Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2010

Stiu de ce oamenilor le place sa scrie sub anonimat. Pentru ca asa se poate exprima doar sufletul!


De ce la computer?

Nu mai conteaza daca sunt in pijama sau in frac, nici daca sunt machiata si parfumata… pot fi eu, cea din spatele ochilor mei, din spatele sternului meu si sa concentrez totul in buricele degetelor, sa transmit totul celorlalti alergand pe taste.

De ce anonim?

Pentru ca atunci cand te adresezi unui necunoscut te adresezi de fapt unui suflet. Un suflet mai mult sau mai putin captiv in minte sau in trup… depinde de om.

De unde stiu?

Am intrat intr-un club de scrabble pe net de vreo doua luni si am facut obsesie pentru jocul asta. Am descoperit multe persoane interesante. In timpul unei partide pot simti ce simte omul cu care joc, chiar daca doar ne scriem „buna!” Chiar daca nu ne scriem nimic, il simt cand se enerveza, cand se bucura, cand ranjeste rautacios… cand ii e mila… pentru ca jocul asta tine de inteligenta, spirit de observatie, atentie concentrata, memorie, capacitate de orientare rapida, bogatia vocabularului (ma refer la cuvinte rare), experienta, dar mai ales de NOROC!

Acolo nickname-urile sunt asexuate, multe dintre ele, si nu stii daca joci cu o femeie de 72 de ani sau cu un barbat de 20. Tocmai de aceea oamenii comunica liber si doar in masura in care doresc sa o faca. Am intalnit si adversari care nu raspund, se concentreaza la joc, dar majoritatea zdrobitoare reactioneaza bine dupa un „bravo!” scris dupa ce a pus un scrabble pe tabla. E frumos sa iubesti oamenii. E frumos si sa iti feliciti adversarul atunci cand merita.

Prima constatare a fost ca femeile sunt mai comunicative (normal!), dar si mai inclinate sa sacrifice punctajul pentru frumusetea unui cuvant. Cel mai mare sacrificiu l-am vazut ieri, cand CINEVA, juca atat de bine si de sharp (o expresie mai buna nu gasesc) incat mi-a creat invidie. La un moment dat nu am mai putut sa tac si i-am scris cu senzatia omului care depune armele: ” nu stiu cum faci, dar ma faci praf, bravo, joci foarte bine”. Practic a fost o recunoastere autentica. Dupa cateva cuvinte schimbate mi-am dat seama ca era si o persoana modesta. Dupa nick am intuit ca e femeie, DENIMA. Ne-am mai conversat noi un pic si inevitabilul s-a produs. M-a batut mar. Am felicitat-o si am dat sa renunt la revansa, cu scuza „imi face placere sa conversez cu tine, dar fug pentru ca ma papi de puncte”. A facut un lucru pe care eu personal nu l-am facut nici cu prietenii apropiati: mi-a cedat doua partide si m-a umplut de puncte! E drept ca partidele ulterioare mai mult am conversat decat am jucat, dar am simtit asa o gratitudine si respect pentru un gest care ar putea parea marunt. De fapt din gesturile marunte poti cunoaste omul, ca nu are timp sa se prefaca.

Revin la tema centrala. Anonimatul. Anonimatul e bun! Este ca o mantra. Mantra nu ai voie sa o rostesti cu voce tare, nu ai voie sa o scrii. Trebuie sa ramana fara forma fizica, un sunet inform care doar iti pacaleste constientul sa adoarma ca sa accezi straturi mai profunde ale subconstientului si chiar ale insconstientului. Vorbesc aici despre meditatia transcendentala.

Asa este si cu nickname-ul, atata timp cat nu are o forma, femeie-barbat, tanar-batran, din capitala sau din provincie, savant sau strungar… poti intui mult mai bine ce e dincolo de taste, de buricele degetelor lui, in spatele strenului si in spatele ochilor. E spirit pur! Sunt reactii autentice transmisibile dincolo de cuvinte. Un simplu :)) poate ajunge la mine cu incarcatura emotionala cu tot. Stiu cand e pus „de sus”, stiu cand e pus cu sinceritate, stiu cand rade cu mine sau DE mine. Recunosc, am si o lista cu NOPLAY, oameni care m-au dezamagit profund cu apucaturile lor de ne – om centrat pe capatuiala. Astia sunt oamenii pe care ii ocolesc, cei care merg pe principiul calcatului pe cadavre.

Mi-a trecut acum prin minte sa aprofundez un studiu pe aceasta tema. Ma veti intreba la ce foloseste… La un site pentru oameni care au probleme si nu au duhovnic, oameni care au cochetat vreodata cu ideea de sinucidere, oameni care se simt singuri, oameni care nu isi cunosc valoarea pentru ca traiesc in casa cu alti oameni care nu au capacitatea sa ii aprecieze, oameni care se refugiaza in vicii pentru ca nu gasesc nimic interesant de vorbit/auzit, de oameni care vor sa invete din experientele altora… un fel de psihoterapie online. Tot ce am enumerat mai sus am intalnit deja, dar timpul unei partide nu ajunge pentru terapie….

Stiu, sunt geniala!

🙂

P.S. Pentru cei interesati de Scrabble:  www.isc.ro

Atentie, creaza dependenta!

Read Full Post »