr.muzica,chiar ca o sa le ascult,nu-s rele…Ce zici de’Aisha’…?Am sange de olteanca,dar laudele nu-mi plac…Va pupacesc si bag o berura si pt.voi…Miha
Igalis ,
…
Nu, nu v-am dat posturi de pe alt calculator in ultimele , stai sa ma gandesc … doua luni cel putin .
…Vezi c-o fi altcineva , cin’sa fie cin’sa fie ??
Ca eu nu’s .
Mihaela,
N-am ascultat Aisha inca, deci n-am o parere formata , da’ chiar m-ai facut curios .
Te tii de sotii, Bogdane berelasalon!
Dear all,
Am fost în concediu la Braşov şi pot spune că parcă am fost într-o altă ţară, atât de bine ne-am simţit. Mi-a părut rău că a trebuit să plec de acolo, dar…asta-i viaţa.Am văzut şi eu oameni drăguţi, cu mult bun simţ, fără isterii şi ipocrizii. Mi-a prins tare bine ieşirea asta…abia aştept să repet experienţa.
Da, într-adevăr nu ştiu să merg pe bicicletă, iar dacă nu învăţ eu, fiu-meu sigur va şti (nu mă văd mamă de fată) + multe alte sporturi.
Miha, nu, nu e mai bine. E o acalmie de moment, adică respectivul se dă bine pe lângă mine fiindcă îl ajut, ceea ce nu suport. Sunt mai curajoasă eu ca femeie decât el ca bărbat. Iar pentru mine un bărbat condus de o muiere este egal cu zero. Nu valorează absolut nimic. Însă te asigur că nu cu femeile e mai rău, ci, în cazul meu, cu bărbaţii. Dacă ai şti ce bârfe scot…şi ce le debitează mintea (lucruri total neadevărate…să-ţi dau un exemplu: nevasta acelui coleg, fire geloasă şi suburbană, mă acuza acum ceva vreme că trăiesc cu soţul ei, pentru simplul fapt că aveam traseu comun cu el în drumul spre casă, cu tramvaiul 41 – lucru pe care l-am aflat înainte să plec în concediu, de la un alt coleg, total întâmplător. ca dovadă că Dumnezeu nu doarme şi toate ies la iveală, mai devreme sau mai târziu -. Bineînţeles că nu a fost şi nu este nimic adevărat, dar eu am răbdare şi fiecare îşi va primi porţia de plată când va trebui. Însă e urât, mai ales că – nu ca să scot ochii – l-am ajutat de nenumărate ori. Dar aşa sunt oamenii…le dai un deget şi îţi iau toată mâna.
M-am aprins, aşa că o băutură nu strică…dacă ieşiţi, count me in.
Vă pup pe toţi. Şi salut noii veniţi. Eu la TV sunt numai cu HISTORY. Atât.
LEXY
Ma bucur ca ti-ai incarcat bateriile in concediu. Brasovul este un oras care iti da alta imagine despre oameni si viata. Si eu il iubesc.
Cat despre faptul ca acel tip de barbati este egal cu zero, subscriu cu toata convingerea. Din nefericire, aceasta categorie are tot mai multi…membri. Sa speram totusi ca noi nu vom fi avide sa subjugam un barbat niciodata. Nu ne face cinste! Macar atat!
Pupici!
Îţi mulţumesc, Gabriela, pentru încurajări. Niciodată nu voi face aşa ceva, cu nimeni. Este opţiunea lor, dar sunt oameni profund nefericiţi. Îmi pare rău că se întâmplă astfel de lucruri, dar cred că sunt încercări. Sunt convinsă că toate se vor rezolva. Toate bune îţi doresc. Şi multă putere şi sănătate!
Cât despre filme, eu vă recomand unul care a luat 6 premii OSCAR, ”TOTUL DESPRE EVA”, cu Bette Davis (şi nu numai). Filmul e foarte bine realizat. Eu îl revăd acum pentru a doua oară, fiindcă merită din plin.
Toate bune tuturor şi spor la muncă sau relaxare plăcută în concedii! LEXY
Hai sal’t !
Auziti, am vazut si eu filmul ” Il Postino „, in sfarsit .
Acum s-a terminat, e ora 0:37 , da, si vreau sa va zic ca e
ex -cep -ti -o -na LL .
Mda .
Mersi Gabita !
– acu’ ma duc sa ma culc –
🙂
Iti mai zic de un film „usurel”, dar cu multa traire si cu muzica misto: „August Rush”.
L-am vazut zilele trecute si m-am smiorcait ca o adolescenta. De fericire!
Vorbim dupa ce il vezi.
Fug la serviciu, pa!
Acum am citit comentariul tau (in serialul asta eu sunt in urma rau) referitor la filmul „August Rush”. Am vazut filmul zilele astea ,si muzica pe care o canta pustiul la orga in biserica e intr-adevar ireala. Te duce cu gandul la un imn inchinat lui Dumnezeu.Ceva atat de frumos n-am ascultat de mult.
Draga Lexy,
Bine ai revenit din concediu! Am si eu un film pentru tine, cu vreo 7 Oscaruri: „Amadeus”. Probabil l-ai vazut, dar merita re-vazut pentru cat de frumos e povestita viata lui Mozart chiar de catre omul care l-a admirat si l-a invidiat din toti rarunchii, Salieri.
Mai astept sugestii de FILME bune.
Pup toata suflarea de pe blog.
Igalis
P.S. Pe unde o umbla Mihaela de nu a mai scris?
L-am văzut de 7 ori până acum, Mozart este compozitorul meu preferat, profesoara de pian mi-a dat foarte multe partituri de el. Milos Forman a făcut o treabă minunată. Mulţumesc oricum de recomandare!
Toate cele bune, mai urmează un concediu, un pic mai încolo! Lexy
Dragă Igalis,
foarte frumoasă poza de la Gravatar, iar masca e faină de tot…
Un alt film ar fi ”To kill a mocking bird” (”Să ucizi o pasăre cântătoare”), cu Gregory Peck. Ar mai fi RIO BRAVO (eu l-am văzut pentru Dean Martin). Plus cele cu Audrey Hepburn (”Sabrina”, ”Roman Holiday”, ”Mic Dejun la Tiffany”, ”Cum să furi un milion”). Un film cu suspans ar fi ”What lies beneath” (”Dincolo de aparenţe”), cu Harrison Ford şi Michelle Pfeifer. Ar mai fi AWAKE, care chiar te ţine treaz, cu Jessica Alba şi Hayden Christensen. Din categoria de filme de dragoste, aş putea recomanda CASABLANCA, preferatul meu, apoi binecunoscutul ”Pe aripile vântului”. Iar ca ”musicals” ar fi ”Sunetul muzicii”, ”Şapte mirese pentru şapte fraţi”, ”My fair lady”, ”Hello, Dolly”; sau cele cu muzica lui Gershwin, cu Gene Kelly (”An American in Paris”) sau ”Singing in the rain” (cu acelaşi Gene Kelly). Dacă îmi mai vin idei în acest sens, îmi fac cunoscută prezenţa. Pupici tuturor. LEXY G
ooo…sono qua…nu vreau sa va plicti…prea repede…cine ma invata cum sa-mi i-au spatiu,sa ma pot lungi sa povestim…nu mai stiu sa umblu pe calculici…cate am sa va scriu,nu-mi incape pe spatiul mic…help mi…???sa nu cumva sa radeti de mine,ca va blagoslovesc…Daca nu ma ajutati,nu va povestesc unde am fost dumi…Aspetto ajuto…Igalis,Bogdan…Miha
…
Ete vin si eu c-un film .
„Battle for Haditha ” se cheama , si e interzis minorilor sub 25 de ani .
Dupa ce-l vezi, cam o saptamana umbli-ntr-o ureche – un fel de montagne russe al filmelor de groaza .
… Sau nu, mai bine nu-l vedeti . Mai bine vedeti altceva .
picture pixar
E mai nasol decât Candyman? Mie ăsta mi s-a părut cel mai cel…Mai sunt unele, dar nu le mai ţin minte numele. Oricum, Candyman m-a marcat, are şi o muzică de te iau toţi fiorii…O să încerc să-l văd pe cel recomandat. Toate cele bune. Lexy
…
Alexiska,
Oo, da – vezi tu, nu e un film din genul ” tacerea mieilor ” si nici, daca vrei , din genul ” dracula , un mort iubaret ” …
Nu .
Si stii de ce ?
Pentru ca asta e inspirat din realitate , mda –
– arata unde pot sa ajunga oamenii in anumite conditii .
Igalis,
Darling draga , te rog , scapa-ma de titlu’ asta .
Nu e al meu .
-dosaru’ pelikan-
Bogdane,
Cand ne scrii data viitoare, scrie-ti tu numele de Bogdan in loc de bererelasalon si pune mailul tau cel obisnuit. Eu nu pot sa iti schimb numele, numai tu poti. :))
Draga Bogdan,
Am elucidat misterul. Ti-ai facut un gravatar cu titulatura de berelasalon si acum ala te urmareste peste tot! Ti-am modificat MANUAL numele la toate posturile semnate asa, dar nu garantez ca data viitoare nu o sa te cheme iar berelasalon. Deci, inainte de a trimite commentul sterge numele cu care te gasesti la rubrica „name” si scrie Bogdan, apoi sterge ce gasesti la a 3-a rubrica: „http://gravatar.com/berelasalon”, ca sa nu mai intre automat.
Daca inca esti curios care-i taina, da click pe numele Bogdan scris cu verde de la toate commenturile la care am modificat eu numele „manual”. O sa gasesti acolo marturisirea ca te stiu vecinii cu berea in mana si ca inca nu ti-ai terminat de zugravit camera si balconul… Chiar asa e?
Salutare,
Va propun si eu un film…de dragoste (6 parti). Exista si o carte cu acelasi subiect/autor „Cum iti sant gandurile asa iti este si viata”
Toate cele bune!
Buna,Trupa…Daca ma poate atinge ceva,pe acest pamant,este muzica sarbeasca si graiul lor…acolo mi-a ramas sufletul si o parte din inima…Toata stima,L’Entranjer…Nu de mult,Doamna Sufletului Meu a fost la Medgjugorie,unde imi doresc sa calc si eu,desi cu ani in urma,fiind pe acele meleaguri,nu se stia de Gospa…Le inteleg limba dar scrisul e chirilic,le cunosc mentalitatea si trairile in timpul razboiului,si nu pot ramane rece la tot ceea ce povesteau tinerii…Nas Mladost…Va pupicesc pe toti si va doresc forta si putere,liniste in suflet,si numai bine…Miha
He he,
Sal’tare tovarasi !
Da, asa este, cam umblam cu berea de colo colo intr-un mod provocator, Igalis a inteles situatia .
O tineam de obicei ori in mana stanga, ori in mana dreapta, in functie de partea pe care statea Bursucu’ – daca statea el in stanga tineam berea cu dreapta , si invers .
Mda, tot atunci mi-am dat eu seama ca berea e o bautura care nu-ti aduce nici un beneficiu major, asa ca treptat treptat am ajuns la concluzia ca mai bine folosesc altceva .
Intre timp, camera de care zicea Igalis – uitasem complet de postu’ ala , mersi Gabita – , a primit un tapet complet nou , de un colorit ciudat, care a fost lipit acolo de catre MINE .
Da, va multumesc … sunteti amabili .
Deasemenea si balconul – ca s-a pomenit si de el – a primit imbunatatiri – … mda, a primit un congelator mare, care sa tina tovarasie prosoapeor intinse la uscat .
Aa da , important – trebuie sa-mi iau un trening nou .
In rest, va iubesc .
Si noi pe tine mai harnicie!
Vezi, si mie imi face probleme gravatarul ala… ma semneaza igalisIgalis…
L’Etranger,
Uite, ma intreb daca ai putea sa risipesti un pic misterul din jurul tau …
Sunt sigur ca ai si tu un nume , nu-i asa ? Si ca traiesti si tu undeva, este ?
Si ca desigur, ai si o anumita varsta, corect ?
Si ca ai si tu cromozomi de tip XX sau XY … am dreptate ?
He he , daca vrei sa ramai ascuns(a) in spatele calculatorului, desigur ca poti s-o faci, insa cred ca am comunica mult mai usor si mai firesc daca am stii cateva lucruri – minimale – despre tine .
CIA
Buna,Trupa…Sunt multumita ca am reusit sa vad filmul pe care L’Entranger l-a postat…E ceva de vis,si va rog pe toti sa-l vedeti…Chiar si tu,Bogdane…Te mai lasi de nazbatai,incet,incet si devii mai bun…Indiferent ce persoana e L’Entranger,nu poate fi in nici un caz,o persoana rea…Multumim inca o data,si Dumnezeu sa-ti dea liniste si ganduri bune,L’Entranger…Restul Trupei ce face?A-ti intrat in vacanta,sau se munceste pe rupte,inca?Ale,draga mea,cum iti mai merge?Dar tie,Igalis?Maine o sa ma gandesc la voi toti,la Sf.Liturghie,la multa pace si liniste in suflete,la toti cei care sunt prin straini si la toti cei care se simt’straini’…Va scriu mai pe seara…Miha
Draga Mihaela,
De o sapatamana nu am reusit sa vand nimic, in schimb, imi pierd vocea incet si sigur. Ma simt ca Mesterul Manole! Partea buna e ca nu prea ma mai injura lumea, chiar am avut convorbiri extrem de placute cu unele doamne, dar la final nu au cumparat pentru ca ori nu au bani ori pleaca in vacanta pana in septembrie… Dar auzind din partea lor „ti auguro tutto il bene del mondo” inseamna ca am reusit sa ajung la inima lor. E totusi o mangaiere.
Ieri am fost la prima mea zi de practica la UPU (unitatea de primiri urgente) a spitalului Elias si a fost o adevarata placere! In cate stagii de practica am fost pana acum nu am intalnit nicaieri asistente si doctorite atat de dragute si prietenoase.
Imi inchipuiam despre mine ca nu as fi in stare sa lucrez in urgente sau in ortopedie, dar ieri am descoperit ca nu ma ia cu lesin cand vad o dubla fractura de gamba, cand ii tin piciorul unui pacient care plange de durere cand i se pune o atela gipsata, cand asist chirurgul sa coasa o mare plaga taiata cu flexul, cand calmez o babuta socata ca a fost muscata de un caine, cand vad un tuseu anal… si multe alte situatii neplacute. Acolo e ca la stirile de la ora 5, astepti cu sufletul la gura sa vezi ce iti mai vine pe targa. Nu ai timp sa te plictisesti de un caz pentru ca nu sta mai mult de una – doua ore intr-un salon. E trafic intens.
Acum imi vine sa imi dau palme pentru ca am chiulit doua saptamani de la practica! Vreau sa recuperez, asa ca merg sambata si duminica si o sa incep de maine sa merg si dimineata. Apoi de la 15.30 ma duc la call center pana la 21.30. Sper sa rezist fizic si psihic. Mi-am dat seama ca mie chiar imi place meseria de asistent medical! La call center ma descarc de toata energia stand pe scaun cu castile pe urechi timp de 6 ore, iar la spital nu simt oboseala de niciun fel. Asta spune multe.
Acum astept sa se trezeasca si Florin ca sa mergem la Liturghie si apoi la Elias. Am constatat de foarte mult timp ca Liturghia de duminica imi incarca bateriile pentru o saptamana. Adevarul este ca la biserica Popa Nan, unde mergem de obicei, aceasta slujba echivaleaza cu mersul la ateneu. Ar trebui sa rupa bilete la intrare pentru cat de frumos canta corul. Sunt fete si baieti si au voci de ingeri!
Cat despre cum se poarta lumea in aceasta biserica… numai cuvinte de lauda. Toate femeile sunt imbracate corect si curat, au capul acoperit, nu se vanzolesc prin toata biserica, sunt politicoase si stau pe partea stanga. In strana din stanga sta acelasi grup de surdomuti de care am fost uimita inca de prima data si inca imi dau lacrimile cand ii vad cum „canta” Tatal Nostru cu minile. Cred ca iubirea e reciproca, pentru ca saptamana trecuta, una dintre femei ma stepta cu o perniţa pregatita pentru mine 🙂 Au observat ca imi place sa stau pe scarile care duc la etajul unde canta corul si mi-au pregatit pernita ca sa stau pe ea! Preotul ne cunoaste deja si ne lauda ca venim tot timpul la biserica lui. Avem un sentiment de apartenenta foarte placut. E ca si cum am merge acasa. Mai avem doua biserici la care mergem si la fel ni se intampla cu preotii de acolo: joi la Sf. Ioan mergem la Maslu si vineri la dezlegarile de la Zlatari. Mi se umple pieptul de bucurie cand il vad pe parintele de la Zlatari cum ne cauta din priviri si ne stropeste cu agheasma cu un gest dedicat. E o comunicare dincolo de cuvinte.
Tu unde mergi la Liturghie? Ai vreo biserica ortodoxa in zona sau mergi la Mesa la catolici?
Te pup si iti doresc o saptamana faina!
Cu drag,
Igalis
Igalis,
Felicitari darling fin’ca nu te lasi .
… In conditiile astea, ma astept sa dai – si sa intri – la FACULTATEA de Medicina .
Hm ? Ce zici ?…
Spune-ti in fiecare zi , in fiecare dimineata , ” am tot timpul din lume , am tot timpul din lume ” – asa, ca pe o mantra – si-o sa vezi ce-o sa se-ntample .
…Incerci ?
VALABIL SI PENTRU TELESPECTATORI , incercati – asteptam cu drag parerile dumneavoastra .
Mihaela mama,
He he , sa stii ca incerc asa in general sa fiu mai bun , chiar incerc asta , sau macar incerc sa nu fac rau daca BINE nu pot sa fac – adica mai bine nu fac nimic decat sa fac ceva rau in vreun fel , iar asta e valabil si pentru ” L’etranger „.
Si nici n-as avea cum sa nu fac asta , pentru ca n-ai cum sa faci rau , in nici un fel, unui substantiv precedat de un articol hotarat .
…Iar daca in spatele cuvantului asta s-ar afla intr-adevar o persoana, ei bine, nici asa n-ai avea cum sa te „atingi” de ea pentru ca ea nu exista aici nici macar virtual – adica nu exista deloc .
Deci dac-am fost rau vreodata – da, oi fi fost , e posibil , scuze pentru asta – asta a fost sigur cu alta ocazie si nu acum , cu un substantiv frantuzesc precedat de „the” .
… Vroiam sa va mai zic ceva da’ nu mai am timp – .
une jolie brune
Mai Bogdan,
Tu ai un ceva defect la gamalie. De ce trebuie sa concretizezi tu o persoana cand de fapt pe noi ne intereseaza INFORMATIA? De ce nu il pui si pe Dumnezeu sa vina cu buletinul in mana ca sa poti crede ca iti spune adevarul? Daca am avea o poza cu figura autentica a lui Dumnezeu, s-ar gasi destui sa inceapa sa critice ba ca are barba prea lunga, ba ca e cam in varsta, ba ca de ce e barbat si nu femeie… La ce iti foloseste sa stii identitatea unui om care nu pretinde nimic de la tine? L’Etranger nici macar nu pretinde ca e prieten cu noi, el chiar este, ne da poezii frumoase, ne mai sugereaza cate ceva frumos de vazut, ne mai impartaseste un sentiment… ce relevanta are daca e baiat sau fata, tanar sau batran, frumos sau urat… informatia ar fi aceeasi.
Stii tu ca in meditatia transcedentala MANTRA cu care iti induci transa este un cuvant care nu inseamna nimic? Nu are forma pentru ca nu ai voie sa-l scrii, nu are sunet pentru ca nu ai voie sa il rostesti cu voce tare. Daca ai incalca una dintre aceste tabuuri, mantra ar inceta sa mai functioneze. Tocmai de-aia are putere de inductie a transei, pentru ca ti-l poti imagina in o mie de feluri, nu il limitezi la o forma concreta de cuvant. Poate fi un sunet, este ceva fara forma si fara semnificatie. E ca si cum ai fi legat la ochi si te-ai juca cu un obiect pe care nu il poti recunoaste nici tactil, nici prin miros, nici vizual nici auditiv… iar fascinatia de a-l studia fara simturi te-ar duce intr-o stare de constienta modificata. O transa. Iar in transa asta ai avea acces la informatii din subconstientul tau. Foarte valoroase de altfel. Asta fac si oamenii care ne iubesc aici pe blog si ne scriu fara a oferi informatii concrete despre propria identitate.
Eu, personal, ma bucur mai tare de ei asa decat daca i-as intalni fizic. Fizic ne intersectam zilnic cu zeci, sute de oameni si, pe marea majoritate, ii IGNORAM cu toate fericirile si necazurile lor. Iata aici ne impartasim chiar si lucruri intime si cred cu adevarat ca ne si pasa!
Tu stii ca mi-esti tare drag, dar daca ar fi sa ne vedem, poate ca ti-as numara ridurile, poate ti-as masura ochimetric burta (daca ai), poate ca ti-ai trage nasul intr-un mod enervant (ca mine acum), poate ti-ai da cu un deodorant care imi creaza repulsie si atunci… poate ca nu mi-ai mai fi atat de drag. Asa carcotas cum esti. Tu esti curios ca o baba! Si de-aia imi esti simpatic.
Uite va propun ceva tie si lui L’Etranger: ii faci mataluta o lista cu presupuneri despre persoana lui/ei si el/ea ti le confirma sau le infirma. De acord L’Etranger? Ca sa va fie mai usor, le numerotezi de la 1 la infinit, iar el/ea iti raspunde: 1 da, 2 nu, 3…
Acum, sa vedem daca L’Etranger ne mai si viziteaza…
Cu drag de voi,
Igalis
Igalis,
N-AM BURTA !! Tu ai ?…
…Iar deodorantu’ meu e Davidoff ( iti place ? ) si nu-mi trag nasu’ – a, poate mai ragai cateodata asa, de control .
Si hai sa-ti zic si de ce am nevoie de cateva informatii minimale in raport cu cineva – pai simplu , ca sa stiu ce muzica sa-i cant , sau ca sa stiu cu alte cuvinte pe ce limba sa-i vorbesc ca sa ne putem intelege .
Ei, asa si cu ” strainul ” –
ca sa-i pot comunica ceva , orice, trebuie sa stiu ca exista cu adevarat, ca exista CUMVA, indiferent ce forma ar implica asta …
Trebuie sa-i asociez o personalitate !
Oi avea eu un ceva defect la gamalie, de acord, da’ sa stii ca inca nu vorbesc singur, chiar nu – adica nu sunt chiar ATAT de defect .
towing & salvage
…
Interesanta explicatia cu tantra , excelent formulata ;
de fapt e prima data cand aud ceva referitor la „tantra” exprimat rational si care are intr-adevar noima .
Aa, si inca ceva – iti sunt drag ( si tu mie !) pentru ca-mi asociezi o anumita personalitate ; daca nu se-ntampla asta nu aveam cum sa-ti fiu in nici un fel , mda , si nici tu mie .
espresso
Draga Bogdan,
Nu vorbeam de tantra, ci de MANTRA. Tantra nu prea stiu ce e, dar mantra e un sunet pe care il repeti 20 minute dimineata si seara intr-o pozitie relaxata, dar cu coloana vertebrala orientata vertical si ochii inchisi. Aceasta mantra o primesti de la un maestru, descendent al lui Maharishi Mahesh Yogy si pentru asta ii dai mătăluţă o ofranda: ceva fructe si o batista… parca… iar maestrului ii platesti destul de pipetrat cursul.
Aceasta meditatie zilnica iti sporeste anumite capacitati. Mie, spre exemplu, mi-a imbunatatit atentia distributiva si concentrata, spiritul de observatie, memoria… Iti dau un exemplu. In Italia am apelat la meditatia transcedentala ca sa pot invata mai repede limba italiana. Si chiar am avut rezultate. Dupa doua luni, deja vorbeam italiana cu fraze inchegate si corect. Lumea s-a uimit si m-au banuit ca am stiut aceasta limba, dar ca am facut pe proasta ca sa aflu ce vorbesc ei despre mine.
Nu mai folosesc acest tip de meditatie cam tot de atunci, pentru ca s-a creat in mine un conflict: cui ma inchin eu, cui cer ajutor? Cine m-a ajutat sa ma inteleptesc, mantra sau Dumnezeu? Sistemul meu de valori a avut un pic de suferit si am ajuns la concluzia ca as putea sa am aceleasi rezultate doar cerand de la Dumnezeu. Nu am gresit. Acum, mantra mea e Rugaciunea Inimii, iar scopul meditatiei este „Faca-se voia Ta, doar sa mi se arate”. Si stii ce? Ma simt muuult mai inteleapta si mai binecuvantata decat atunci!
Daca am burta? Depinde cat mananc. Nu am burta in general, chiar am slabit 8 Kg din aprilie pana acum si ma simt multumita de forma mea. Dar daca aveam, ma mai bagai in seama? Ce cantec mi-ai fi cantat daca eram „burtacioasa” si paroasă?
Tu imi esti drag nu pentru ca esti brunetel cu parul cret, ci pentru ca ai stiut sa te deschizi sufleteste intr-o perioada in care ti se intamplau lucruri nu prea placute. La fel de draga imi este si Adina, despre care chiar nu stiu cum arata, dar ii stiu sufletul. Iti iubesc si copiii, chiar daca nu stiu exact cati ani au, dar mi-e suficient sa stiu ca sunt 2, ca una este fetita si face scrima la Steaua.
Pe de alta parte, ai si tu dreptate. Oamenii autentici si deschisi creeaza automat mai multa apropiere. Insa nu te poti astepta ca oamenii sa lase prea repede vălul misterului sa cada, din simplul motiv ca nu toata lumea e dispusa sa ii accepte axact asa cum sunt. Important este sa nu vorvesti PERSONAJELOR pe care oamenii le interpreteaza, iar asta tine numai de intuitia ta si de capacitatea de a citi printre randuri.
Daca eu m-as fi declatat, cu toata seriozitatea, o caracatita care tasteaza cu toate tentaculele de-odata, m-ai fi crezut? Cred ca nu, dar ai fi inteles imediat ca am o doaga lipsa si ca sufar de mitomanie.
Ma duc sa pap, sa fac burta…
Tinem legatura!
Cu drag,
Caracatita Igalis
…
Era mantra, nu tantra , asa e .
…Scuza-ma te rog, era 12 noaptea si cred ca mi-era un pic somn .
Iar trebe’ sa fug .
Zi buna !
Buna,Draga Mea Igalis…Se pare ca iti merge binisor…Basta ca iti place si ies si bani,cat despre vanzari,chiar ca acum e o perioada dificila…Smecheri mai sunt italienii astia…Ei vand tot ce misca,si daca se poate sa le iasa si in plus…Dar vacantele sunt vacante…Raman datori,ia prestito,dar merg in vacanta…Viva la vita…Cat despre ceea ce faci sufleteste,se simte…Toata stima…Eu am incercat dupa liceu,si m-am lasat pagubasa…Sunt diverse ambitiile,de la o persoana la alta…Stii ca am avut in clasa a opta o colega cu acelasi nume?Repede am cautat date despre tine,si in van…Mi-ar fi placut,nu neg…Nu imi displace ca te-am gasit…Chiar m-am simtit norocoasa…Esti o persoana aleasa…Si ceea ce i-ai scris lui Bogdan al nost’,sunt de acord…Incet,incet poate ca L’Entranjer isi va deschide sufletul,si se va apropia de noi…Eu deja consider’Un suflet bun’,faptul ca ne trimite cate ceva pt.linistire…Vreau sa-ti spun Draga Mea,ca am gasit la Como,o Parohie Ortodoxa si e minunat…Curatenie,liniste si pace…Acum ca deja au inceput vacantele,duminica o sa merg acolo…Fiind un oras turistic,minunat,o sa fac poze si totodata ma si reculeg…Stii,cateodata,cand ma simt umilita,imi pare rau ca sunt sluga la strain,dar am invatat sa tratez cu indiferenta,si daca persoana cu care sunt in contact,nu da semne de inteligenta,ma intorc si plec,desi,multe imi stau pe limba sa-i mai spun…In acele mom.,ma gandesc la tine…Dumnezeu ne invata sa nu fim impulsivi,dar cateodata imi vine sa le strang de gat…Pacat de tara asta frumoasa,dar cat despre educatie si caracter…NIENTE…Aroganta,Fatarnicie si Domnie…Deci,Dragii Mei,cine poate,oase roade,cine nu,nici carne moale…E necesar sa te fortifici sa rezisti hienelor,de nu,cum mirosi a’roman’,cum esti luat divers,in nici un caz,tratat la adevarata ta valoare…Asa ca Bogdane,tata,mai usor cu plecatul…Avere nu faci,eventual prinzi mai multa experienta,sa ai ce povesti celor mici…Din pacate,suntem un popor care nu am stiut sa ne impunem,si vor trece ani si vom merge taras,pana vom dovedi cine suntem de fapt…Acum pt.a ma linisti,am sa ascult,Iglesias…Va pupacesc dulcik pe toti,putere de munca si rabdare,tuturor…Miha
si cum am gasit ceva extraordinar,nu ma lasa inima sa nu va destainui…www.bisericaortodoxa.como.it …Nici nu stiu unde sa intru intai,dar e ceva ce tine de interiorul fiecaruia,si sper ca poate fi util unuia din noi…Aceeasi,Miha
Mihaela,
Te simt un pic incercata, dar stiu ca tu ai multa rabdare si smerenie. Ma bucur tare ca ai gasit o biserica ortodoxa in Como! Sa nu te indoiesti vreo clipa ca Dumnezeu te iubeste, asa ca de cate ori ti-e greu si te simti ispitita gandeste-te la El, nu la mine, ca el are un „suflet” atat de mare incat ne cuprinde cu iubirea Lui pe toti de-odata! Eu sunt doar un om pe care il iubeste Doamne-Doamne atat de tare incat iubirea Lui se revarsa si la alti oameni prin mine.
Fa-te si tu „canal” de iubire pentru oameni. Iubirea nu e slanina sa se gate, atata timp cat suntem conectati la sursa o sa putem iubi fara sa ne pierdem vreun gram din suflet.
Te imbratisez cu mult drag,
Igalis
Mihaela,
Cred ca ai atins cumva , foarte misto , o zona extrem de sensibila si de cacacioasa a romanilor cand ai zis ca ” acest popor trebe’ sa se mai taraie o vreme d’aici incolo pana cand se va schimba ceva cu el „.
Este , asa este , subscriu si eu la ce-ai zis.
Da’ stii cat o sa fie vremea asta „de aici incolo „?
Pai o sa fie atata timp cat principala preocupare a romanilor va fi in continuare sa fie „smecheri ” sau, daca vrei s-o spun altfel, sa „para” – adica sa para tot timpul ceea ce nu sunt .
Sa para destepti, sa para CU BANI (preocupare principala la cei mai multi ) , sa para „puternici” , eventual „periculosi ” , sa para oameni „de succes ” , etc etc si alte chestii d’astea patetice .
Nu stiu daca-ti amintesti o treaba de acum … 15 ani poate , cand a ajuns telefonia mobila si in Romania si cand tot ce-nsemna telefonie de soiu’ asta costa foarte mult .
Ei , erau o gramada de baieti si de fete care se faceau ca vorbesc la telefonul mobil pe strada, folosind pentru asta telefoane de jucarie sau telecomenzile de la televizoare … Ti-i amintesti ?
De ce se-ntampla asemenea lucruri , ia sa vedem noi ?…
Pai uite .
In inconstientul colectiv romanesc exista ceva foarte urat , si care a devenit trasatura cu caracter national , da, si care poarta denumirea de ORGOLIU .
Ce e acest orgoliu ? Pai e un animal , sau mai corect spus un demon , care se cere hranit tot timpul .
Cu ce se hraneste el ? Pai nici mai mult nici mai putin decat cu viata si cu esenta acestui popor .
Si demonul asta, din ce creste si e mai mare, din aia e mai infometat si din aia o sa ceara mai mult ; asta inseamna ca , dupa ce i-ai satisfacut foamea DE MOMENT,
trebuie sa te pregatesti pentru urmatoarea lui masa .
La ce duce asta ?
Pai duce mai departe la vlaguire, sufleteasca si fizica .
Cum e poporul roman acum ? Pai e vlaguit, asta e clar . E vlaguit de tot .
De tot, de tot, de tot , pana si de energie sexuala .
Pentru ca acest popor, in loc sa se hraneasca pe el, a ales sa hraneasca demonul de care vorbeam mai sus , si care umbla mai tot timpul insotit de alti cativa – mandria, lenea, curvia, minciuna, etc etc .
… Uite, cand s-a-ntamplat sa mai stau asa de vorba cu cate cineva, cu cate cineva ” mai batran si mai cu experienta” , care incepea sa-mi dea „sfaturi de viata ” , invariabil imi zicea la un moment dat ” baai, asculta la mine-acilea : astazi trebe’ sa fii ‘OT , asa trebe’ sa fii . ‘Ot ! Nu trebe’ sa te lasi ! Ai auzit ? ”
…Sa fii „ot” insemna ca trebuie sa fii HOT adica .
Ei, zicea si el ce-a auzit probabil la taica-su’ , sau la bunica-su’, si la fel in invata si el acum p-astia mai „tineri ” , inclusiv pe copiii si pe neptii lui ce trebuie sa faca si cum trebe’ sa fie ca sa se „descurce in viata „.
Si ca sa revin la ideea de la inceput, acest popor o sa mearga tarsha tarsha mai peste tot atata timp cat isi va mai lua modele din interiorul lui , adica atata timp cat va continua sa stea cu spatele catre Dumnezeu .
Igalis ,
Hai sa te-ntreb ceva , poate stii –
Auzi, cand te rogi la biserica pentru sufletele mortilor si cand se fac acatistele de pomenire , intra aici si cei care au murit de propria lor mana , sau ei nu sunt pomeniti nicaieri ?
Si doi, e necesar ca cei care au raposat „natural ” sa fi fost neaparat ortodocsi ca sa poata fi pomeniti in rugaciuni ?
miorita
Bogdan,
Tu in ultima vreme ma lasi cu gura cascata de admiratie! Spui niste lucruri atat de adevarate, incat ma intreb daca nu cumva Sfanta Impartasanie te-a luminat cumva incat nu mai poti trata superficial nimic din ce e in jurul tau.
Frumos si adevarat i-ai raspuns Mihaelei!
Despre sinucigasii pusi pe pomelnic stiu sigur ca NU ai voie sa ii dai la Liturghie, dar ai voie sa dai pomelnice in care scrii in paranteza in dreptul numelui „sinucis”. Preotul va stii ce are de facut. La fel se procedeaza si cu cei care nu au fost ortodocsi. Asa am procedat si eu cand l-am pus pe pomelnic pe tatal meu (reformat), la invatatura duhovnicului meu.
Eu ma rog pentru tata, ii aprind lumanari, dar cand il pun pe pomelnic mentionez in paranteza „reformat”. Pe sinucigasi nu ii pun pe pomelnic, dar le aprind lumanari si ma rog sa ii ierte Dumnezeu pentru acest mare pacat – deznadejdea.
Alte intrebari?
P.S. De curand am avut o revelatie: de 20 de ani ma rog pentru membrii familiei mele, dar nimeni nu s-a dus la biserica pentru mine cand am fost bolnava sau foarte suparata. Chiar daca ii iubesc, am inteles un lucru important. Nu pot eu sa le duc crucile si, atunci, chiar daca pare lipsa de smerenie sau de-a dreptul lauda, le spun „vezi ca te-am pus pe acatist la Liturghie, roaga-te si tu!” Daca de 20 de ani ii tine Dumnezeu sanatosi si fericiti, ei cred ca li se cuvine! Am hotarat sa incetez sa ma ma rog pentru altii si sa ii trimit sa mai stea si ei in genunchi la biserica. Nu pentru mine, ca eu ma duc singurica, ci pentru ei.
Se spune ca daca salvezi un om de la moarte, devii responsabil pentru pacatele lui viitoare. Ii tragi tu pacatele pe care nu le-ar mai fi facut daca incetau sa existe. Cam asa se intampla cand te rogi pentru pacatosi. Tu ii iei crucea pe umerii tai si ala zburda linistit spre urmatorul pacat. Cine plateste? Tu, pentru ca tu constientizezi pacatul lui si te doare si te rogi sa fie iertat in timp ce ala doarme linistit si la propriu si la figurat.
Stii cum a zis Hristos: „Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor si tu vino dupa mine!”
Nu era vorba de cadavre care se ocupa de inmormantari, ci de oamenii care au sufletul prea mort ca sa mai merite sa ii urmezi. Daca vrei sa ajuti aceste suflete, arata-le unde e biserica, dar nu te duce in locul lor!
Numai sfintii se pot ruga pentru noi, ca ei au putere multa, dar sa nu iti inchipui ca sfintii se vor ruga pentru cei care stau in carciuma si spun „Doamne ajuta” la fiecare pahar de rachiu, ca asta nu se numeste rugaciune, ci intermediaza doar pentru cei care cu adevarat se caiesc si se roaga cu multa credinta pentru ajutor.
Gata, am terminat cu expozeul. P.S.-ul a fost mai lung decat epistola…
Zi buna!
Igalis
E ideal asa cum zici tu, sa ne detasam, fiindca doar asa ii facem pe cei dragi pentru care ne rugam sa constientizeze ca fiecare poarta o cruce si asta-i sensul vietii lor. Fiecare trebuie sa se roage, dar bineinteles ca o poate face doar daca simte, nu prin constrangere, nu prin presiune.”Doamne-ajuta” uneori e o vorba-n vant aruncata fara intensitate si fara credinta in suflet, dar si asa cred ca ajunge la El. Multi pot rosti o rugaciune la ananghie, dar putini se si caiesc.
Bine zici tu, Bogdan, orgoliul asta ne omoara! Si cate ramificatii se dezvolta de la el! Intr-adevar un demon, da’ stii ce cred eu? Ca odata si-odata tot o sa se infaptuiasca o minune in sensul asta! Nu stiu daca noi vom mai fi in viata atunci, dar hai sa fim plini de optimism si sa fim noi altfel, ca poate s-or lua si altii dupa noi! Doar avem tendinta de a ne insusi din ceea ce vedem la altii! Ce zici?
Cat depre tine, de cand ai trait Sfanta Impartasanie, esti chiar altul, transmiti altceva, desi vorbesti la fel ca inainte!
Pai…tine-o tot asa!
Draga Igalis,
MA bucur mult pentru revelatia ta. Am primit raspunsul pe care l-am cautat cu ceva timp in urma. Este foarte amuzanta urmatoarea situatie: foarte mult timp am avut anumite contre cand venea vorba de mers la biserica; acum sunt intrebata, cand mai mergi la biserica? Vezi, ca te-ai cam lasat de mersul la biserica si nu este bine. AM ajuns si eu la o anumita concluzie sau mai bine zis sunt de acord : sa ajut atunci cand esti rugat , altfel le cam tragi.
Te pup
Emy
Ps: Pupici Lexy, BOGDAN , Gabriela , Miha .
Heeei, Emy!!!
Inca existi! Apropo de revelatii… Intre Saptamana Mare si Rusalii am avut niste incercari tari de tot, dar si niste revelatii fantastice. Sunt atat de multe si de „simpliste” la prima vedere incat nu as stii cu ce sa incep.
Dar o sa ma pun o data si o sa le scriu, poate le-au avut si altii… Cred ca cea mai importanta revelatie este ca AM SIMTIT ca toata existenta lui Iisus nu s-a petrecut doar acum 2011 ani, ci se repeta in fiecare an! Si daca atunci au fost ucenici care i-au urmat Lui, ei bine, si in prezent sunt ucenici care Il urmeza. Suntem noi! Ceea ce a spus ucenicilor lui atunci spune si acum. Cine vrea sa Il umeze poate sa o faca, poate sa fie acolo si la minuni si la rastignire, pentru ca se intampla IN FIECARE AN!
La Inaltare, ucenicii l-au vazut si dupa ce le-a promis ca o sa le trimita pe Duhul Sfant, Mangaietorul, ucenicii nu au mai fost tristi. In ziua Cincizecimii, de Rusalii, Hristos si-a tinut promisiunea si le-a trimis ucenicilor Duhul Sfant in forma de rug de foc, peste fiecare in parte, iar ei au inceput sa faca lucruri pe care pana atunci nu le-au putut face vreodata, au inceput sa vorbeasca in limbi straine! Si au vorbit de la Dumezeu prin harul pe care l-au primit atunci. Si mai mult, din momentul acela nu s-au mai temut, s-au arata public, nu s-au mai ascuns.
Ei bine, poate pare ca va povestesc lucruri banale, pe care le-am auzit cu totii in predicile de la biserici, dar eu chiar le-am TRAIT! Eram moarta si am inviat. M-am intristat si m-am temut, dar am primit Duh si acum nu ma mai tem. Singura grija e sa nu mor din nou! Cine intelege asta, cu Hristos umbla, asa cum ucenicii au umblat cu El acum aproape 2000 de ani si multa intelepciune au primit. Asta e viata vesnica!
Ai simtit si tu asta?
Ma bucur ca ne-ai scris!
Cu drag,
Igalis
Dragă EMY,
mă bucur că eşti bine, că nu te laşi şi că mergi la biserică. Eu am fost ieri la 3 mănăstiri şi am venit complet schimbată, nu voi uita niciodată această experienţă. Cât despre ajutat, e o vorbă, nu cred că e degeaba spusă: sfaturile se dau când se cer. Extrapolând, aş zice că poţi ajuta atunci când ţi se cere, însă aici sunt destule nuanţe: sunt cazuri când poţi ajuta, căci cel de lângă tine nu e în stare să îşi revină şi are nevoie de un umăr pe care să se sprijine. Poţi ajuta, de asemenea, atunci când simţi, fără să îţi explici în mod logic ‘de ce’, că o persoană care chiar are nevoie de ajutorul tău, iar prin asta îi schimbi în bine viaţa. E greu să fii mereu în gardă, ca să nu le tragi (cum ai spus tu), uneori este recomandat, nu toţi gândesc şi simt la fel…Dar mai bine să ajuţi, cât poţi, decât să-ţi reproşezi mai târziu că ai fi putu face ceva în sensul ăsta şi te-a oprit o anume rezervă. Roagă-te să-ţi dea Dumnezeu acele sentimente şi moduri de acţiune de care ai nevoie. LEXY
Pai,sa va zic…Buna Sara…Draga Mea Igalis…De ve crezi ca ma gandesc la tine…Prieteni nu am(decat cat am bani,le pun mese si le rad fals)sa mai testez pe vreunul daca chiar’are curajul si capacitatea de a aprecia o prietenie’…Fratii,de cand au crescut si au gagici,Niente…Pai sa-ti zic o istorie…De mai mult de 20 de ani,aveam dureri de cap…Cand nu de mult,ma facui rea,si imi cumparai Computerel,si uite-asa incercand sa-mi aduc aminte din tinerete cum se uzeaza,am dat de voi…Cum sa nu ma gandesc la tine,cand am citit zile neincheiate si nu ma saturam…De rugaciuni,plangand si de singuratate,le-am luat la rand,si am zis:Doamne,daca tot am o cruce-n spate,ajuta-ma sa fiu si puternica sa o mai duc…Cu credinta si durere in suflet,cautam zilnic’Igalis’…Fiecare are menirea lui,si tu Draga Mea,pt.mine personal…ai ceva aparte sa oferi fiintei umane…Toata Stima…Si va multumesc tuturor pe aceasta cale…Sper ca nimic sa ma intoarca din drum…Si invataturile tale,sa ma ajute sa desfac ceea ce au facut oameni rai cu suflete de piatra…’Bucuria o gasim in lucrurile marunte,nu in perle si diamante’…Am curiozitatea de a cunoaste caracterul,mentalitatea si principiile unui popor,si poate de asta simt nevoia sa’barfesc’,uneori si sa va scriu cate ceva,sa nu va faceti iluzii ca Italia,e lapte si miere;si sa nu uitam ca suntem o rusine…chiar daca ne dam noi rotunzi…Ai dreptate,Bogdan…Tii minte cand ti-am scris ca de multe ori in viata,tre’sa fii si’ot…Sunt unsa cu toate alifiile,si sa pot supravietui intre’iene’,am invatat sa fac’slalom’…Pai,hai sa-ti zic ce fac de exemplu,multi romani…Daca-i smecher,vine,se invarte de munca,isi face ceva lipeli cu italienii,si aduce de la noi,altii,le gaseste de lucru pe ici,colo,si el i-a banu’,atat de la italian,cat si de la ‘necajitul’ de roman…Ori alta mai tare…Sta la agatat,o fata necajita daca se poate,care baga ca’badanta’,si el atata o iubeste si-o dragaleste,de-si i-au si casa impreuna…Fata,cand da de dragoste asa mare,ce zice?Daca nu veneam in Italia,nici noroc,nu aveam(de-ar sti ea?),si uite-asa,baiatul nu’isi gaseste de lucru ca nu e’,fata aduce bani in casa,si e iubita(doar duminica,ca in timpul sapt.are grija baiatul,de alta),si uite-asa,ne mandrim ca suntem romani…Ce zici,Bogdanele,tata?Pai sa nu-ti bagi piciorul in ea,natie?Si sa nu pice Biserica pe ala care nu are remuscari?Doamne,mare e gradina ta…Si uite-asa,Dragii Mei,m-ati facut sa-mi dezleg limba…Ce sa va mai zic?Noapte Buna si liniste in suflete…si multumesc ca existati,ca imi scrieti,si imi dati bucurii si emotii…V-am pupacit,desi v-as scrie pana dimineata…Miha
Miha,
Tu ai un suflet special, stiai? Igalis a avut drptate cand a spus asta. Esti cat se poate de naturala si in tine se intampla niste lupte asidue. Ai vrea sa repari lucruri pe care nu ne sta in putinta noua, celor simpli, sa o facem. Dar fii sigura ca nimeni nu va fi lasat de Dumnezeu sa isi cladeasca fericirea pe nefericirea altuia. El va sti mereu cand sa ii opreasca pe cei rai si cand sa daruiasca fiecaruia dintre noi ceea ce i se cuvine!
Pupici si ai grija de tine pe-acolo!
Draga Igalis,
Va port o dragoste constanta, chiar daca nu spun des ,, va iubesc”.
Am fost aproape de voi, dar nu am scris. INCERC, de la un timp sa observ anumite lucruri (urmez sfatul MAREI) si sa vad mai clar anumite nuante.
Trebuie sa-ti multumesc, deoarece datorita tie am mers la biserica in ziua Cincizecimii. NU eram hotarata si citind o postare a ta, am zis sa merg si sa daca ai dreptate. La partea de final , cand s-au citit rugaciunile specifice m-am simtit molesita , dar multe probleme si-au gasit rezolvarea.
Tu, cu siguranta traiesti mult mai intens credinta si din aceasta cauza esti binecuvantata cu anumite revelatii.
PUPICI
Hei, Emy
Mi-era dor sa te mai simt aici si stiam ca nu ne-ai abandonat! E frumos ca ti-ai lasat sufletul patruns de credinta, mai mult si altfel, fiindca Dumnezeu nu dezamageste!
Pupici!
Dragă Gabriela,
nu ştiu dacă te va ajuta cumva ce îţi voi spune acum, dar şi eu am avut coşmaruri groaznice, ceea ce povesteşti tu aici e mic copil pe lângă horror-urile mele…nici nu îndrăznesc să le spun. Aşa că am stat de vorbă cu un preot şi mi-a spus că sunt probleme nerezolvate, pe care subconştientul meu încearcă fie să le blocheze, fie să mă avertizeze că trebuie să le rezolv cumva: exemplu: îl visam într-un timp foarte des pe fostul prieten, mai ales după ce am aflat de nunta lui cu altcineva. Dar îl visam în moduri groaznice, că mă trezeam şi începeam instant să plâng de groază. Eu am un mic ‘dar’ (mai mult o pacoste, aş spune): văd înainte în vis ce se va întâmpla în viitor. În momentul în care am început să mă liniştesc şi să nu mai simt supărarea, furia, să nu mai plâng, să nu mai am gânduri ciudate cu privire la el, coşmarurile au dispărut. Mai am şi acum, dar nu ca atunci (este semn că nu am pus punct la nivel emoţional, adică raţiunea îmi spune să merg mai departe, dar probabil că în inimă au rămas încă sentimente şi nu am ajuns la o ‘closure’ definitivă). Pot să-ţi spun că şi eu am visat sicrie, dar într-adevăr, este semn bun, este exact invers. Un unchi al meu a murit acum 2 ani şi una din rude l-a visat înainte de un parastas. Îi spunea în vis că i-a fost rău o perioadă îndelungată, dar că acum este bine. Eu cred că, până să ajungi în RAI, trebuie să treci prin nişte etape de purificare. Mama a visat-o pe bunica după parastatul de un an de zile, chiar seara de după. Îi spunea că toată mâncarea de la parastas a fost foarte bună. Deci, vezi tu, eu cred că ei simt şi văd tot ce facem noi aici, pe pământ, şi pentru ei. Iar bunicul tău cred că este bine acolo unde este, iar parastasul a fost bine primit. Scuze dacă am scris prea mult, dar nu vreau să te sperii. Îţi doresc numai bine. LEXY
Draga Lexy, iti multumesc, intre timp am analizat in detaliu si stiu ca de fapt problema mea este in cu totul alta parte. In viata mea exista inca multe lucruri nerezolvate, sentimente marcante si contradictorii, iar aseara inainte de miezul noptii nu am primit vesti prea bune si am adormit plangand.E firesc pana la urma sa imi fi provocat eu insami in subconstient asemenea trairi si incep sa ma linistesc. Si eu am avut multe vise premonitorii, si de nenumarate ori m-am speriat cand s-au adevarit. Nu cred in vise, dar acum mi s-a parut ca evenimentele s-au petrecut intr-un mod in care inca sunt marcata si nu pot sa uit, desi nu ma gandesc, fiindca e o zi de luni la birou si am multe pe cap, deci imi orientez atentia in cu totul alta parte, cu toate acestea, ma simt oribil.
In alta ordine de idei, ma bucur ca esti o fire puternica si ca iti pasa, acest blog a reusit, cu foarte putine exceptii, de care nici nu-mi mai amintesc, sa adune aici oameni deosebiti, altfel, fapt care ne arata ca Dumnezeu inca daruieste prin noi, si-mi creste inima de bucurie ca ne regasim aici. Tu, Emy, Mara (pe care unii dintre voi o puteti cunoaste prin postarile ei mai vechi), Bogdan, Miha, multi altii si bineinteles Gabriela careia ii datoram prezenta noastra aici.
Pupici!
Draga Gabriela,
Tu ai spus mereu ca visele sunt ispite, dar uite, am avut un cosmar azi noapte pe care imi este extrem de greu sa il povestesc. Se facea ca pe o masa pe holul casei noastre (hol cu acces in dormitoarele in care, fiind spre dimineata, dormeau copiii si sotul meu), era sicriul bunicului meu cu el inauntru, desi trecuse ceva timp de cand murise. Nu parea a fi ceva neobisnuit pentru nimeni, si adunam petalele de flori uscate de pe giulgiu, si fiind multe, m-am gandit eu sa il iau sa il scutur, l-am luat, l-am scuturat afara si l-am reasezat pe sicriu, pe capac, fiindca nu era descoperit. In momentul in care terminam de asezat, o bucata din piciorul lui s-a rupt si a cazut pe masa, inexplicabil, desi nu era descoperit. M-am speriat si am fost tentata sa il acopar si sa fug, m-am indepartat un pic, apoi, brusc sicriul a disparut si bunicul meu s-a intors, apoi am tipat, apoi s-a ridicat vesel si mergea prin casa ca si cum nimic nu s-a fi intamplat. Eram singura speriata, fiindca alti membri ai familiei nu pareau surprinsi de fenomenul acesta, incercam sa il opresc, se vedea cum hainele ii erau pline de sange si nici nu purta decat un maieu si un pantalon de pijama, iar picioarele ii erau goale. Brusc, in viteza cu care alerga prin casa prin toate camerele, in fata ochilor mei speriati, s-a balansat, a cazut pe burta, pe gresie, aproape de sicriu, m-am apropiat sa il ridic si mai speriata…si m-am trezit. Stiu ca e morbid ceea ce am povestit, dar realmente m-am trezit inspaimantata si, desi stiu ca nu trebuie sa ma las afectata, ma simt groaznic si nu inteleg. Nu am mai avut un astfel de vis. Au mai fost cosmaruri, dar acesta e de nedescris. Felul in care am povestit nu exprima decat intr-o proportie mica ceea ce am simtit. Oricat nu as vrea, prima tendinta a fost sa accesez un dictionar de vise si am parcurs doua semnificatii: SICRIU=semn bun, cei bolnavi se vor insanatosi; MORT INVIAT= efecte ale trecutului care inca te marcheaza sau care pot reveni in actualitate. Nu stiu ce a fost, e drept ca am adormit plangand si cu siguranta mi-am provocat subconstientul sa lucreze atat de terifiant, dar mi se pare de neimaginat.
Sambata i-am facut bunicului parastas de trei luni. Am impartit vase pline cu de toate, am slujit coliva si am facut-o cu mare drag fiindca l-am iubit si m-a iubit enorm. Dar de ce sa il visez asa?
Sal’tare
Gabriela,
Incearca sa citesti cartea asta –
„Analiza viselor” , Carl Gustav Jung .
… Mda, o sa fii introdusa intr-o lume foarte interesanta .
Mihaela,
Daca-nteleg io bine fetita , tu esti indragostita de un destept care nu prea mai da p-acasa , este ?
Sau da el da’ asa mai rar , mai din trei in trei – adica lunea si joia .
… Auzi, daca-l iubesti si daca nu e vreun anumit fel de mototol , roaga-te pentru el – hehe , aproape ca nu-mi vine sa cred ca io zic asta , da’ io’-te ca da – si-o sa vina iepurasu’ atunci sa-ti manance din manutza , cu boticu’ umed si amandoua urechile lipite pe spate , mda, si asta la momentu’ potrivit .
Adic’ atunci cand o s’ ai mai mare nevoie de el , Aleluia !
Igalis,
Multumesc pentru cuvintele frumoase .
Da , sa stii ca deja umblu mai drept si ma gandesc sa-mi iau un telefon nou .
Multumesc inca o data .
…
Vroiam sa va mai zic ceva , da’ poate mai pe seara .
acum sa ne rugam
L-am rasfoit pe Jung, o sa caut si cartea asta. Stiu ce particularitati are „lumea” creata de el in cartile pe care le-a scris. Ideea e alta, dar….forget it!
Merci oricum de recomandare!
Gabriela,
Nu , iubire . Nu .
Nu, ursuletule .
Daca vrei sa-ntelegi cu adevarat ceva despre inconstient, despre cum iau nastere visele si despre cam ce ne comunica ele, trebuie sa-l citesti pe Jung , nu sa-l rasfoiesti .
Aa, si pe Adler . Da , – „Teoria Viselor „.
La fel si el, citit si nu rasfoit .
Dar, dar… daca vrei sa faci o culegere de interpretari populare religioase referitoare la lucrurile astea , e suficient numai sa-ti iei un
reportofon si sa mai stai si tu de vorba cu lumea ; cu diferite cunostinte , eventual cu vecinele de pe strada in care ai tu mai mare-ncredere, sau cu anumite rude, matusi , etc . … sigur o sa gasesti pana la urma ce vrei .
Dar sa fii totusi atenta ; folclorul variaza destul de mult in exprimare si in continut, pe masura ce treci dintr-o zona culturala in alta .
Aa, da ; mai era horoscopu’ , n-am zis de el .
Uite, hai sa-ti zic ceva .
Io mi-am visat intr-o noapte masina cazuta pe burta, asa-ntr-o rana, fara o roata din fata – a din stanga erea .
A doua zi, am intrat cu ea-ntr-un canal , cu masina adica – cu roata de pe partea ailalta am intrat, ce-i drept e drept .
Si ma uitam io asea la masina , cum statea ea acolo pe burta-ntinsa pe jos , si mi-am amintit de visu’ din noaptea de dinainte .
Si ce-am facut , pai hai sa-ti zic ; m-am abtinut de la interpretari cu caracter folcloric .
Sfatu’ meu e sa faci si tu to’ la fel .
Chiar ca sunt treburi de la care ar fi mai bine sa ne abtinem , pentru ca altfel incepem sa interferam cu alte lumi si nu vrem asta, asa-i ?
autostrada 90
Bine, ursuletule! M-am exprimat eronat, chiar l-am CITIT pe Jung, pe Adler nu, dar voi asculta cuminte sfatul…si ma voi abtine si eu…
Gabriela draga,
Dupa ce te-a certat Bogdan in felul lui, o sa iti zic din experienta mea cu mortii care invie in vis. Undeva, citisem ca un asemenea vis are o semnificatie buna. Inseamana o renastere a ceva din viata ta.
Verificat in fapt, mie mi s-a dovedit ca, de cate ori am avut vise in care invia un mort, in perioada urmatoare mi s-au ivit situatii noi si bune sau reveniri spectaduloase asupra unei situatii! Este o inviere de care tu deocamdata fugi, te temi. Lasa lucrurile sa vina spre tine, nimic rau nu ti se poate intampla atata timp cat umbli cu Hristos. Nu te teme, nimic rau nu ti se va intampla daca stii ca nimic nu putem face fara Dumnezeu.
In visele mele, de regula, eu sunt cea care ramane langa sicriul mortului care invie si ceilalti fug cu groaza. Si mie mi-e frica, dar raman sa il incurajez si sa il felicit ca a inviat, din mila ca ar putea sa se sperie ca s-a trezit in sicriu. In realitate, eu sunt o persoana care chiar asta ar face daca un mort ar invia, pentru ca am un pronuntat sentiment de mila amestecat cu politete.
Dupa reactia ta din vis, te intuiesc un om capabil de sacrificii, dar foarte putin dispus sa se deschida sufleteste. Esti genul de erou care strange din dinti si rabda fara sa spuna altora cat il doare sau cat de frica ii e. Daca ceva in viata ta va invia, sa nu fugi si nici sa nu te inchizi in tine. Bine?
Multumesc pentru cata prietenie arati oamenilor de pe acest blog, esti ca un liant!
Te pup cu drag si iti doresc sa iti invie cele mai frumoase lucruri din viata ta!
Cu mult drag,
Igalis
P.S. Visul e bun, are conotatie pozitiva.
Pai, ce sa zic…tu stii ca asa’s eu, nu ma straduiesc prea tare…vine de la sine. Chiar imi pasa de oameni. Si te apreciez pe tine enorm ca ai strans aici cativa supeeer!
Cat despre vis, m-am luminat! M-ati luminat toti! Inclusiv Bogdan. Sunt de-a dreptul plina de viata acum si nu mai sunt deloc marcata. Am reorientat starea sufleteasca si deja simt cu totul altfel. Ceva bun si imbucurator.
Si eu va iubesc, ursuletilor! Noroc ca ne gaseste mereu Bogdan calificative noi!!!
Ursuletilor, va iubesc pe toti de n-am cuvinte!
Igalis
Igalis ,
Gata, m-ai speriat .
Promit sa nu mai iau pe nimeni in masina si sa nu mai vorbesc cu nici un strain .
filme cu zombie : Zombie , Down of the Dead , Zombie Strippers
( asta-i pentru fete ) , Zombieland , ZombieTown , etc .
Trimite-ne o poza cu tine speriat, ursuletule!
Buna Sara…Tocmai am bagat o bere,si nu cred ca am luat-o razna,dar tocmai am citit ca sunt’speciala’…nu se poate…Nici mama care m-a facut nu mi-a adus atata bucurie si multumire in suflet…Nu-mi vine sa cred ce’activa’e trupa mea…Pai va pupacesc si va iubesc de nu se poate,Dragii Mei…Nu sunt speciala,desi va multumesc,sunt eu insumi,si ma dor nedreptatile,ma doare minciuna,falsitatea si fatarnicia…In tara e cum e,dar aici,chiar ca’pute’…Bogdane,tata,am iubit in viata asta de m-am intins ca sarpele,dar prin straini n-ai sa vezi tu de la un roman-sentiment si afectiune…Eu mi-am luat gandul,si daca am computerel,liniste si pace,imi clatesc ochii cu Richard Gere,muncesc si dovedesc’intretinutelor’ca se poate si singura,si imi ridic moralul cu cate o bere,mai fac shopping,imi clatesc ochii prin magazine ca au venit ofertele,si uite-asa…Toti dusmanii sa traiasca,numai noi sa nu murim…Sa va zic ce patesc eu cu visele…Ma afectionez ca o lipitoare…si visez ce i se va intampla pers.de care m-am atasat…cu mine nu sunt in clar,dar cand visez sau presimt anumite chestii,inghit in sec decat sa spun…sa nu fiu luata drept vrajitoare…si uite-asa,de la pers.la pers.,citind in cartile de vise,la unele semnifica intr-un mod,la altele,intr-altul…iar cand imi visez prietena’moarta,la 44 de ani de infarct,si culmea,nu o viseaza nimeni,ma pun frumos si ai dau de pomana sau ai aprind o lumanare pt.pace acolo unde e…Drepte sunt caile tale,Doamne…si necunoscute…Nu-mi doresc averi,dar ce n-am avut parte aici,ma rog la Dumnezeu sa-mi dea intr-o alta viata…Mi-am dorit copii,dar nu am gasit modelul,mi-am dorit casa de lemn,in padure,langa munte,si sa aud apa siroind,dar stau intre specimene inca,greu,de analizat…Viata merge inainte,Dragii Mei,si trebuie gasita o cale inteleapta de a inainta,da a ne respecta mortii,si de a-i pastra in amintirea noastra in modul cel mai ortodox…Sa va dea Dumnezeu multa intelepciune,incredere in sine si multa pace…Va iubesc si va pup pe toti,si va multumesc pt.toate emotiile care mi le dati…Miha
Draga Gabriela,
Ti-am scris dimineata un mesaj maricel, dar din neatentie l-am sters. Mi-am promis ca iti scriu seara. Nu vreau sa intru in contradictie cu Bogdan referitor la JUNG, lumea viselor este mult mai subtila.
Probabil, bunicul tau a vrut sa-ti comunice un anumit lucru. Cand ai timp sa te uiti la filmutetul postat mai sus( interviul cu calugarul din Serbia- acum el nu ,mai traieste). Pe scurt, referitor la problema ta: a fost intrebat daca se poate lua legatura cu cei adormiti si raspunsul a fost afirmativ, prin intermediul visului.SE formuleaza seara o intrebare si daca este permis noaptea ai sa primesti raspunsul. Arsene BOCA a spus,, din lumea de dincolo o sa va ajut mai mult”. Exista o legatura puternica, pe care noi nu o sesizam.
TE pup,
Emy
Tot eu sunt…Nu-mi gaseam linistea,si gandindu-ma la’fetele noastre’si la ce au visat,m-am gandit sa va scriu ceva:au existat persoane de care am fost foarte atasata,desi sunt rece si nu imi arat sentimentele…persoane care nu mai sunt,si care le visez in anumite momente…Stiti ce fac eu?Chiar daca tribulez toata ziua si sufar datorita visului,astept o zi cand pot sa dau de pomana,aprind lumanare si vorbesc singura cu persoana care nu mai e,si o rog sa mi se arate in vis,si sa spuna daca are nevoie de ceva…Gasesc o persoana necajita sa-i dau de pomana,si sa se roage pt.sufletul si linistea celui ce nu mai este.. Sunt sigura ca preotul va poate ajuta daca in linii mari,ai impartasiti visul…Candva am citit o carte foarte interesanta…’Viata dincolo de moarte’…Chiar daca nu e bine sa credem in vise,eu personal,sunt sigura ca aceste persoane care nu mai sunt,incearca sa ne trasmita ceva…Viata ne e data cu urcusuri si coborasuri,si noi’sexul slab’…suntem daruite sa trecem si prin asta…Cum ne invata si Igalis,Dumnezeu nu ne da ce nu putem duce,deci fiti puternice,dovediti tarie si rugati-va si pt.cei ce-i visati si nu mai sunt…Va doresc o Noapte Linistita,cu Vise Placute si un maine cu mult spor…Aceeasi,Miha
Draga Alexiska,
Sunt foarte placute si revigorante pelerinajele la manastiri. Am fost si eu de mai multe ori. Imi plac mult cele organizate de Mitropolie. Sunt OK cele de o zi. Mergi la 3-4 manastiri , stai de vorba cu un parinte, se participa la Liturghie. Sunt multe locuri minunate in care poti merge.
Cu drag,
Emy
Gabriela ,
… Pai vezi ca e o poza cu mine speriat p-aici pe undeva, a pus-o Igalis mai anu’ trecut .
Igalis si Emy,
He he,
Ati luat-o asa usurel usurel spre vrajitorie, este ?
Va mai trebe’ o tabla de ouija s’un corb , sa-l puneti p-un leagan .
left – right
left – right
[…]
Hai sa va-ntreb ceva –
Care e diferenta dintre razbunare si pedeapsa ?
Eu m-am tot gandit , da’ n-am ajuns la nici o concluzie .
Razbunarea este a omului, pedeapsa este a lui Dumnezeu.
Cu amendamentul ca Dumnezeu nu pedepseste direct, ci doar ne lasa intr-o parasire in care NE PEDEPSIM SINGURI.
Dragilor,
Avem un nou membru in famile. O cheama Sirius si a scris lucruri interesante la pagina „forum”. Am rugat-o sa mutam conversatia aici ca sa ne bucuram cu totii de discutii.
Conversatia initiala o gasiti aici: https://igalis.wordpress.com/forum/#comment-4287
Voi ce mai faceti copiii mei? Toropiti de caldura? Pietoni nervosi din cauza grevei RATB-ului? Eu mi-am luat teapa mare pentru ca nu am televizor. Am venit pe jos de la P-ta Dorobanti pana la Hala Traian. Si era zapusala mare, credeti-ma.
Pupa mami.
…
Pai cam asta cred si eu ;
da’ asta ar inseamna imediat ca orice forma de „pedeapsa ” omeneasca e de fapt o forma de razbunare, hm ?
#$%#$^#^ ???
US Court
Pai da. Oamenii nu au voie sa judece decat in virtutea legilor pe care chiar omul le-a formulat. Aici a raspuns foarte frumos Iisus: Ce este pe moneda? Capul cezarului. Atunci, dati cezarului ce este al cezarului iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Dar sa ne aducem aminte si ce i-a spus lui Pilat cand acesta i-a atras atentia ca are puterea sa il elibereze sau sa il rastigneasca: „Nu ai avea nici o putere asupra mea daca nu ti-ar fi data de SUS!”
Deci discursul tau e foarte intemeiat. Ramane de vazut daca pedeapsa omeneasca e ingaduita de Dumnezeu sau e doar o razbunare omeneasca pe care razbunatorul o va plati amarnic in fata lui Dumnezeu…
Preotii ne invata ca orice pacat trebuie platit! Exista iertare, dar numai DUPA ce ai facut plata! De aceea e bine sa platim acum, in viata asta, ca sa nu trebuiasca sa platim cu iadul dupa sau toti urmasii nostri pana la al 7-lea neam. Daca faci o socoteala genetica, stiinta sustine faptul ca genele se regenereaza TOTAL dupa a 7-a generatie. Adica, mai clar, in genele tale nu mai exista urma genetica de la ascendentul tau cu numarul 8… Clar?
Inca un lucru esential: Omul judeca dupa fapte, Dumezeu dupa motivatii!
Pentru Doamne-Doamne coteaza daca furi ca sa iti faci avere sau ca sa dai la saraci…
Stefan cel Mare a omorat la turci… si totusi este considerat sfant. La fel si Alexandru cel Mare. Stii ce mi-a placut foarte tare la Alexandru? Pe langa faptul ca si-a iubit si respectat calul (Bucifal), a cerut sa fie ingropat cu mainile afara ca sa vada toata lumea ca a stapanit lumea, dar nu a luat nimic cu el cand a plecat! Tare, nu?
Multumesc, Igalis, ca m-ai primit in familia ta. Sant curioasa daca ati trait evenimente sincronistice si cum v-ati ‘descurcat’ cu ele… Sirius
Buna,Trupa…’Bun Venit’…Sirius…si bun gasit minunatei noastre gazde…Ma bucur nespus ca ne inmultim,si ma incanta f.mult ceea ce scrieti…Raman uimita…Sper ca sunteti bine cu totii,si sper ca rezistati caldurii…Sunt de acord cu tine,Draga Mea,Igalis-cu raspunsul dat,carcotasului nostru…Ce ne-am face noi fara Bogdan…?E interesant ceea ce a scris Sirius,si pot spune ca eu,personal,nu am trait evenimente sincronistice…In rest,cum va merge?Nu stiu cum este in tara,dar aici,deja se pregatesc pt.vacanta…Ultima suta de metri…Mare,soare si relax…Sperand ca aud numai de bine,va pupacesc,pe toti,Ursuletilor…Miha
…
Buna, Sirius .
Eu sunt Bogdan si sunt singur la parinti .
Imi pare bine .
Cred ca da, am trait candva un eveniment de sincromicitate … adica seamana cel putin cu ce povestesti tu despre asta .
Uite, ne-am cumparat noi mai demult o masina , eu si Adina adica , si cand sa-i scot numere de inmatriculare , m-am gandit sa-i fac , o frumoasa surpriza Adinei ( ne cunosteam de cateva luni ) .
Si m-am gandit io atunci ca numerele de inmatriculare ale masinii noastre ar trebui sa fie asa : B – ?? – BXA – adica Bogdan , X , Adina .
Numai ca la coada la inmatriculari , ghiseul cu numerele „preferentiale ” era foooarte aglomerat , gras si transpirat , daa, asa incat am renuntat la surpriza si m-am dus la ghiseul cu numere ” la rand „.
Si la ghiseul asta , numarul pe care l-am primit a fost B – 16 – XBA .
Ei poftim !
(Masina cu pricina mai are si acum numerele respective , desi are
de mult alt proprietar .)
Ei uite, asta numesc eu simcronicitate .
lee cooper
…
Ecsplicatii ?
Nu, nici una , nu exista asa ceva , asa ca nu-ti mai bate degeaba capul cu ele .
zippo
Buna Bogdan, incantata de cunostinta!
Mi-au placut MULT comentariile tale si cred ca avem nevoie pe blog de echilibrul dat de o parere masculina, asa ca sa intrevedem mai bine:)))
Eram sigura ca o sa dai un raspuns rational dar speram totusi ca ai trait situatii de genul asta… Ma interesa mai ales ce AI SIMTIT in secunda in care te-ai ‘prins’. Uite relativ la intalmplarea descrisa de tine, o idee tot din aceeasi carte -‘Nimic nu e intamplator.Coincidenta si destin’ de Robert H. Hopcke:’Sincronicitatile de ‘confirmare’ au rolul de a ne asigura ca ne este sortit sa fim alaturi de partenerul nostru si fac deseori parte din povestea de dragoste pe care o traim’…’Sincronicitatile sunt Acauzale, pur si simplu se intampla, iar atunci cand se intampla, semnificatia povestii si a iubirii noaste devine mai limpede. Experienta iubirii este una din cele mai profunde coincidente din cate ni se poate intampla.’
O zi buna, Sirius
Draga Sirius,
Pai atunci… sincronicitate o fi si faptul ca mi-am visat viitorul sot exact asa cum avem sa il recunosc, in dimineata de dupa vis, in a 4-a fotografie a lui de pe Hi5! Sincronicitate a fost ca atunci cand el a venit in vacanta din Olanda (unde lucra) eu eram deja divortata de 4 luni.
Ii spuneam fostului sot (in perioada divortului) ca eu nu imi caut alt barbat pentru ca inca sunt maritata cu el… Ca metafora i-am zis: „Eu sunt un copil cuminte, nu deschid cadourile inainte de Craciun. Cine stie ce mire mi-a gatit Dumnezeu… vreau sa ma gaseasca cuminte”. Coincidenta sau nu, pe Florin l-am primit la usa chiar cu un sfert de ora inainte ca data de 4 decemrie sa se termine, iar pe 6, de Mos Nicolae, mi-a venit in fata blocului cu o floare, un cadou si un pupic avantat in vazul vecinilor. Deci, este sau nu un cadou de la Doamne-Doamne? In septembrie implinim 4 ani de casnicie!
Cu fostul meu sot am alte sincronisme: Ne-am casatorit pe 5 a 5-a si dupa 5 ani de casnicie, tot pe 5 a 5-a, mi s-a revelat faptul ca ma inseala… Am divortat elegant dupa 5 luni si acum, in august, se implinesc 5 ani de la divort!!!! Nu e dubios cinciul asta?
Cu drag,
Igalis
Draga Igalis,
Uite cum defineste domnul R.Hopcke sincronicitatea- desfasurarea simultana a 2 evenimente legate prin semnificatie dar nelegate cauzal.
Si tot el- cum se procedeaza in cazul evenimentelor sincronistice-‘ incearca sa gasesti semnificatia a ceea ce NU ai fi vrut sa se intample. Doar aceasta atitudine de deschidere, capacitatea de a ne pune intre paranteze planurile si de a accepta ca povestea noastra ar putea fi una pe care nu suntem in stare sa o anticipam, va permite ca semnificatia a ceea ce ne pare la inceput nesansa sa devina ce ii este sortit’.
‘Totul depinde de ce facem noi atunci cand asemenea intorsaturi ale soartei ne preschimba viata si scot la iveala lucruri la care nu ne asteptam. Le dam la o parte si le negam realitatea? Ori abordam ceea ce nu e provocat sau creat de noi- fara prejudecati, cu interes si seriozitae?’
5 stiu ca are o conotatie buna- si totusi……
4 este mult mai stabil, mai teluric dar cere mult efort….
Cu drag, Sirius
E clar ca daca stim sa acceptam situatiile care par „un dezastru” avem de invatat o mare lectie. Prima faza ar fi constientizarea propriilor erori, iar a doua faza este sansa de a lua-o de la capat cu situatia data, dar cu alti actori. Daca erorile se repeta, lectia devine la fel de dura si… se perpetueaza pana la disparitia greselilor. E ca si cum ai ramane repetent! Daca insa iti inveti lectia, viata trece intr-o etapa mai complexa, mai profunda si mai incarcata de intelepciune. E ca si cum ai intra la facultate! Important este sa demolezi patternul care iti strica socotelile evolutiei.
Cam asta mi s-a intamplat mie…
Multumesc pentru explicatii.
Cu drag,
Igalis
Sirius,
Auzi, da’ tu de formatia Sincron ai auzit ?
… Liderul trupei era Cornel Fugaru .
Buun .
Au mai aparut , ulterior , formatiile –
Sincron Satu Mare ,
Sincron Pascani ,
Sincron Barlad ,
Sincron Dorohoi ,
Sincron Brasov .
UITE ASTA, ASTA SE NUMESTE SINCRONICITATE .
ray-ban
Vezi ca iar ai comis-o cu berelasalon. Te-am salvat!
Extraordinară trupa SINCRON…iar de Cornel Fugaru, ce să mai zic…am crescut cu muzica lui. A fost un om cum rar mai sunt în ziua de azi.
Interesantă întrebarea lui Bogdan: care e diferenţa între pedeapsă şi răzbunare. M-am gândit la dilema asta mult timp. Cred că sunt nuanţe, oricum ai privi lucrurile. Poţi pedepsi pe cineva, dar cred că cele mai serioase pedepse cred că sunt cele de SUS. Şi toate se plătesc, asta pot confirma, cu certitudine. Dar cred că sunt şi lecţii, îndreptări, pe care, aşa cum spunea şi Igalis, dacă nu le asimilezi, nu mergi mai departe. Totul ţine de adaptare, de capacitatea fiecăruia de a admite erorile sau lucrurile bune din viaţă. Cât priveşte răzbunarea…nu ştiu, de câte ori am vrut să încerc chestia asta – nu am pus în practică, deşi unele specimene merită din plin – am rămas cu un sentiment de anxietate, iar dacă simt asta, în legătură cu orice, îmi dau seama că nu e de bine şi renunţ. Nu aş fi în stare să mă răzbun pe nimeni, orice mi-aş face, doar mă răcoresc spunând-o celor dragi :)) În esenţă, I’m all heart :))
Cât priveşte sincronicităţi, coincidenţe (apropos, bun-venit lui Sirius), e tărâmul meu preferat, încă mai ‘studiez’, dar la nivel de experienţă proprie. Am un simţ care nu dă greş şi îmi arată dinainte ce se va întâmpla. Faza amuzantă e că nu pot modifica absolut nimic. Mi se spune în vis ce se va întâmpla, eu nu cred iniţial, dar…după o perioadă, când se adevereşte, îmi amintesc. Şi pe mine mă ‘urmăresc’ cifre, mai precis 4, 7 şi 9. Sunt cifre norocoase, cu care mă identific, iar conexiunile sunt extrem de complexe şi numeroase, aşa că nu vreau să plictisesc audienţa. Însă o altă sincronicitate (coincidenţă, soartă, cum vreţi să-i spuneţi) – de data asta, la nivel mult mai înalt – a fost cea simţită de mama înainte să mă aibă pe mine. Mi-a povestit târziu că i-a apărut în vis o doamnă în alb (ea zice că era Fecioara Maria), care i-a indicat un loc în care să se uite (mama îşi dorea foarte mult un copil la vremea aceea). S-a uitat şi a văzut o fetiţă pe care a primit-o un an mai târziu, sub forma subsemnatei. Eu cred că unele lucruri pur şi simplu trebuie să se întâmple. Sunt controlate şi sunt date de ceva ce nu poate fi perceput la justa valoare de mintea omenească. Vă doresc tuturor putere şi înţelepciune să decodificaţi semnele şi semnalele.
IGALIS, mie greva R.A.T.B. mi-a adus o plimbare alături de un om pe care îl descopăr zi de zi (e drept, era o căldură…iar noi căutam un taxi care să ne ducă la cel mai apropiat metrou). A fost urât că nu au anunţat din timp, eu lucrez în Băneasa şi cam greu să găseşti sau să opreşti vreun taxi pe acolo. Dar…uite că tot ‘răul’ a fost spre bine. Am avut parte de o conversaţie plăcută şi de ajutor din partea unui om pe care l-am subapreciat. Vă doresc tuturor putere de muncă, să fiţi sănătoşi, dacă aveţi timp, să vă distraţi şi să mai conversăm pe diverse teme. ‘De la Alexandra zicere’ (asta mi-a amintit de emisiunea MATINAL de la Radio România Actualităţi, pe care o ascultam când eram copil, prezentată de Paul Grigoriu): aveţi grijă de voi şi să fiţi iubiţi! LEXY
Igalis,
He he , merci ca m-ai scapat din nou !
… Se tine berelasalon asta dupa mine ca scaiu’ de caine .
Si hai sa va zic io la ce concluzie importanta am ajuns in ultima vreme, referitoare la „razbunare sau pedeapsa ” .
Pai cred, onorata comisie, ca razbunare devine atunci cand e dictata si impusa de orgoliu .
Si aici mai am o nedumerire ; se spune ca pedeapsa – deci nu razbunarea – are caracter coercitiv , urmareste ea adica indreptarea „pacatosului ” si nicidecum, nuu, pierzania lui .
Da’ cum ramane atunci cu pedeapsa „cu moartea” , pedeapsa legiferata in continuare in muulte zone ale lumii ?
Daca il pui p-ala pe scaunu’ electric sa zicem, ce mai indrepti aici ? Ce mai ramane de indreptat ?
Aa , da , stati c-am inteles ; il trimiti pe om in lumea „dreptilor „, adica tot il indrepti pan’ la urma si pan’ la urma ..
Ihm , deci asta era .
Lexygo, esti cea mai tare !
Cornel
Cornel… ?!? Cine o fi inventat numele asta de cornut?
…Igalis, tu esti ??
…Atunci fii atenta , o dedicatie pentru tine ;
Middle Of The Road – Soley Soley –
Sa-mi zici daca ti-a placut , bine ? Vreau sa vad daca te-am nimerit la inima
lance armstrong
ps – auzi , cica salutari de la Adina
Lexyga,
Hai sa te mai intreb ceva .
Uciderea Ceausestilor , ce crezi c-a fost ? …
Pedeapsa sau razbunare ?
CIA
Păi, aşa cum văd eu – atunci aveam 8 ani -, din ce am ascultat pe la cei mai mari, din ce am mai citit în materie, aş zice că nu a fost nici una, nici alta. Aş zice că a fost o lovitură de stat foarte bine orchestrată de cei care doreau să-i ia locul. A fost extrem de urât modul în care a fost eliminat (nu mai pun la socoteală faptul că era 25 decembrie…), căci acel aşa-zis proces a fost un simulacru. Să-ţi spun ce mi-a mărturisit mama, când am mai crescut şi eu şi am început să înţeleg anumite lucruri: mi-a spus aşa: ‘cand intram în casă la 7 dimineaţa fără lapte şi fără unt – se terminau pe motiv că fiecare venea cu vestitele sacoşe, le punea acolo, dar nu se mai ţinea cont de rând – şi nu aveam ce pune pe masă, mă duceam în baie – ca să nu o văd eu, normal – şi izbucneam într-un plâns, îmi spuneam că, dacă ar fi acum lângă mine, cu mâinile mele l-aş strânge de gât. E, când l-am văzut acolo într-o baltă de sânge, mi-a fost milă de el, mi-a fost ruşine că am putut gândi aşa ceva’ (am încheiat citatul). Deci, dacă unui om obişnuit, trecut prin multe, ca mama, i s-a făcut milă de un personaj care a făcut şi rele, dar şi bune (metroul) – nu-i iau apărarea -, atunci eu cred că cei care l-au omorât nu trebuiau, sau, mai bine zis, nu aveau dreptul să se răzbune sau să-l pedepsească în asemenea hal. Dar cred că a fost o conjunctură şi în joc au fost lucruri mult mai importante. Bună întrebarea, să ştii că m-ai pus pe gânduri. Dacă îi asculţi pe nostalgici, probabil că o să-ţi spună de răzbunare, dacă îi asculţi pe cei cărora, deşi le-a făcut rău, le-a fost milă de el, vor vorbi despre o pedeapsă, poate de SUS. În orice caz, omul trebuia judecat şi condamnat, indiferent ce a făcut. Aşa e fair.
Lexyga,
Pen’ ca ai intrat destul de „serios” in subiect si pe o directie chiar il aprofundezi, uite ce cred si eu despre povestea asta .
Unii au vazut o razbunare , corect .
Unii au vazut o pedeapsa, corect si asta, poate chiar o pedeapsa divina .
Dar eu cred c-a mai fost ceva , daa, mie mi s-a parut c-a mai fost si altceva .
He he , ai vazut filmele alea cu gangsteri gen ” The Godfather ” , „Scarface ” , ” Casino” ( fapt real ), ” Goodfellas ” , etc etc ?
Bun … Desi sunt oarecum diferite, filmele astea au ceva in comun . Ce anume ? Pai felul in care se reglau conturile , intre „familiile ” respective .
„Capii ” se intalneau , constituiau un tribunal de urgenta , fumau trabuce si ziceau ” da, cutare sau cutare trebuie sa moara ; baiat bun, ne-a adus multe foloase, dar in ultima vreme nu mai poate fi controlat , n-avem de ales „.
Ce urma ?
Pai raufacatorul cu pricina fie era impuscat in timp ce era asezat la masa si-si lua prinzul la restaurantul din cartierul lui , fie era invitat la o „plimbarica” la sfarsitul careia urma sa fie ingropat intr-o poteca sau sub o sosea , fie murea intr-un accident de circulatie aranjat , etc etc .
Ce obtineau „capii ” din asta ? Pai simplu, ala urma sa nu-i mai deranjeze niciodata, pentru ca ii inchideau atat ochii cat si gura . Asta obtineau .
Si acum sa revin la Ceausesti si sa zic ca da, si in cazul lor a fost o executie in stil mafiot , in care au fost ridicati de la masa , dusi in fundul curtii , impuscati si dupa aia ingropati la repezeala intr-o poteca .
Ca a fost si pedeapsa ?
Nu , eu zic ca n-a fost . Ar fi trebuit sa fie pedepsiti , corect, da’ ete ca n-au mai apucat , au fost altii mai iuti de mana care i-au redus la tacere .
A fost si razbunare ?
Da, bine-nteles .
A fost .
A fost o imensa razbunare nationala , care a facut din toata drama asta o „pedeapsa binemeritata ” … e suficient numai sa ne amintim ca au fost ucisi in ziua de Craciun , si dupa asta sa ne amintim chiotele de bucurie care au urmat .
Daca ar fi trait intr-o alta tara ( Bulgaria, Ungaria , Polonia) , Ceausescu si nevasta-sa ar fi fost condamnati la o forma de detentie , eventual domiciliu fortat ( cum a fost si cu Jivkov de exemplu ) si candva ar fi murit ei din cauze naturale , adica atunci cand trebuiau sa se-nfatiseze la Judecata de Apoi .
Civilizat si crestineste .
Dar n-a fost asa .
Poporul care i-a „pedepsit ” a fost poporul roman , si … cum e vorba aia ? – ” sa te fereasca Dumnezeu de razbunarea lashului , pentru ca va fi cumplita ” , asa a fost si-n cazul lor .
Si tare mi-e teama ca razbunarea asta romaneasca va apasa inca niste ani buni si de aici incolo pe umerii nostri , si asta pana cand toata suflarea asta romaneasca nu-si va cere IERTARE pentru ce-a facut .
O sa-ncerc o metafora aici , pastrand proportiile desigur .
Mie, toata rastignirea asta a Ceausestilor mi se pare ca seamana, sau ma trimite daca vrei, cu gandul la rastignirea lui Isus .
Daca va zic ca in ziua in care au fost omorati Ceausestii am plans, o sa ziceti ca sunt comunista?
Aveam 20 de ani, iesisem in zilele precedente cu pieptul spre gloantele revolutiei intr-un avant de cretina idealista. Am observat lucruri care m-au uimit si m-au facut sa plang: oameni batuti cu bestialitate de multimea furioasa pentru simpla banuiala ca „e terorist”, imagini cumplite cu un om dezbracat in pielea goala, cu parul smuls, tremurand in agonie intins pe un tab si cerand stins „apa, apa, apa…”. Un infirm (fara o mana) controlat cu pusca la cap si cu urlete „ce ascunzi acolo sub haina?” Nu ascundea nimic bietul, dar vina lui era ca nu are ce baga in maneca membrului lipsa… apoi, dupa vreo ora, l-am vazut aproape lesinat de bataie, pus intr-un tramvai oprit sinistru pe post de baricada in zona Radiodifuziunii. Fereasca Dumnezeu de furia prostimii, aia intai te omoara si apoi te intreaba ce ai facut…
Sunt sigura ca asa ar fi aratat razbunarea multimii, dar asasinatul sotilor Ceausescu a fost si mai ravasitor pentru mine. Acea caricatura de „tribunal” si mascarada de proces, acea lipsa de dreptate si verdictul pus inainte de un proces, mi-au rupt inima si m-au facut sa imi fie rusine ca fac parte dintre acei romani oribili, care isi ucid conducatorul chiar in stil mafiot!
Imaginea Elenei ceausescu care isi apara barbatul tipand isteric „nu il legati”, gestul lui cu care incerca sa o linisteasca… si, mai ales, pozitia lui Ceausescu dupa executie m-au facut sa plang in hohote! Stiti voi oare ca se spune ca eroii mor in genunchi? Asa a murit si Ceausescu, in genunchi!
Cu siguranta de la Dumnezeu a venit plata vineri (pentru ca a daramat biserica Sf.Vineri) si nu cred ca a fost o intamplare nici Craciunul…
Dar oamenii aia… au fost Iuda!
Sa va mai zic ceva. Am trait 20 de ani de socialism cu salam de soia, dar de 2 ani traiesc o robie in propria tara si nu mai mananc nici macar soia, pentru ca salariul pe care ni-l dau strainii nu ne ajunge decat pentru facturi! Daca in ceausism umblam cocosati de foame dar mai gaseam puterea sa inventam bancuri, acum umblam in genunchi ca sa pupam poala Europei, atat de spalati pe creier, incat distrugem cu mana noastra tot ce e romanesc! Ne-am vandut tara la solduri, ne-am distrus singuri industria care candva ne-a platit datoriile externe, ne-am vandut strainilor pamantul de sub case, iar acum… dam lovitura de gratie pana si taranului roman, care inca mai asuda ca sa-si lucreze pamantul. Cumparam toate porcarile chimice straineze, iar romanul isi abandoneaza recoltele pe camp! Suntem idioti sau ce?
Va las, trebuie sa fug la serviciul care imi spala creierul zilnic cate 6 ore pentru un salariu mizerabil… 🙂
Zi buna la toti romanii!
Igalis
Amândoi spuneţi lucruri cutremurătoare, aşa a fost, sunt convinsă că mulţi habar nu au avut de ceea ce s-a întâmplat (eu zic că a fost o mizerabilă lovitură de stat, nicidecum o ‘revoluţie’) – noi aveam nişte cunoştinţe (că prieteni nu au meritat să se numească, după câte ne-au făcut) care, chipurile, şi-au luat ‘certificat de revoluţionar’…deşi la Piteşti n-a fost la vremea aia nici pomeneală de aşa ceva…deh…’revoluţia’ trăită la televizor, cum s-ar spune. Dar subiectul e mult prea spinos, văd că se dezbate pe la T.V., iar singurul lucru care ar trebui să conteze sunt oamenii bătuţi, chinuiţi, omorâţi, fără nicio vină. Uite că nu mai ştiam că atrocitatea cu Ceauşeştii s-a petrecut într-o vineri…ştiam că era vorba despre Crăciun, dar nu-mi aminteam ziua.
Acum, ca o paranteză, şi eu am plâns (deşi eram copil), dar dacă vă spun de ce…mă întrebam cine o să ne mai conducă nouă ţara…Vorbesc serios, nu e aberaţie…Dar nu mă miră în cazul meu, căci primele mele cuvinte, după MAMA, au fost PREŞEDINTE şi CONGRES :)) Ca să nu mai vorbesc că tata asculta EUROPA LIBERĂ atunci, iar eu, care imitam la vremea aia cam orice, am început să strig afară din toţi rărunchii faimosul AICI E RADIO EUROPA LIBERĂ, de m-a adus tata în casă rapid, de frică să nu-l aresteze…ce ştiam eu de ce se întâmpla…Sunt de acord cu soluţia aleasă în cazul lui Jivkov. Aşa trebuia şi la noi, dar au fost alţii mai abili. Până la urmă, a fost cam o reglare de conturi…nu s-a mai ţinut cont că, indiferent ce au făcut, erau, până la urmă oameni. Iar drept asupra vieţii şi a morţii are doar DUMNEZEU. Pupici, LEXYGA
Stiai tu mititico de ce plangeai… Noi abia acum plangem pentru cine ne-a condus tara dupa Ceausescu…
Cat despre Radio Europa Libera, ai mei erau mai vigilenti! Ne trimiteau la noi in camera si abia apoi cautau postul… Imi inchipui groaza tatalui cand si-a vazut odorul strigand in gura mare asa ceva. Tatal meu ma atentiona si sa nu spun bacuri pe afara… Era chiar periculos.
Partea faina e ca a aparut si un banc despre asta:
„Cica bancurile politice ai voie sa le spui, dar nu ai voie sa le SCORNICESTI”
Foarte istet jocul de cuvinte, poate tu erai prea mica sa stii, dar iti spun eu acum: Ceausescu era din Scornicesti. 🙂
Inca un banc de pe vremea aia:
Se duce Ceausescu intr-o vizita de lucru… dar, pe drum, opreste masina si il ia pe unul la intamplare la intrebari:
– Tovarase, cum iti merge?
– Sa traiti tovarease… imi merge bine.
– Si daca mai strang putin surubul?
– Aaa, o sa imi mearga si mai bine.
– Si daca strang eu surubul asa… tare de tot?
– Aaaaa, atunci o sa imi mearga excelent!
– Dar ce meserie ai tu tovarase?
– Gropar.
Ha ha ,
Super !
Mai stii si altele ?As fi vrut sa va zic si eu cateva, numai ca nu-mi prea mai amintesc nici unul (!!!#@$#@), asta-n conditiile-n care stiam o gramada – vorbesc de bancuri cu Ceausescu acum , mda .
De bacuri cu Basescu … nici vorba , nu exista asa ceva ; n-am auzit nici unul .
Auziti, dar nu vi se pare curios , privind inainte de ’90, cum de existau atatea bancuri cu Ceausescu ?
E adevarat ca existau tot felul de bancuri , asta e clar, nici vorba sa nu fie asa , dar o mare parte din ele erau cu Ceausescu .
Ce inseamna asta, ce implica ?
Pai ia sa vedem .
… Cred ca implica , intr-o masura sau alta … simpatie . O fi fost simpatia asta de natura inconstienta , dar era .
Oui .
Ca sa spui bancuri cu cineva, cu un anumit personaj – fie ca e un personaj real, fie ca e din desene animate sau imaginar pur si simplu – vezi Bula – e necesar sa ai o perceptie optimista asupra lui , o perceptie ” simpatica ” in ceea ce-l priveste .
Altfel nici nu-ti vine sa vorbesti despre el , este ? Nu-ti vine sa scoti nici un cuvant .
Intelege-ti ce vreau sa zic ?
Uitati-va la Basescu , de exemplu .
Cand se pronunta numele asta undeva , oamenii parca se-ntuneca la fata ; tac stanjenit , orice zambet se sterge si-ncep sa se priveasca unii pe altii .
Parca s-ar astepta sa se-ntample ceva rau din moment in moment .
.. De ce asta ? De ce se-ntampla asta ? Pai simplu, le e FRICA .
E un soi nou de frica , ceva ce n-au mai intalnt pana acum , si in nici un caz pe timpul lui Ceausescu .
Tot ma gandesc si-ncerc sa identific ce-o fi asta , da’ nu-mi iese – ma analizez si pe mine , in ideea ca s-ar putea sa se-ntample si cu mine la fel , da’ nu-mi iese nici asa .
…??
Serial No NV-GS37E
Off, mai Bogdan, hai ca te luminez tot eu. Pe vremea lui Ceausescu erau oameni special angajati sa scoata bancuri cu el, ca sa detensioneze atmosfera. La urechile tale nu a ajuns zvonul asta?
Si sa stii ca era destept! In felul asta, vorba ta, chiar daca Bula e prost si rau, e al nostru! Asa si Ceausescu…
Banc:
Ceausescu urma sa mearga in vizita de lucru la o fabrica. Se duce seful de echipa pe sectie si ii anunta pe muncitori:
– Ba sa veniti maine imbracati frumos, cu unghiile taiate, pieptanati… Vasile, vino incoa! Ba, stiu ca ai familie grea, dar da-o-n ma-sa de treaba maine sa iti puna nevasta-ta la pachet altceva decat obisnuitul peste… fa si tu un efort financiar si ia-ti macar niste parizer, ca poate se nimereste Tovarasul chiar la pauza de masa.
A doua zi, nimereste Tovarasul chiar la pranz… Cand ajunge in dreptul lui Vasile, asta manca icre negre! Tovarasul zambeste admirativ la bunastarea angajatilor si pleaca multumit de ce a vazut. Seful vine uimit la Vasile:
– De unde mama ma-sii ai tu caviar ma Vasile?
– Du-te dom-le dracului, ca toata noaptea am stat cu nevasta-mea sa scoatem ochii la pesti! 🙂
Daca imi raspunzi iti mai scriu bancuri.
Zvonaru’ Raspandac
…
Bine, hai ca mi-am amintit si eu unu’ – nu e neaparat cu Ceausescu , da’ e din perioada lui .
Erau doi vecini, prin 1970 .
Unu’ il spineaza pe celalalt pe geam , si suna la Securitate .
Alo, buna ziua .
Vreau sa raportez ca vecinul meu mananca icre negre .
Pai si ce ? Lasa-l dom’le sa manance !
Pai mananca cu polonicu’ .
Bine, venim .
Prin 1980, tot asta .
Alo, Securitatea ? Vreau sa raportez ca vecinul meu mananca cascaval .
Si ce-i dom’le cu asta ? Lasa-l sa manance .
Pai da, numai ca-si taie niste felii cat roata carului .
Bine, venim .
In 1989 .
Alo, Securitatea ?
Vreau sa raportez ca vecinul meu mananca !
Bine, venim imediat !
……………………..
He he, nu stiam , nu mi-a dat prin minte nici o secunda ca bancurile cu Ceausescu erau facute de oamenii lui , desi ar fi trebuit sa ma prind daca eram destept .
Vezi, zic DACA .
… Aveau parintii mei niste prieteni , asta tot inainte de ’89 , iar el era securist .
Bine, nu a zis niciodata deschis chestia asta , securist nedeclarat adica , da’ era clar .
Ei , venea ala cu niste bancuri cu Ceausescu si nu numai , de se tavaleau aia ai mei pe sub masa de ras .
Erau niste faze de co-ma .
Dacia 1300
Tere bancul!
Altul:
Ceausestii intorsi din vizita oficiala din Franta.
– Mai Nicule, ai vazut ca presedintele Frantei nu doarme cu nevasta-sa in camera… hai sa ne facem si noi dormitoare separate.
– Pai… si daca am chef de…?
– Pai vii la usa si bati, eu intreb „qui-est?” si tu raspuzi „c’est moi!” si eu te primesc.
Trec cateva nopti… Leana aude ciocanituri la usa dormitorului ei si se gandeste: „ia sa il mai fierb eu un pic”. Ciocaniturile se intetesc din ce in ce mai disperate…
– Qui-est?
– Hai Leanooo, ca se moa…ie!
Hi hi …
Tere si asta !
Da p-ala cu ceasu’ cu fosfor, il stii ?
Nu il stiu, baga!
…
Se intoarce Ceausescu , dintr-o vizita in State .
Odata ajuns acasa , foarte agitat si nerabdator ii zice nevesti-sii :
Dupa ce mananc vreau sa te gasesc in camera , in pat , bagata sub patura .
Asta fericita , nici una nici doua , pac …, se dezbraca , se baga sub patura si se pune pe asteptat .
Pan’ la urma apare si Ceausescu cu un aer serios si preocupat , se baga si el sub patura langa nevasta-sa , si-i zice :
Auzi , hai sa-ti arat ceasu’ cu fosfor pe care l-am primit .
…
Igalis, tu ai vazut filmul „Ostrov „?
E rusesc, e facut prin 2005 si e TARE .
Atat iti zic .
Am inteles ca e pus si pe Youtube – daca vrei sa-l vezi si nu-l gasesti, o sa-ti fac un link .
…
Altceva .
Asta ar trebui discutata in alta parte , cum ar fi la o bere , da’ eu incerc si aici.
Nu inteleg, nu inteleg cum, cand Manifestarea Divina e peste tot , in toate lucrurile si in toate aspectele lumii asteia , mai exista oameni care nu cred in EA !
Pur si simplu, nu inteleg cum vine treaba asta .
Bine, sa zicem ca ala e atat de orb si are inima atat de impietrita incat nu are cum sa vada dincolo de coaja lucrurilor . Sa zicem .
Dar toate bisericile pe care la vede zilnic , si toate reprezentarile religioase „lumesti ” care exista in jurul lui … chiar nu-i spun NIMIC ?
Oare toti oamenii astia care se duc la biserica , sau aia care au cladit bisericile , si toti preotii care slujesc in ele , si calugarii care exista si care au ales asta, oare toti oamenii astia sunt prosti ?
Toti astia sunt prosti in timp ce ei sunt destepti ?
??
Ma uit la ei si nu pricep .
Ce se-ntampla ?
Uite, in momentul asta ma gandesc la taica-miu ;
anul asta face 76 de ani si e complet impietrit la tot ce tine de religie si de biserica – de Dumnezeu nici nu mai zic .
Nu l-am vazut sa zica o rugaciune in viata lui .
L-am intrebat o data , mai acum vreo trei luni cred, de ce nu se duce si el la biserica – maica-mea se duce saptamanal , si sa mearga si el cu ea … cine stie, s-ar putea sa-i placa , i-am zis .
Macar ca ” activitate sociala ” am facut eu , cum s-ar duce de exemplu la un miting de partid .
Mai cunosti poate niste oameni, mai inveti cate ceva, si… cine stie ? Poate chiar ti se vor revela si anumite trairi , i-am zis .
Stii ce mi-a raspuns atunci asa, pe un ton brusc agresiv ?
„Adica ce , preotii aia sunt mai buni decat mine ? Ce sa caut EU acolo ? Ce ?? Aia sunt mai pacatosi decat mine si n-o sa ma duc eu la ei !! ”
Si da-i, si fulgera …
Asta, fii atenta, asta dupa ce-a fost operat acum vreo doi ani de hernie de disc – adica la 73 de ani – si dupa ce intr-o luna si-a revenit complet .
L-am intrebat cum crede el ca s-a putut asa ceva , cum s-a putut reface atat de repede , si-a-nceput sa rada – da, omul e convins ca s-a refacut datorita lui si (poate) a medicului care a fost „bun”.
Si ma-ntreb din nou ce ziceam mai sus .
El o crede , oare, ca toti oamenii care vad in biserica un reper pentru viata asta sunt prosti ?
…In timp ce el e singuru’ destept ?
Hm .
Ooo, draga Bogdan,
Pe langa faptul ca iar te-ai scapat cu berelasalon si ca bancul e genial, pot sa iti spun ca drama necredinciosilor o am si eu. Este generatia adultilor care au trait in socialism si nu au mai avut puterea sa se intrebe daca doctrina e de la Dumnezeu sau de la diavoli. Mama mea adopta alta metoda de combatere sau mai bine zis de evitare a sarcinilor de bun crestin… Mama zice ca, atunci cand s-a dus la spovedit, un „popa” i-a zis ca, la ce pacate are, sa nu mai vina vreo 2 ani… Si ea a luat-o de buna. Nu mai merge la „popi” de 20 de ani. Merge doar sa aprinda cu evlavie o lumanare de Pasti. Este un om bun, dar pe la biserica nu da. Se uita tot timpul la jumatatea goala a paharului si se plange mai mult decat ar fi cazul. O iubesc si o respect. Sunt mandra de ea pentru cat e de desteapta si citita, dar la biserica nu am putut sa o duc nici macar cand i-am spus ca slujbele de Maslu fac minuni. In afara de Florin, nimeni din familia mea (de origine) nu prea calca la biserica. Eu ma rog pentru ei si Dumnezeu ii ajuta, dar ei cred ca li se cuvine. Cred ca e suficient sa stii ca Dumnezeu exista. La biserica… nu e cazul sa mergi, ca Dumnezeu e pretutindeni.
Ce nu stiu oamenii de genul asta este faptul ca pierderea e a lor. Se multumesc cu firimituri in loc sa manance painea fericirii toata. E ca si cum i-ai spune unui om ca daca urca in varful muntelui gaseste o comoara, dar el prefera sa stea la poalele muntelui si sa ciuguleasca monedele care le cad celor care se scalda in acea comoara. Intre timp mai fac si cate un „gratar” la ses si cred ca au atins implinirea. Nu-si pot imagina fericire celor care s-au tarat pe coate si genunchi pana in varf. Chiar se uita cu dispret la prostii care isi zdrelesc genunchii. Altii ar da bani, din monedele alea adunate, ca sa simta un pic din extazul adevarat, dar daca nu stiu exact cum arata… sunt mereu in eroare, mereu in cautare. Ferice de cei care trec pe langa o biserica si inteleg profund sensul celor trei cruci cu care se inchina. Ferice de cei care inca se tarasc, dar urca!
Toata lumea laica se intreaba de ce credinciosii „o duc rau” si pacatosii o duc bine. Simplu, pentru ca Dumnezeu ii cearta ca sa ii indrepte numai pe cei care Il cauta! Binele de aici nu are nimic de a face cu binele de dincolo si nici macar cu BINELE de aici. E bine sa ai un trai indestulat, dar mai bine e sa fii fericit. Fericirea nu implica musai indestulare. Unul se satura numai cu 3 portii de sarmale… dar adevaratul fericit se satura cu o bucata de paine sfintita. Gustul acelei paini este de o mie de ori mai pregnant si mai bun decat o suta de oale de sarmale! Dar cine nu incearca, nu stie.
Si mie mi-e ciuda ca oamenii pe care ii iubesc nu inteleg asta, dar stiu ca nici nu au cum, atata timp cat nu cauta, cat nu se intreaba. Sa ma creada pe cuvant… nu am nevoie, ar fi lipsa de smerenie din partea mea. Nu tin neaparat sa mi se spuna „ai avut dreptate”, dar mi-ar placea ca toti oamenii cu care am interactionat vreodata sa simta si sa inteleaga macar cat am inteles eu. Eu, un ateu care a descoperit pe coate si genunchi ca Dumnezeu exista!
Ce frumosa e credinta, nu-i asa?
Prietene, tot te scot eu la o bere cu familiile!
P.S. O sa iti spun o intamplare adevarata, destul de ilustrativa. Intr-un camin de studenti, in timpul unui cutremur, toata lumea alerga panicata pe scari, iar la un anumit etaj era un tanar care stea nemiscat cu fata la perete. Se ruga. Ajunsi afara, multi studenti comentau despre „idiotul” care, in loc sa fuga, se incotopenise la perete sa se roage. Unul dintre martori a zis: „radeti voi, radeti, dar de unde stim noi ca blocul nu a ramas in picioare datorita rugaciunilor lui?”
Stii tu Bogdane cati preoti, calugari, credinciosi si, mai ales pustnici, se roaga pentru ca noi sa fim paziti de rele?
Cu drag,
Igalis
Buna,Trupa…Va citesc zilnic si rad cateodata…Bancuri,le-am stiut,dar nu m-am caznit sa le memorez…Si mi-ar place f.mult sa ma pot exprima…Va ramane vesnic un defect,neputinta mea de exprimare…O apreciez f.mult pe Maria Bogdana(care va dezvalui cu bucurie,ca este de pe plaiurile Mehedintiului,ca si mine),si va simt lipsa nespus…Ma bucura tot ceea ce scrieti,invat f.multe si ma si amuz…Ai f.mare dreptate,Draga Mea Igalis,in tot ceea ce scrii…In afara de problemele mele,mi-as dori sa-i conving pe-ai mei sa calce prin biserica,dar cum ai scris si tu-sunt in stare sa merg in genunchi,sa-mi recapat credinta,dar sa am o farama de sprijin si din partea celor dragi…Din pacate,comunismul si-a lasat amprente dure,si nu poti schimba atat de usor,mentalitatea celor mai in varsta,mai ales ca au prins vremuri diverse,si mai stiu si multe despre preoti…nu ne ramane decat sa-i acceptam asa cum sunt,si sa-i respectam…In rest,cum va merge?Se munceste?S-au va pregatiti pt.concediu?Apropo,de asistente medicale,Draga Mea Igalis…Cunosc pe cineva,care lucreaza in acest domeniu,dar care din tara,prestand deja in Timisoara,ca asistenta,a tras sfori,si a venit cu contract de lucru,in Italia…nu-i rau…La mom.potrivit,mai discutam…Iti doresc tot cei mai bun,Draga Mea,multa putere si multa credinta…Si va pup pe toti,si va doresc numai bine…Miha
…
Eram mai devreme-n piata , sa iau de ciorba ( fac cele mai bune ciorbe din judet ) , si ma trezesc in spatele meu cu o tanti tiganca, pe care o stiu de la biserica – si ea ma stie pe mine , oui .
Domnu’ domnu’ ! … Ceva acolo, sa-mi iau si eu ceva de mancare , dati-mi si mie , sa va traiasca domnisoara ( eram cu Andreea ) .
Ma uit, o vad si n-o bag in seama – a ajuns romulana asta sa strige dupa mine pe strada de la distanta, cum ma vede – ( domnu’ domnu’ ! hei, domnu’ ! ) .
A mai incercat de vreo trei ori sa ma-nduplece – ma prinsese chiar la o taraba , luam albitura – da’ degeaba , ntt , si-n final s-a dus la altcineva .
Ei , ce vreau sa zic .
Tanti asta, impreuna cu altele si cu altii, Duminica de Duminica sta in fata bisericii si te ia in primire de cum intri pe poarta ” sa va ajute Sfanta Fecioara Maria si Domnul Isus , dati-mi si mie sa-mi iau o paine … „.
Asta si cand intri, si cand iesi .
Adica da, ei stau acolo, in fata portii, pana se termina slujba , insa niciodata , da’ niciodata (!) n-am vazut pe vreunul dintre ei sa CALCE in biserica .
Stau acolo-n fata portii, se harjonesc , mai zbiara unii la altii, da , asta-i tot .
Daca-i urmaresti un pic , o sa vezi ca nici nu se apropie de cladirea bisericii .
Cand se termina slujba, pac ! se aseaza imediat in linie cum stiu ei si-ncep ” daaati-mi si miiiie , sa va ajute Sfanta Curata Fecioara Maria si Domnul Isus , impreuna cu toti sfintiiii , daaati-mi si mie un ban sa duc la copilasi … ” etc etc .
Si ma-ntreb eu acum iar ; ce-or crede brotacii astia despre aia care
” vin la biserica ” la slujba din ziua respectiva , si care incearca sa le mai dea si lor ” cate ceva” de fiecare data , asta in timp ce ei isi rad in barba ?
…Cred ca aici se intampla ceva foarte interesant .
Oricum, dac-o sa-ncerci sa-i privesti in ochi – asta numai un pic numai ca altfel risti sa te ia ameteala brusc – o sa vezi acolo inauntru ceva , ceva parca hipnotic , care se distreaza de nota 10 .
Ce-o fi aia, nu stiu .
… Stiti voi cumva ?
national geographic
Daaa, stiu eu! Acolo e diavolul ala care te sminteste pe tine credinciosul care sta totusi 2 ore in biserica.
Sa vezi ce am patit eu cu unul care statea in fata bisericii intr-un scaun cu rotile pentru ca nu avea un picior. Ies de la slujba de Maslu si duc spre masina parcata pe undeva pe aproape. Il vad pe acest biet om si ma gandesc sa renunt la un colacel sfintit si sa i-l dau lui, chiar daca mai aveam doar unul pentru mama si mie imi ploua in gura sa il mananc. Ma duc langa el si ii intind colacul cu susan. Ma lasa cu mana intinsa o vreme si se uita cu dispret la mine: ” De parca de colac sfintit am eu nevoie…” Il intreb: „nu-l vreti?” Il ia cu un gest sictirit si incepe sa ma supuna la teste: „Cum te cheama pe tine? Stii ince zi se sarbatoresc Arhanghelii? Stii cine a pictat prima data icoana Fecioarei Maria?” Trag din umeri… El continua: „Apostolul Luca! Si pe mine ma cheama Luca si sunt pictor! Nu stii pe cineva care sa ma ajute sa imi fac si eu o expozitie?” Ii zic „nu”. Brusc vireaza spre repros cum ca nimeni nu-l ajuta, ca o femeie l-a nenorocit, ca l-a calcat cu masina si a ramas infirm… si altele. Ii spusesem de cateva ori ca imi pare rau pentru situatia lui, dar nu-mi sta in putere sa il ajut… Dom’le, simteam cum ma umple incet si sigur cu venin. La un moment dat nu am mai suportat aroganta aia a lui si am plecat. M-am urcat in masina si tot drumul pana acasa am condus ca nebuna si am injurat pe toata lumea ca un birjar. Parca il aveam pe dracu in mine. Cand am ajuns in parcare, m-am dat cu capul de volan de ciuda ca necuratul a reusit sa imi strice stradania de a fi mers la biserica, la slujba de Maslu. La urmatoarea spovedanie, ii zic duhovnicului meu de intamplarea cu pricina… Raspusul lui m-a luminat. Mi-a zis ca il stie pe acel om si ca imi recomanda sa il evit. Calugarii de la Darvari nici nu il mai primeau in curte pentru ca reusea sa sminteasca multi oameni. De cate ori il mai vad acolo, ii evit pana si privirea, are o putere foarte mare sa te incarce cu ganduri necurate.
Altul, un tigan, la alta biserica, facea exact ce spui tu, se plictisea. Eu stateam pe banca pentru ca nu ma simteam bine si iesisem de la predica. Cand a inceput sa iasa lumea, a sarit in picioare si a luat fata de milog cu insistente pe la oricine trecea pe acolo. S-a dus pana si la un ORB sa ceara. Mie nu mi-a venit a crede… Cineva l-a certat pentru asta si tiganul a inceput sa injure. Cand iese Florin, ii intinde o bancnota de 1 leu, cu fata de fraier pe care noi toti o avem cand facem milostenie diavolului. I-am smuls bancnota din zbor si am zis furioasa „NU! Astuia nu-i dai nimic”. Florin era contrariat de atitudinea mea criminala, chiar si alti oameni se mirau de „rautatea” mea, dar m-a salvat tot tiganul. A inceput un tir de injuraturi despre sfinti si popi si cruci de a amutit audienta! Deci nu a mai fost nevoie sa ma justific.
Mai am unii pe la Darvari cu care ne-am fugarit la propriu prin fata bisericii. Culmea e ca nu au tinere de minte, mereu vin sa imi ceara. Acum ma uit la ei ca si cum ar fi invizibili si trec linistita mai departe. Inca ma amuza replica uneia: „Spalacita asta nu da”. Despre mine era vorba. M-a busit rasul cand am auzit-o.
Duhovnicul meu mi-a dat un sfat pe care il urmez de mult timp. Fa milostenie cu oamenii apropiati, cu cei pe care stii in neputinta sau cu neajunsuri sau cu familie cu multi copii, nu da unora care isi fac din asta o meserie.
Ma opresc aici, ca pe tema sta as putea scrie un roman.
Vestea buna este ca iar mi-a bagat Dumnezeu in traista! Am facut un „ID de post”. Da stiu, si eu am intrebat ce-i aia… Nu e coliva, e gingle-ul ala cu care fiecare post de televiziune se autopromoveaza. Eu nu am televizor, dar poate imi spuneti voi cand ma vedeti pe la N24 (sau National TV… nu stiu sigur) undeva din toamna. Sunt o mama cu doi copii pe canapea si un sot brunet de imprumut…
Ma duc sa citesc ceva si sa las computerul liber pentru alti copii…
Va pup cu drag pe toti!
Igalis
Erata.
Recitind ce am scris am numarat mai mult de 5 gresli de tastare… Scuze, nu e lipsa de interes, dar scriu pe intuneric… N-am apucat sa aprind lumina.
…
Recitind si eu ce am scris , mi s-a parut ca suna cam ” antitiganesc „, mda , si de fapt nu e asa .
Am avut prieteni tigani , inca din liceu – de fapt cel mai bun prieten al meu din liceu a fost un tigan, Marian il chema – , si am mai avut prieteni tigani si dupa aia .
Am tinut sa fac precizarea asta pentru ca ma apuca spumele cand aud cum in „europa de vest ” TOTI romanii sunt considerati ca fiind niste hoti sau niste potentiali criminali , adica si noi care mai scriem aici , in realitate nefiind deloc asa .
La fel si cu tiganii, care si ei sunt de mai multe feluri ; unii dintre ei niste nenorociti , da , insa altii niste oameni superbi .
… La fel ca si romanii, si la fel ca toti ceilalti oameni de pe lumea asta .
Da stimati telespectatori, va rog sa nu radeti ironic .
Si vreti sa va mai zic ceva ?
Ei bine, sa stiti de la mine ca , daca ti-ai facut prieten un tigan – asta e destul de greu , mdie – el o sa fie prietenul tau pe viata .
Aaa , da, mai atrag atentia ca tiganul ( care se revendica el pe el ca fiind tigan ) e una , in timp ce cocalarul negricios e alta .
Igalis,
Nu mi-ai zis nimic de ” Ostrov ” , filmu’ .
L-ai vazut , nu l-ai vazut , iti fac un link la el , da , nu , ? .
Promo : in film e vorba de un calugar de la un asezamant monahal .
vaporasul willie
Alo,vaporasul willie, ai de la mine o MAAAARE bila alba. A-ti face prieten un TIGAN pt mine este similar cu a realiza o legatura stransa intre doi oameni perfect normali. Si eu am prieteni tigani,in ciuda faptului ca vin dintr-o „familie cu pretentii”in acceptiunea generala a societatii. Aceeasi societate care impune ideea ca apartinatorii acestei caste fara tara sunt toate uscaturi ale omenirii native in Romania. Iar ai mei prieteni tigani au locuri de munca in spitale in care romanul nationalist si xenofob vine sa se trateze de diverse boli. Boli izvorate din sufletul sau innegrit ca tuciul… Poate ca ar trebui inainte de toate sa ne punem niste dioptrii in plus – spiritual si emotional vorbind si sa vedem ca si in societatea romanilor, tiganilor,sasilor,secuilor,(etc) exista in diferite procente si frunza verde a padurii si uscatura vremii neprielnice.
Profa mea de bio din liceu in mom. cand am ajuns la lectia factori genetici ne-a tras pe toate de codite si ne-a spus urmat lucru : fetelor, nu uitati niciodata legea E+M+E. Legea E+M+E ?!? DA adica; E=ereditate + M= mediu + E=educatie. Astia 3 factori trebuie sa lucreze la definirea unui OM. Daca nu ai unul dintre ei poti contrabalansa cu ceilalti doi.
Asa ca felicitari, Domnule Bogdan !
Aaa, da, voiam sa iti raspund si am uitat. Am vazut Ostrov, mai demult. Ne-a placut foarte mult! Sunt cateva filme vechi rusesti superbe. Sugerez: „Fata fara zestre”. Este at tip decat Ostrov, dar a facut furori prin anii ’80.
Alt film care a fost o reusita a aceleiasi perioade, de data asta un film polonez, este Vraciul. se gaseste pe net.
Despre tigani, subscriu la ideea ca exista o distinctie intre cocalar si tigan. Chiar si cocalarul e om, dar comportamentu lui e inuman.
Fug la serviciu, ma steapta sin.ra Rossi sa ma injure…
O zi buna!
Igalis
Acum un minut am terminat de revazut filmul „Fata fara zestre”, pe net il gasiti sub titlul de „A Cruel Romance”. Superb!
Ca toate filmele rusesti, si acesta are nuante si profunzimi cum numai rusii simt. Fain de tot!
Iar actorii principali sunt doi frumosi: Larisa Guzeieva si Nikita Mihalcov
Muzica e si ea de remarcat, uitati o mostra:
…
Aa, da.
Fata fara zestre . Bifat mai demult .
Vraciul – bifat si el , mai demult
Uite, am vazut ieri ” The legend of 1900 ” , misto si asta , mda .
Da’ cred ca l-ai vazut deja, asa cum le-ai vazut mai pe toate .
… Aici a fost tradus ca „Legenda pianistului ” , si e cum Tim Roth in mijloc.
Auzi, hai sa te-ntreb ceva .
Ce-o fi cu romanii astia , de-si doresc atat de mult si de mult , si cel mai mult si mai mult , sa se duca si sa traiasca in spatele unui gard ?
” Sa-si faca casa „, adica .
Ce fac … isi cumpara un teren pe un camp, cel mai adesea la marginea Bucurestiului sau in comunele din jur, il imprejmuiesc c-un gard, isi fac o casa ( cu atat mai mare cu atat mai buna , de-abia in mijlocu’ iernii isi dau seama cum a devenit situatia ) si se muta acolo .
Se muta si stau acolo, pe campu’ ala, in spatele gardului pe care si
l-au ridicat ei singuri .
Nu conteaza ca nu e nici o scoala pe o raza de 3 km in juru’ lor , sau nici o farmacie, sau nici vreun alt magazin de ce-o fi el , sau vreo statie de autobuz (ca doar au masina ), nu coteaza ca stau cu rahatul sub casa – la propriu – pana vine vidanja aia mirositoare o data pe luna sa-l suga d-acolo , nu conteaza ca la fiecare ploaie ulita de acces catre „casa” devine o mlastina, nu conteaza ca stau cu morcovu’ cand mai pleaca si ei pe undeva de frica hotilor si-a vecinilor, etc etc etc .
Nu . Nu conteaza nimic din toate astea .
Important e sa-si faca un gard si sa se izoleze / refugieze / ascunda in spatele lui .
Sa aiba si ei gardul lor adica , fizic vorbind , si asta cu orice pret – incepand cu credite la care se baga in jug pentru zeci de ani d’acu’ incolo si terminand cu regresul cultural ( nu ca asta ar conta prea mult ).
Chiar atat de puternica si de neinlaturat sa fie amprenta asta arhaica , taraneasca , a poporului roman ?
Cultul asta al gardului ?
Imi zicea cineva mai demult , cineva care isi facea ” casa ” la momentul ala :
” pai da mai , vreau sa am si eu casa mea , curtea mea , asa e normal … ” – asta desi se nascuse si crescuse in oras , si parintii lui to’ la fel ..
Ca intre timp , de cand s-au mutat acolo , e aproape imposibil de ajuns la ei , de prisos sa mai zic – au un fel de strada de acces, da, numai ca e din pamant batatorit si va ramane tot asa si d-aici incolo .
Nu vrea nimeni sa ” dea bani ” ca s-o asfalteze – insa si-au luat masini de teren cu care reusesc s-o strabata cand e noroiu’ de juma’ de metru , dupa aia intra in curte , inchid poarta dupa ei si au rezolvat problema .
Mda, copiii lor au crescut in spatele gardului ala , e adevarat , da’ nici asta nu conteaza .
Important e ca au reusit .
Si-au facut casa .
red neck
Buna Igalis,
N-am mai intrat de mult pe blog dar am o scuza:)) si vreau sa-ti impartasesc si tie ultima mea ‘experienta’.Dupa mai bine de 5 ani de tacere, Ex-ul imi trimite un e-mail. Aflu ca este divortat, ca a fost casatorit (a 3-a oara) si ca are un copil. Imi cere nr. de tel. Ezit sa-i dau nr. mobil, mi se pare aiurea…. Vad ca insista pana acolo ca mi-l da pe a lui. Despartirea noastra a fost fara nici un motiv, el nu a avut bunul simt sa aibe o discutie cu mine, pur si simplu nu a mai dat nici un semn de viata, eu avand tot timpul suspiciunea ca mai exista cel putin inca o Ea. Acum, ce m-a deranjat, ca vine cu tupeu dupa 5 ani, pozeaza in victima, bineinteles, fara macar intentia sa aiba o tentativa de explicatie si tot el CERE. L-am lasat cam fara nici un raspuns dar dandu-i de inteles ca nu sunt persoana potrivita sa-l scoata din zona ‘obscura’…. Cum ti se pare atitudinea lui? Care-i ‘lectia’ pe care n-am inteles-o?
Cu drag, Sirius
Draga Sirius,
In primul rand ca o tacere de 5 ani mi se pare mai mult decat suficienta ca sa stearga orice amintire intima.
Daca ai chef sa te razbuni pe el, acum e momentul. El te ia de noua, iar tie ti-a trecut… Nu stiu ce sa zic. Ai tu chef sa te joci ca pisica cu soricelul prins in ghiare? Eu nu mi-as mai pierde timpul cu un om pe care l-am evaluat cinci ani si a dat cu minus. Daca simti un imbold nefiresc… joaca-te cu el, dar nu lua in serios un barbat pentru care timp de 5 ani nu ai existat.
Manta de vreme rea nu ar trebui sa fie nimeni, asa ca nu iti perde vremea pansand rani pe care nu i le-ai facut tu.
E o vorba inteleapta: „Nu iti pierde timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l piarda pe al lui cu tine”.
Doare ce ti-am zis? Nu vrut. Tin la tine si imi pasa de sentimentele tale. Nu te las sa investesti intr-o banca falimentara.
Cu drag,
Igalis
Draga Bogdan,
Bifat si eu legenda pianistului, placut mult.
Daca ma intrebi pe mine, mi-as face apartament cu sera si sezlonguri pe Intercontinental. Nu vreau casa pe pamant si nici la demisol. Imi place cat mai aproape de cer. Asta cu casa pe pamant mi se pare cea mai tampita stare de reverie, cine puii mei are timp sa se ocupe de o asemenea gospodarie? Eu sunt nascuta in buricul targului si imi place metropola. Si stii ce, sunt crescuta la bloc cu cheia de gat, iar asta m-a calit pentru ce sunt acum!
Condivide signore?
Apropo de jobul meu… incepe sa-mi placa de-a dreptul! Cred ca sunt si un pic masochista, dar am ajuns la performante frumoase, am avut ieri 3 vanzari, azi una… Placerea maxima e ca nu ma mai injura lumea, chiar daca nu cumpara, imi vorbesc foarte politicos si se caciulesc la mine. Semn bun!
Azi am luat vacanta pana pe 22 august (concediu fara plata), dar a lipsit doar sampania! Se pare ca este un job extenuant pentru toata lumea, dar am simtit o alianta benefica intre „surorile de suferinta”. Ne iubim si cand suntem cu nervii praf si cand facem vanzari. E ceva fain in colectivul ala, poate sefa, care e un personaj fascinant. Toata lumea o iubeste, o admira, o respecta si… se teme de ea cand nu e multumita. Este de o corectitudine cum rar am intalnit.
Azi m-a laudat!
Parca vezi ca raman in serviciul asta vreo cativa ani… de unde la inceput voiam sa pun castile jos si sa plec acasa, in fiecare zi … acum am zile cand ma distrez de-a dreptul… Este foarte interesant sa aplici psihologia in vanzarile prin call center. Daca in vanzarile normale conteaza mult body linguage-ul, aici conteaza ce cuvinte accentuezi, pauzele, ascultarea activa, spontaneitatea in argumentantie, dar mai ales VOCEA! Vocea mea e joasa, blanda, eleganta, dar foarte hotarata in argumentatie! Uneori vizualizez duelul, stiu clar sine pe cine incaleca. Alteori vizualuzez cate o mana care iese din ecran si ma strange de gat! La nivel energetic… nu mai zic. Uneori incep sa casc de mi se infunda urechile, ma simt de-a dreptul deochiata (in sensul rau al cuvantului) de oameni care imi trimit o energie extrem de agresiva.
Intre telefoane spun rugaciuni ca sa ma curat! Stii cand imi incarc bateriile? Cand dau de copii la telefon, sunt atat de dulci de ma topesc dupa ei. Imi trece si mama supararii cand ii aud cum fac conversatie politicoasa cu vocile alea curate ale lor. La sfarsit imi spun invariabil „ciao!”, dar nici eu nu ma pot abtine de la a abandona formele de politete si le spun „guarda che se i dolcissimo!”. Alea sunt momentele cand mi-as dori sa am si eu copii! Sa spuna si despre mine „La mamma non c’e, e al lavoro”… Copiii sunt ingerii nostri. Ferice de voi care ii aveti!
Pup si ma duc la culcare ca ma bate barbatul… maine, ca acum doarme de o vreme…
Somn usor!
Igalis
Draga Igalis,
Ai perfecta dreptate. Esti ca o ‘oglinda’ si iti multumesc pentru asta…acum pot sa vad mai clar.
Ma bucur pentru tine ca poti sa gasesti ‘binele’ in ceea ce faci, chiar daca la inceput nu-ti placea ce faci. Sunt sigura ca-i doar un pasaj si ca te asteapta lucruri mult mai interesante…dar cred ca-i important cum le faci si lucrurile de ‘pasaj’- chiar daca nu pare.
Cu drag si vacanta placuta, Sirius
He he ,
Igalis,
M-a bucurat mailu’ tau !!
Da, a avut ceva ” shine shine ” .
Bravo .
Cat in ce priveste ” casa cu gard „, stiam deja , da’ mi s-a confirmat inca o data ca esti orasanca din cap si pana-n varfu’ unghiilor .
…Si ca sa mai zic ceva tot aici, am citit undeva ca dupa un studiu facut in 2010, Romania e o tara preponderent „urbana”, cu o populatie de 52% existenta in mediul urban si de 48% in ala rural .
Asta scriptic poate, dar in realitate nu e asa .
In efortul lui disperat de a moderniza Romania, in anii ’80, Ceausescu a stramutat de la sate la oras un numar foarte mare de oameni, tarani adica, pe care a-ncercat sa-i transforme in proletari .
Da, i-a mutat, i-a cazat la bloc si i-a angajat dupa aia in uzine , dar atat .
Taranii aia au devenit proletari statistic vorbind, insa in sufletul lor au ramas tot taranii care au fost .
Nu poti transforma un taran in orasean peste noapte – si nici macar in cativa ani – , pentru asta e nevoie de cel putin o generatie
( nostalgiile copilariei sunt niste fantome care se pot tine dupa un om si o viata intreaga ).
Ei, ideea e ca , in realitate , Romania e tot o tara rurala, aceeasi tara rurala din anii ’50, cu un procent de cel putin 80% din locuitori cu o structura mentala taraneasca , avand in felul asta un maxim de 20% oraseni .
Nu e suficient sa traiesti intr-un oras, indiferent care-o fi el, ca sa fii orasan . Nu . Important e cum vrei sa traiesti .
Una e sa vrei sa iei parte activ la viata „cetatii” , sa vrei sa fii intre oameni tot timpul, si alta e sa vrei sa te izolezi in spatele unui gard .
Prima optiune e a orasanului , iar a doua e a taranului .
Si mai zic ceva si gata, ei bine , tocmai din aceasta cauza poporul roman e atat de usor de calcat in picioare de catre cei care-l „conduc” .
Taranul este o fiinta izolata , a carui lume incepe si se termina in curtea lui , si care tocmai din cauza asta nu are nici o putere .
Lumea „taraneasca” e o lume atomizata, si din motivul asta incapabila sa reactioneze SOCIAL .
Orice i-ai face taranului, datorita lipsei lui de implicare sociala si datorita neputintei care rezulta de aici , va incerca sa reziste si atat, el si familia lui, neinteresandu-l nimic altceva .
Va incerca sa se „descurce” cumva, indiferent cum , la nevoie poate sa-si faca chiar si o groapa in pamant unde sa se ascunda – vezi bordeiul – pana trece „raul” .
In antiteza cu asta, orasenii o sa ia atitudine fata de incalcarea drepturilor civile , mergand de la cotidianul de opinie si ajungand pana la baraje facute pe strazi .
[…]
…
De ce nu se-ntampla totusi asa ceva ?
Pai pentru ca societatea ” civila romaneasca ” e foarte redusa numeric vorbind .
Din procentul asta de 20% oraseni care revine intregii tari , asta maxim vorbind , un sfert e alcatuit din copii , alt sfert e alcatuit din depresivi , un alt sfert e alcatuit din pensionari si mai ramane abia un sfert , adica in realitate 5% din populatia tarii , cu ceva spirit de dreptate .
Mdie , cam putin .
Uita-te la tarile preponderent „urbane” din Europa , si-o sa-ntelegi ce energie sunt alea capabile sa cristalizeze la „suparare” numai uitandu-te la istoria lor .
Toate tarile astea au fost tari „invadatoare ” de-a lungul timpului , avand niste popoare care nu numai ca nu puteau fi subjugate, dar care se duceau si subjugau fara nici o problema alte popoare – atomizate si dezasamblate , mda , asa cum a fost si este si poporul roman .
Popoare subjugate care ce faceau ? … Aa, pai da, care incercau sa „reziste ” cat puteau .
Si cand nu mai puteau ?
Nici o problema , nuu , se descurcau ele cumva si asa , eventual cazand la „invoiala” cu invadatorii , mare lucru ce sa zic .
… In cazul poporului roman , in ultimii 60 de ani , invoiala asta s-a facut de doua ori : o data cu URSS , iar a doua oara cu UE .
Prin cine ?
Pai tocmai prin cei care ar trebui sa-i reprezinte interesele .
… Hai ca ma opresc aici si-o sa beau o tequila sa-mi mai taie greata .
[…]
Sirius ,
Am zis ca nu ma bag da’ totusi vreau sa-ti zic ceva .
Cere-i mai intai sa-ti explice pentru ce te-a parasit fara nici o „notificare” – s-ar putea sa ai surpriza sa afli ca i s-a parut ca iesi cu altcineva la momentul ala , sau cine stie ce i-ai mai facut fara sa stii .
Ceva atat de nashpa ca l-a luat groaza pe om .
Dar oricum, e adevarat ca trebuia sa-ti spuna , insa si aici se ridica intrebarea daca a mai fost in stare .
Mai departe , sa stii ca oamenii chiar se schimba cu fiecare zi care trece , vor nu vor , si unii chiar in bine – dupa 5 ani, s-ar putea sa gasesti si la el asa ceva .
Si inca una , intreaba-te de ce dupa 5 ani esti tot singura –
intreaba-te tu asa, pe tine … da’ vezi ca trebe’ sa fii sincera .
Teacher’s
Buna,Ursuletilor…nu exista o zi sa nu va caut,si sa nu va citesc…Mari chestii se discuta aici…Eu mom.’de aici’,cred ca suntem in urma cu peste 50 de ani…Mentalitate,principii si cum ai spus tu,Bogdane,in gandire,am ramas in urma…Nu zic,tarani,sa nu jignesc pe cineva,dar eu personal,chiar daca am crescut la oras,opincile mi le-am lasat la intrare in Mehedinti,si cand merg in Caras,mi le i-au din nou,sa nu uit de unde am plecat…Sufletul imi este de taranca,de la munte,cu ceva urmari din ceea ce a lasat Ceausica…Aveam aproape 20 de ani,pe atunci,si munceam cot la cot cu barbatii,pe platforma Hidrocentralei de la Halanga…ce vremuri,tata…Chiar daca munceam de cadeam in cap,si erau timpuri grele,parca eram diversi,’noi’cei de atunci…Cei de acum,sunt numai fite si figuri…Sunt multe de discutat pe aceasta tema,si cum nu le am cu politica,prefer sa las pe altii…Privitor la bancuri,cu prima ocazie,cand o sa aud vreunul,vi-l spun si voua…IN rest?V-ati luat vacanta?sau se munceste in continuare?Am inteles ca tu,Igalis,esti acas’?Eu nu mai am timp de citit,dar tu in acest concediu,poate vei reusi sa citesti ceva interesant,si sa te relaxezi…Duminica reusesc sa mai vad si eu cate un film,si sa ma bag in seama cu voi…Ma amuza,ceea ce ti se intampla,Draga Mea Sirius…Viata ne joaca multe feste…Ascult-o pe Igalis…JOACA-TE PUTIN CU EL…Si cu sentimentele lui,dar nu mai pune suflet…Viata e prea scurta,sa punem suflet la tot ceea ce ni se intampla…Arata-i ca te-ai maturizat in timp,si stii ce vrei,chiar daca in interiorul tau,a mai ramas’ceva’…E bine sa ne platim’aici’datoriile,incet,la timp,si cu cap…Nu o lua ca pe un sfat,caci nu sunt in masura sa dau sfaturi,dar un sprijin sufletesc,il poti avea…Va pupacesc pe toti,Ursuletilor,va doresc Duminica Placuta,Multa Odihna si relaxare,si celor aflati in concediu…’BUON DIVERTIMENTO’…Miha
,,Binecuvântata fie aceasta zi, fie ca eu sa o fac speciala în vreun fel. Binecuvântata fie viata mea, fie ca eu sa o tratez cu dragoste si grija.
Binecuvântati sa fie toti oamenii, fie ca eu sa vad bunatatea în fiecare. … Binecuvântata fie natura, fie ca eu sa îi observ frumusetea si minunatiile.
Binecuvântat fie adevarul, fie ca el sa-mi fie mereu tovaras.” (Charlotte Davis Kasl)
Am vrut doar sa va salut cu drag! Sunt si eu pe-aici si va citesc!
Gabriela,
Frumos .
Uite , vin si io cu una asa, de Luni .
” Viata e ca o inghetata ; o mananci sau nu o mananci , ea tot se topeste …”
Pa
Foarte intelept!!! Brut, dar intelept!
de ce sunt oamenii rai?de ce trebuie sa fie oamenii rai unii cu altii?de ce trebuie sa contribuim noi la propria noastra inraire?
de ce nu a facut D-zeu toti oamenii buni?:( cateodata imi doresc sa traiesc singura in jungla decat printre oameni.
de ce ne place sa ne acuzam unii pe altii fara macar sa ne intrebam daca persoana acuzata merita acest lucru?de ce nu putem sa ne lamurim problemele vorbind frumos unii cu altii?lumea asta chiar nu poate sa fie decat asa cum e?alta cale chiar nu exista decat in filme?
cred ca din cauza oamenilor imi iubesc atat de mult pisicile.
lia,
… Prea generala intrebarea ta , prea ampla ; daca ai simplifica putin, am putea discuta .
Mai intai , ce intelegi prin rautate ?
Te referi la asta ca atitudine cotidiana , sau ca stare sufleteasca ?
arici pogonici
Draga Lia,
Cu totii avem o parte intunecata, depinde de noi cat de bine o gestionam. Parintele Cleopa spune sa o folosim impotriva „ispititorului”, nu impotriva creatiei lui Dumnezeu, omul.
Cu totii suntem ispititi, in mai mica sau mai mare masura, mai subtil sau mai grosolan. Arta de a trai in Dumnezeu este trezvia mintii, discernamantul. Trebuie sa simti si sa intelegi de unde iti vine un gand si pentru asta sunt cateva indicii: acolo unde este tristete, teama, deznadejde, furie, neliniste, neiubire de semeni, neincredere, neiertare si… in general tot ce incepe cu NE, acolo nu este Dumnezeu.
De la Dumnezeu avem calea asta: credinta, nadejdea si dragostea.
De ce sunt oamenii rai? Pentru ca aleg partea de intuneric, nu pentru ca sunt nascuti rai. Ai vazut tu bebelus rau? Mai ales dupa ce ne lepadam de satana prin Botez, devenim curati. Apoi crestem si adaugam personalitatii noastre achizitiile educatiei. Aici e important dascalul! Daca il iei pe necuratul de dascal… ajungi om rau. Daca iti asculti ingerul… devii ostas al lui Dumnezeu. Aici intervine liberul arbitru. Tu alegi. Unii aleg calea usoara, poarta aia larga pe unde sufletele se duc spre iad. E mai simplu sa nu faci binele, sa nu lucrezi virtutea, sa te razbuni in loc sa ierti.
Inca un lucru important. Virtutea se lucreaza de la nastere pana la moarte cu multa stradanie si struinta. Pacatul vine de la sine, firesc si repede, pentru ca diavolul are grija sa iti dea mai repede ce ceri de la el decat Dumnezeu, care te lasa sa te inteleptesti mai inainte de a primi darul, ca sa il poti intelege.
O alta intrebare legitima legata de oamenii rai si de cei buni: De ce oamenilor rai le merge bine, iar credinciosii trec prin suferinte? Dumnezeu ne „scoleste” folosindu-se si de intuneric, ca sa putem aprecia lumina. Pe pacatosii vanduti „celuilalt” ii lasa sa orbecaie in intuneric. Nu-i mai cearta, ca ei isi iau plata DUPA. Acest lucru ar trebui sa sune infricosetor pentru ei, dar ii tine diavolul de ochi si orbecaie intr-o lume de staniol crezand ca-i de aur. Dumnezeu este pastorul care isi intoarce oitele ratacite si cu joarda atunci cand doar chemarea nu ajunge. Pe lupi nu ii mână, ca sa nu se amestece cu mieii.
Daca intelegi lucrurile astea, nu te mai amarasti pentru oamenii care au ales sa fie rai, ci ii compatimesti si te rogi sa ii ierte Dumnezeu, sa ii intoarca miei in turma.
Parintele Cleopa istoriseste o intamplare pe care o atribuie altui sihastru, dar eu sunt convinsa ca despre el vorbea. Un calugar s-a milostivit de diavoli si a inceput sa se roage lui Dumnezeu sa ii ierte si sa ii indrepte spre starea de ingeri in care au fost inainte de cadere. Si se ruga cu lacrimi din mila pentru ei. Cand s-a uitat in chilie, a vazut un diavol care stea intr-un colt si il maimuţărea! Atunci a inteles ca Dumnezeu i-ar ierta, dar EI NU VOR sa se indrepte.
Diavolul e destept, diavolul poate lua chip de inger frumos, diavolul stie scripturile pe de rost, diavolul nu numai ca posteste, chiar nu mananca deloc, diavolul intra si in biserica… Diavolul calatoreste cu viteza mare si poate sa iti spuna viitorul apropiat, poate sa iti schimbe perceptia si sa iti arate o lume iluzorie, se poate da drept inger de lumina sau sfant, multe poate mincinosul asta, dar un lucru ii este imposibil: SA SE SMEREASCA! Sa spuna IARTA-MA! Daca ar face asta, s-ar izbavi, ar redeveni inger. Asa e si cu oamenii rai. Unii sunt rai pentru ca au ales, altii sunt doar ispititi de necuratul si inca au dinti de lapte, prea moi ca sa muste si sa se ia de piept cu necuratul, prea orgoliosi ca sa ceara ajutor de la Domnul in lupta asta zilnica si perpetua.
Cine mi te-a suparat Lia?
Cu drag,
Igalis
Igalis ,
Mai mai ,
Zici tu la un moment dat ca cei credinciosi si buni o duc rau pe lumea asta , in timp ce aia rai o duc binisor – cum ar fi dus-o insa aia credinciosi si buni , daca ar fi fost necredinciosi si rai ? …
Ar fi dus-o mai bine ?
Ntt .
Si pentru cei care-si inchipuie ca cei ” rai si cu bani” – dar ATAT – sunt fericiti , ei bine, sa afle cine trebe’ ca nu-i adevarat .
Nu sunt deloc fericiti .
… Sunt si ei la fel de NEfericiti ca oricare om de pe lumea asta care are sufletu’ pustiu , ba poate si mai nefericiti decat aia „saraci ” ,
pentru ca daca ala saraci spera sa se „imbogateasca ” o data si-o data si sa fie si ei fericiti , aia cu bani deja nu prea mai spera la nimic .
Realitatea e ca oamenii cu adevarat credinciosi si buni sunt destul de putini, si nu-i prea intalnim la tot pasul ; daca i-am intalni , am vedea ca indiferent de banii pe care-i au – unii au mai multi bani iar altii mai putini – sunt toti la fel de fericiti luati prin comparatie si o duc cu totii foarte bine .
Si inca ceva , nu e deloc greu sa-L alegi pe Dumnezeu si nu e deloc usor sa-l alegi pe diavol .
Cine l-a ales pe Dumnezeu simte imediat Viata in el , iar cine l-a ales pe diavol simte imediat deznadejde si pustietate – d-aia diavolu’ se agita atat sa ispiteasca pe toata lumea si-n stanga si-n dreapta , mda , pentru ca el chiar stie cum vine treaba .
Totul e atat de simplu .
Alegeti-l pe Dumnezeu .
BATETI SI VI SE VA DESCHIDE .
Draga Bogdanule,
In ciuda tonului copilarasc, comentariul tau are simplitatea, dar si profunzimea, intelepciunii omului caruia i s-a revelat acest lucru prin fapte. Stiu si ce ai mancat de te-ai inteleptit asa. Si eu imi doresc, dar nu sunt vrednica inca.
Putin mai sus ma refeream la faptul ca oamenii crediciosi au incercari mai mari (le moare un copil, duc o boala grea, traiesc in austeritate…). Poate tocmai aceste cruci grele ii invata cum se sta in genunchi, smerenia. Smerenia place mult lui Dumnezeu. Pacatosii nu sunt oamenii cu bani. E drept ca ei sunt, in marea lor majoritate, prea ocupati cu afacerile sau prea scrobiti ca sa stea in genunchi in biserica… dar sa nu generalizam. Nu stim noi cati si-au impartit averea saracilor si au luat-o dupa Hristos.
Omul rau este acela care il neaga pe Dumnezeu si mai ales neaga dumnezeirea din fiecare om. De-aia urasc si nu se tem sa faca rau, pentru ca sunt prea orbi sau prea trufasi ca sa il recunoasca pe Dumnezeu in tot ce ii inconjoara.
Da, mare adevar ai spus ca „cine l-a ales pe Dumnezeu are VIATA in el”. Are o fericire la un nivel atat de profund si amplu incat nimic din toata averea lumii nu poate compensa starea aia. Si nici nu o poate cumpara. E dar de la Domnul pentru cei ce Il iubesc. Asta e, iubire pura impartasita! Si cand spun ampla… pai e ampla tare! Se extinde la tot ce misca si ce nu misca. Iubesti TOT, inclusiv pe omul rau, cu intelegerea faptului ca ala e un suflet pierdut. Asta simtea si Iisus cand a spus pe cruce „Iarta-i tata, ca nu stiu ce fac”.
m-am necajit la servici…am fost trasa la raspundere de o persoana care nu avea nici un drept sa faca asta si care nici macar nu a stat sa ma intrebe daca am facut sau nu un lucru;m-a acuzat direct ca nu l-am facut.si m-am suparat si am inceput sa plang (dupa incident nu de fata cu toata lumea,macar atat am reusit!).
mi-au spus niste persoane apropiate mie ca eu dau impresia unei persoane puternice si ca nu le vine sa creada ca m-am necajit din atata lucru, dar chiar m-am simtit….nu stiu….neascultata,nebagata in seama,o persoana fara nimic de spus de parca n-as fi avut dreptul sa zic nimic….si am plans…..si nu cred ca sunt o persoana puternica asa cum ma vad altii. cred ca ”puterea” asta pe care o vad altii in mine are a face cu faptul ca nu sunt o persoana firava,ca in sinea mea numai eu stiu ce e!
sper numai sa invat si eu din greselile altora,din ce nu-mi place la altii,ca stiu ca nici eu nu sunt perfecta,dar ma fac sa turbez avalansele de acuzatii nefondate si la care nu este permis dreptul la replica!(nu numai in cazul meu).
si culmea stiti care este?ca seful meu,persoana cea mai indreptatita sa ma traga la raspundere,m-ar fi ascultat.de fapt,nici macar nu m-ar fi acuzat de ceva!
acum poate am produs si eu o furtuna intr-un pahar cu apa si n-ar fi trebuit sa iau in seama lucrurile astea,nu stiu ce sa mai zic.poate ca ar trebui sa nu mai acord prea multa importanta acestui gen de lucruri dar cateodata chiar imi e greu sa nu le iau in seama.
eu nu am mai ajuns de mult la biserica din pacate,dar am inceput sa ma rog mult in sinea mea.merit sa fiu luata in seama de D-zeu???
Suparici
P.S. bogdan,ma refer la starea sufleteasca ce are ca consecinta (ca….cofonie scuze!) atitudinea cotidiana.
eu nu vreau sa fiu un om las,vreau sa am puterea sa-mi recunosc greselile atunci cand le fac.
si imi mai doresc foarte mult sa stiu cum sa vorbesc cu oamenii – sa stii sa vorbesti cu cei din jur e arta!eu cred ca si daca vrei sa faci o acuzatie conteaza modul in care o faci si tonul pe care o faci;daca vrei sa certi o persoana care a gresit mai bine o faci intr-un mod in care sa-i fie rusine de ceea ce a facut decat sa o faci intr-un mod in care sa-i vina sa te ia la suturi.
spuneti-mi voi,am vazut prea multe filme si imi doresc sa o lume care n-o sa fie niciodata asa cum cred eu ca ar trebui sa fie?
‘Neata
Hai sa-mi dau si eu cu parerea in cateva minute .
Ai auzit de „societate concurentiala” ?
Daa, acel tip de societate unde rezista economic cel mai competitiv – vezi tarile din vest de exemplu .
Dupa ’90 , si societatea romaneasca s-a trezit vrand nevrand in fata unuei situatii de genul asta , dar ea a gasit o metoda originala , mioritica am putea spune , de a supravietui .
Denigrarea .
Denigrarea de toate felurile, in toate modurile , pe la fata si pe la spate , prin gura si prin cur , incepand de la locul de munca si ajungand pana la prieteni .
Adica ?
Pai simplu ; nu trebuie sa fii mai bun decat ala , mai eficient, mai etc. ; e suficient numai sa dai la cap cum trebuie si unde trebuie pana cand dusmanu’ cade lat .
A cazut ?
Problema rezolvata .
…Si daca imediat dupa ’90 societatea romaneasca de acest tip avea inca dintisori de lapte – vorba lui Igalis – , ei bine, acum a facut niste colti ascutiti si zimtati , pe cateva randuri , asemanatori intru catva cu dintii de rechin – dinti pe care i-ai simtit si tu zilele trecute .
Nu-i nimic, nu mai fi suparata, o sa-ti treaca .
Ia-o ca pe ceva normal intr-o lume ca asta si nu ca pe ceva personal .
Unii gandesc asa : o denigrez sau il denigrez pe … cutare si cutare , iar cand o fi iarasi cu concedieri, n-o sa ajung eu pe lista neagra , ci ea sau el – adica „denigratii” , ‘telege-ti dvs .
Asta e un motiv – nu stiu daca nu ti-ai dat seama si tu – de ce unii stau unii la cafea si la tigara pe holuri in timpul lucrului ; ei bine, acolo se impartasesc „secretele ” .
Cand fi pe datelea afara , o sa vezi ca aia care stau pe holuri nu pleaca nicaieri .
Cine pleaca in schimb ?
Pai tocmai aia care in tot timpul asta si-au vazut de treaba lor , muncind ca prostii si ignorand „grupul ” .
De ce ?
Grupul stie foarte bine cine ii sunt membrii, adica cine e „in” si cine e „out ” ; cand se-ntalneste la tigara , in mod discret , de fiecare data face apelul ; iar cine e out la apelurile dintr-o zi da zicem , va fi out si din firma cu prima ocazie .
Va avea grija de asta .
Asa ca mai stai si tu pe coridoare , mai impartaseste si tu din secretele cu pricina, si n-o sa se mai ia nimeni de tine .
Nu uita nici o secunda ca traiesti in Romania , adica acolo unde
” barfa de coridor ” de la serviciu vine inaintea muncii .
made in mue
PS – fa-ti program , nu stiu cum , si du-te in mod regulat la biserica;
se vor schimba multe lucruri .
Igalis ,
Vroiam sa-ti zic de dimineata ceva da’ n-am avut timp .
De ce a fost alungat diavolul din Cer , de catre Dumnezeu ?
Pentru ca a vrut sa fie egalul Lui , egalul lui Dumnezeu .
De aia .
Mai departe, pastrand proportiile , ce se intampla acum ?
Pai se-ntampla ca, incepand cu anii ‘7o , un grup de femei din cateva tari a decis ca trebe’ sa fie egal cu barbatii .
Musai .
Femeile respective n-au mai vrut sa fie complementare cu ei , n-au mai vrut locul lor extrem de important pe care-l ocupau pana atunci si au decis ca trebuie sa devina „egale ” .
In curand, atitudinea asta s-a cristalizat in „miscarea feminista „, care a militat inca de la inceput pentru egalitate cu barbaatii.-(?) .. .
…
Adica daca a existat pana atunci un sistem bipolar sa-i zicem , care functiona optim , polarizat cu „+” si „-” , fetele au decis ca nu mai vor sa fie minusul in toata treaba asta si ca trebe’ sa devina plusu ‘ .
Ce-au obtinut pana la urma ?
Nimic , pentru ca nu aveau cum sa devina ceva ce nu puteau sa devina , dar au determinat totusi ceva .
Au determinat o diminuare foarte importanta a atractiei dintre barbati si femei – cei care s-au plimbat o vreme prin tarile unde feminismul e treaba veche , deja stiu la ce ma refer .
…
Ca sa existe atractie , e nevoie de AMBELE sarcini ; adica atat de aia pozitiva , cat si de a’ negativa .
Daca una dintre ele dispare, dispare si atractia dintre ele . Pfuuu .
Si femeile n-au reusit cum spuneam, sa devina „plus” , dar au reusit in schimb sa nu mai fie nici „minus” .
Asa ca a ramas un singur pol , o singura sarcina pozitiva stinghera , care nu mai e atras de sarcina nou creata , de sarcina neutra nou aparuta – nici n-ar avea cum .
Si ca sa vezi rolul femeii, astazi nu o sa-mi mai indeplinesc sarcina de a te scapa de apelativul cu care ai scris. Asta ca sa inveti singurel sa fii vigilent pe viitor.
Bine ca nu sunt feminista… mie imi place postura de blonda diafana care trebuie luata de mana ca sa traverseze strada, care intinde gratios banii sotului si il intreba cu naivitate „tati, mi-a dat bine restul?”, care se ofileste atunci cand cara o sacosa din piata, dar infloreste sub „povara” sacoselor de hartie frumos inscriptionate de la magazinele de imbracaminte… Nah… sunt si eu femeie! Bine ca nu am bani, ca m-as ingropa in cumparaturi. Acasa nu imi mai par la fel de frumoase, dar pe strada zburd ca un fluturas cu sacosele.
Nu am considerat niciodata ca femeia este egala barbatului. Nici ca femeia e capul familiei. Femeia trebuie sa fie gatul, ca sa intoarca capul cum vrea ea! 🙂 Scuzati cacofonia, dar a meritat de dragul continutului.
Berelabodega.
…
De la lipsa de atractie si pana la respingerea SI de catre barbati cat a mai fost ? Pai un pas , care s-a facut foarte repede .
( ma refer la tarile care se afla la V de Ungaria , unde miscarea „feminista” a inceput mai demult )
Urmarea ?
Incidenta uriasa a depresiilor grave si destramarea – aproape – a conceptului de familie , urmata de prabusirea natalitatii statistic vorbind .
Ha ha !
Bun .
Ce a-nceput sa se-ntample-n vest acum treizeci de ani , uite ca devine concret si aici ( suntem in urma cam cu treizeci- patruzeci de ani , corect ) .
Pai mai nou poti sa vezi si aici pe strada femeia „neutra” , atat de neutra ca nu mai stie sa faca NIMIC , mergand ca o umbra si mai intorcand capul din cand in cand , urmarita in treacat de niste barbati indiferenti si partial efeminati , care de mult nu mai cred in Ileana Cosanzeana .
Prin toata miscarea asta feminista de „emancipare ” , feministele au reusit sa se desfiinteze pe ele ca femei si n-au mai pus nimic in loc – n-au avut ce – iar efectul asta de unda se face simtit si acum .
Prin ce ?
Singurate generalizata , atat pentru ele cat si pentru barbati ( sau
ce-a mai ramas din ei ) , adica printr-o suferinta multipla .
A fost miscare feminista o miscare de inspiratie satanista ?
Da, a fost .
🙂 multumesc bogdan!
azi m-am convins ca vorba ”dupa fapta si rasplata” e cat se poate de adevarata!seful meu m-a bonusat,ceea ce inseamna ca imi fac treaba cum trebuie,nu?s-a gandit ca eu sa fiu prima dintre colegii mei care sa beneficieze de aceste bonusuri (nu sunt prea mari ca sa le imparta la toti si probabil ca isi trage si el partea lui,dar nu o sa ma plang ca nemultumitului i se ia darul) si motivele pe care mi le-a zis,motivele pt care imi da bonusul,sunt chiar obiective si pe cuvant ca nu ma laud!inseamna ca imi fac treaba cum trebuie 🙂
bogdan,nu-mi place sa stau pe coridoare si chiar ma feresc de cei care fac asta,ma retrag incet si in liniste cand se strang prea multi ”coridoristi” in jurul meu.nu ma simt bine cu toate persoanele si daca pot sa evit sa fiu implicata in discutii care duc la rautati gratuite o s-o fac mereu. nu sunt nici eu cea mai buna si corecta persoana,dar sunt leala celor pe care ii apreciez. aici la mine mi se pare mancatoria atat de mare!toti sunt prieteni in fata si pe la spate se musca de cur intre ei de zici ca nu e adevarat! asta nu imi place!sunt prietena cu cei pe care ii simt pe aceeasi lungime de unda cu mine si cu restul doar strictul necesar. acum sa nu intelegi ca sunt vreo salbatica ,socializez cu toata lumea,dar cu persoanele care ma dezgusta incerc sa nu am prea mult de-a face.
inca o chestie deranjanta mi se pare sa-ti fie puse vorbe in gura de catre altii!mi s-a intamplat si eram chiar de fata,asa ca bineinteles ca nu am tacut!
nu vreau sa ajung cum sunt altii si cum nu-mi place mie!ma sperie asta! nu vreau sa ajung o catza de oras! cu toate astea am imprumutat si eu ceva de la acest fel de oameni tocmai pt a razbi printre ei:putina falsitate si cordialitate prefacuta,ca altfel ajungeam fie in strada,fie la nebuni! asa,mai schimb si eu 2-3 vorbe de complezenta sa nu zica lumea ca vin din jungla,mai arunc un zambet fals si am terminat discutia!
din pacate daca nu pot sa imprumut putin din ei nu poate sa-mi fie bine.pacat,nu?
Impaunata zambareata(neprefacuta de data asta), fosta Suparici
He he ,
Lia, daca reusesti sa-ti pastrezi si serviciul si sa ramai si fata mare , trebe’ ca esti vicleana tare .
men at work
:d nu-i asa? inseamna ca sunt unsa macar cu o alifie daca nu cu toate :))
vulpea care a pacalit ursul
Buna seara,Ursuletilor…Se pare ca nu toti ati luat concediu…Care,cum mai are si cate-o belea de tras…Sper ca viata sa-mi rezerve mai mult noroc de acum incolo,sa nu mai trec nicicand,prin ceea ce a trecut Lia…Te inteleg f.bine,Draga Mea…E super in colectiv,daca ai norocul sa dai de acel colectiv unit si inimos…Eu am incercat in toate felurile oneste,sa rezist intre’hiene’,dar din pacate,suntem o natie,mult prea dificila,si pt.a ajunge’sus’…multe capete trebuie sa calci…Nu oricine ajunge in varful piramidei,in mod onest…Si fiecare isi trage turta pe partea lui…Mi-au placut f.mult cele scrise si de Igalis,dar si de Bogdan…Oameni Buni,cineva lipseste din trupa…L’Entranjer…o sa ma injure Bogdan,dar chiar ca-i simt lipsa…Pe unde o colinda?Sper ca in rest sunteti bine,sanatosi si rezistati caldurilor…V-am pupacit,si va doresc multa liniste in suflete si relaxare…Miha
…
Mihaela mama, chiar ma-ntrebam ce mai faci –
bine, tot nu mi-e foarte clar ce mai faci , dar daca ai mai scris si p-aici inseamna ca esti bine .
multe salutari
Sunt bine,Bogdane,tata…Sau cel putin,pot spune ca ma tarasc bine…M-am saturat de viata asta,dar alta n-am…Cand aud ce e in tara,ma consider norocoasa…Dar nici aici nu ai siguranta zilei de maine…Totul e total divers,dar politica se aseamana,chiar merg mana in mana,as putea spune… Munca pe care o prestez e umila,ajung la saturatie uneori,dar momentan,asta e…Va citesc tot timpul,Dragii Mei,dar nu am intelectul de a ma exprima…Dintotdeauna,am avut aceasta problema…Invat multe de la voi,si chiar sunt experiente pe care le-am trecut si eu…Asa imi trebuie daca nu am invatat carte…Imi plac raspunsurile date,si chiar ma amuz uneori…Va multumesc ca existati…Miha
Sunt şi eu pe aici, nu am mai scris, căci mă împart în o mie de direcţii (serviciu, traduceri, renovare casă). Îmi pare rău că Lia are neplăceri la muncă, ştiu exact prin ce trece. Dar cam aşa este peste tot, din păcate. Ideea e că toţi suntem oameni şi, cu bune şi cu rele, trebuie să ne înţelegem, cel puţin strictul necesar, cel care lasă loc de ‘bună ziua’. Însă am observat un lucru, cel puţin din punctul meu de vedere: dacă mă izolez (căci am şi eu perioade în care nu vreau să vorbesc cu nimeni, nu răspund la telefon – spre ‘disperarea’ prietenelor -) sunt irascibilă, sau, cum zicea naşa mea, ‘sălbatică’. Deci, elementul uman este extrem de important. Cel puţin, asta e perspectiva mea. Eu m-am cufundat în muncă, acuma cât rezist, rezist. Aşa răspund eu nedreptăţii şi nesimţirii. Lia, nu trebuie să ajungi ca alţii, mai bine să fii tu şi să ieşi în evidenţă, chiar dacă într-un mod inedit, decât să faci parte dintr-o masă amorfă cu spirit de turmă. E drept că nu trăim singuri, aşa că trebuie găsită o cale de mijloc. Vă pup pe toţi, aveţi grijă de voi şi să auzim de bine. LEXY
buna ziua igalis!
ce mai faci si cum iti mai merge? stau si ma intreb de unde ai atata putere sa treci si sa razbesti prin toate ?
raspunsul e simplu: te iubeste dumnezeu
sa stii ca am reusit in vara asta sa ajung la mormantul parintelui arsenie boca…
Heeei, draga mea Soir de Lune,
Ce mai faci tu? Esti bine? N-ai mai scris de mult timp… Ma bucur ca mai treci pe la noi!
Ma iubeste Dumnezeu, e drept, pe toti ne iubeste, dar si eu Il iubesc tare. E iubire impartasita!
Parintele Arsenie Boca face minuni si de dincolo de mormant. Simti ca te ajuta?
azi noapte am visat ca am gasit intr-o perna de-a nmea o papusa woodoo din paie cu o rochita rosie pe ea. eu a vrut s-o ard dar maica-mea a luat un vas de pamant si a zis ca o pune in vas,pune si pamant peste si o floare deasupra ca sa nu umble nimeni la ea.
Buna Igalis, buna Bogdan,
Am revenit cu o stare de spirit noua:)) Lucrurile s-au limpezit, cel putin pentru mine. Intotdeauna mi-am zis ca nimic nu e intamplator si iata ca ajutorul a venit ‘din eter’ si totusi a venit, ca de fiecare data. In periada in care ma straduiam sa inteleg ce mi se intampla, de ce ex-ul revine, imi cade in maini o carte pe care am ‘devorat-o’ pur si simplu, despre manupulatori in relatii amorose- tipologia lor – cum sa-i recunosti si sa incerci o contra-manupulare. Fratiilor- o recomand cu caldura!! Citind cartea si luminandu-ma am ajuns la concluzia ca ex-ul este un manipulator inrait- are mai mult de 80% din caracteristici. Ce m-a interesat intotdeauna- daca tipul asta de oamenii (cam 3% din populatie, dar eu cred ca-s mai multi!) sunt constienti de Raul pe care-l provoaca in ceilalti si daca se pot schimba? Raspunsul- sunt constienti si se nutresc cu ‘emotiile’ noastre pana la secaturea fortei noaste vitale ( una din replicile lor favorite ‘intr-o zi voi avea sufletul tau’), iar de schimbat (asta-i pt. Bogdan- nu, nici vorba).
In carte, scrisa bineanteles de o femeie, se dau si unele ‘tehnici’ de contra-manipulare. Am incercat sa le pun in aplicare cu el si a mers, deja mi-a confirmat tipologia lui si faptul ca eu am detinut, de data asta, controlul situatiei (si asta, Bogdan, nu pt. ca sunt o feminista!). Faptul ca a vazut ca nu-si mai poate folosi ‘puterea’ sub diferite forme, l-a determinat sa faca anumite gesturi care ‘nu se fac’ si oricum nu prin asa ceva ar fi putut obtine ceea ce doreste.Curios, dupa ce m-am luminat si am inceput sa fiu atenta si sa aplic ‘contra-manipularea’ tot interesul meu pt. el s-a evaporat si am ramas cu un gust amar si cu intrebarea, pe care cred ca toate femeile (nu feministele) si-au pus-o candva- Ce am gasit, prima data, la barbatul asta? Si intelegerea faptului de ce m-a ferit Dumnezeu, inca odata! Singurul mod de a scapa de influenta lor este sa te tii departe de ei. Victoria mea este ca acum si pot face acest lucru. Mare lectie cred ca am invatat- cred ca este vorba de discernamint, intuitie, incredere in sine, liber arbitru( sau nu?), iertare ( pentru el si pt. mine) si mai ales o usurare, parca am lasat in urma mea un bagaj infernal si inutil. Cred ca sunt pe drumul cel bun…Cu drag, Sirius
Pai fata draga,
Nu ne lasa asa entuziasmati in intuneric. Zi-ne titlul cartii si autoarea sa ne luminam si noi!
Ma bucur sa citesc un comment atat de punctual, intelept si cu happy ending cum e al tau. Bravo!!!
Deci… pisicuta i-a dat o ghiara pe ochi si l-a abandonat? Ai nevoie de soricei mai alerti, pe care sa nu-i fi ghicit autoarea unei carti… Ceva mai… fascinant. Poate o iubire autentica?
Pup cu drag si ma bucur pentru tine ca esti asa isteata!
Igalis
Lia ,
Eu am visat azi noapte ca ma plimbam cu liftul .
Era un lift cam defect cred , ca ma ducea de fiecare data in alt loc decat ala pe care i-l dadeam eu de la buton , si mai mergea si foarte repede – mda , inchipuie-ti ca mergi intr-un lift de formula 1 .
In final am ajuns la unii care stateau in cerc si mancau , si mi-am dat seama imediat ca erau aia de la echipa de-ntretinere .
Ei , ce zici de visu’ asta ?
Sirius,
Ma bucur ca s-a lamurit treaba pan’la urma si pan’la urma .
… Cred c-ar fi timpu’ sa-ti gasesti si tu un tip cumsecade , ce zici .
Dickie
Banc .
Intr-un compartiment de tren mai multe persoane , in special barbati .
La un moment dat , unu’ cu fatza asa , mai de taran din varfu’ muntelui , scoate un rebus si-ncepe sa dezlege cuvinte-ncrucisate .
Ala de langa el , cand a vazut ca omu’ nu prea le avea cu rebusurile , incearca sa-l ajute ; vezi ca acolo vine cutare cuvant , dincolo vine cutare cuvant , si tot asa .
Dupa cateva minute , isi cere scuze politicos si il roaga pe taran sa-l astepte un pic , dat fiind ca iese cinci minute pe coridor sa fumeze .
Dupa ce iese , aia din compartiment ii zic taranului :
– Prietene , ai grija , vezi ca asta e homosexual si vrea sa te futa .
Taranu’ ramane buimac .
-… Pe mine ??
– Da da , pe tine .
– Cum pe mine ???? … ?
– Da da prietene , ai auzit bine , pe tine .
– ?? @#@$#@$#@#$
Taranului nu-i venea sa creada .
La un moment dat , se lumineaza brusc la fatza .
– Aa , pe mine ? Poate-n cur !
[…]
Draga Igalis,
Am uitat ce e mai important – l-am rugat pe Dumnezeu sa limpezeasca El intr-un fel situatia, ca stie El mai bine si inca o data mi-a raspuns in felul Lui elegant, lasandu-ma sa cred ca eu am gasit raspunsul- pe care mi l-a trimis, ca de atatea ori, print-o carte sau prin aranjarea situatiei ‘ca de la sine’.
Uite, cartea se numeste ‘Les manipulateurs et l’amour’ de Isabelle Nazare- Aga. Eu am citit-o in franceza,nu stiu daca e tradusa in romaneste- (am uitat sa va spun dar eu sunt la 3000 km de voi- dar va iubesc:)).Ea descrie cele 30 de caracteristici, ca sa-i poti recunoste, din care sunt suficiente 14 ca sa sti ca ai de- a face cu un manipulator. Cartea este scrisa pe intelesul publicului larg, cu exemple concrete si sfaturi practice de contra-manipulare.
Cu el nici macar nu am fost ‘foarte’ rea- l-am lasat sa inteleaga ca i-am ‘demontat’ jocul (am cam schimbat pozitiile) si game over…dar si aici, vorba ta, am fost cam dezamagita… l-am crezut mai inteligent…Cu drag, Sirius( mai stralucitoare ca niciodata:))
Bon jurica!
Eu franceza nu o stiu deloc! Inteleg cate o propozitie, sporadic, doar pentru ca e limba latina si gasesc multe cuvinte asematoare romanei, italianei sau spaniolei… dar mai degraba deduc decat inteleg. O sa caut varianta romana sau engleza a cartii… poate am noroc.
Foarte frumos ca i-ai adus recunoasteri lui Dumnezeu. Adevar ai grait ca Dumnezeu ne face destepti. Si buni!
Nu ti-e dor de casa?
Pupam romanii din lumea larga!
Aici o pun si pe Mihaela din Italia si pe L’Etranger care, banuiesc ca e pe langa o granita cu Elvetia, dar nu stiu pe care parte…
P.S.
Am gasit cartea de cumparat. Costa 8 lei.
O puteti comanda aici: http://www.librarie.net/carti/21449/Manipulatorii-si-dragostea-cine-sunt-ei-cum-sa-ne-ferim
Doar ca… neavand-o pe stoc e de asteptat… Sper ca nu vine cand e prea tarziu… unii la balamuc, altii pe la cimitir… si altii cu panoplia plina de trofee! 🙂
Mai Bogdane, dar ce bancuri fine stii!!
Alt banc cu tarani.
Ghio si Ion in Gara de Nord, cautau casa de bilete. Cum nu prea stiau pe unde s-o apuce, s-au luat dupa un domn si au ajuns la casa de bilete casa I. Cumpara Domnul un bilet, astia cumpara doua.
– Ma Ghio, la clasa I trebe sa ne purtam ca domnii… hai dupa asta sa vedem cum se face.
Domnul se opreste si cumpara niste banane. Cumpara si ei. La un moment dat, in tren, domnul scoate banana si incepe sa o desfaca tacticios. Astia doi scot si ei cate o banana imitand cu atentie toate miscarile domnului. Musca domnul, musca si Ghio din babana, dar intre timp trenul intra intr-un tunel…
– Ioane, tu ai muscat ma?
– Nu.
– Nu musca ma ca orbesti!!!!
…
Sirius
Auzi darling , da’ tu locuiesti cumva in ocean ?
Igalis
Mai stiu d’astea, ooo mda , numai ca sunt asa de fine ca le zic numai la capu’ blocului – cu Bursucu’ s.a. –
popeye
Nu le spune aici, ca ti le cenzurez!
Banc pentru Bogdan:
Cica un tip se tot certa cu nevasta ca pleca la bere cu baietii. Se infurie femeia, cumpara bere si se pune cu coatele pe masa.
– Ia, hai acum nu mai pleci la terasa cu ratatii aia, bei acasa cu mine!
Desface omul berile, se pune si el cu coatele pe masa si incepe sa povesteasca:
– Bai, si cum iti spuneam, cand luptam eu in Vietnam…
– Cand ai fost tu in Vietnam mai mincinosule!?!
– Vezi? De-aia beau eu cu ratatii aia!
Hi,hi! 🙂
Igalis, ma bucur ca ai gasit cartea- iti da de gandit si te pune in ‘garda’.
Bineanteles ca mi dor de acasa, de ‘energia’, de locurile faine… dar nu pot sa vin in vara asta, poate mai spre toamna…
Bogdan- mi-ar place sa locuiesc mai spre ocean….bancurile sunt super…cred ca nevasta-ta are noroc cu tine…sau tu cu ea:)))
Sirius
El cu ea, te asigur! E o tipa faina, dar nu se lauda cu ea la noi.
Aici e cu „fetele la bere” si ne povesteste ce facea el cand lupta in Vietnam…
bogdan si cum era senzatia in liftul F1?
vreau sa ma duc la iasi in concediu.ati fost pe acolo?eu n-am mai fost pana acum.ce obiective turistice imi recomandati?in afara de Mitropolia cu moastele Sf. Parascheva,ca acolo in mod sigur vreau sa ajung!
Igalis ,
Bine am inteles , o sa ti le zic numai tie .
Lia
Fii atenta , in Iasi e o terasa misto in centru – in spatele Hotelului Continental .
… Sau ca sa-ti fie mai usor , vezi ca e la cateva minute de
Catedrala Mitropolitana , sau de
Biserica „Trei Ierarhi „, sau de
Palatul Culturii , sau de
Palatul Roznovanu , sau de
Manastirea Golia .
Mda.
De la oricare din astea , ajungi la terasa in trei minute . Daca te ratacesti mai intreaba si tu pe cineva , toata lumea o stie .
O gasesti tu .
Are niste umbrele verzi .
…
Aa, si cu liftul din vis , ca m-ai intrebat .
Pai cand o lua-n sus , cand o lua-n jos … cand o lua-n sus , cand o lua-n jos …si tot asa .
Se oprea brusc , pornea brusc …
La un moment dat , parc-a luat-o si la stanga .
Crede-ma ca nici nu mai stiu prea bine , ajunsesem complet buimac .
Bine ca m-am intanit pan’la urma cu oamenii aia care mancau .
chrysler building
Buna,Ursuletilor…Nu am timp sa va scriu acum,dar va pupacesc pe toti,si va iubesc de nu se poate…A-ti schimbat cursul zilei de azi…Pacat ca nu am unde sa aud cate-un banc,dar in schimb am ras juma’de ora,de bancurile scrise de voi…Va multumesc din suflet…Nici ca se putea o trupa mai reusita ca asta…Va doresc O Zi Buna si Toata Lumea Sa Traiasca,Numai Noi Sa Nu Murim…Multumiri din suflet,gazdei noastre…si multumiri asemenea,pt.carte,lui Sirius…Miha
Salutare oameni buni…
Ve multumesc pentru gandurile bune, sper ca sunteti bine cu totii 🙂
Va trimit acum ceva care sper sa ne faca pe toti mai… „responsabili”:
” O, om! ”
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta, în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus … în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă; vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt .. cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cîntec, versul tău
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale; calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă … viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om ! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita … Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seamă.
(Sf Ioan Iacob Hozevitul) PS: Unii spun ca ar fi vorba de alt autor!
Ok…acum va invit la o calatorie relaxanta (doar daca ati citit poezia):
http://www.dailymotion.com/video/xjygxh_wonderful-chill-out-music-elmara-native-american-hd_creation
@Miha, pentru hobby-ul tau „neobisnuit”…iti trimit o voce sarbeasca :
Toate cele bune
L’Etranger (StrainuL)
Buna Seara…Ursuletilor…Mai rezistati caldurii,sau ati plecat deja la mare…?Bun Venit lui L’Entranger!…Chiar iti simteam lipsa…Eu,cel putin…Si pe drept cuvant,chiar ca TU esti special,STRAINE…De ce,STRAINE…?Eu nu mi-am gasit inca locul,si dintotdeauna,m-am simtit neanteleasa,dar mai sper…inca…Dar TU…?Misterul in care te-ai invaluit,ne spune’ceva’…Sar si eu,ca Bogdan…Ce e in sufletul tau,…Prietene…?E totul super ceea ce ne-ai postat…Am citit fara sa respir…E MARE LUCRU SA FII’OM’…Si mai ales iti multumesc pt.gandul tau,curat…De ce’neobisnuit’…?Se spune ca unde suferi,iti ramane o parte din tine…Si eu,ca o ratacitoare,imi las particele de suflet,pe unde trec…Draga Mea Igalis,iti multumesc pt.gandul tau la mine…Cand ma rog,o fac pt.toti strainii si’ratacitii lumii’,dar nici pe voi nu va uit…Sa aveti liniste in suflete,si in casa…si sa aveti puterea de a face bucurii din suflet celor dragi…Multumiri din suflet pt.imagini,si muzica relaxanta…’ELMIRA’ m-a lasat fara cuvinte…V-am pupacit si va doresc numai bine,tuturor…Miha
Tare va mai iubesc eu pe voi! Miha, si cu tine vorbesc acum! Chiar daca nu ti-am raspuns la mesaje, te citesc si te iubesc.
L’Etranger, aproape ca sunt sigura ca esti fata (femeie). Prea ai profunzime!
Tare fain ne-ai trimis. Acea „poezie” am citit-o cu vreo 5 ani in urma intr-o carticica miiiica, pe care o avea o prietena in portmoneu. Mi-a placut enorm, mai ales ca eu vorbesc cu oamenii si mereu am avut teama ca as putea sa ii indrum gresit. I-am spus prietenei ca atunci cand o sa am timp o sa o copiez, dar apoi s-a asternut uitarea. Dupa mai mult timp, am intrebat-o daca o mai are, dar ea nu si-a mai adus aminte despre ce vorbesc. S-a scarpinat in portmoneu dar nu o mai avea. Asa ca am ramas cu regretul unui text de valoare pierdut. Azi am avut o mare bucurie sa il regasesc aici, de la tine! O fi intamplator? Nu cred. Chiar nu cred!
Mai da-ne cate un cadouţ, ne fac tare bine la suflet.
Multumim!
L’etranger, superba poezioara si profunda tare. Mi-a placut enorm! Si, precum zice Gabriela, sigur esti femeie!
SARUTMANA!…Ma iubeste si pe mine cineva… Cand nu am bani,nu ma vrea nime’…De aia m-am lipicit de voi…Si eu va iubesc,Ursuletilor…De ce credeti ca L’Entranjer e’fata’…?De ce eu am certitudinea ca e’baiat’…?Se semneaza’Strainul’,a ramas in mister,il simt singur si f.profund,ca persoana…Si barbatii(unii),sunt deosebiti si plini de finete…Ce zici,Bogdane,tata…?Nu ar fi rau,intre atatea’Ursulete’,sa fie si cate un’Ursulet’in plus…Ce ziceti?Multi Pupici din aia mici…Miha
Aa, sal’t !
Mihaela ,
Pai asa e, n-fi rau, numa’ ca „Strainul ” inca nu sa decis ce e – barbat sau femeie .
… Si cred ca n-ar fi prea elegant din partea noastra sa-ncepem cu presupunerile in ce-l(o) priveste , atata vreme cat ar putea sa ne zica foarte simplu dac-ar vrea ce-i cu el (sau ea) si dup-aia sa dea buf un enter .
Persoana de care vorbim are niste motive sa ramana ascunsa , asta e , acceptam sau nu .
O fi Brigitte Nielsen .
Oau !
…
Tot eu .
Vroiam sa va mai zic ceva, ceva despre bloguri , ceva clar si evident dar care totusi trebuie subliniat .
Ceva ce cred c-ar fi trebuit zis mai demult , fie de mine fie de altcineva .
Ia sa vedem .
De ce intra oamenii pe bloguri ?
Pai oamenii intra pe bloguri din nevoia naturala si fireasca de comunicare , o comunicare tot mai greu de realizat in viata „normala” in care evolueaza fizic , si asta fie din cauza singuratatii lucii in care traiesc , fie datorita timiditatii, fie din cauza lipsei de incredere sau de deschidere pe care o percep in jurul lor , fie datorita lipsei de
„reactie” si indiferentei de care se lovesc la tot pasul, etc etc .
incerc sa revin un pic mai incolo –
Bun.
Si asta e valabil pentru toate blogurile , toate sunt privite ca o alternativa la comunicarea „normala ” , care in viata reala s-a subtiat atat de tare .
Si daca ne uitam un pic mai atent , o sa vedem ca blogurile mai au un numitor comun ; oamenii vin, saluta , intra pe ele , incearca sa scrie ceva , stau o vreme si dupa aia pleaca brusc , asa cum au venit.
Sa restrangem putin lucrurile si si sa ne gandim la blogul pe care suntem acum .
Isi mai aminteste cineva de oamenii care scriau aici urma cu un an sau doi ?
Nu conteaza ca erau cu numele lor adevarate sau cu pseudonime , ei au fost aici , s-au aflat aici , cautand cu totii CEVA .
…Cautau comunicarea aia de care avem cu totii atata nevoie , sau mai pe ruseste cautau caldura aia sufleteasca pe care ne-o dorim
atat de tare cu totii ..
…
Au gasit-o ?.
Pai nu prea , ca d-aia au si plecat .
De fapt nu au plecat , ca mai degnumairaba au disparut PUF .
Parca s-ar fi sinucis .
Am recitit si eu ce-am scris aici , atat eu ( numai prostii ) , cat si ceilalti .
Impresia generala pe care o am e limbaj „de lemn” , parc-ar fi o stenograma de la conferintele psd-ului .
Un limbaj rece si indiferent , menit mai mult sa ne ascunda decat sa ne dezvaluie
adica un fel de desert emotional .
Singura persoana onesta de aici mi se pare Mihaela , pe care da , mi-ar placea foarte mult sa o am prietena – ea are un suflet atat de frumos , incat nu incearca sa si-l ascunda ; n-ar avea de ce .
In rest, toti incercam sa ne dam cu parerea si sa parem mai destepti decat suntem , ca si cum am avea de castigat ceva din asta .
Discutam de religie , de biserica , si tocmai ce e mai important neglijam ; -?- exact , sufletul nostru , aia neglijam !!
Ei, o mai dam pe titiramba din cand in cand , cand limbajul devine prea arid -… da’ tot o pacaleala e si asta .
Uitati-va la Mihaela si invatati de la ea – cu mine-n frunte , o da –
Uitati-va cat de usor se exprima , cat de natural comunica , in timp ce dupa noi astilalti ar trebui sa stea o femeie de serviciu in permanenta care sa adune rumegusu’ care ne cade din gura cand incercam sa mai zicem ceva ( din degete , rectific ) .
Cat de urati sufleteste ne simtim noi oare , de incercam sa ne ascundem tot timpul si nu vorbim niciodata despre NOI ?
Astia de aici de pe blog da’ si mai departe asa , toti romanii in general ?
Ce-avem bai , frate ?
Hai sa ma bag tot eu in discutia asta tepoasa cu Bogdan…
Stii de ce intra oamenii pe bloguri? Pentru ca e mai la indemana sa vorbesti de acasa cu cineva dintr-un colt indepartat de lume, tara sau oras decat sa te imbraci frumos si sa te duci pana acolo. E mai comod.
Stii de ce oamenii intra o vreme zilnic pe aceleasi bloguri? Pentru ca cineva acolo ii asculta fara sa ii intrerupa (cum nu se intampla in adunarile fizice).
Stii de ce dispar dupa o vreme? Pentru ca nimic interesant nu se mai discuta. Aici ma simt tare vinovata. Nu am mai schimbat de foarte mult timp topicul. Dar sa stii ca asta pregatesc acum, un subiect legat de adictii. Cineva se plangea de curand la alt topic de faptul ca acasa are un iad in care este implicat si copilul, din cauza unui sot violent, dependent de bautura. Nu stiu ce sa ii raspund, nu stiu cum sa o ajut. Tocmai de aceea am cumparat o carte care trateaza astfel de probleme: dependeta de alcool, de jocuri de noroc, de retele de socializare, de jocuri pe computer…
Sa mai stii, draga Bogdan, ca si ziua mea are tot 24 de ore si incerc sa ma impart eficient intre job, alt job, cursul de BLS, ALS, cele 3 garzi a cate 8 ore pe luna ca voluntar la serviciul de ambulante, scoala care se apropie cu efortul unei licente in cap de an scolar, pictura si lectura. A, sa adaug si programul de vizionari de filme cu sotul, pe care de multe ori il frustrez dandu-l la o parte de la computer ca sa va citesc pe voi si sa va raspund. Acum, spre exemplu, sta langa mine si mangaie pisicul asteptand sa ma ridic de la taste ca sa isi poate viziona filmul in continuare. Intelegi?
Daca limbajul ti se pare de lemn… iar ma simt vinovata, dar altul nu am. Si eu o iubesc pe Mihaela pentru autenticitatea ei. Are un suflet tare frumos! Numai ca eu nu pot fi mai autentica decat vezi. Unele lucruri nu le pot expune aici, sunt prea intime si deloc ale trecutului, poate asta ti se pare falsitate… Alt fals… nu stiu sa fi exprimat pe aici. Am incercat sa fiu cat se poate de autentica si deschisa cu voi. Mai mult de atat… nu se poate.
Tu de ce nu lansezi teme asa cum ti-ar placea sa le vezi scrise, adica autentic?
Imi pare rau ca esti suparat. Hai sa ne impacam!
Cu drag,
Igalis
Buna Seara,Ursuleti…S-au produs miscari pe blog,si imi fac o deosebita placere…Nu pt.faptul ca m-am simtit complementata,SARUTMANA,Bogdane,tata…ci pt.faptul ca am simtit multe adevaruri…Desi sunt comunicativa,nu am reusit sa-mi fac prieteni,aici…Si va spun si de ce…Suntem o rasa de cea mai joasa speta…Si ma rog la Dumnezeu,de fiecare data,cand cunosc anumite specimene,sa ma ierte…daca ma tin la distanta…Chiar asa,de ce noi,romanii,ne dam dupa cum bate vantul,si ne compromitem la orice,pt.a fi mai presus de celalalt…?De ce dam o ochiata,in curtea vecinului,cand nu suntem in stare sa ne vedem gunoiul din curtea noastra…?Desi computerul mi l-am dorit de pe cand aveam 30 de ani,uite ca de-abia la 40…,mi l-am permis…Si stiti de ce…?Pt.ca am crezut in rasa umana,mi-am ajutat aproapele,si mi-am dat sufletul pt.familia mea…Nu imi pare,ca Dumnezeu ma iubeste,si imi va da din alta parte,dar anii trec,acel CEVA…ce ne dorim cu totii,nu l-am gasit…Nevoia de comunicare vine din interior,dar probabil,in timp,intervine indiferenta…Fiecare isi duce crucea lui,si isi gaseste alte modalitati de a comunica…Prin scris,iti dezvalui interiorul…Un bun psiholog isi poate da cu parerea…Si probabil in viata de zi cu zi,nu iti mai arde sa te asezi la computer,si sa mai bagi in seama,tot ce se scrie…Eu pierd pt.sinceritatea si felul meu de a fi,si am pierdut tot timpul…Dar ma incapatanez sa cred,inca,in valori,in acel’CEVA’…ce nu poate fi cumparat,sau vandut…Goana dupa capatuiala,ne face sa devenim’haini’,si de’neanteles’…Si sa fim dati la o parte,de cei care sau realizat…Dar de fapt,cu ce ramanem…?Sau ce luam cu noi…?Toti ne ducem in acelasi loc…Si imi vine in minte,melodia lui DRAGAN MUNTEAN…Iertat fie,acolo unde e…’TOTI CU-O MOARTE/NI-S DATORI’…Nu va intristati,’VIATA E FRUMOASA’…Pt.cine are noroc,si stie sa o traiasca…’PRIETENII’…te lovesc acolo unde esti mai slab,asa ca,tineti-va aproape,’DUSMANII’…Si cum nu mi-a mai ramas nimic bun in viata de facut,decat sa comunic cu voi,in spatele randurilor,risc si de aceasta data,sa nu fiu inlaturata…Invat sa plang si sa rad in acelasi timp,si sa traiesc prin persoane cu care comunic,dar nu le cunosc…De ce suferim…?Pt.ca Dumnezeu,ai da suferinta celui pe care il iubeste…Cum sa nu accept’PRIETENIA’…unui suflet curat si deschis,cand lumea e plina de minciuna si prefacatorie…Chiar imi doresc sa ma apropii de suflete nobile…Va scriu tuturor…Mai ales celor tristi si singuri…’SINGURATATEA PRODUCE GENII SAU NEBUNI’…VA IUBESC PE TOTI ACEI CE A-TI RAMAS SINCERI SI CUMPATATI…Cu drag de voi,Miha
Igalis , Mihaela
Inchipuiti-va ca a-ti crescut intr-o familie unde nu se discuta mai nimic , in afara de ce meciuri mai are Steaua in campionat – cred ca si de asta nu-mi place fotbalu’ – si de cat o mai trai Ceausescu .
Aveti 7 ani , cresteti , lumea incepe sa vi se pare ceva interesant , aveti intrebari si … aa, uite-l pe tati .
Tati, cum e asta , sau aia ?
Si tati zambeste, balmajeste ceva acolo si-ti intoarce spatele .
Ramai singur , te uiti dupa el si te-ntrebi ce i-ai facut rau de l-ai suparat – adica alte intrebari care apar .
Si intrebarile astea se tot aduna , si-ncepi sa-ti doresti sa cunosti oameni care sa-ti poata raspunde la ele ; incepi cu cei de varsta ta , care au si ei la randul lor intrebarile lor , dar tot e ceva .
Umbland impreuna , anumite raspunsuri incep sa transpara asa , ca prin ceata , iar ei devin treptat treptat prietenii tai .
Pe la 15 ani esti la fel de curios , ai o gramada de intrebari de pus , dar se-ntampla ceva .
Comunicarea nu mai e la fel . S-a schimbat , la fel ca si lumea din jurul tau , si are ceva ascuns , ceva de „miutza „, unde fiecare ascunde mingea de celalalt .
O parte din tine incepe sa creada cumva ca oamenii simt una si zic alta , si alta parte vine si zice da, asa e , si daca vrei sa nu ramai „singur” trebuie sa faci si tu la fel . Doar e atat de simplu, e un fel de joc si atat .
In timpul asta , sufletul se retrage cumva in sine si asteapta , asteapta , pana intr-o zi cand se satura si se pune pe urlat ” baai, idiotule , eu am nevoie de prieteni !! „.
Daa, bine bine , dar de unde sa-i iei ?
Te uiti in stanga, te uiti in dreapta , nimeni . Nu mai e nimeni , au plecat toti , ai deja 20 de ani .
Aa, da , ai o prietena pe care o iubesti , numai ca e cam prefacuta si inchisa fata de tine , desi ea e convinsa ca nu ti-ai dat seama de asta . Nu-i nimic , asa e lumea , asa sunt toate fetele , mergi mai departe si asta e , doar n-o sa-ti plangi acum de mila .
N-ai decat sa citesti daca vrei, sunt o gramada de carti .
Acum ai 25 de ani, deja sufletul tau s-a obisnuit oarecum cu singuratatea , ai reusit sa treci si pe langa o depresie fara sa te-nhate prea rau , si esti convins in continuare ca exista undeva – nu stii unde dar exista – niste oameni care , la fel cum ii cauti tu pe ei , te cauta si ei pe tine .
Si mai intelegi ceva ; ca daca o fi sa va-ntalniti undeva , ca sa va puteti recunoaste , trebuie sa fiti sinceri .
Nu merge cu ia-ti-o tie , da-mi-o mie .
Nu nu .
Jos tricourile si privirea-nainte .
Asta inseamna incredere, de aici incepe comunicarea si mai departe prietenia .
Altfel … altfel nu e decat prefacatorie romaneasca cum zice Mihaela , adica ceva nashpa rau , care nu aduce decat o mare singuratate romaneasca si depresii .
Asa ca daca ni se mai acorda o sansa de a ne regasi , ar fi bine sa n-o risipim –
” a-ti ” de la-nceput = ” ati ” , scuzele de rigoare
… bine , tot tractorist raman
Buna,Ursuletilor…Esti un scump,Bogdane,Tata…Fericirea incepe de copii…Si ne punem atatea intrebari,si da…Nu ne da nimeni cate un raspuns…Asa,cat de cat vag…Si traim dand din umeri,poate in timp gasim raspunsuri,dar nu sunt cele pe care le asteptam…Asculta GHITA MUNTEANU…Un asemenea om,se naste o data la o mie de ani…Poate gasesti acum raspunsuri la intrebari…Si surasul unui copil,e un raspuns…Aseara cand va scriam,simteam nevoia avida de a urla…’AM NEVOIE DE PRIETENI’…De acei prieteni cu care imparti sandvich-ul si cafeaua,care sunt langa tine cand ai nevoie,si te fac sa surazi cand lumea iti cade in cap…Si eu ai caut,Dragul Meu Prieten…dar se pare ca totul merge de-a busilea,si fiecare se agita pt.el…Forza…In viata de zi cu zi,nu ne mai facem timp sa-i ascultam pe ceilalti…Incerc sa-mi ridic moralul ascultand muzica sau sa intreprind ceva placut…Dau hrana sufletului…Tocmai am sa merg sa-mi clatesc ochii prin magazine,ratacind in cautare de afectiune,de persoane placute si frumoase interior…Va pupacesc pe toti,cu drag,si va doresc o zi plina si bogata de simtiri interioare…Miha
Mihaela ,
Buna Dimineata
Ai vazut ce zicea parintele Tadei la un moment dat – in filmul pe
care l-a pus L’etranger – ?
Ca tot ce se-ntamlpla se-ntampla cu voia lui Dumnezeu , ca omul ca fiinta nu are nici o putere si ca el , Tadei adica , de mai mult timp a renuntat sa-si mai faca vreo problema si vreo grija referitoare la ce-o sa se-ntample cu el in viitor .
Daca iti faci probleme iti faci degeaba , mai spune el , ca oricum se-ntampla tot ce vrea Dumnezeu sa se-ntample .
Uite, si eu parca am simtit din cand in cand asa ceva , numai ca n-am avut puterea sa afirm atat de clar asemenea lucruri .
Pentru ca daca ar fi intr-adevar asa , inseamna ca tot ce se-ntampla cu vietile noastre este stabilit deja dinainte si ca „liberul arbitru ” de care ne place atat de mult sa vorbim in realitate nu exista .
Bun , dar daca e intr-adevar E ASA ?
Daca parintele Tadei are dreptate cand zice ca lucrurile se-ntampla numai si numai dupa cum vrea Dumnezeu ? Hm ?
(… Si daca ma-ntreba cineva pe mine , eu unul cred ca da, ARE .)
Ce zici de treaba asta ?
…
Ti-ai cumparat ieri ceva cand ai iesit la plimbare ?
Vroiam sa te-ntreb mai demult ; care sunt preturile la sapunurile de toaleata – sau de fata , ha ha – pe la voi prin magazine , ai idee ?
Vorbesc de sapunurile uzuale de acolo .
Atat .
O zi buna buna buna !
Pa . Ciao .
Buna Dimineata,Dragul Meu Prieten…La mine acum e dimineata…!!!Sunt o dormiliona…Cand nu muncesc,in linistea diminetii,imi gasesc odihna,si ziua o petrec divers,odihnita…Multumesc pt.gandul tau la mine…De sapunuri,zici…?Ha…Ha…Ha…Eu folosesc Dove,de cativa ani,si normal dau ocheate cand sunt oferte,si i-au mai multe in acest caz=0,75 centezimi/buc…Dar fiindca acum m-am italianizat,folosesc Dove-sapun lichid…Buf…Cand nu merg la biserica(fiindca nu imi place preotul),imi caut sa citesc acasa ceea ce am nevoie,si da,sunt de acord cu tine,si cred tot ceea ce imi ajunge la inima,dar din pacate viata’noastra’de zi cu zi,e total diversa,de ceea ce preotii ne invata…E adevarat ca fiecare are soarta lui,si fiecare e dator sa-si duca crucea,dar iti dezvalui un secret…de cand v-am gasit pe voi,tind sa cred din ce in ce mai mult(a recunoscut si mama mea,ca de copila,in fam.lor se intampla’ceva’),ca’cineva’se ocupa in continuare si de noi…Si iti si scriu de ce…Eram copil cand parintii mei s-au despartit…aveam umpic peste 12 ani,si m-ai aveam 2 frati de care ma ocupam eu…Lumea mi-a cazut in cap,pt.ca eram atasata de tatal meu,si ceea ce am suportat f.greu,ca a doua zi era’Mihail si Gavriil’…De abia acum,am reusit cat de cat sa trec peste anumite zile,cand tatal meu era prezent…Mama a fost un comandant,si tremuram numai cand ramanea ceva nefacut,si stiam ca le’fur’…Totul a trecut,si nu am avut impresia ca am fost copil vreodata,in afara de’fugile’de acasa,de fotball in spatele blocului,de risca ce-o jucam cu baietii,si handball-ul dupa care eram innebunita…Si sa-ti scriu de ce sunt sigura,ca’cineva’si-a bagat coada…A doua zi,dupa plecarea tatalui meu,a venit’alt tata’,caruia am fost obligata sa-i fac toate voile,si sa nu-i ies din cuvant…Fiindca nu am am fost un’copil bun’…sau gandit sa ma trimita la tata…Acolo,am avut cat de cat afectiunea tatalui meu,dar s-a nascut un alt frate,din partea mamei,si fiindu-mi mila de mama mea,m-am intors…Au urmat ani grei,pana cand,mi-am schimbat profilul scolii,si m-am dus la camin…Dupa terminarea liceului,am muncit pe santier,cot la cot cu barbatii,iar dupa,a urmat revolutia…Ai ajutam mereu pe ai mei,cum o fac si in prezent,dar dupa somaj,saturand-ma de’slugareala’,m-am dus in orasul unde se stabilise tatal meu,sa-mi gasesc servici…Acolo aveam alta’mama’…Perioade cu probleme,ca o incurcam,si cand am descoperit ce invartea,i-am zis tatalui meu,si mi-am facut bagajele…Cea care a plecat a fost ea,dar eu traiam in chinuri,si cea a lasat in urma,m-a afectat pe mine…La mama mea se petreaceau lucruri si mai urate,pt.ca sotia presupusului meu’tata’,se ocupa de cand lumea cu prostii…In timpul somajului,am lucrat in comert,si unde ma prindea,aceasta nevasta ranita,a presupusului meu’tata’,imi facea probleme…Nu credeam in’facaturi’,sau mai bine zis am refuzat mereu sa cred in asa ceva,dar acum,cand v-am gasit pe voi,si am citit tot ce a-ti postat pe blog,CRED…Cealalta’mama’,se ocupa si ea cu asa ceva,caci primeam tot timpul scrisori adresate mie,cu tot ceea ce imi dorea…Eu nu le-am facut rau,niciuneia,dar uite ca ce mi-au urat ele,s-a implinit…Sunt singura ca un caine,muncesc dar nu ma aleg cu nimic,sufar si imi vine sa urlu la cer…si sa intreb…?ce-am facut de sunt pedepsita,asa?Ma rog si plang,sa am puterea sa desfac,ceea ce au facut oameni rai,cu inimi de piatra…Cred in Dumnezeu,el e unicul care ma tine in picioare,si cred in rugaciune si in slujbele facute de preoti adevarati…Imi doresc sa ajung in tara,si sa merg in manastiri sa descopar adevarul…La multe intrebari,puse in decursul anilor…Tot ce m-am chinuit sa fac,a fost in zadar,caci cu un moment inainte de a se rezolva,s-a stricat totul…Sper,Dragul Meu Prieten,sa nu-ti para a spovedanie,ceea ce am scris…Sunt credincioasa,si numai credinta m-a tinut sa ajung aici…Dar sunt constienta ca exista asa ceva,si nimic nu ma mai poate opri din drum…Fiecare are soarta lui,dar cand ala cu coarne isi baga coada,e necesar sa fii foarte puternic,sa-i rezisti…Viata in afara bisericii,e diversa total,si ar trebui sa fii precum un cal,sa privesti numai inainte,si sa mergi pe cararile Domnului…Sunt de acord,dar nu e deloc usor,cand crucea o duci fiind a ta,dar cand se mai agata si altii de ea,e f.grea de dus…Acum ai inteles de ce imi doresc sa scriu macar o carte…?Nu mi-ar ajunge,sa scriu tot ceea ce simt,dar poate as inmuia inimi de piatra,si le-as face sa le fie teama de Dumnezeu,sa faca sau sa gandeasca rau,cuiva…Am citit in aceasta perioada,tot ceea ce a-ti postat pe blog…Si ai pup manusitele lui Igalis,pt.tot ceea ce a scris…E o persoana speciala si curajoasa…Toata stima…Acum te las,Dragul Meu Prieten,si daca nu te-am plictisit,sper sa mai revii…Cu drag de voi,Miha
Draga Miha,
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai adresat, nu e ca sunt mandra, dar ma bucur tare sa vad ca ajuta acele cuvinte.
Ai avut o viata tare sucita si grea, merita sa scrii despre ea. Daca te gandesti sa iti faci un blog unde sa impartasesti si cu altii te ajut, dar trebuie sa promiti ca nu ne parasesti (asa cum a facut Maria Bogdana dupa ce am ajutat-o sa isi faca blog personal). Bine?
Va rog pe toti sa ma iertati ca nu am timp sa va raspund. De citit citesc tot, dar nu am timp sa va scriu. Ieri mi-a murit bunicul si in noaptea asta plec in Ardeal la el. Maine e inmormantarea. Eu si bunicul am avut intotdeauna discutii extrem de interesante legate de experientele noastre cu cei de dincolo de moarte, asa ca acest deces nu e o stare funerara normala, cu bocete si tanguieli … Amandoi stim ca dincolo e adevarata viata, deci… nu suntem tristi. Iubirea si respectul merg mai departe. Ma duc doar sa imi scot palaria in fata acelui trup care a gazduit un mare suflet.
Va pup si vorbim cand ma intorc.
Cu drag,
Igalis
Buna,Draga Mea Igalis…’CONDOLEANTELE MELE,SINCERE’…Pot spune,ca a plecat’UN GRANDE UOMO’…Dupa cele scrise de tine,de bunicul tau…Si eu l-am iubit tare mult,pe cel din partea mamei,si inainte de’a pleca’,am fost unica care am simtit ca s-a dus,avand nevoia disperata de a ma imbraca in negru…Chiar inainte de ziua mea…Pe cei buni,Dumnezeu ai ia devreme,iar pe cei rai,ai lasa sa traiasca precum ciorile…In privinta blogului,stai linistita,nici nu ma gandesc sa te las si nici sa-mi fac eu asa ceva…Maria-Bogdana este din Ieselnita,un sat apropiat de Orsova,orasul’tragediilor’mele…Dar stai linistita,eu ma simt bine cu o gazda precum esti tu…Cine vrea si te poate intelege,bine,cine nu,sa dovedeasca mai mult…Iti trimit o imbratisare plina de liniste,si fa tot posibilul sa fii tare..Cu drag de tine,Miha.
Simţeam eu că ceva nu e în ordine…zodiile astea de apă au o telepatie extraordinară. ‘Condoleanţe’ mi se pare un cuvânt sec, dar sunt alături de tine, ştiu exact prin ce treci. Şi eu l-am pierdut pe cel din partea mamei şi am suferit enorm. Încă doare, după atâţia ani. Sunt convinsă că DINCOLO e o lume mai bună ca aici. Dacă nu aş crede asta, aş fi pierdută. Să fii puternică şi dacă te pot ajuta cu ceva, să-mi spui. Te pup şi vorbim când te linişteşti. Alexandra
Condoleante, imi pare rau de pierderea ta.Te imbratisez.
Draga Igalis,
Condoleantele mele. Imi pare rau ca treci prin astfel de momente, stiu cum e sa pierzi pe cineva drag…Gandeste-te ca va fi in continuare alaturi de tine. Te imbratisez cu drag.Sirius
Buna Seara,Ursuletilor…Ce se intampla cu voi…?Sunteti bine?Multa liniste va doresc…Mi-as dori atat de mult sa va fiu alaturi sufleteste,atat in momentele grele…cat si in cele placute…E foarte importanta comunicarea…Chiar si cu persoane pe care nu le cunosti…Va doresc numai bine,tuturor…Multi pupici din aia mici…Miha
Draga Miha,
Acu’ o ora am ajuns si eu acasa dupa o zi de filmare pentru o reclama. Sunt obosita, dar foarte bucuroasa ca am prestat in asa fel incat sa imi merit plata. Cand il auzi pe regizor ca striga „es fantastico!” la o scena pe care o filmezi, simti ca iti cresc aripi! Iti da energie pentru inca 6 ore de flmare! Ma simt minunat de obosita cu folos.
Trebuie sa marturisesc ca, de fiecare data cand Dumnezeu imi „baga in traista” cate o reclama, Il rog sa imi dea si puterea sa merit banii, sa ma ajute sa ii satisfac pe oamenii care ma platesc, prin munca eficient prestata.
Iata asta e a doua reclama pe care o filmez in ultima saptamana, de la care plec cu DARUL CERUT de la Dumnezeu. Rugaciunea e fantastica!!!
Mai mult decat atat, am reusit sa ii determin pe unii dintre multii oameni angrenati in acest tip de munca sa se opreasca o secunda din alergatura unui job care naste multa tensiune si sa ii fac sa se gandeasca o clipa la Dumnezeu. Ne-am despartit in termeni mai mult decat amicali si plini de consideratie reciproca.
Banii castigati au ramas pe un loc secund, iar orgoliul ca o sa ma vada mama la televizor… pe loc codas. Beneficiul zilei de azi este unul foarte profund si foarte mare.
In ultima vreme muncesc mult, dar satisfactiile sunt o mare fericire! De-aia nu ma plang de lipsa de timp, dar va rog pe toti sa ma intelegeti ca nu din lipsa de interes nu sunt activa in comunicarea cu voi, ci pentru ca nu mai am timp fizic!
Va iubesc foarte tare!
Tie cum iti merge? Mi-e dor de marturisirile tale!
Cu drag mare de tine,
Igalis
Să ştii că ai mare dreptate când spui că puterea rugăciunii e fantastică. Subscriu din toată fiinţa. Şi mă bucur mult că ai satisfacţii ce nu ţin neapărat de partea materială. E mare lucru. De aceea primeşti lucruri bune, de care ai nevoie. Te pup şi îţi doresc multă sănătate şi putere de muncă. LEXY
Hai ‘neata !
Ce mai faci Mihaela ?
… De Igalis stiu ca e dusa cu treaba , insa de tine nu prea mai stiu mare lucru – saptamana trecuta a fost cam „saraca in exprimari ” si nu prea am mai vorbit , ca sa zic io asa .
Hai sa pun si eu o-ntrebare , poate m-o lamuri cineva .
Si anume cand un om , o persoana , se poate considera ” matur ” ?
Aud tot mai des in ultimu’ timp ca barbatii sunt ” imaturi ” , si nu-nteleg ce-i aia .
Adica explicati-mi si mie ce e matur si ce e imatur .
Ei ?
arici pogonici
Bună întrebarea ta…depinde ce înţelege fiecare prin maturitate. Eu pot spune ca nu sunt matură în adevăratul sens al cuvântului. Nu în sensul că nu îmi asum responsabilităţi sau că nu pot să mă întreţin sau să am grijă de cei dragi. Însă văd persoane mult mai responsabile ca mine. Şi asta îmi dă un impuls să mă schimb şi eu. Mi se pare un mister de ce puştoaica de 14 ani cu care fac germană din clasa I are o gândire mult mai aşezată şi e ‘matură’ în multe situaţii, spre deosebire de mine, care încă visez cu ochii deschişi şi, uneori, nu sunt în stare să-mi port de grijă aşa cum ar trebui. Înainte de începerea orei, stăm de vorbă şi mă uimeşte pur şi simplu, lumea a evoluat, iar copiii de azi devin ‘oameni mari’ mult prea repede. Mă gândesc că, la rândul meu, voi avea copii adolescenţi. Şi sincer, sper să nu fiu depăşită de situaţie. Sunt suflete atât de fragile, pe care, dacă nu-ţi faci timp să le asculţi, le pierzi în tumultul prezentului. Şi eu am auzit faza cu ‘bărbaţii imaturi’. Nu cred că are nimic de-a face cu maturitatea. Ci cu nevoia de copilăreală (aşa spune prietenul celei mai bune amice) care, la unii se termină mai repede, la alţii mai greu, iar la o mică parte, nici nu există (am văzut persoane cu mentalitate de ‘fată bătrână’ încă de la o vârstă fragedă). Sau poate fi vorba de o indecizie, căci nu toate persoanele au capacitatea de a fi ‘în locul potrivit, la momentul potrivit’, ca să zic aşa. Cel puţin, aşa văd eu problema.
Vă pup pe toţi şi vă doresc zile senine şi uşoare! A girl who’s falling in love
Maturitatea este constientizarea faptului ca poti sa jonglezi cum doresti in arcul anilor traiti. Poti sa te pui in pielea unui copil, a unui adolescent sau a adultului, cu conditia sa fie o stare adaptata la situatie.
Imaturitatea inseamna sa fi ajuns la varsa adulta si sa nu iti dai seama de situatie…
Din puţul gandirii…
Igalis
Buna,Ursuletilor…Vad ca a-ti aparut…Recunosc ca iti purtam grija,Draga Mea Igalis…Dar stiu ca esti curajoasa si nu te lasi infranta de’loviturile vietii’…Important este ca incet,incet te reprinzi,prin munca iti vei reveni,si avand satisfactii,prinzi putere…’BRAVA’…Cat despre marturisiri,nu sunt convinsa ca fac bine ceea ce fac…Rufele se spala in familie,si nu intereseaza pe nimeni ceea ce simt eu…sau viata mea privata…Toti,cum ne-a scris Bogdan,incercam sa ne ascundem,sa parem ceea ce nu suntem…Eu pierd ca sunt prea deschisa si comunicativa,dar si cand ma prinde’muteala’…greu ies din cochilie…E…Bogdane,Tata…Ce ziceai de’imaturitate’?Nu vreau sa schimb eu mersul,dar ideal ar fi din familie sa fim pregatiti pt.’maturitate’,din scoala,si barbatii in general,inainte de casatorie,sa fie supusi anumitor teste de’maturitate’…Eu am ramas copil,si acum,ca am 40 de ani…dar ma consider uneori mult prea matura,tinand cont de’bucuriile’ce mi le-a rezervat viata…In general,barbatii stagneaza,si raman c-am mult copii,se complac sau uita sa se maturizeze,le e necesar cate o clinteala din partea cuiva…Cred ca avand o copilarie agitata,stagnezi,si ramai copil,nu reusesti sa cresti si sa ai o viata normala,cum au ceilalti…devii indecis,te maturizezi mai tarziu,sau iei viata in piept,si da maturizarea in tine,vrei nu vrei…Personal,eu ti-am expus parerea mea,Dragul Meu Prieten…dar o persoana pregatita,sigur iti va da un raspuns mai eficient…In rest,noutati…?Eu m-am gandit sa-mi cumpar un cric…Sa-mi ridic moralul…Daca aveti nevoie,anuntati-ma,vi-l imprumut si voua…Simt o monotonie imensa…Cu drag de voi,Miha
Miha,
Eu nu de cric am nevoie, ci de o matura in fund ca sa fac si curatenie pe strazi in timp ce alerg de la un job la altul! 🙂 Asta ar putea fi un al patrulea job.
HA…HA…HA…Unei adevarate doamne,nu ai este rusine sa dea cu matura,sau sa faca o munca umila…Asa imi placi…Pt.multi dintre noi ar fi un frumos’sut in fund’…pt.a nu uita de unde am plecat…Daca se fac angajari la Prigoana,tine-ma la curent…Iti trimit cateva’specimene’,care ar merita o lectie de viata…Asa ar invata sa fie umane,si sa nu-si mai ridice nasul,sa priveasca’de sus’…Ce se intampla cu Bogdan…?Hai ca va pupicesc si sa ne rugam cu totii,si sa aprindem o lumanare pt.aceasta zi sfanta…Cu drag de voi,Miha
Sal’t .
Cand ascult Manowar ma apuca toate pandaliile .
Mihaela , sunt bine , n-am patit nimic , sper ca si tu esti la fel – multumesc de grija .
… Auziti , de la ce-or veni preclele ?
Daca stiti , va zic ce porecle am avut eu pana acu’ .
330 ml
Păi, dacă ne luăm după dicţionar, ar fi un ‘Supranume dat, de obicei în bătaie de joc, unei persoane, mai ales în legătură cu o trăsătură caracteristică a aspectului său exterior, a psihicului sau a activității sale’, acum depinde, că unele porecle au rolul de a scoate pozitiv în evidenţă o persoană (mă refer la clanurile de interlopi sau mai ştiu eu ce specimene – pozitiv din punctul lor de vedere, desigur). Eu recunosc că n-am primit nicio poreclă până acum. În antichitate, era vorba de acel ‘cognomen’, un nume suplimentar, care, de obicei, denota originea respectivului, sau, dacă îmi amintesc bine de la orele de latină, în cazul lui Ovidiu (Publius Ovidius NASO), un defect al nasului, prea mare în viziunea celorlalţi. La împăraţi, lucrurile stăteau cu totul altfel, căci, în cazul lui Gaius Iulius Caesar/Augustus, cognomenul evidenţia sorgintea împărătească. Sper să te ajute. Toate bune.
Dragilor,
Igalis si Lexy, sunteti adevarate maestre in alegerea cuvintelor si fiecare exprimare scoate la iveala calitatile voastre umane rar intalnite. Am mai spus, Igalis tebuie sa fie mandra ca a adunat aici o mana de oameni altfel. Speciali, fiecare in felul sau. Bogdan al nostru, sarea si piperul blogului, aparent copilaros si superficial, fetelor dragi, trebuie sa stiti ca e mai profund cdecat noi toate la un loc. Da’ sa nu-i spuneti ca l-am desconspirat. Se supara!! Mihaela completeaza grupul foarte frumos, prin experientele ei si modul in care priveste viata natural si radical totodata.
Apoi, L’etranger, o pata de culoare si mister intre noi…Si lista poate continua!
Desi fizic nu am timp sa va scriu si eu, va citesc mereu, seara tarziu si sunt alaturi de voi!
Draga mea gabriela, nu-ti spun condoleante, fiindca bunicul tau va trai vesnic in inima ta. Stiu despre relatia voastra speciala, iar o asemenea legatura nu moare niciodata! Si pe de alta parte, tu esti o fiinta puternica. Ai dovedit asta in nenumarate randuri! Atata timp cat stii ca Dumnezeu nu te-a parasit vreodata, acest sentiment iti va umple orice gol in viata!
Cat despre maturitatea barbatului, mai mult sau mai putin in tema, in seara asta un prieten drag mi-a trimis o definitie frumoasa a barbatului, care m-a impresionat de-a dreptul si mi-a adus un zambet cald pe chip. O postez aici, in speranta ca o veti agrea si voi in egala masura…
<>
Va imbratisez cu drag pe toti!
„Un barbat iubeste rar si puternic. In rest, iubeste temporar un anume umar dezgolit si rotunjimea unui san in spatele unei rochii mulate. In rest iubeste viata.
Un barbat iubeste adrenalina- de la zambetul domnisoarei care-i serveste masa, tot drumul pana ajunge la el acasa- dinadins. Iubeste momentul si nu complicatiile: cam de asta poarta mai mereu un prezervativ la el.
Dar mai mult decat atat- acel reflex meschin de a poseda tot ce e frumos – iubeste jocul. Jocul deslusirii unui altfel de zambet intr-un loc plin de femei, emotia aceea pregatitoare care-i chinuie orgoliul, primii pasii spre masa ei si repetarea replicilor in gand. Un barbat iubeste invitatia, dar mai ales refuzul. Pentru ca-i deschide drumul unor scheme si dileme pe care le joaca pana la ultima carte, pana la ultimul leu.
Iubeste mai apoi – spre deosebire de femei- fara nici cea mai mica inhibitie. Femei de tot felul, in momentele lor de desfranare, de vulnerabilitate pe care o poseda, de frumusete fara pic de ajutor. Le descopera pana la cel mai mic detaliu, le ghiceste gandurile ascunse in perna si drumul spre fericirea de ** secunde. Uneori mai mult.
Un barbat iubeste viata. De dimineata – adica ora pranzului- pana noaptea tarziu. E hoinar in fiecare moment, indiferent daca se preface ca e un animal adaptat la spatiul de birou sau un docil in fata femeilor din familie. Iubeste berea, tabietul cel mai acceptabil, care vine in atatea doze cati bani mai are in portofel.
Iubeste si sportul, pentru ca-i da sansa de a iesi din propria piele si a se pierde in cea a instinctelor care-l elibereaza. Mai urat e cand iubeste sportul doar din fata televizorului.
Din cand in cand iubeste alti barbati, dar asta e ceva ce nu multa lume accepta.
Uneori chiar iubeste. Cu disperarea unui om care se stie deja in afara legii pentru ca, pentru ea, ar comite destule crime din iubire. Iubeste cu toata fiinta lui, fara sa stie cand s-a curatat de egoism si reguli masculine nescrise. In acele dati nu e absolut nimic in lume care sa-l opreasca din a face acea femeie a lui. Din a o idolatriza aproape, de a-i pune lumea lui la picioare si a cere la fel, dar niciodata prin cuvinte. Din a iubi cu mai mult patos decat le-a iubit pe toate cele dinaintea ei, impreuna.
Un barbat isi iubeste sotia. Cea care l-a nascut si pe el inca o data, atunci cand i-a nascut copii. Cea care a purtat in sangele ei toate minunile si mizeriile lui si le-a iubit pe ambele in egala masura. Isi iubeste sotia si o scoate in lume cu o mandria regelui ce a cucerit inca un imperiu. Imperiu modelat in forme de relief rotunjite si populat de zambete, lacrimi si care are drept epicentru o inima care bate pentru el.”
Mulţumesc mult, Gabriela, pentru aprecieri. Am pus textul şi pe blogul meu, e mult prea frumos ca să nu fie citit de cât mai multă lume. Te pup cu drag, A
Ce frumos!
…
Bai , frate .
Chiar ca e frumos .
Auzi Gabriela , fii atenta un pic .
Ia un barbat , pune-i in cap doua urechi d’alea din plastic , de magar , galbene sau verzi – din alea care se leaga cu funda sub barbie – , mai ia o pompa din aia cu batz de desfundat chiuvete si pune-i-o la fund pe post de coada , iar mai apoi pune-l sa stea in patru labe si sa faca I-HAA I-HAA in timp ce rade .
…?
Exact , ai gasit definitia barbatului .
Da , el e alesul .
ualt disnei
Sa-nteleg ca te-ai regasit in definitia asta? Eu sunt convinsa de asta, chiar daca ai incercat sa schimbi subiectul, te-am prins, draga „ualt disnei” cel viteaz!!!!!
Chiar frumos…într-adevăr. Pe unele din ele le-am testat şi…cam aşa e…
Daaa… şi pe urmă strigăm FERIŢI-VĂ DE MĂGĂRUŞ, nu?
Azi am chef de bancuri, nu ştiu dacă vă e cunoscut, dar îl pun, în ton cu asinul:
Barbatul, Femeia si Magarul
Barbatul, Femeia şi Magarul
Ecuaţia 1:
Omul = mâncat + dormit + muncă + distracţie
Măgar = mâncat + dormit
Atunci:
Omul = măgar + muncă + distracţie
Deci:
Omul – distracţie = măgar + muncă
Cu alte cuvinte:
Omul care nu ştie să se distreze = Măgar la muncă
Ecuaţia 2:
Bărbat = mâncat + dormit + câştig bani
Măgar = mâncat + dormit
Atunci:
Bărbat = Măgar + câştig bani
Deci:
Bărbat – câştig bani = Măgar
Cu alte cuvinte:
Bărbatul care nu câştigă bani = Măgar
Ecuaţia 3:
Femeia = mâncat + dormit + cheltuială
Măgarul = mâncat + dormit
Atunci:
Femeia = Măgar + cheltuială
Deci:
Femeia – cheltuială = Măgar
Cu alte cuvinte:
Femeia care nu cheltuie = Măgar
Dacă includem ecuaţia 2 în ecuaţia 3, atunci:
Bărbatul care nu câştiga bani = Femeia care nu cheltuie
Deci: Bărbatul câştigă bani pentru a nu lăsa Femeia să devină Măgar (Postulatul 1)
Şi: Femeia cheltuie pentru a nu lăsa Bărbatul să devina Măgar (Postulatul 2)
Aşadar, avem:
Bărbat + Femeie = Măgar + câştig bani + Măgar + cheltuială
Atunci, din postulatele 1 şi 2 putem trage concluzia:
Bărbatul + Femeia = 2 Măgari care trăiesc fericiţi împreună !
Deci, adevărat sau fals ?
:::))))
Să aveţi cu toţii o zi cât mai reuşită! Toate cele bune. LEXY
Super ecuatiile astea, Lexy! Si logice pe deasupra!
Totusi, ideea e ca – eu nefiind deloc o feminista convinsa (cele mai mari dezamagiri ale vietii mi-au fost generate EXCLUSIV de femei) – barbatii pot fi sensibili si speciali, dar nu prea se pricep sa arate asta. De ce? Fiindca sunt niste copii!
Pup!
Intre doua drumuri ma opresc un pic pe la calculator, rad de magarii vostri si ma duc linistita la al doilea job.
Apropo de jobul meu cel chinuitor (call center), se pare ca sunt buna la vanzari, ca m-au avansat!!!!
Drept e ca tocmai ce invatasem tot scriptul pe dinafara si faceam gestionarile clientelor cu ochii inchisi la propriu. Acum, o s-o iau de la capat cu invatarea altui script si cu gestionari intinse pe 10 pagini. Cand o sa ajung iar la performanta sa le zic cu ochii inchisi o sa va anunt!
Cu drag,
Dermafutura
APLAUZE PENTRU IGALIS .
Hei, unde sunteti????? Ati disparut?
Sper ca nu e de vina definitia atat de obiectiva a barbatului, care v-a pus pe ganduri!!!!! :)))
Nu puiule, doar ca eu mai am putin si ma prabusesc de atat alergatura, fara sa mananc toata ziua si cu un organism care isi da shut down din cand in cand ca sa ma tina in pat la odihna fortata…
In rest, nu am sambete, nu am duminici si ziua mea de lucru incepe la 9 dimineata si se termina pe la 9 seara… Nu mai am timp nici sa imi streg unghiile cu acetona…
Hm…Ai grija cu ritmul asta infernal! Duce la mai mult decat oboseala si cred ca dintr-o data faci prea mult, te suprasoliciti si organismul iti poate juca feste! Altfel, esti de admirat pentru ca iti ceri atat de mult! Dara atentie, trebuie sa si merite!
Pupici si ai grija de tine!
Ai dreptate Gabriela, un pic ma cam lasa ficatul… De meritat… nu stiu, ca nu calculez in bani, ci in satisfactii. Si satisfactii am!
Bogdan, am luat castingul pentru reclama la playstation si am intrebat daca fetita cu care o sa joc se cheama Andreea, dar mi-au spus alt nume si am fost un pic trista. Nu-i bai, asa e la castinguri. Si eu dau probe peste probe si am avut ani intregi cand nu m-a ales nimeni. Dar si cand iti baga Dumnezeu in traista… apai faci 3 intr-o luna, ca mine acum.
Gabriela, si tu ar trebui sa-ti duci baietii la agentii de casting, ca sunt tare frumosi. I-am dat lui Bogdan niste numere de telefon, poate luati legatura unul cu celalalt sa va ajutati. Eu sunt iarasi pe goana si nu-mi mai ramane timp prea mult.
O zi frumoasa va doresc!
Igalis
Da, chiar am avut de gand la un moment dat, am si platit niste avansuri acum ceva timp la o agentie de casting, insa nu mi-a permis timpul sa continuu si inca sunt la limita din punctul asta de vedere. Dar o sa incerc. O sa iau legatura cu Bogdan. Iti multumim.
Cat despre satisfactii, daca ele exista, e cel mai linistitor lucru si iti da forta de munca si de implicare in tot ceea ce faci. Sigur ca nici eu nu m-am gandit la bani cand am pus problema daca merita. E frumos sa calculezi in satisfactii. Ti-aduc mai mare bucurie decat banii. E drept ca si materialul conteaza, fiindca altfel ni se duce existenta de rapa, dar tu stii cum trebuie proportionate toate astfel incat sa realizezi echilibrul de care ai nevoie. Am incredere!
Un weekend linistit tuturor!
🙂
Nu stiu de ce unele commenturi aprobate nu apar…
Adela, uite un filmulet pentru tine. E o trilogie, iar prima pilda e pentru tine.
Cu drag,
Igalis
Este superb filmuletul. MULTUMESC pentru el.
CU drag,
Emy
Iti multumesc din suflet Igalis! Am plans in seara asta cand am primit raspunsul tau. Un om din toata lumea, care nu ma cunoaste catusi de putin, a dovedit ca nu este nepasator si nu m-a ignorat. Mi s-a confirmat ca exist, ca sunt o fiinta si ca CINEVA acolo sus ma iubeste. Te-a facut sa citesti comentariul meu si sa-mi si raspunzi printr-un filmulet.Asa ca am trecut de la plans la ras printre lacrimi, caci prima pilda a fost tare haioasa. Pildele in sine le cunosteam, dar filmuletele au fost mai mult decat convingatoare, caci au fost create de cei pe care eu ii consider „parintii ortodoxiei”. Iti multumesc inca o data si apreciez sinceritatea comentariilor voastre (ale tale si ale lui Bogdan in special).Asta m-a si atras sa citesc schimburile voastre de idei, sunteti atat de …voi, cum eu cred ca nu am putut fi niciodata.Uneori cred ca nu am vrut sa-mi recunosc slabiciunile nici in fata mea….
Buna,Ursuletilor…Am aparut si eu…Tare frumos e ceea ce ai scris,Gabi…Si foarte adevarat…M-ai ales cand e scrisa de un barbat…Merita transmisa si inoculata si celor care se dau ceea ce nu sunt…Lexi esti o dulcica…Gasesti mereu jocuri de cuvinte si ne mai descretesti fruntile…Multumim…!Draga Mea Igalis…Felicitari pt.avansare…si multa putere de munca sa ai…Banii sunt importanti pt.a supravietui,dar intr-adevar satisfactia primita nu se compara cu nimic…doar ca e necesar sa ai limite…Uneori,din diverse motive,uitam sau ne lasam dusi de val,si ne avantam fara a gandi la consecvente…Daca iti place ceea ce faci,e super…dar pt.a rezista,e necesara odihna trupeasca si cat de cat,si cea sufleteasca…Eu,personal,cand am de munca,muncesc de cad in cap…apoi vine cate o perioada de stagnare…Nu poate fi numai fericire,ne-am plictisi si nu ar mai fi placuta viata…ar fi prea monoton,de aceea mai vine si cate o surpriza…Filmuletul e super…Incerc sa-l vad pe tot,desi imi joaca feste semnalul…Iti multumim mult…Reusesti sa ma uimesti de fiecare data,si sper ca asta sa-ti fie’dar’…de la Dumnezeu…Sa fii iubita,Draga Mea…Va pupacesc dulcik pe toti,si ma rog sa va fie bine oriunde ati fi…Cu drag de voi,Miha
Heei, ursuletul italian a cam uitat vorbeste romaneste 🙂 conseguenze… consecinte… sau hibridul acceptabil consecvente. Imi imaginez ca deja gandesti in italiana ceea ce e bine. Si eu pateam asa cat am stat acolo. Inventam cuvinte de genul „sunt afecţionată”. Radea lumea de mine in Romania.
Esti bine?
Te pup cu drag!
Igalis
Ce drăguţ…’sunt afecţionată’ :)) Te admir că ai energia să faci atâtea lucruri, dar ai grijă, cum spunea şi Gabi, la sănătate, că-i mai bună decât toate. Te pupic cu drag şi abia aştept să bem o cafea în centrul vechi, remember?
Mulţumesc mult, Miha, de compliment, încerc şi eu să fiu dulce, că m-am săturat de amăreala care, parcă, a cuprins tot mai multă lume. Pe lângă atâtea greutăţi, dacă venim şi noi cu ‘bagajele’ proprii…se aglomerează :)) Mult succes acolo la tine, felicitări că ştiţi italiană, eu uit pe zi ce trece, noroc cu filmele de la televizor, unele chiar sunt foarte bune. Un giorno meraviglioso vi desidera Alexandra, la vostra amica.
SarutMana…SarutMana…Mai nou ma uit prin librarii de dictionar italian-roman…dar n-ai sa vezi asa ceva…Imi cer scuze-recunosc ca nu mai imi gasesc cuvintele in limba mea,si mai nou,citesc carti in italiana…ca se mai rad italiencele inteligente de mine…daca as prinde ceva in romaneste m-as imbata,si probabil,anii petrecuti aici,imi afecteaza…in multe…Una e sa sa studiezi limba,si alta e sa o prinzi din zbor,de nevoie…Oricum va mersuc,pt.intelegere,si sper ca facand greseli in viitor,sa nu ma luati peste picior…Ca ma supar,si vin in tara,si dau de baut… Nu sunt bine,Draga Mea Igalis,dar ma mint ca odata si odata,va veni soarele si pe strada mea…Stau pe colt,iar cand apare,il prind de-o raza,si il trag inspre mine…In fiecare zi ma rog,sa reusesc sa vin in tara…Sa ma reculeg si sa ma regasesc…O tara straina,impune caracter puternic,forta de a te adapta,si probabil depinde si de sensibilitatea cu care esti daruit…Privesc pe strada,si recunosc romanii nostri dupa fetele imbatranite ,triste…Si ma i-a tristetea si pe mine…Cum sa fii frumos si ingrijit,cand alergi pt.supravietuire,si nu esti sigur de ziua de maine…Numai Dumnezeu are puterea sa mai faca o minune…Stiu ca e greu in tara,dar credeti-ma,ca aici,e si mai greu…’FIE PAINEA CAT DE REA/TOT M-AI BUNA-I TARA MEA’…Si ca sa-mi treaca tristetea,m-ai urmaresc inca o data,filmuletul tau,Igalis…Ce e cu Bogdan…Sirius…L’Etranjer…?Pe unde umbla Ursuletii,de nu m-ai dau nici un semn de viata…?Va pupacesc pe toti,si va doresc o noapte linistita…Cu drag de voi,Miha
Ba eu te rog sa mai hibridezi cuvinte ca esti tare dulce! Asta nu ca NU as vrea sa te superi si sa ne dai de baut… Promit ca daca vii in tara ne imbatam amandoua!
E foarte frumoasa imaginea ta agatand o raza si tragand soarele la tine! E o metafora care te descrie perfect. Cat despre intelectualele din italia… daca te supara vreuna, vorbeste-i pe romaneste sa vezi cat de proasta e! O sa se uite la tine ca o gaina beata.
Eu asa il pedepseam pe fostul meu logodnic. Cand ne certam o luam pe romaneste si el se enerva ca nu intelege. Dar i-am zis ca nu e corect ca el sa isi foloseasca TOT dictionarul limbii materne in argumentatie iar eu sa invart de zor aceleasi „parole” fara sa reusesc a-mi demonstra inteligenta. Apoi, ia-am propus sa ne certam in engleza ca sa fim pe teren neutru.
Cand nu a mai tinut nicio limba… l-am batut si am plecat in tara 🙂 Stiu ca nu ma crezi, dar asa am facut!
Te pup si iti doresc mult soare in inima!
Igalis
[…]
Intr-un cimitir , scria pe o cruce –
” DINTR-O EXPLOZIE DE CAUCIUC M-AM NASCUT , DINTR-O EXPLOZIE DE CAUCIUC AM MURIT ”
Va salut !
Am fost un pic prin Serbia , trebe’ sa va povestesc .
Da’ nu chiar acu ‘ …
Muu muu
Mmmu mmmu (pupici…),
Ne ingrijoraram pentru tacerea ta. Serbia? Fain, povesteste!
Banc pandant la al tau:
Intr-un trib de indieni fiul avea o conversatie cu tatal.
– Tata, de ce pe sora mea o cheama „Vant de Miazanoapte”?
– Pentru ca atnuci cand a fost zamislita batea vantul dinspre miazanoapte.
– Dar pe fratele meu de ce il cheama „Vultur pe Creasta”?
– Pentru ca atunci cand a fost conceput, un vultur s-a asezat pe creasta muntelui…
– Dar pe…
– De ce toate aceste intrebari „Cauciuc Găurit”?
Ooo…Dobar Dan,Bogdane,Tata…Sta si radio u Srbiju…?De-abia astept sa ne povestesti…Igalis,Draga Mea,ieri ti-am si raspuns,dar a disparut mesajul meu…?Numai mie mi se pot intampla asemenea chestii ciudate…Mai frumos e ca si la munca le combin de toate culorile…Dar nu reusesc momentan sa gasesc explicatii…?Ma distreaza bancurile voastre…Si am sa-mi fac loc in calculici,sa le scriu cand le aud,si sa vi le trimit si voua…Acum,va pupicesc si ne auzim mai tarziu…O zi buna tuturor…Cu drag de voi,Miha
Hai sal’t !
Ziceam ca va povestesc de Serbia .
Da bai , misto tara .
… Erau doi copii , doi frati , unul exagerat de optimist si unu’ exagerat de pesimist .
Taticul , un pic ingrijorat de situatia asta , isi propune sa mai echilibreze un pic lucrurile si cu ocazia Anului Nou , copilului pesimist ii cumpara o multime de cadouri , ii umple camera la refuz de cadouri , iar aluia pesimist ii cumpara o basculanta de balegar pe care i-o descarca in camera .
A doua zi , se duce ei sa vada ce fac .
Mai intai la ala pesimistu’ .
Ei , fiule , iti plac cadourile ?
Ala , trist .
Nu, taticule , nu-mi plac ; trebuie sa am grija lor , multe sunt cu baterii care se descarca si dupa aia trebuie sa luam altele , trebuie sa le sterg de praf , trebuie sa le aranjez in camera , nu . Nu-mi plac .
Hm , isi zice ta-su’ .
Se duce la ala optimist .
Intra in camera lui , si-l gaseste p-ala ca se tavalea in balegar , fericit cum n-a fost niciodata .
Ta-su’ , uimit .
Ce faci aici ?
Bine tati , uite , am primit un calut !!
Goran
Ne tii in tensiune asa? Urat din partea ta! Pai ori ne povestesti ori ba!
Ha…Ha…Ha…Ce ai intampinat,in Serbia,Bogdane,tata…?Ochiul tau a vazut ceva…Dai,povesteste-ne ca ne tii ca pe ace…Multi Pupici din aia mici…Miha
Igalis, Lexy, Gabriela, Bogdan,
Astazi este ziua Sf. Ciprian- 2 octombrie. La biserica Zlatari este mare sarbatoare. Sper, sa ajungeti la moaste.
Cu drag,
EMY
Multumim, Emy, uite ca nu am reusit…abia acum am intrat pe blog, am avut cateva zile foarte pline! Poate anul viitor!
Pup!
Multumesc Emy!!!
M-am tot tinut sa anunt pe toata lumea, dar iar nu am apucat. Am musafiri.
Stiu ca scot moastele afara din biserica si ca le tin pana seara tarziu. Ultima data am ajuns pe la 21.00 si inca erau afara. Statul la coada este cea mai frumoasa parte. Ai timp sa treci prin toate starile, de la nerabdare pana la calm si liniste.
Cu drag,
Igalis
P.S. Cred ca ajung pe la 19.30… Doamne ajuta!!!
Ba noi am ajuns. Am luat coada de la Casa de moda Venus… Coada pe 7-8 randuri. Ne-am asezat la rand la ora 18.20 si am sarutat moastele pe la 21.30. Mi-a placut, am plecat acasa cu o senzatie de bucurie. Este o zi de gratie din partea Sfantului, cand indeplineste dorinte!
… Asa o fi .
Se duc trei doamne la medicul ginecolog .
Intra prima .
Doamna , va rog sa-mi spuneti unde ati stat in timpul procreerii – deasupra , sau dedesupt .
Se gandeste asta …
Deasupra !
Daa, binee , in acest caz o sa aveti o fetita . Felicitari .
Intra a doua .
Doamna , dvs. unde-ati stat , deasupra sau dedesupt ?
Dedesupt ! face asta .
In acest caz , o sa aveti un baietel . Felicitari .
Iese asta , intra a treia . Plangea cu sughituri ..
Dar vai , doamna , ce s-a intamplat ? De ce plangeti ?
Vaii , domnu’ doctor , am auzit ce le-ati zis doamnelor de mai inainte , ce-o sa aiba fiecare …
Da , si ?…
Pai eu cred ca o sa am iezi !!
Ha ha !
Cum poti sa faci ochii unei femei sa straluceasca ?
… Pai ii apropii o lanterna aprinsa de ureche .
Evident , sigur ca da , persoanele de fatza sunt excluse .
Altul .
Se duce unu’ sa-si ia tigari .
Intra el , se uita un pic de jur imprejur , si vede ca pe toate pachetele de tigari scria ” FUMATUL UCIDE ” .
Isi zice-n sinea lui ” oleo , tigarile astea te omoara ” …
Mai sta un pic , si-o-ntreaba pe vanzatoare :
– Auziti , da’ din alea cu cancer nu mai aveti ?
[…]
Mai , mai , chiar am vrut sa va zic cate ceva de Serbia , niste chestii care , eu unul , crezusem ca au disparut de mult .
Da’ nu prea stiu cum sa vi le zic , mda , atat de insurubate sunt lucrurile cu oamenii aia .
Inchipuiti-va ca mergeti intr-o tara libera .
Mda , o tara libera .
De cat timp n-ati mai facut asa ceva ?
Eu nu stiu , nu-mi amintesc , cred ca deloc pana acum – oui , nu-mi amintesc sa mai fi respirat vreodata asemenea aer .
Hai sa va zic si un aspect mai „concret ” .
Sunteti in Belgrad , e prima zi acolo , si cautati un McDonald ( sau un Burger King , KFC , etc ) pentru ca nu prea va duce imaginatia mai departe de atat .
Bun . O fi pe strada asta ?… Mnu . Nu e .
Hai poate pe aia . Nici . Nici asta . ( Sunteti in centru )
Politist la orizont .
Buna ziua , vorbiti engleza ?
( vorbeste mai bine decat mine )
Putin , dar am sa-ncerc sa va ajut , imi zice .
Caut si eu un McDonald , explic . Imi puteti spune cum ajung ?
(rade ) .
Nu avem aici . Incearca cel mai aproape la Zagreb , ei au .
Multumesc zic , si plec .
” Ba , omu’ n-a-nteles ce vroiai , ia mai intreaba ” imi ziceam io in timp ce-o luam la picior ..
Mergand asa , ajung in fata Ambasadei Germane .
In fata , doi tipi imbracati in negru , stau in mijlocu’ trotuarului si discuta .
Ma apropii de ei , si-ncep :
Buna ziua , vorbiti engleza ?
Da , cu ce te putem ajuta ?
Caut doua lucruri ( intre timp se facusera doua ) .
O data un McDonald sau ceva de genu’ , si a doua , un hiperrmarket cu imbracaminte pentru copii – gen Cora , Careffour , ma apuc eu sa lamuresc situatia .
Incep amandoi sa rada .
NU exista magazine din astea in Belgrad , imi zice unul .
In Belgrad exista numai magazine mici-medii , deci nu mai cauta ca nu exista ce-ai zis .
Si incearca sa-mi explice cum ajung la un magazin cu imbracaminte pentru copii , un magazin ” normal ” .
Io cam tare de cap , nu pricepem o iota ; asa ca oamenii opresc niste trecatori si-i intreaba daca stiu ei un magazin cu haine pentru copii ” foarte aproape „, intrucat io ( aratau spre mine si faceau cu palma gestul de „copil”) trebuie sa cumpar lucruri pentru copii .
Daa, in urmatoarele doua secunde eram inconjurat de ei si fiecare incerca sa ma faca sa-nteleg pe unde trebuie s-o iau ( ora 18:30 , centrul B ) ca sa gasesc ce vroiam .
Nimeni nu se grabea , nimeni nu se enerva , nimeni nu se agita , oamenii comunicau normal atat intre ei cat si cu mine .
( ma uitam ca la urs )
Tiiii, acolo ma duc! Fac pariu ca nici televizoare nu au in casa, de-aia sunt asa calmi. Cu somajul cum stau? Preturile? Nivelul de trai? Uite o tara in care nu m-am gandit sa emigrez… Mai povesteste-ne.
… Cand m-au intebat dac-am inteles – mi se paruse c-au trecut 10 minute luungi – am zis da , da , am inteles si am plecat la-ntamplare .
Ma simteam penibil , io nu mai stiam ce-i aia solicitudine ( dupa aia mi-am dat seama de asta , valahul de mine ) .
… Cat am umblat prin tot orasu’ ala nu am vazut o persoana tatuata , nici macar una , nu am vazut o tipa , tot asa , nici una macar una , imbracata la disperare ( in timp ce ma gandeam ca la noi e pliiiin ) , nu am vazut cersetori , nu am vazut mizerie pe strada , nu am vazut masini care sa sara de 15 mii de euro , nu am auzit muzica data ostentativ , nu am vazut pe nimeni care sa fumeze pe strada ( !!! ) , etc etc etc .
Dupa 7 seara , inchipuiti-va ca cineva parca actioneaza un comutator urias , invizibil , si tot orasul trece pe modul ” distractie ” .
Plin de masini mici – VW Golf – , in care poti sa vezi una – doua perechi imbracate casual , care se duc spre diferite localuri ( tipele imbracate cu rochii lungi de seara si cu margele la gat ).
La 20:30 – 21 :00 deja e plin , se fac cozi lungi la semafoare . Nimeni nu claxoneaza , atmosfera e destinsa .
Aa , ba da .
O claxonez io pe o tipa dintr-un Opel Astra , foarte frumoasa , care se oprise pe contrasens cumva in dreptul meu .
Intoarce capul , ii fac cu ochiul .
Incepe sa rada , placut surprinsa .
Mese afara , pe trotuare .
Multi tipi in camasi albe ( ma frapeaza imaginea ) , se rade mult , se vorbeste cu glas coborat .
Femeile nu au incordarea de aici de la noi , au un aer lejer , nu incearca sa pozeze , discuta relaxat cu oamenii din jur .
…
o sa-ncerc sa va mai zic , acum plec
Igalis ,
Da da , hai sa va zic cateva preturi .
Mai intai , 1 euro = 99,oo dinari ( asta cand am schimbat eu ) .
sapun Fa ” cu alge ” = 43,oo
sapun Fa ” cu iaurt ” = 43,oo
sapun Nivea ” cu cocos ” = 46,oo
sapun sarbesc pentru copii = 51,oo
ciocolata cu lapte sarbeasca = 42,oo (foarte buna )
apa plata la 2l = 33,oo
– astea sunt preturi de ” alimentara ” , daca vreti –
o ora de parcare in centru ( zona ambasadelor ) = 30,oo
o friptura cu cartofi prajiti la restaurant = 250,oo-300,oo
o bere tot la restaurant = 150,oo
un hot dog ( care se poate face in vreo cinspe feluri ) = 90,oo-100,oo
hamburger = la fel
-imbracamintea e ceva mai ieftina decat aici si calitatea e deasupra ; au o marca de blugi sarbeasca , excelenta , nu mai stiu cum ii zice ( te trimite cu gandu’ la blugii americani autentici ) = 1500,oo-1800,oo
-exista si magazine chinezesti , destul de mici , insa foarte asemanatoare cu „Europa” de aici la produsele pe care le au
un litru de benzina CO95 = 130,oo
coca-cola 0,5 = 62,oo asta la benzinarii , numai acolo am vazut (!) – e mai buna decat asta de o avem noi aici
– tigarile sunt cam la jumatate fata de aici , la orice marca
TVA = 18%
…
Se duce un tip la restaurant cu nevasta , iar in urma lor , cam la un metru , venea un strutz care-i insotea .
Intra oamenii in restaurant , se aseaza la masa , strutzul langa ei .
Comanda ei o friptura , o bere , si ii comanda si strutzului un cazan plin cu mancare .
Termina astia friptura , mai comanda o bere , iar strutzului ii mai iau un cazan cu mancare – pe primul il terminase deja .
A treia oara , la fel ; ei isi mai iau o bere , si ii mai iau si strutzului un cazan plin cu mancare .
Aia din restaurant priveau uimiti, nu le venea sa creada .
Si-l intreaba pe asta .
Dom’le , n-am mai vazut asa ceva de cand suntem .
Ce faci cu strutzul asta dupa dumneata ?
… Pai cum sa va zic eu , stiti , eu sunt pescar .
Si, o data , am prins o sirena .
Ei, si atunci , sirena mi-a zis ca daca-i dau drumul inapoi in apa , imi va indeplini o dorinta .
Si ??
Pai si eu , atunci , gandindu-ma un pic , si gandindu-ma si la nevasta-mea care a cam imbatranit , am rugat-o pe sirena sa-mi dea o pasarica nesatula , cu picioare lungi .
… Si ea mi-a dat strutzul asta .
:))) Bun bancul!
Faina calatoria ta! Mi-ai facut pofta sa calatoresc.
… A venit Bursucu’ mai devreme pe la mine , vrea sa mergem la Hong Kong .
Cica vrea sa-si ia un ceas ieftin d-acolo si sa termine odata pentru totdeauna cu ceasu’ ala de manelist pe care-l are acu’ .
Mao The Dun
E…Ursuletilor…Buna Seara…Frumoasa si interesanta aventura ta,Bogdane,Tata…Ehe…Sunt multe de scris despre acest popor…In primul rand,ai apreciez,eu personal…Ca strain,nu ai sa bati din picior in tara lui…Ori dansezi ca sarbul,ori te cari la tine acas’…Nu am cunoscut o romanca fericita…si nici apreciata…Femeile sunt frumoase dar reci…Adevaratele frumuseti,nu umbla pe strada…Doar in masini luxoase,si cu barbati’grei’…Barbatii sunt frumosi si harnici,dar pe cat de iubareti,pe atat de posesivi…Acolo mi-a ramas mie o bucata de suflet,si o’prietena’pe viata…Si as putea sa va scriu un roman despre ei…Serbia imi va ramane pe veci,bucata rupta din mine,si nu va mai spun de muzica lor…Seara se uita tot greul zilei,si distractie…Sarbii au modul lor de a infrunta viata,si un mod si mai aparte de a se distra…Frumos si bogat popor,dar cum nu exista padure fara uscaturi…Sa ne intoarcem la oile noastre…Nu te-as vedea bine deloc,in Serbia,Draga mea Igalis…In vizita,nu-i rau…In Bosnia e de mers,la Medjiugorie…Desi cu ani in urma am lucrat prin imprejurimi,nu se stia de Gospa…dar acum mi-as dori sa merg in pelegrinaj…Si sa calc toate manastirile…Sunt convinsa ca multi dintre noi,ne-am gasi raspunsuri la multe intrebari…Va las,Dragii Mei,si va doresc o Noapte Linistita si Placuta…Multi Pupici tuturor…Miha
Hei, Mihăiţă,
Nu dormi la ora asta?
Tu esti o fata tare interesanta, stii multe si ai o autenticitate care ma face sa te iubesc!
Mi-ar placea tare mult sa ne intalnim odata si sa stam muuult de vorba, cred ca am avea ce sa ne povestim. As bea o tuica de-aia din Banat cu tine si pe urma cred ca mi-ar placea sa iesim pe undeva sa facem prostii. Stii ce prostie mi-a trecut prin minte? Sa iesim undeva prin centru, sa ne punem cu fundul pe o bordura si sa studiem oamenii care trec. Sa dam cu presupusul despre viata, caracterul, necazurile si bucuriile lor si pe urma sa ii intrebam. Fac pariu ca ai fi in stare si mai fac pariu ca tu ai fi mai aproape de adevar decat mine. Ai tu un simt al oamenilor pe care il intuiesc de o vreme la tine. Ma insel?
Mmm, ce zici? Te bagi?
Pup sufletelul ala frumos al tau si mi-a mai venit o idee. Mi-ar placea sa fac o vacanta cu tine in Delta. Cred ca esti genul care sta pe plaja la un foc pana noaptea tarziu. Mai cred ca daca ar fi sa ma inec… ai sari dupa mine si m-ai si resuscita. Esti cumva… de pus la rana. Vrei sa fii prietena mea?
Cu drag de tine,
Igalis
Buna,Draga Mea Igalis…Cu un ochi rad,cu un altul plang…Mi-ai facut o zi de luni,de neuitat…Draga Mea…Si iti multumesc…Sunt facuta pt.alte timpuri,nu pt.cele de azi…M-ai ginit,sunt exact asa cum m-ai descris…Ai facut psihologia si stii sa citesti printre randuri…Toata stima si respectul…De cand v-am gasit pe voi,interiorul meu e divers,e plin de voi,si cum voi avea multe de rezolvat in Capitala,fii sigura ca n-ai sa scapi de mine…Si eu sunt o turbata,stai linistita…Imi plac apa si muntele,linistea noptilor la foc…dar nu-mi place barfa,in sensul urat…Mi-ar fi placut sa studiez fiecare tara in parte,mentalitatea si principiile fiecarui popor…Cat privesc’prostiile’…sunt prima,iti dai seama ca ma bag…Eh,Draga Mea Igalis,si mie mi-e dor de-o tuica fiarta cu piper,la caldurica seara,invelita intr-o patura,langa o prietena,cu care pot vorbi orice…Ce visuri…Si,da,m-as arunca sa te salvez,desi nu stiu sa inot,dar macar te-as trage la suprafata…E mare lucru sa fii OM…in lumea asta plina de minciuni si interes…SARUTMANA pt.tot ce mi-ai scris,si iti pot destainui ca tu esti de mult in sufletul meu,Draga Mea…Sa fii iubita,si ma rog la Bunul Dumnezeu sa te tina in putere,frumoasa si inteleapta…Salutari tuturor…Bogdan,Lexy,Gabriela,Sirius,L’Etranger…si restul…Pe Flory de pe celalalt site,nu ai chemat-o sa se alature noua…?Am face Bisericuta Noastra…Va pupicesc cu drag pe toti,si va doresc numai bine…Miha
…
MIHAELA E MEGAMARFA
100 lbs
Igalis,respectele mele – simt ca povestea devenirii tale ca OM ADEVARAT este cat se poate de fluida si pe alocuri imi aminteste de experientele mele in ceea ce priveste interactiunea cu Dumnezeu. Mai am inca destul pana sa ajung la gradul tau de cunoastere,insa tind sa te asociez unei „Irine” personale.Iti multumesc ca ai ales si aceasta cale de a-ti impartasi cunostintele si acum simt ca informatiile pe care le cautam si care m-au adus virtual face-to-face cu tine au ,in sfarsit o certificare prin faptul ca cineva este marturia vie a parcurgerii unui drum pana la rezultatele prezentate in acest blog. Apropos, multam fain pt „hint”,si pe mine ma chinuia de ceva vreme intrebarea asta ,dar precum sta scris : cauta si vei afla,bate si ti se va deschide – iata unde am gasit cateva raspunsuri la framantarile mele !… 🙂 Deci,e felul Divinatii de a-mi raspunde ,si Ii multumesc ca te-a lasat pe tine sa-I fii mesager. Continua ,deci munca asta cu mult drag,deoarece nu se stie cati ca mine se vor opri aici si vor gasi comoara pe care am gasit-o eu,nu se stie cati oameni in nevoie ii vei ajuta in felul acesta,nu se stie cati oameni din spatele unui ecran iti vor spune „Multumesc!” din tot sufletul.
Am citit si celalalte articole ,insa din cauza putinului timp neocupat am preferat sa mai astept un pic pana imi voi putea spune parerea din toata puterea inimii.
Promit sa revin cu comentarii, ai reusit sa-mi captezi atentia asupra vorbelor tale – se vede prin ele stralucirea simtirilor tale. Esti, din pacate, o „rara avis” a zilelor noastre si sunt un pic „invidioasa” pe cei ce au norocul de a te simti si dincolo de conexiunea la internet. Dumnezeu sa te binecuvanteze, asa cum m-a binecuvantat pe mine gasind istorisile si sfaturile tale.
O seara de retrait iti doresc alaturi de cei dragi!
Cu drag, Andreea.
Draga Andreea,
Eu ii multumesc lui Dumenezeu pentru oamenii care imi calca pragul si gasesc un pic de alinare. Cred ca asa pot sa fac un pic de bine umanitatii, dar nu orcui, ci acelora care chiar cauta! Initial am incercat sa ma confesez prietenilor, dar mare adevar a garit Iisus cand a zis ca niciun profet nu este bine primit in tara lui. Asa si eu… mi-am atras critici si judecati. Nu voi inceta sa spun adevarul, dar am incetat sa ma mai adresez celor care ma au acasa. Cine e aproapele meu? Tu, Bogdan, Mihaela, Gabriela, Emy, Gheorghita, Cata… oameni pe care nu ii cunosc, dar le pipai sufletele mai bine decat pe ale celor care imi stau in preajma.
Nimeni nu e mai sus, nimeni nu e mai jos, exista doar stradanie si asta place Domnului mai mult decat orice scoala de teologie. Inca mai am multe de indreptat si multe de invatat. Ceea ce va doresc si voua!
Cu drag,
Igalis
Seara buna oameni buni 🙂
Sper ca sunte-ti bine cu totii.
Ma bucur sa regasesc aceeasi ambianta placuta in comentariile voastre si desigur aceeasi gazda cu suflet mare.
Si eu am fost in vacanta, in Romania…si afost super OK.
Daca ati fost cuminti va propun spre vizionare un film plin de invataturi frumoase…
Toate cele bune !!!
Mai ticalosule/ticaloaso!!!!
Ai fost in Roamania si nu a i dat si tu o veste? Puteai sa faci un lucru unic, puteai sa reunesti o gasca ce nu s-a vazut pana acum niciodata!!! Erai ocazia cea mai tare sa aduni toti oamenii de pe blog ca sa bem o bere impreuna!
Ufff, te iert si te inteleg. Bine ca, macar, ne recompensezi cu un film spiritual!
Mi-ar fi placut totusi sa ne intalnim.
Cu drag,
Igalis
Foarte fain fimul L’Etranger!!! Am reusit sa il vad abia acum si mi-a placut. E plin de armonia aia pe care tot incerc sa o exprim si nu prea imi iese… Multumim!
Esti sigura 100% ca nu iti prea iese? Ia stai olecuta jos si cugeta… Pai ,chiar crezi ca mai staruiau oamenii pe aici daca tu nu creeai o anumita ambianta propice deconectarii de la sursa zilnica de stres?…. Oricum, unii (cum as fi eu,par example) isi reiau zborul catre alte orizonturi daca nu gasesc ceva interesant… Eu,una, cred ca am gasit armonia aia si incerc a ma infrupt din ea. Chiar daca ma simt ca un copil lacom ce a furat o prajiturica care nu i se cuvenea sau la care nu si-a adus in aportul si acum o mananca pe dupa colt ,de rusine sa nu-l vada cineva…
:))) Papa, e pentru toata lumea! Si voi imi dati mie prajiturele.
Ieri, facand vanzari la telefon, am dat de o italianca de 37 de ani care mi-a tinut un discurs de 35 de minute, in care imi spunea cam ce spun eu oamenilor aici pe blog. M-a invatat cum sa imi spal gandurile dupa telefoanele cu unjuraturi, cum sa inteleg anumite afectuini somatice in functie de contelarile familiale, mi-a dat chiar si un titlu de carte pe care sa o caut pe net… Imi venea sa imi bag buzele pe firul de la casti si sa ii pup inima. Mi-a cerut numarul de telefon personal si nu am putut sa i-l dau, pentru ca la serviciul meu ma chiama altfel si nu sunt romanca, sunt unguroaica maritata in Elvetia… Dar mi-a dat ea numarul ei si cred ca o sa o caut eu cumva…
Oamenii lui Dumnezeu sunt de iubit in orice colt al lumii!
\
…
L’Etranger
Cand am vazut ” clipul ” pe care l-ai postat , am vrut sa-ti recomand si eu in primul moment ca raspuns ,
” Razboiul Stelelor & Imperiul Contraataca ” .
Mda .
Insa mi-am zis imediat , la momentul doi ” ai rabdare boule , uita-te mai intai la film si vezi despre ce e vorba ; uita-te macar la ce se refera actiunea !
( … dac-o fi cu urmariri de masini , ei ? ) ” .
Asa ca m-am uitat si da , mi-a placut .
Oo, da .
… Stii , cel mai mult imi place acolo unde zice ca nu trebe’ sa faci nimic , ca vine altcineva si face totul in locul tau .
L’Etranger ,
TE SALUT .
.
Salutare tuturor,
Da Igalis ai dreptate sunt un ticaloS, fara intentie…de fapt vacanta mea in tara a fost un sir lung de reparatii si bricolaje asa incat mi-a ramas o lista lunga cu rude si prieteni pe care nu am reusit sa-i intalnesc in cateva saptamani.
Chiar este super ideea unei intalniri generale desii cam greu de pus in practica.
Ma bucur ca v-a placut filmul…poate ptr unii dintre noi vine cu raspunsuri la problemele care ne framanta.
Bogdan, interesanta concluzie finala…trebuie doar sa te detasezi de rezultate, imagineaza-ti pe cineva care planteaza o samanta in pamant si in fiecare zi o dezgroapa sa vada daca „iese” ceva 🙂
Ok, pentru ca in unele comentarii cineva punea problema destinului si „coincidentelor” va propun un film f frumos gasit intamplator(sau NU) pe net:
http://www.umablu-filme-online.org/2011/05/gardienii-destinului/
Toate cele bune !
,,,
Se duce o doamna la medicul gineclog .
Buna ziua , domnu’ doctor .
Aa, buna ziua doamna , cu ce pot sa va ajut ?
Paai , domnu’ doctor , stiti , am cunoscut si eu un baiat , un baiat tare bun , si tare as vrea sa ma marit cu el .
Felicitari doamna , numai ca stiti , eu nu prea am cum sa va ajut la treaba asta .
Ba de fapt , domnu’ doctor , numai dumneavoastra puteti .
?…
Stiti , viitorul meu sot isi doreste foarte tare ca eu sa fiu virgina in noaptea nuntii , si … stiti , eu nu prea mai sunt virgina cam demult .
Aa, inteleg ca ati dori o operatie pentru refacerea virginitatii .
Da , da ! Se pate ?
Da doamna , se poate . Va costa …( se uita intr-un carnet cu preturi ) va costa 5000 de dolari .
Cat ?!! 5000 de … CINCI MII DE DOLARI ?? Vaai , dom’ doctor , pai eu sunt fata saraca , de unde sa am eu atatia bani ?
Mai ieftin nu aveti ?
Mai cauta doctorul , si zice :
Aa, ba da ; ar mai fii cu 2000 de $ .
E muult , dom’ doctor . 5000 , 2000 , tot aia-nseamna pentru mine .
Mai cauta doctoru’ , si dupa un timp zice .
Cu 30 de dolari . Va convine ?
Se gandeste asta … ” am eu 25 , mai imprumut 5 … ”
Da domnu’ doctor , e bine .
Pai atunci , doamna , va rog sa va pregatiti de operatie .
…
O opereaza , si dupa o juma’ de ora doamna pleaca .
Se intoarce dupa o saptamana .
Domnu’ doctor , am venit sa va multumesc .
M-am maritat , asa cum vroiam , iar sotul meu e foarte incantat ; va multumesc dom’ doctor , sa fiti sanatos .
Doamna , ma bucur ca am putut sa va fiu de folos , casa de piatra va doresc , dumneavoastra si sotului .
Se-ntoarce aia sa iasa din cabinet , si deodata se opreste .
Domnu’ doctor , vroiam sa va-ntreb ceva …da’ ce mi-ati facut acolo , in timpul operatiei ?
Aa , stimata doamna , nimic deosebit , v-am innodat flocii …
8×4
Buna,Ursuletilor…’BUN VENIT’lui L’Etranger…Am crezut ca ne-ai uitat,dar spre surprinderea tuturor,ne-ai lasat cadouri…Multumim din suflet…Nu am reusit sa vad totul,dar ma bucur nespus…Sper ca esti bine,si perioada scurta petrecuta in tara,ti-a mangaiat cat de cat,sufletul…Ai grija de tine,acolo unde esti…Bogdane,Tata…Tu esti un fenomen…Ai tu un stil aparte,de a ne descreti fruntile…Si iti multumesc…Esti bine…?Dupa bancurile’dezbracate’care ni le scrii,simt jo ca tu faci haz de necaz…Restul trupei,ce face…?Lexy,Gabri…?Igalis,Draga Mea…Italiencele nu-s fete rele,dar ciufute…Se citeste pretutindeni,si nu neg ca-mi place si mie f.mult…Eu am inceput cu romanele de dragoste,dar le imprumut mom.,si am gasit la fete carti psihologice foarte interesante…Nu am timp sa citesc,dar rup pe cat posibil din timpul liber,si daca imi pare interesanta cartea,o maaaanc…Asa imi perfectionez limba italiana,dar uit de vorbeste romaneste…Sunt sigura,ca sufleteste esti multumita de una din acele munci,pe care le faci…Si asta facem toti,Draga Mea,pt.supravietuire…Foarte rar,sa ai norocul sa faci ceea ce iti si place…Apropo,am bagat o stampa de rachie,bas de langa Timisoara…De la o familie de unguri,am primit-o…Cu coleasa calda si carnati si oua fripte,poti sa-ti dai seama,ce seara ca-n Banat am facut…Bineanteles ca fara muzica nu stau…Pacat ca nu am avut cu cine sa o-mpart…Criza…din toate punctele de vedere…Dar Tu,Draga Mea,ai fost in gandurile mele…Sper sa te cunosc,in aceasta viata,si sper sa avem si timp sa facem prostii…Tare ma mai pricep…Va pupacesc pe toti,si va doresc O Duminica Linistita si Placuta,si Dumnezeu sa va ajute in tot ceea ce faceti…Cu drag de voi,Miha
Asta e un film pe care ar trebui sa il vada toti cei care au curiozitati in materie de droguri. Eu l-as difuza periodic la televizor si l-as dedica adolescentilor.
Se numeste „Requiem For A Dream”
http://www.filme.u7.ro/requiem-dream.html
Frumoasa, Bogdan, experienta ta in Serbia! As zice ca ti-ai „clatit” un pic sufletul acolo, unde poate nu te asteptai sa te surprinda atata civilizatie. E grav ca inca ne desparte mult chiar de o tara nu atat de „insemnata” precum Serbia. Citeam undeva ca e natia cea mai modesta si inteleapta, iar oamenii stiu sa isi faca viata frumoasa in mod natural! Daca valahul din tine a fost impresionat, poate ca ne-ai starnit apetitul sa dam si noi o fuga! Iti multumim pentru istorisire!
L’etranger, grozav filmul!
GAbriela ,
Da, sa stii .
Ai dreptate , sarbii sunt modesti si intelpeti – adica intelepti .
Este singura tara amplasata geografic in Europa in care am fost si in care m-as mai duce – chiar si maine .
Mi-au mai ramas niste dinari , si tot am zis s-o duc si pe Adina sa vada ce n-a vazut nici in Italia , nici in Fanta , nici in Belgia , nici in etc etc .
Este incredibil cat de putin cunoscuta de romani este tara asta , care se afla chiar aici , langa Romania !
Hai sa-ti zic .
Am intrat pe la Portile de Fier , si dintr-o data atmosfera s-a schimbat – e o sosea cu o banda pe sens , care merge pe langa Dunare probabil vreo suta de km daca nu mai mult , si care trece printr-o multime de tuneluri sapate chiar in munte – cred ca sunt vreo cinspe la numar .
Nu m-am gandit niciodata ca o sosea ar putea sa fie Frumoasa .
Eii, ete ca asta ierea .
…Ziceam de atmosfera , da , ca e diferita de asta de la noi .
Sigur ca e influentata si de peisajul prin care treci , e adevarat , insa nu e doar asta .
Nu nu , e altceva .
Cum sa-ti zic … E o senzatie de libertate , pe care o traieste toata lumea .
EXISTA TIMP , parca fizic timpul e altul …
Mi-a amintit de timpul din Romania de cand eram noi copii , cand intr-o zi puteai sa faci o multime de lucruri .
Inchipuie-ti ca treci dintr-un spatiu unde timpul s-a contractat intr-un spatiu cu timp NORMAL , unde oamenii nu ” incearca sa-si traiasca viata ” asa cum facem noi , ci chiar o traiesc .
Daca noi suntem tot timpul in criza de timp – si in alte crize – , ei bine , ei nu .
Inchipuie-ti in 2011, in inima Europei ( geografic) , o societate care ARE timp .
Copii care au timp , vanzatori care au timp , politisti care au timp , femei care au timp , batrani care au timp (!!) , prieteni care au timp , samd .
Oamenii nu se agita aiurea , nu urla unii la altii , respira normal .
Intrebi ceva pe cineva , se opreste , se uita la tine si iti ZAMBESTE .
Nu esti privit cu suspiciune , ci cu incredere .
Sunt naturi ” sportive ” , toti sunt bine facuti ( nu prea vezi bortzosi ) – se vede ca fac sport … ha ha , am vazut gagici pe semicursiere / cursiere care impingeau pe sosea cot la cot cu baietii …
Aa da , si e foarte curat .
.. Nu vreau sa sune ca un promo turistic , da’ chiar ca merita sa mergi .
A da , incearca totusi sa te feresti de gruparile paramilitare , care ies pe strada dupa ce se insereaza si ataca strainii ( ii iau ostatici ) .
In rest …
Da, Bogdan, se pare ca sunt natia care a invatat sa imprastie iubire in jur, iar oamenii s-au educat ei insisi in a face in asa fel incat oricine care ii intalneste sa nu plece decat un strop mai fericit mai departe in drumul sau…Iar pentru asta chiar trebuie sa ai timp…Mare lucru, sa stii!
Te-ai intors de-acolo cu fruntea ceva mai descretita si a fost o calatorie foarte fructuoasa! Bravo ca ne-ai impartasit-o si noua!
Igalis ,
Educativ filmul , intr-adevar .
Dar mi se pare ca referitor la droguri spune acelasi lucru pe care il spune toata lumea , si tot fara nici un efect pentru „dependenti „.
Uite , eu as putea sa-ti pun un documentar referitor la urmarile fumatului , in care se prezinta bolnavi de cancer in ultima faza sau fotografii cu mormintele unora care au murit de la fumat .
Te-ai lasa de fumat ?
…
Mda , asa ziceam si eu .
woody woodpecker
Am fost şi eu în Serbia, ce-i drept, în 2006. Dar mi-a rămas în suflet această ţară. N-am văzut un singur om supărat sau încruntat, toţi au fost binevoitori, eu am fost acolo cu serviciul, trebuia să traduc în şi din germană pentru delegaţia venită la un târg de confecţii. Toţi ne-au primit extrem de frumos, nu ştiau ce să ne mai dea şi unde să ne mai ducă. În ultima seară, cel care ne era, într-un fel, ghid, ne-a dus pe un vas şi am mâncat un borş de peşte extraordinar. Şi nu-mi venea să cred că sunt într-o companie unde se râde, se glumeşte, oamenii se poartă frumos cu tine, nu te îmbrâncesc, nu te reped. Noi am stat la Belgrad şi nu prea am avut timp să ne plimbăm, din păcate, doar seara, după ora 18:00. Însă n-am văzut pic de murdărie pe străzi şi nu cred că am auzit vreun claxon nervos în trafic. Au fost câteva zile de vis şi m-aş întoarce oricând acolo. M-am descurcat şi cu germana, dar şi cu engleza, nu părea să-i deranjeze prea mult. N-am ascultat niciodată muzică sârbească, dar cred că o să o fac, de îndată ce mă liniştesc cu alergătura…stau şi mă întreb câte o dată, pentru ce alergăm aşa…că tot acolo ajungem :)) Să aveţi o zi faină, eu mă pregătesc pentru schimbarea prefixului şi, sper, pentru ceva mai multă responsabilitate. Alexiska
@Alexiska „LA MULTI ANI” cu sanatate si multe bucurii,realizari pe toate planurile, cu ocazia „prefixului”…<:-P
Si la mine este sarbatoare maine (fara prefix)…pentru o viata tot mai responsabila cum spui.
Trupa!!! (vb lui Miha)…facem cinste virtual (deocamdata) 😀
Toate cele bune!
Ehe…păi atunci la mulţi ani fericiţi şi frumoşi şi împliniţi alături de cei dragi. Da…la mine, cel puţin, un pic de R&R (răspundere şi responsabilitate) nu strică…Da…mi-ar plăcea să bem ceva bun…deja am început, căci azi e ziua naşului de botez şi nu puteam să nu savurez un tort şi o şampanie. Mulţumesc mult pentru urări şi gândurile cele bune. Şi poate ne vom vedea cu toţii cândva, cu toate că şi conversaţiile viitoare sunt faine. Cu drag, AG
Buna,Ursuletilor…Stiam jo ca avem o’Scorpioana’printre noi…Si m-ai stiam ca parca as bea un’bambus’…pt.cineva care schimba prefixul…’Bambus-ul’…e o bautura specifica Bosniei,facuta din vin rosu(ex.’Sange de Taur’)-coca-cola…Incercati,si dupa,mai vorbim…Pai,hai sa-ti umplu ziua,si sa-ti transmit ceva frumos…Alexiska…’TI AUGURO DI CAMINARE SU UNA STRADA KIAMATA VITA/DI INCIAMPARE IN UNA POZZA KIAMATA FORTUNA/DI CADERE SU UN ABISSO KIAMATO FELICITA,/I DI RACCOGLIERE UN FIORE,KIAMATO’AMORE’…’…Si in plus,daca mai e loc,’MULTA LINISTE IN SUFLET SI DIN TOATA INIMA…’LA MULTI ANI’…’Bogdane,Tata,tare imi e drag ceea ce ne-ai povestit despre fratii nostri,sarbi…Sunt total de acord cu tine,doar ca jo,personal,am trait-o din alt unghi,experienta mea la sarbi si in Bosnia…Ce e frumos,ramane-incepand cu peisajul…Si daca esti putin mai atent,cand strabati strada,printre tuneluri,uita-te pe malul romanesc,si ai vezi sculptat in stanca,chipul lui Decebal…iar pe partea sarbilor,daca mergi cu masina,ai sansa sa vezi Castelul Mariei-Tereza…E ceva de vis…Si daca le mai asculti si muzica…(fericit e cel ce nu o intelege),nu-ti mai trebuie nimic…Ca suprafata,este exact ceea ce ai remarcat,tu…dar in esenta(ceea ce am vazut si am trait jo,e total divers)…De ce crezi ca simt nevoia de a scrie 2-3 carti,macar…?Mentalitatea si principiile unui popor,le cunosti traind cu ei si langa ei…Am trecut ani negri in preajma lor,dar am avut si de invatat cate ceva…In rest,Ursuletilor,care va este viata…?Cum va descurcati,ca aici e criza mare,zic italienii…La mine e criza de cand ma stiu…Dar viata merge inainte,si nu ne lasam,doar suntem popor de luptatori…Daca stati la caldurica,incercati’bambusul’ala de care v-am povestit,si sper sa vi se incalzeasca atat corpul cat si sufletul…Va pupacesc cu drag si va doresc un munte de bine,si o mare de cadura…Aceeasi,Miha
Mulţumesc mult, Miha. Da…sunt o SCORPIOANĂ autentică :)) Mi-a plăcut dedicaţia în italiană. Mille grazie per i belissimi auguri! Şi eu sper să am mai multă linişte în suflet. Acum urmează proiectul ‘bebe’, anii care vin vor sta sub semnul FAMILIEI. Până acum, cariera a fost pe primul plan. Dar de acum încolo, rolurile se schimbă. Poate ne vom vedea cândva, mi-ar plăcea. Te pup şi îţi doresc seninătate şi bucurii în fiecare zi. Cu drag, Alexandra (LEXY)
Draga Miha,
Confirm capul lui Decebal, confirm si bautura magica, doar ca la noi se numeste CARCALETE, confirm si criza din Italia, ca mi-au scazut drastic vanzarile. Dau peste doamne din ce in ce mai disperate ca nu le merge bine financiar si mai ales aud din ce in ce mai multe femei ca nu au de munca, ori ele ori sotii… Ceva de nashpa este acolo, ca prea sunt astea speriate.
Vezi, de-aia ma bucur ca sunt romanca, vorba ta, noi suntem intr-o criza continua!
Te pup cu drag,
Igalis
… Frumoaselor si chiparoaselor .
Mergeam aseara pe strada , si deodata-mi da o idee prin cap .
Ca toti oamenii sunt dependenti de ceva , de un anumit lucru , dezvoltand anumite comportamente ca reactie la asta .
Unii sunt dependenti de televizor – cei mai multi – , unii sunt dependenti de alcool , unii sunt dependenti de religie , altii de fumat , altii de mersu’ cu masina ( merg cu masina pan’la coltul strazii ), altii de sex , altii de mancare , altii de nu mai zic ce , altii de radio , altii de munca ( nu eu ), altii de alpinism , altii de ciclism , altii de pepsi si de cafea , altii de moda , etc etc .
… Si ma-ntrebam mai departe , cum ar fi daca nu am avea dependente ? Nici una . Sa nu avem nici o dependenta .
Pai stiti ce ? Cred ca atunci am fi liberi sufleteste si am putea sa relationam liber cu lumea .
Mda , abia atunci .
Si va-ntreb acu’ : cunoasteti vreun om liber ?
Sau vreun om care sa nu-si doreasca NIMIC foarte tare ?
Si acum una decisiva – nu cumva noi , fiecare dintre noi , ne dorim inconstient o anumita forma de sclavie ?
Bai frate … tac io , da’ si cand emit cate una …Este ?
109.0 fm
Igalis ,
Tu stii ceva despre ” Meditatia tip Alfa ” ?
…
( Creierul nostru e o maimuta care trebuie controlata tot timpul ) .
Nu am auzit de ea pana acum, dar stiu ca starea alfa se instaleaza oricum in meditatie. Adica titlul e usor pleonastic.
Starea alfa nu este vreo stare speciala, e starea aia de relaxare inainte sa adormi sau in timpul reveriilor (visare cu ochii deschisi), cand privesti in gol, cand te simti relaxat la volan pierdut in ganduri conducand pe o sosea monotona, mai apare si in hipnoza, in stare de transa usoara… Adica asta este starea alfa, o transa usoara.
Cat despre dependenta… Pai pustnicii ce crezi ca fac? Se detaseaza de orice dependenta, incusiv de dependenta de a manca…
De fapt asta ne invata in mare credinta ortodoxa si o auzim la fiecare Liturghie: „grija cea lumeasca sa o lepadam”. Iti dai seama ce frumos poate sa fie sa nu mai ai nicio grija lumeasca, sa nu depinzi de nimic?
Ce mai faci tu mai Bogdane?
Cu drag,
Igalis
@Bogdan
„…cum ar fi daca nu am avea dependente?…”
Raspuns; am fi dependenti de independenta…
🙂
Si atunci am fi tot dependenti… Cred ca prea multa independenta ne-ar duce la nonexistenta in lumea materiala. Depindem pana si de moleculele din corpul nostru si mai ales de genele alea mici din ADN. Daca una o ia razna… iese omul cu malformatii. Atunci chiar ca e dependent!
Devin extrem de profunda in stare alfa. Acum spre exemplu imi cad ochii in gura de somn si sunt in stare alfa…
Ce mai faci tu mai L’Etranger? Nu ne mai dai un film, o poezie, un cadout?
Ma simt vinovata ca v-am neglijat o vreme… Incerc sa ma rascumpar intrebandu-va pe fiecare in parte ce mai faceti. Chiar mi-e dor de voi. Si de Miha… Mi-e dor si de mine cand aveam mai mult timp liber… dar nu ma plang.
Cu drag,
Igalis
@Igalis
Ce mai fac?…ei bine, fac salata de beuf! Undeva Bogdan scria ca face cea mai buna ciorba din judet…Miha ne povesteste in ultimul timp „aventuri” gastronomice…deci cam asta-i trendu 🙂
Timp liber? eheee…ce vremuri! „Mi-e dor si de mine…” spui…culmea eu sunt in faza opusa:” Oriunde merg tot de mine dau!” (stii povestea?)
Ok, in curand o sa luam metroul, o sa schimbam doua, trei autobuze de la articol si pana la ultimul mesaj 🙂 Poate intram in GWRecords Book!
Poate o sa ma credeti nebun dar eu abia astept filmul asta:
Toate cele bune!
Si mie imi plac filmele de animatie!
Buna,Ursuletilor…Dependenta,spui,Bogdane,Tata…Eh,jo ma zbat cu o dependenta grea…Imi face figuri antena de la Tv…Mama si ce nervi am…Nu gasesc un roman in zona,sa-i dau de-un vin fiert,sa-l aduc sa-mi repare antena…Grea dependenta e asta…Oare cine le-a luat la rand,si ne-a pus in situatia de a fi dependenti…?Oare cine…?Tu chiar gandesti profund,Bogdane,Tata…Voiam sa va spun,ca am jo timp liber,diminetile…Si v-as scrie in fiecare dimineata,dar mi-e teama ca sunt prea vorbareata,si va plictisesc…Dar va caut,va citesc si ma amuz…Si ma bucur in fiecare moment ca v-am gasit…Ale,Tata…pune mana si fa un bebe,doi,ca pana faci,noi strangem bani de botez…Si-atunci sa te tii…Toti Ursuletii,la botez,sa ne cunoastem…Acum vreau sa vad filmuletul postat de L’Etranger,si pe aceasta cale ai multumesc ca nu ne-a dat uitarii…V-am pupicit pe toti,mai ales pe Scumpa Noastra Igalis,care se zbate sa ne dea sfaturi tuturor…Cu drag de voi,Miha
L’etranger , esti fan Lady Gaga ?
Si mie-mi place cateodata – mereu ma-ntreb cine-o imbraca , e peste casele de moda – , dar n-as putea sa ma declar ” fan ” .
Cateodata am impresia ca e cam „baiat ” , si asta ma cam streseaza .
Mda , nici textele ei nu-mi plac , sunt in general rele ca orientare si asta e o mare pacaleala – suprapui o muzica bunicica pe un text „negru” si gata , ai mai prins cativa guvizi ( a se citi atei ) .
Mihaela mama , nu sunt in Italia , ca ma ocupam eu de antena ta . Da’ vezi , poate gasesti si tu vreun italian care stie cum se face .
Igalis , daca inteleg bine ce spui , deduc de aici ca toata Romania e in stare alfa .
… Adica o stare de semiconstienta / semihipnoza , in care sunt aproape toti romanii ( si in starea asta merg si la vot ) .
Stiati ca …
Fumul de tamaie , inspirat tacticos deasupra candelei , va transforma in racheta ?
Bogdane draga,
Ce vrei sa zici cu fumul de tamaie? Vezi poate dai idei unora mai curiosi din fire (ca mine) si ii ai pe constiinta ca si-au parlit mustata…
Stiati ca fumul de smirna are putere de inductie a starii alfa? Ati vazut vreodata cum arde smirna? Spre deosebire de tamaie, smirna scoate un fum drept, ca o linie!
Se gasesc prin piata Bucur Obor niste carbuni cu smirna (grecesti) si ard foarte repede, dar scot o palalaie de fum gros si inmiresmat. Eu folosesc in fiecare zi carbuni din astia de cand i-am descoperit. Costa 3 lei tubul de vreo 10 carbuni. Recomand! P.S…. dupa ce se aprind complet si nu mai scot fum puteti sa puneti tamaie pe ei ca pe orica carbune normal. Grija mare, nu ii tineti in mana in timp ce ard, ca sfaraie foarte repede si riscati sa va sfaraie si degetele!
Voi sunteti cuminti? Va faceti rugaciunile de seara si dimineata?
Pup,
Igalis
Igalis ,
Pai tot asa ard si eu tamaia , o pun pe niste carbuni aprinsi ( fara smirna ) si ea-ncepe sa scoata fum .
Incearca sa stai un pic deasupra si sa inhalezi substanta in timp ce se ridica ea asa domol si sa vezi chestie – in primul rand ti se desfunda nasu’ , iar daca mai stai in continuare …. incepi sa te-nveselesti .
Eu credeam – te rog sa razi de mine , – ca smirna e un lemn din nu’sh ce esenta misterioasa , adusa din Indiile de Vest sau din Caraibe de corabiile de pirati , si care se arde sub forma de betisoare pe la ceremonii .
… Da , cred ca trebuie sa ajung prin Obor , sa mai cunosc si eu lumea .
hecho en cuba
Iti arat poze ca sa itelegi.
Asta-i SMIRNA
http://igalis.sunphoto.ro/igalis/50311776
Are miros specific si mai discret decat tamaia, arde cu fum drept (vertical) si viguros. Este folosit mai mult in ocazii funeste, dar si la rugaciune. Se spune ca are proprietatea de a induce starea de relaxare.
Asta e TAMAIE
http://igalis.sunphoto.ro/igalis/50311795
Poate avea mai multe culori… acela colorat e praf de zinc si are rolul de a nu lasa sa se lipeasca bucatelele intre ele. Tamaia alunga duhurile rele si a fost unul dintre darurile pe care Magii i le-au dus lui Iisus la nastere: aur, smirna si tamaie.
Asta e carbunele cu smirna
http://igalis.sunphoto.ro/igalis/50312488
E din Grecia si miroase foarte frumos. Arde repede, scoate muuult fum si apoi ramane incandescent, tocmai bun sa pui tamaie. Sunt vreo 10 bucati de carbune, costa 3 lei si se gasesc de cumparat in cladirea noua a Pietii Obor la taraba unui nene…
Din pacate sunt prea blonda ca sa pun niste poze in spatiul de comment. Pe vremuri stiam, dar acum nu mi-a mai iesit figura hoata…
Te-ai lamurit Bogdane cu „leminisoarele”? Acum ai facut ca sora-mea, care imi zicea ca ei ii place cu miroase floricica de mosc!!! I-am explicat unde e eroarea si a ramas uimita sa afle ca moscul e de fapt un CERB! 🙂
…
Igalis
Aha , m-am lamurit .
Era mai interesanta smirna cand credeam ca e adusa de Capitanul Hook si de prietenii lui dar chiar si asa , fumul ei se pastreaza drept si frumos mirositor in continuare …
Uraaa , azi e Halloween !
V-ati facut costume ?
… Hm , eu cred c-o sa ma-mbrac in Lady Gaga ( Bad Romance ) .
Da, umblu nemachiata si sunt numai buna de Halloween… 🙂
P.S. la mine e Halloween tot timpul…
…
HA HA !
EU STIU CA TU SI NEMACHIATA TOT FRUMOASA ESTI !!
Manca-v-ar mama de Ursuleti,ca tare scumpi sunteti…Am vazut jo in jur ca se petrece ceva,dar nu am realizat ce…Aha…Halloween,era…Simteam jo un iz puternic de toamna,de nostalgie si de chef…Tre’sa ma gandesc,ce costum m-ar caracteriza…Mi-ar place un Shrek…M-am intins pe jos cu filmuletele ce le-a postat L’Etranger…Imi plac toate,dar mai nou,imi place Shrek…Iti imaginezi la 40 de ani,sa te uiti la desene animate…Mare-i gradina ta,Doamne…Si vorba ta,Draga Mea Igalis,cum umblu mai mereu nemachiata,simt Halloween-ul mai tot timpul…Dar noi,romancele suntem frumoase si nemachiate…Voiam sa te asigur,Mami Igalis,ca sunt cuminte…Imi fac rugaciunile mereu,mai ales seara,cand dupa miezul noptii,citesc Acatistul Maicii Domnului…Si fiindca ma simt o pasare rara de noapte,va caut si va citesc…Si uite-asa va iubesc pe toti din ce in ce mai mult…Cu drag mare de voi,Miha
Si eu petrec pana tarziu la computer, chiar pe blog, dar asta pentru ca avem cativa membri noi care se confrunta cu probleme. Le gasiti commenturile pe la „Farmece” si pe la „Farmece in lacate”. Mai noii prieteni se numesc: Cata (e femeie… asta e pentru baba curioasa de Bogdan), Andrei, Ginaguzumas, Rima, Maria, Gavrila Mihaela, Rares, Camelia…
Si eu fac rugaciuni dimineata si seara, dar nu sunt prea harnica… adica citesc Rugaciunile incepatoare si apoi cate un Psalm. Dimineata (daca nu e sarbatoare sau duminica) fac cate 25 de metanii si ma simt extraordinar! Apoi, cand plec de acasa si merg pe jos la serviciu spun Rugaciunea Inimii pe drum, iar seara, inainte sa adorm, citesc cateva pagini din cartea „Isihasmul sau mestesugul linistirii” a lui Vasile Andru. A mai citit-o cineva?
Am slabit si arat ca o juna. Am liniste sufleteasca si ma bucur de multe privilegii la biserica la care mergem. Poate va povestesc azi.
Sunt mai mult decat bine, ma simt excelent, ceea ce va doresc si voua!
Salutare oameni buni,
Multumim Igalis pentru informatiile cu „lemnisoarele”…si eu eram oarecum in ceata. Simpatica intamplarea cu sora ta… 🙂
Miha, stai linistita ca la aceeasi categorie sunt si eu.
Asadar, ptr sufletele vesnic tinere va propun doua filme de animatie:
1. „Tangled” {in mai multe parti 😦 }
http://www.220.ro/desene-animate/Tangled-2010-RoSub/Jo70TAlnoy/
2. „Enchanted” {al doilea player }
http://www.xfilme.net/enchanted-2007
Ok, si daca tot este bal (mascat) am gasit nimerit sa postez un filmulet sugestiv:
Toate cele bune si un super week-end !!!
Multumiiiim!
Draga Mea Igalis…Contrar a tot ceea ce ai trecut,jo sunt sigura ca arati inca’SUPER’…Tine-o tot asa…Munca l-a creat pe om,si sunt din nou sigura,ca in mare parte,ceea ce faci,te satisface…Ceea ce e foarte important…Esti o persoana deosebita,si meriti mult mai mult decat viata momentan,ti-a oferit…Linistea sufleteasca e prima dorinta care mi-o pun tot timpul…Nu am ajuns inca la inaltimea de a citi carti atat de intelepte…dar,cu prima ocazie cand ajung in tara,imi fac rost de cartile ce mi le doresc in limba mea,atat de mult…Momentan citesc carti destul de bune,in italiana,care imi ridica moralul si imi dau aripi sa merg mai departe…Urmaresc dialogul tau cu’Ursuletii Noi’,dar eu,personal,nu mi-am permis sa vorbesc decat cu Flory…Mi-ar face placere sa le scriu,tuturor,dar ma blochez,nu reusesc sa exprim cum mi-as dori,ceea ce gandesc…Chiar serile trecute am citit ceea ce a scris Rares,Rico si Gina…E important ca macar sa ridici moralul unei persoane aflata la greu,asa cum,Draga Mea Igalis,o faci tu,cu toti’Ursuletii’…Si iti multumim ca existi…Vezi ca daca suntem cumintei,L’Etranjer ne face cadouri frumoase…De-abia astept sa hibernez langa un vin fiert si-o tigara,si sa-mi clatesc ochii si sufletul cu desene animate…Multumiri din sufletel,si multi pupici din aia mici,tuturor in acest weekend…Cu mare drag de voi,Miha
…
Igalis , multumesc ca mi-ai zis de Cata .
M-am mai linistit .
L’etranger , sal’tare si tie !
Miha , pe tine TE PUP !
Buna,Ursuleti…Super tot ce ai postat L’Etranger…Nu-ti mai zic de desene animate…Ce distractie…Tante Grazie…!Cand va simtiti jos cu moralul,tastati Kenny G…E super…Dedicatia e si pt.tine,Bogdane,Tata…V-am pupacit si aveti grija de voi…Miha
…
L’etranger , am vazut si eu – abia acum – fragmentul „fun” din Traviata postat de tine – excelent de-a dreptul , mda .
Si nu cred ca-ti place Lady Gaga , mnuu …
Desi …
Alle Super
Va zic si eu niste bancuri… le-am primit pe mail, asa ca nu pot cita sursa…
*** – De ce-mi cereţi să achit nota de plată înainte de a lua masa?
– Problema e că dumneavoastră aţi comandat ciuperci.
*** După primul zbor în afara dulapului, molia mică este întrebată de mă-sa:- Ei? Cum a fost?
– Bine, lumea se bucura de mine, toţi aplaudau.
*** Maria către Ion:- Ioane, ai auzit? Se scumpeşte băutura.
Ion către Maria:- Asta e, Marie. O să mâncăm mai puţin.
*** Fericirea e ca şi cum ai face pipi pe tine. Toată lumea vede, dar doar tu simţi căldura…
*** – Eu ieri în pădure am strâns 3 căldări cu ciuperci pentru mama soacră…
– Şi dacă sunt otrăvitoare?
– Cum adică „dacă”?
*** Într-o dimineaţă, în timp ce luau micul dejun, o femeie i-a spus soţului ei
– Fac pariu că habar n-ai ce zi e azi.
– Cum să nu ştiu? răspunde el indignat. Cum crezi că aş fi putut uita?
După ce a spus asta, s-a ridicat de la masă şi a plecat la lucru.
La ora 10 dimineaţa sună cineva la uşă . Femeia deschide şi primeşte o cutie plină cutrandafiri roşii. La prânz, primeşte o cutie din bomboanele ei preferate de ciocolată, iar mai târziu un butic îi livră o rochie creată de un cunoscut designer.
Femeia de-abia aştepta să se întoarcă soţul ei acasă.
– Prima dată florile, după ac ee a ciocolata şi în cele din urmă rochia! exclamă ea entuziasmată. N-am petrecut niciodată într-un mod mai fascinant Ziua Mediului!
*** O familie de viermi traia intr-un rahat. Micul vierme o intreaba pe mamasa:
– Mama, noi am putea trai intr-un mar?
– Da, fiule, am putea trai intr-un mar.
– Mama, noi am putea trai intr-o banana?
– Da, fiule, am putea trai intr-o banana.
– Atunci, mama, de ce traim intr-un rahat?!?
– Pentru ca suntem patrioti si asta e tara noastra, fiule!
*** Pesimistul vede într-un tunel întunericul, optimistul vede luminade la capătul lui, realistul vede luminile trenului care vine…… Mecanicul de locomotivă vede trei idioţi pe şine.
*** Trei ardeleni vin cu trenul de la Bucuresti la Cluj. Pe la Ploiesti unul zice:
– Oof!
Pe la Sibiu al doilea zice:- Oof! Oof!
Pe la Alba-Iulia al treilea zice:
– Oof! Oof! Oof!Ajung la Cluj si primul zice:
– No, bine c-am ajuns ca, iaca, tat drumul vorbiram numai politica!
*** La un team building, echipele de IT, vanzari si daune se distreaza. La un moment dat, echipa de daune intra intr-un desis si iese de acolo cu un iepure spunand: avem de un gratar!
Mai stau ce mai stau, intra echipa de la IT in desis si ies si ei tot cu un iepure, spunand: uite si de o friptura!
Echipa vanzatorilor, un pic iritata si privind de sus (ca de obicei), intra in padure si… liniste…liniste… deodata urlete, crengi rupte, vanzoleala, echipa de vanzari iese buluc din desis cu un urs dupa ei. Din fuga, striga catre cei de la daune si de la IT:
– Noi vi l-am adus, voi descurcati-va!!!
*** Un politist gaseste un pusti la colt de strada vanzand ceva îngramajoare mici. Il intreaba pe pusti cu un aer sever:
– Ma, ce faci tu aici?- Vand samburi de mar domnule!
– Si la ce sunt buni astia?
– Fac minte domnule!
– Bine da-mi si mie de 2 lei. Ia samburii si pleaca mestecand cei cativa samburi pe care i-a dat baiatul. La un moment dat se opreste si se intoarce la baiat luandu-l la rost:
– Ma smechere cu 2 lei cumparam un kil de mere si aveam mai multi samburi!- Vezi nene, nici nu ai mancat bine samburii si ti-a si venit mintea!
*** De ce ai fugit din sala de operatie înainte de a fi operatie?
– Pentru că infirmiera spune tot timpul: „Curaj, nu vă fie teamă, e o operatie usoară”!!!
– Păi si?… asta nu te-a linistit?
– Nu. Pentru că vorbea cu chirurgul!!!
*** O femeie suna disperata la medicul veterinar:
-Domnule doctor, pisica mea a baut circa 50 ml de benzina. Apoi s-a invartit ca nebuna prin casa vreo trei ore si acum sta pe canapea si nu se mai misca deloc.Ce credeti ca s-a intamplat?
Sta medicul si se gandeste apoi raspunde calm:
– O fi ramas fara benzina ?…
*** La poliţie:
– Săptămâna trecută, v-am semnalat dispariţia soţiei mele. Ei bine, puteţi abandona cercetările.
– Aţi găsit-o?
– Nu. Dar între timp am mai reflectat.
Pup gasca!
Salutare,
Ma bucur ca va placut…
Intrebare: Unde este frumusetea …intr-o floare sau in cel ce o priveste?
Daca raspundeti „corect” o sa stiti de ce va placut!
Bogdan, Lady Gaga are meritul ei ptr ca este in top fara vreun merit…ceea ce nu reusesc altii cu capul mai mare, in rest coincidenta face sa fie pe coverul unui film recent lansat „Puss in boots”.
V-as mai scrie dar sunt trist de la vestile astea…mor romanii pe capete prin accidente de circulatie… 😦
Aveti grija de voi !
…
O doamna ia autobuzul spre o anumita localitate , insa are nasansa ca autobuzul respectiv sa se defecteze pe drum .
Toata lumea se pune pe asteptat , mai putin doamna care decide sa-si continue drumul pe jos .
… Si merge ea ce merge , iar la un moment dat apare pe sosea un Mercedes .
Face semnul autostopistului , opreste Mercu’ langa ea , zzzzp coboara geamul si un tip face :
– Buna ziua , nu ma luati si pe cu masina ?
– Bine bine , da’ ia zi fa , tu te f… ?
– Golanule , ordinarule, da-i drumu’ d-aici !
Pleaca ala , iar doamna isi continua calatoria .
… Deja era destul de obosita , cand apare o Dacie .
Plina de speranta , incepe sa sara si sa faca semne cu mana .
Opreste Dacia respectiva iar soferul zice :
– Draguto , eu te iau cu mine , dar tu te f… cu mine pe la spate ?
– Nenorocitule , da-i si tu drumu’ de aici !
… Mai merge ea , se facuse deja tarziu , era obosita moarta , cand apare un Matiz .
Opreste Matizul , coboara geamul , si intreaba un tip :
– Stimata doamna , eu va iau , dar dvs. m…e luati ?
– Dispari ! Du-te ! Derbedeule ! Ahh !…
Deja incepea sa apuna soarele , femeia era deja ca o umbra pe sosea de obosita ce era , cu rochia rupta si pantofii scalciati , cand apar undeva in departare farurile unui tractor .
Asta se arunca drept in mijlocul drumului in genunchi , cu mainile impreunate la piept :
– Stimate domn , ma f… , daa, ma f… si pe la spate , daa , iau si m… , o daa , numai luati-ma cu dvs. in tractor !!
Ala se uita la ea uimit , se gandeste un pic si-i zice :
– Asa o fi , da’ stii , eu nu iau curve in tractor .
Brrrrrrr …. ….. ….
… L’etranger ,
Da asa e , mor o gramada de oameni in accidente de circulatie , fie ei romani sau nu .
Dac-o sa fii totusi un pic atent la masinile „romanesti” , o sa vezi ca in foarte multe dintre ele nu se foloseste centura de siguranta ba mai mult , o sa vezi copii sub 5 ani care stau pe scaunul din fata , in dreapta soferului , cu fata la doi cm de parbriz .
… Sunt curios – nu c-ar mai folosi la ceva acum – , daca oamenii care au murit in accidentul provocat de Huidu aveau centurile de siguranta puse .
M-a-ntrebat o data un tip , cand a vazut ca-mi pun centura , de ce fac asta .
Si tot el zice ” aa, pentru ca altfel piuie … „.
Si atunci tot el m-a ” invatat ” ce trebuie sa fac ca sa nu mai piuie : sa cuplez centura prin spatele meu , adica eu sa stau cu spatele peste ea cum ar veni .
In ingamfarea lor romanii considera ca nu li se poate intampla nimic rau, niciodata , ca nu-i poate atinge nimeni si nimic , cu atat mai putin cand ” sunt cu masina ” .
… Poate altora da, li se mai pot intampla ” d-astea ” , insa lor nu .
O data mi-a zis un ins , cand m-am urcat in masina lui si mi-am pus centura , ca ” cobesc ” .
no comment
Da…In primul rand,astazi fiind o zi importanta,sa aprindem o lumanare pentru cei care nu mai sunt,sa privim o floare si sa intelegem ce semnifica,si sa dam de pomana…Ai atins un punct extrem de dur,L’Etranger…Am copilarit langa o persoana care acum,nu mai este printre noi…A lasat doi copii,si un sot care vorbeste singur,datorita problemelor si greutatilor cu care a ramas sa se zbata…Lucra badanta in Padova,si la plecarea in tara,in autostrada,a lovit-o un politai italian beat,si a rupt-o in bucati…Au tinut-o la morga,mai mult de doua saptamani,ca nu aveau bani cei din familie sa o duca in tara…Bineinteles ca acea persoana importanta care a lovit-o,a fugit de la locul faptei,dar 2 romani care au vazut ce s-a intamplat,l-au urmarit,si au anuntat politia…Baietii i-au gasit banii stransi cu atata chin,si au ajutat familia sa o transporte in tara…E de urlat la cer,pretul care il au de platit cu mult chin cei carora li se intampla asa ceva…Plus ca suntem denigrati in tot felul…si nu mai vorbim de baietii ce lucra pe santier,si nu sunt protejati…foamea si neajunsurile,te aduc in situatia de a munci in orice conditii…Nu discuta nimeni de ceea ce fac strainii in tara noastra,dar ceea ce fac romanii,rau in tara lor,se aude imediat…Si asta datorita umilintei insuflate de Ceausescu,de politica care merge mana in mana,cu cea de aici…Sa ne rugam cu totii azi,pentru cei ce nu mai sunt,si sa nu uitam ca suntem totusi un popor de luptatori,doar ca suntem prea mici si slabi,sa-i punem la punct pe cei care ne conduc tara…
Mihaela ,
Deci iata si latura ta ” dura ” , chiar ma intrebam cum arata ea si da , iti dau dreptate in tot ce zici – eu cel putin .
Poate la alegerile urmatoare se va schimba ceva , dar o conditie trebuie sa fie indeplinita pentru asta – sa iasa toti romanii la vot , indiferent cu cine-or vota .
In felul asta raportul dintre voturile exprimate de romani si voturile exprimate de udemeristi ii va impinge pe astia undeva pe la 2-3% , adica SUB PRAGUL MINIM ( 5% ) cerut de intrare in Parlament .
Odata disparuti din Parlament , nu vor mai putea sa santajeze in STANGA si in DREAPTA niste indivizi usor santajabili , corupti si fricosi – adica parlamentarii „romani” – si in felul asta coada de topor cu care e lovita zilnic tara asta nu ar mai exista .
Pentru asta e suficient ca romanii sa mearga pur si simplu la vot .
Si referitor la tragediile care se intampla pe sosele .
Eu cunosc oameni care au scapat fara nici o zgarietura din situatii cu potential de catastrofa ( sunt una dintre ele ) , in timp ce altii au murit cand se plimbau pe marginea drumului .
Si fiindca am zis asta , trebuie sa mai adaug ceva : pe mine Dumnezeu m-a scapat .
Stai , trebuie sa scriu altfel :
PE MINE DUMNEZEU M-A SCAPAT , pe mine si pe ai mei de la o moarte altfel sigura , si Ii multumesc si cu ocazia asta , slavit sa fie numele Lui .
Amin .
Propun un moment de reculegere pentru toti cei pe care
i-ati / i-am cunoscut , si care nu mai sunt printre noi .
Sa ne rugam pentru ei .
MULTUMESC…Si iti pup sufletul ala mare care-l ai…Asta mi-am si dorit…un moment de reculegere si un minut in rugaciune,pentru cei ce nu mai sunt,si chiar daca poate nu ai cunoastem,sa ne rugam pentru ei,in aceste momente sfinte…Se intampla atatea chestii ciudate si sunt ascunse propriu…Vad cu ochii si aud atatea cazuri,si totusi raman de nerezolvat…’UNDE ESTI,TU,TEPES DOAMNE’…?Numai bine va doresc,Miha
Buna,Ursuletilor,unde sunteti…?Am auzit o chestie grozava…Cand va treziti dimineata,ganditi-va cu nostalgie,ca zi dupa zi,crestem in ani,dar se imputineaza ceea ce numim noi’viata’…deci sa traim fiecare zi cu un folos,frumos,iar timpul de afara sa-l incalzim cu caldura sufletelor noastre…Multa caldura sufleteasca va doresc si va pupicesc pe toti…Miha
Te pup Miha! Suntem bine, fugariti de viata laica, dar cu inima la Dumnezeu.
Parintele Cleopa ne invata sa traim in fiecare zi cu constienta mortii. Sa fim pregatiti in fiecare zi sa traim ca si cum ar fi ultima. Ce luam cu noi cand plecam? Sufletul, atat! Ala trebuie sa fie alb, curat, luminos, ca sa nu ratacim prin intunericul iadului o vesnicie.
Poate pe altii tema mortii ii sperie, pe mine ma fascineaza. Mai tare ar trebui sa ne sperie moartea sufletului! Din pacate, eu am avut destule perioade de moarte sufleteasca, dar am avut sansa sa ma lipesc iar de Dumnezeu si m-a inviat la loc!
Va doresc viata adevarata!
Pup si va zic un banc de final.
Sfantul Petru aude batai la poarta Raiului. Cand deschide, il vede pe unul care dispare ca un fulger. Iar aude batai, iar il vede pe ala ca dispare… la un moment dat deschide brusc si il prinde in fata portii. „Ce faci suflete, iti bati joc de mine?” Ala saracul impaciuitor ii raspunde „nuuu, sfinte, nu sunt eu de vina, ci aia de jos, din sala de operatie, ca ma tot resusciteaza!”
🙂
OOO…’LA MULTI ANI TUTUROR MIHAELICILOR SI GABRIELICILOR’…IN SPECIAL PLACUTEI NOASTRE GAZDE…’SA FII IUBITA SI RAVNITA,SANATOASA SI FRUMOASA’…’LINISTE IN SUFLET SI IN CASA’…MULTI PUPICI DIN AIA MICI,DIN PARTEA MEA…PUPICI TUTUROR SI NUMAI BINE.MIHA
LA MULTI ANI de Sf.Mihail si Gavril pentru toti cei care sarbatoresc astazi onomastica!
Desigur cu totul special pentru gazda Gabriela si desigur Mihaela (IT).
Si o mica dedicatie pentru sarbatoriti 🙂
La multi ani! – Igalis, Gabriela, Mihaela
SANATATE, CREDINTA, SPOR SI MULTE BINECUVANTARI.
Va pup,
Emy
Multumesc, cu mare intarziere! Toate gandurile mele bune si pentru tine!
Multumesc pentru frumoasele urari! La multi ani Mihaela! Patronii nostri sa ne aiba in paza si pe noi si pe toti cei care cred in ei.
Cu drag,
Igalis
SARUTMANA…pt.dedicatie…Uitasem cu desavarsire de ACCENT…Intr-o vreme eram innebunita de cei cu BUTOAIELE…’SISTEM’…Acum sunt prinsa de LAURA PAUSINI,iar sambata seara,ma uit’in patru'(si pt.tine L’Etranger)…la SHREK…si MOTANUL INCALTAT…Apropo,TU…ai onomastica…?Sau esti decis sa ramai in mister…L’Etranjer…?Va pupikesc pe toti,in primul rand pe Juna Noastra Gazda,si va doresc O Duminica Placuta…Bogdane,Tata…unde esti…?Sirius,Ale,Emy…Sunteti bine…?Cu drag mare de voi,Miha
Mihaela, Gabriela, sa ne bucuram ca puratam aceste nume! Se spune ca Arhanghelii sunt patronii casei, ard pacatele omenesti si purifica, prin post si rugaciune, constiintele, asa cum Ei simbolizeaza BIRUINTA!
Pentru mine, mereu Dumnezeu a infaptuit minuni, exact in momentele in care simteam ca toate drumurile se inchid, intr-o privinta sau alta!
Credinta, nadejdea si iubirea nu trebuie sa le lasam nicicand sa se piarda!
Cu mare drag de voi toti,
G
Va recomand o carte: „Isihasmul sau mestesugul linistirii”, a lui Vasile Andru. Nu stiu daca se poate pirata de pe undeva, ca noi am cumparat-o, ceea ce va recomand si voua. Sa manance si autorul asta o paine, ca merita! Si mai merita ceva: SA O AVETI IN BIBLIOTECA.
Cu drag,
Igalis
Calda sa sa va fie inima…Ursuletilor…Unde sunteti…?Ati intrat in hibernare…?Acum e de numarat banii de sub saltea…Ha…Ha…Ha…Pup tuturor si numai bine,Miha
Mai bine de CAUTAT banii pe sub saltea, ca dureaza toata iarna. Daca e sa ii numaram terminam intr-un minut. 50 de secunde ii aranjam, 5 secunde numaram si inca 5 secunde verificam daca am numarat bine 🙂 Poate dura mai mult daca ii avem in monede de 10 bani.
Apropo de hibernare… la noi e un frig de scoatem aburi si pe nas! In Italia che tempo fa? Azi mi-a trecut prin minte ca singurul lucru pe care ti l-as cere din cand in cand ar fi sa mai injuri cate un italian/italianca in romaneste din partea mea. Eu nu o pot face la serviciu, dar unii chiar merita!
Te pup cu drag si iti doresc rabdare multa cu macaronarii, ceea ce imi doresc si mie!
Igalis
Buna Seara,Ursuleti…Pe unde sunteti…?V-am descoperit la forum,dar fiind chestii care ma depasesc,citesc ceea ce scrieti,si trag concluzii…Multe m-ai am de invatat …desi mi-as dori tare mult ca Prietenii Nostri Necunoscuti,sa aiba puterea si credinta necesara,sa treaca peste tot…Ce v-a adus Mosul…?Ca jo am insirat toate ghetutele in linie,dar am auzit ca Mosii astia macaronari,nu sunt ca Mosii de la noi…Ce ai mai injur in toate limbile pe care le stiu,si o fac si pt.tine,Draga Mea Igalis…Care e viata ta…?Te simt prezenta peste tot si activa…Restul…?Bogdane,Tata…La tine a venit Mosul…?Sper ca Sarbatorile care vin,si aerul adevarat al iernii,va face sa va simtiti’acasa’…Si va da puterea sa treceti peste toate cu fruntea sus si cu credinta…Va pupacesc pe toti,si va trimit o avalansa de caldura,ca aici este din plin…Inca simt toamna lunga ce te-ndeamna la visare…Numai bine va doresc tuturor,Miha
‘BUON NATALE PER OGNI COSA CHE TROVATE SOTTO L’ALBERO…PER OGNI SORRISO CHE VI FARA STAR BENE…PER OGNI ABBRACCIO CHE VI SCALDERA IL CUORE’…’CRACIUN LINISTIT SI NUMAI BINE,TUTUROR…MIHA
Sarbatori pline de iubire va doresc! Sa va fie implinite dorintele voastre nepretuite, sa fiti sanatosi si puternici!
Amin!
Pentru cei care nu stiu exact, „amin” inseamna ASA SA FIE!
La multi ani si tie Gabriela!
Cu drag,
Igalis
La multi ani! Sa avem un an mai bun, in care sa alegem cu intelepciune momentul oportun pentru fiecare pas! Visele sa ni se implineasca! Sa iertam si sa iubim cu toata fiinta noastra si sa gasim resurse pentru a indrepta orice patrunde in existenta noastra si ne-o intineaza! Caci Dumnezeu chiar este Calea, anul ce tocmai s-a sfarsit mi-a intarit credinta si nadejdea si afirm fara nicio unda de indoiala ca El infaptuieste pentru noi minuni neasteptate si stie sa ne daruiasca ceea ce e al nostru!
Gabriela, talentul tau pentru pictura, inima-ti profund incapatoare si deschisa, sufletu-ti cald, interesul real si neconditionat precum si iubirea de oameni te-au innobilat! Ramai asa!
Multumim din toata inima pt.urari,Gabi…Toti o iubim si o apreciem pe Igalis,si sigur si Dumnezeu o iubeste mult,dandu-i atatea daruri,si noua o persoana deosebita alaturi…Sa ne fie mai bine acest Nou An…sa ne dea mai multa intelepciune si mai multa credinta…Sa fim mai buni si mai cinstiti unul cu celalalt…Numai bine va doresc tuturor…’LA MULTI ANI’…Miha
Ursuletii…Bogdan,Sirius si L’Etranger…unde sunteti…?Nu m-ai dati nici un semn de viata…Sunteti bine…?Pupicei,Miha
An Nou Fericit Tuturor!
Am hibernat cam mult dar am fost „trezit” de miscarile din Romania.
Sper ca sunteti bine cu totii!
Astazi in Duminica vindecarii celor 10 leprosi sa nu uitam sa fim plini de recunostinta, sa dam multumire pentru toate!…pentru ca ce ai pe care sa nu-l fi primit?
Cam asta am inteles eu astazi la predica de la Manastirea Putna pe care am ascultat-o prin intermediul http://www.ortodoxradio.ro/
Miha, come stai?
ok, „bonus” ceva foarte frumos ascultat pe acelasi post de radio in continuarea slujbei:
Toate cele bune!
Era sa uit (de atata hibernat) !
In legatura cu subiectul predicii de astazi:
http://www.crestinortodox.ro/cantari-bisericesti-audio-mp3/acatiste-audio/acatistul-slava-dumnezeu-pentru-toate-3608.html
Doamne ajuta!
Am gasit si versurile de la primul video:
Cantarea Sfintei Cruci.
de Gherontie Prodromitul
Astăzi voiesc a-ţi aduce laudă Sfinţită Cruce,
Cântând cu cântare dulce:Bucură-te Sfânta Cruce !(de 2 ori)
Bucură-te, semn ceresc,Cruce steag imparatesc!
Bucură-te ,arma sfanta,Bucură-te ruga sfanta!
Bucură-te , bucurie celor din calatorie!
Bucură-te sfanta arma care pe vrajmaşi îi sfarmă!
Bucură-te , armă tare călătorilor pe mare!
Bucură-te , şi eu ţie, cânt astăzi cu veselie.
Astăzi ţie ţi se închină al meu trup făcut din tină,
Că pe tine când te fac ,de toată năluca scap.
Scap de vrajmaşii cumpliţi ce sunt cu mine învrăjbiţi
Când te am eu păzitoare şi buna străjuitoare.
Atuncea răul vrajmaş n-are la mine lacaş
Şi se scutura şi piere de nespusa ta putere.
Tu eşti a mea mângâiere. O Cruce a mea putere!
Tu eşti povăţuitoare ,tu la Rai îndreptătoare
Tu minuni mari ai făcut de demult de la-nceput
Tu ape ai îndulcit ca mierea le-ai întocmit
Tu Marea Roşie înca , pe cât este de adancă
În doua ai despărţi ,o Cruce lemn fericit.
Tu pe cer te-ai arătat ,creştinului împarat
Visele ai tâlcuit, O Cruce prea fericita!
Având împrejur scrisoare cum că eşti biruitoare
Tu Cruce fiind purtată pe umeri ridicată
De Bunul Stăpân Iisus , mergând la Golgota -n sus
Acolo,Iisus voi ,pe Cruce a Se sui
Unde prin maini şi picioare ,cu cuie străpungătoare,
A fost Sfântul Trup pătruns al Preadulcelui Iisus.
Pentru aceea şi mie , dă-mi scârabă şi bucurie.
Scârbă că sunt pacătos şi nevrednic de Hristos.
Bucurie căci semn sfant , creştinilor pe pamant ,
Eşti tu Cruce mângâiere ,o Cruce a mea putere.
Dă-mi dar ca să biruiesc tot sfatul diavolesc
Dă-mi o inima curată ,dă-mi o minte luminată!
Şi aşa prin darul tău să ma-nvrednicesc şi eu
Vredinic a te lauda , vrednic a te săruta !
Cântându-ţi cântare dulce :Slavă ţie Sfânta Cruce!
Ce dor ne-a fost de tine L’Etranger!!!
Si tie un an bun cu multa sporire duhovniceasca! Multumim de daruri.
Cum fu in hibernare?
Eu inca nu imi dau seama ce se intampla in Romania, poate aflu maine de la colegi pentru ca televizor nu am…
Iti mai scriu si maine, acum ma duc la culcare.
Cu drag,
Igalis
Buna,L’Etranjer…’Bine ai venit’..!Placuta Hibernarea…?Nu iti pot spune ce surpriza placuta mi-ai facut…E super tot ce ne-ai postat…Nu reusesc sa ajung mereu la Biserica,dar imi pun acasa pe internet,si ascult slujba…Multumim frumos de’bonus’…desi nu intri des,cand’iesi din hibernare’…ne lasi masca…Jo sunt bine…Planuiesc ceva important in acest an,si sper ca Dumnezeu sa ma auda,si daca merit,ma pot considera deja norocoasa…Tocmai urmaream…’TOAMNA LA NEW YORK’…a mia oara…Tu…?Esti bine…?M-ai da-ne cate un semn de viata din cand in cand,Ursuletule…Tre’sa vedem pe umbla ursuletul de Bogdan…A disparut de la un timp…Nu cred ca a intrat in hibernare,mai degraba a sters-o in vreo tara calda… visata de el…Te pupicesc si ai grija de tine…Miha
inca o seara petrcuta citind comurile voastre,pacat ca sant obosita si trebuie sa dorm,ma pregatesc sa merg cu sotul la fundeni,pt o colonoscopie si sant f stresata dar mi-a facut bine sa va gasesc pe voi!!!!nu sant talentata la scris dar va urmaresc cu drag!!!!!recunosc Igalis ca meriti 10 la compuneri,povestiri….o seara buna tuturor!
Buna,
M-am intors si eu din hibernare- lunga ce-i drept. Mi-a fost dor de ambianta blogu-lui, de voi si mai ales de Igalis.
Igalis mi-ar place sa-ti impartasesc ultima mea ‘experienta’ daca ai vrea sa-mi dai o adresa de mail privata. Cu drag, sirius
Buna,L’Etranger…Trecut,postat…plecat…Foarte profund…Cat despre cruce…Impresionant…Si e chiar asa…Uneori cand ma caut…pe mine insumi…intru pe aceste site-uri minunate care ni le-ai trimis si tu(iti multumim pe aceasta cale)…si ma reculeg…Atat m-ai avem frumos in viata,pe langa crucea care ai este data fiecaruia…Sa fii iubit si cand simti nevoia(pe langa cadourile facute anterior de tine)…asculta Kenny G…Clayderman…Bebele din poza,pot sa-l infiez jo…?Pup,Miha
Pt.muzica din Banat,dau o tuica fiarta,cand te-mpiedici pe la Herculane…Prefer Irimica sau Nicoleta Voica,dar nici cu Stana nu-i rau…Multumim,Miha
Multumim pentru postarile tale. Ce vrei sa ne sugerezi? Ca suntem extraordinare sau sa trebuie sa zambim mai mult? Se pare, ca tu dublezi conversatiile de pe Forum. Reprezinti prin imagine ,sunet, scris tot ce ne framanta pe noi.
Esti uimitor (sper ca esti barbat)! Asa au concluzionat forumistele noastre.
O iarna insorita iti doresc.
Cu drag,
EMY
Multumesc si eu pentru aprecieri Emy!
Reconfirmi ca nu m-am inselat in privinta persoanelor de pe acest blog…
Din „pacate” nu reusesc sa am un ritm constant in postari, dar cum remarca si Miha, este bine si asa „in viteza”.
Si da, sunteti extraordinare…si ma bazez pe voi !
Cand ma gandesc ca uneori va este „suficienta” doar o floare…cine v-ar putea egala in smerenie?
Toate cele bune!
Tu chiar esti barbat? Daca toti barbatii ar fi ca tine am trai in rai!
Multumim de daruri!
Cu drag,
Igalis
„…Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit; gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine…”
@Igalis, cu placere!
Ce frumooos! Chiar asa functioneaza lumea! Prin contagiune putem raspandi iubire sau rautate. Nu cu teorii faci oamenii mai buni, ci prin propriile actiuni. De aceea trebuie sa fim atenti ca atunci cand ne stapanesc demonii trufiei, ai maniei, ai intristarii, ai indiferentei fata de oameni, ai invidiei sau altii asemenea, sa ii zdrobim de PIATRA CREDINTEI care e Hristos si sa ne amintim ca El a contaminat cu credinta, nadejde si dragoste o lume intreaga. Deci, se poate, model avem!
Cu drag,
Igalis
P.S. Zambetul care apare pe fata fiecarui personaj dupa ce i s-a facut BINELE, exprima o bucurie atat de mare incat nicio alta placere lumeasca nu poate misca in acest mod mecanismul fericirii. Apoi, zambetul se amplifica atunci cand el insusi da mai departe.
Fericit e cel care da, pentru ca se bucura de doua ori. Odata cand are imboldul de a ajuta cu iubire si apoi cand primeste inapoi bucuria celuilalt…
„Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor”(Matei 18,3)
Crăiasa Zăpezii.
Povestea Întăi.
Despre o oglindă şi o aşchie.
de Hans Christian Andersen
„Aşadar, să începem. Când vom ajunge la finalul poveştii vom ştii mai multe decăt ştim acum, dar să începem. A fost odată ca niciodată un spiriduş rău, adevăr vă spun vouă era cel răutăcios dintretoţi drăcuşorii răi şi poznaşi.Într-o zi pe când era bine dispus, a făurit o oglindă cu puterea de a modifica tot ceea ce este frumosşi bun în realitate,astfel încât în imaginea reflectată să apară rău şi urăt. Dar ceea ce era, bun dearuncat sau urât, se reflecta în oglindă cu o urâţenie mărită şi crescută. În această oglindă cele maifrumoase peisaje arătau precum spanacul fiert, şi chiar şi cea mai frumoasă persoană se transformaîntr-una pocită, sau apărea că stă în cap, sau faţa era aşa de distorsionată că nu putea firecunoscută, şi dacă careva avea vreo aluniţă, poţi să fii sigur că mărea şi se intindea deasupranasului şi a gurii…”
Continuarea :
Igalis, l-am recunoscut din poza pe duhovnicul tau, m-am spovedit si eu la el in urma cu cativa ani, insa fara sa-i stiu numele nu am reusit sa mai dau de el. Imi doresc sa merg la Daravari, iti raman datoare daca stii cumva care este programul de spovedit si cand as putea sa-l gasesc pe parintele Nicolae,
Blogul tau este minunat, am gasit multe sfaturi folositoare.
Draga Maria,
Ma bucur mult ca l-ai cunoscut pe parintele Nicolae. Din pacate nu mai este la Darvari, acum este staret la Schitul Sfanta Ana de la cota 1400 Sinaia. Se ajunge mai greu la el daca nu ai masina, dar iti spun ca merita efortul.
In posturile mari vine Dumnealui la Darvari si mai spovedeste, dar sta putine zile. Vineri a fost in Bucuresti, nu stiu daca a ramas inca.
Ar fi mai multe solutii ca sa dai de el:
– mergi maine (dimineata daca poti) la Darvari si intreaba la pangar de el;
– intra pe blogul său http://pebancuta.wordpress.com/ si incearca sa iei asa legatura cu el;
– fa un drum pana la Schitul Sfanta Ana de la Sinaia, dar ai grija cum te imbraci si ce cauciucuri pui la masina, acolo-i frig si e zapada multa.
In speranta ca ti-am putut fi un pic de folos…
Cu drag,
Igalis
Igalis, multumesc mult pentru indrumari, imi pare rau ca parintele nu mai este in Bucuresti, Din pacate, nu am masina, asa ca imi este greu sa ma deplasez pana la schitul Sfanta Ana. Ma bucur ca are blog, este o surpriza placuta.
Am sa ma duc la Darvari zilele astea, dimineata, sper sa gasesc un parinte care sa ma poate indruma.
Iti multumesac din nou ca ti-ai facut timp sa-mi raspunzi, esti o draguta!
Draga Maria,
Inainte de a ajunge la Dravari, tot drumul, roaga-te lui Dumnezeu sa iti daruiasca un duhovnic potrivit tie. Daca la Darvari nu gasesti pe nimeni disponibil, adu-ti aminte ce te-ai rugat si nu te supara pentru un eventual refuz, cauta-l pe AL TAU!
Dumnezeu sa te ajute si sa-ti daruiasca un duhovnic bun.
Cu drag,
Igalis