Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2009

Acum aproape un an publicam intamplarea reala in care am fost concediata abuziv de la trustul de presa la care lucram. Pentru cei curiosi: „Luxul de a fi artist” si  „Sefii abuzeaza, angajatii se supun din nestiinta”.dezamagirea

Spuneam atunci ca nu sunt procesomana, ca habar nu am sa-mi completez formularele pentru Administratia Financiara, ca nu sunt genul de om care isi cunoaste drepturile. Dar nevoia te invata. Si acum simt sa impartasesc cu toti cei care au nevoie de un sfat.

Ceea ce urmeaza sa scriu e de natura sa-i incurajeze pe toti aceia care tac si inghit, muncesc cu disperarea omului care are cheltuieli greu de acoperit, iar sefii stiu lucrul asta si incalca o lege SCRISA in Codul Muncii: Angajatii au dreptul la respect si la buna credinta din partea angajatorului.

Nici la cel de-al doilea loc de munca n-am intalnit respect, dar din punct de vedere legal, angajatorul de-al doilea era pus la adapost de acelasi sistem de salarizare ca si in cazul precedent. Minimum pe cartea de munca, restul pe drepturi de autor. In ultimele doua luni nu am mai vazut onorariul de pe contractul de drepturi de autor.  Pentru ca eram spitalizata (am pierdut sarcina la 5 luni si jumatate), in luna urmatoare am primit doar 380 de lei din suma la care ma asteptam (85% din 500 euro = 425 euro = 1700 lei).

Am cerut explicatii si le-am primit. 380 de lei inseamna 85% din salariul de pe cartea de munca. Mi s-a parut josnic din punct de vedere uman, mai ales ca, in concediul medical, am scris de acasa si mi-am predat textele. Luna urmatoare am fost in preaviz (perfect legal), m-am prezentat la seviciu zilnic si am stat 9 ore conform regulamentului. Dar nu mi s-a dat nimic de lucru, astfel ca la finalul lunii si al angajarii mele in acest trust am primit doar 540 de lei.

Si acum ma intreb daca oamenii care au decis asta nu se tem ca intr-o buna zi vor trece prin ce am trecut eu. Daca vor fi mai linistiti decat sunt eu acum, dupa ce am pierdut copilul, am cheltuit sume imense pentru analize medicale si doctori, m-am inglodat in datorii, iar singura speranta a mea era venitul din munca cinstita. Las totul in seama lui Dumnezeu, pentru ca de procese nu mai am nici chef, nici motive solide. Au actionat dupa litera legii, nu am ce sa le reprosez, dar din punct de vedere uman?

Eu nu am cersit acel salariu, ci am cerut sa mi se dea de lucru!

Revin la povestea anterioara, la trustul care m-a concediat dupa ce m-a muncit ca pe hotii de cai timp de 3 luni, iar in periaoada renegocierii, m-am trezit ca imi cer demisia. Pe aceia chiar i-am dat in judecata pentru felul mitocanesc in care au abuzat de mine, au mintit si m-au denigrat. Si m-a mai intaratat ceva: Nici acestia nu mi-au platit in ultima luna de lucru drepturile de autor. Problema lor e ca mi-au publicat textul! Pentru asta e nevoie de alt fel de proces, unde costurile sunt mai mari. Dar nu cred ca e timpul pierdut. Ii voi actiona in judecata dupa ce imi voi recupera toate salariile indexate (alea mici asa cum sunt ele pe cartea de munca) si voi cere sa mi se plateasca retroactiv drepturile de autor.

Vestea buna, incurajanta pentru cei care patimesc ca mine, este ca azi mi-a parvenit prin posta sentinta!

Tribunalul hotaraste:

” Anuleaza decizia de concediere emisa de intimata (angajator n.a.).

Dispune reintegrarea contestatoarei in postul si functia detinuta anterior concedierii.

Obliga intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

Obliga intimata la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata.

Cu recurs in 10 zile de la comunicare”

Despre recurs… Ma indoiesc ca vor fi atat de fraieri incat sa faca recurs. Nu au nicio sansa! Si timpul ar curge in favoarea mea, pentru ca salariile se aduna pana la plata finala. O fi si asta un mod de a trai linistit fara sefi, fara stres si fara munca!

Deci, iata oameni buni ca justitie se face! Important e sa va informati din Codul Muncii si sa aveti un avocat bun, asa cum am eu.

Multumiri speciale Doamnei Avocat Raluca Modan, care e o femeie de iubit si un avocat de exceptie!

mai 2011

EPILOG la EPILOG

Dupa inca 2 ani, va anunt ca INCA am infatisare la tribunal pentru aceeasi concediere abuziva. Au facut recurs si, in mod ironic si inexplicabil, am pierdut de la primul termen! Nu mi s-a acordat un al doilea termen si nu mi s-a permis sa aduc noi dovezi in favoarea mea. Am ramas perplexa si inca ma intreb cum este posibil asa ceva (in afara cazului in care angajatorul a avut grija sa plateasca bani buni pentru asta).

Am decis sa merg pe urmatoarea cale de de atac (legala), adica REVIZUIRE DE RECURS. Ciudata situatie, revizuirea e judecata de ACELASI complet de judecata care a judecat recursul (?!?) E ca si cum m-as duce sa imi faca dreptate cel care mi-a facut nedreptatea… Dupa mai multe termene, fara stirea avocatei, am reusit sa depun niste inscrisuri care aduceau dovezi noi in favoarea mea. Atunci am avut sa constat ca avocata ma mintise cu privire la depunerea la dosar a unor dovezi pe care i le furnizasem chiar de la inceputul procesului. In sala de judecata, la ultimul termen, nu mi s-a permis sa vorbesc pentru ca eram reprezentata… dar avocata mea nu a spus nimic din ceea ce o rugasem sa spuna. In consecinta, judecatoarea a tras din umeri cu privire la noile dovezi si doar ne-a anuntat ca MTR Press (adica fostul meu angajator) a intrat in insolventa. In mod ciudat, chiar in prag de „faliment” cum e, revista apare lunar la chioscuri si chiar si-a dublat pretul! Poate nu inteleg eu ce inseamna insolventa, dar atata timp cat revista apare, presupun ca ma pot repune in drepturi… ca cineva trebuie sa o scrie… Poate nu au bani ca sa imi returneze salariile, dar nu vad de ce trebuie sa pierd si vechimea cuvenita  (3 ani) si concediile la care as avea dreptul si chiar salariile alea mititele de pe cartea de munca… Inca e o enigma. In acel punct, avocata a suspendat procesul si de atunci a trecut un an, un an in care avocata nu mi-a mai raspuns la telefoane sau mailuri…

De curand am primit o citatie… Urmatorul termen este in iunie.  O sa ma reprezint singura, ca nu am incotro. Poate de data asta chiar o sa apuc sa vorbesc in fata completului de judecata.

Imi pare rau sa o spun, dar se pare ca justitia in Romania este de partea celor care isi permit sa cumpere avocati sau judecatori. In cazul meu, nu stiu cine a luat banii, dar e clar ca acolo s-a intamplat ceva. Daca Romania nu poate sa faca dreptate… poate reuseste Haga.

Anunțuri

Read Full Post »