Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Aprilie 2011

Eu si sotul meu mergem de duminica trecuta pana la Inviere in fiecare zi la biserica si primesc atata mangaiere cum nu ma poate mangaia nimeni pe pamant.

Haideti sa va zic ce s-a intamplat luni 18 aprilie 2011 la slujba de seara:

Florin a tinut post negru (luni se tine pentru familie, pentru spor). Nu a fumat, nu a mancat, nu a baut nici apa si nici nu s-a plans. I-a scapat un amanunt… aia cu iubirea de aproapele… Asa ca tine post cu o vointa sora cu incrancenarea, dar e si in silenzzio stampa, nu prea baga pe nimeni in seama.

Eu, mai putin merituoasa (tin post normal, dar fumez…), dar mai prietenoasa si mai iubitoare de oameni, ma bag in seama cu o doamna in varsta in biserica, pana sa inceapa slujba. Vorbeam despre cartile expuse pe o masa si, la un moment dat, femeia ma trage in jos ca sa imi zica ceva la ureche. Ma aplec cu gratie crezand ca vrea sa imi ceara bani si auzi ce imi zice: „Nu va suparati domnisoara, as vrea sa va cumpar Mica Biblie, o aveti?” Soc… am inceput sa ma balbai, eram cu o carte pentru copii in mana si am incercat sa deslusesc intentia. Ii zic, incurcata, „o am, avem doua Biblii, dar va multumesc tare mult pentru intentie”. Ea continua: „… sau alta carte care va place… Doamne fereste, nu fac asta pentru ca nu ati avea bani, dar e placerea mea!” M-am uitat zambind pe masa. Le aveam cam pe toate, nu imi venea sa o las sa arunce banii si ii raspund:  „Le am cam pe toate si sa stiti ca aparentele inseala, acum chiar suntem intr-o criza financiara, suntem someri…” Femeia ma intrerupe si imi zice cu bucurie: „Atunci va rog sa imi permiteti sa va dau contravaloarea cartii” si scoate o bancnota de 50 de lei si mi-o indeasa in mana!

Femeia care mi-a daruit un duhovnic acum 12 ani mi-a zis o vorba: „La pomana nu se asteapta, se da navala!” De atunci ma duc si cer cu curaj bucatele de paine sfintita si lumea se bucura de navala mea!

Revin la momentul bancnotei… Cred ca m-am facut ca semaforul! Schimbam culorile in functie de sentimente de la o secunda la alta! Ba ma simteam jenata, ba bucuroasa, ba ma invada iubirea pentru ea. Am intrebat-o cum o cheama ca sa ma rog pentru ea. Atunci s-a facut si ea rosie la fata de iubire si bucurie, mi-a strans mana si a zis Felicia! Stiam ce isi doreste, nepotei! Apucasem sa schimbam doua vorbe in care ne-am comunicat rapid ca si in cazul meu (42 de ani) si in cazul fiicei ei (50 de ani) este nevoie de o minune ca sa vina bebelusi… Am iubit-o toata slujba, m-am rugat sa ii faca Dumnezeu minunea asta daca le e ingaduit si sa o rasplateasca material inmiit! Tot restul slujbei am trait sub starea asta de iubire pentru o femeie! Pentru un suflet bun!Florin a ramas mut si orb la tot ce se intampla la mai putin de un metru in fata lui. Si acum ma intreb daca a inteles ceva… Nu cred.

Dai si tu o cafea?

In dimineata acelei zile, il rugasem sa imi faca o a doua ceasca de cafea, dar raspunsul lui m-a mirat si m-a facut sa ii aplic o corectie. Mi-a zis ca trebuie sa facem economie ca nu avem de unde sa cumparam alta! I-am spus sa inceteze sa se mai poarte ca un sarantoc. Nu suntem saraci, avem tot ce ne trebuie si Dumnezeu o sa ne mai dea! Actele astea de saracie, in care pui ingrediente de proasta calitate ca sa faci mai MULTA mancare este de-a dreptul paguba! Mancarea este atat de ne-gustoasa si de multa incat ajungem sa o aruncam. Aruncam spaghetele Barilla pentru ca s-a zgarcit sa cumpere sos Cirio si a pus unul „bagabont”. Consecinta… mancarea a fost atat de buna incat ne-am schingiuit mancand o data si restul a ramas pe aragaz pana a doua zi cand a luat drumul cosului de gunoi! Astea sunt actele de saracie. Si e doar un exemplu…

Nu a inteles nimic din toata intamplarea cu femeia. I-am sugerat ca poate am primit banii astia datorita lui, ca a tinut post negru, dar a negat vehement: „Nu, ca tie ti i-a dat!” Si o spunea cu o oarecare invidie. Si cum ramane cu „un trup si un suflet”? El s-a straduit, dar eu am fost prietenoasa. Lui nu ar fi avut cum sa ii dea, pentru ca e prea mandru ca sa primeasca. Tot nu a inteles. E in competitie cu mine si imi vine sa rad!

Dai si tu un peștic?

Va mai zic o intamplare la fel si tot recenta. Lectii faine pentru cine are minte sa inteleaga si inima sa simta. Dumnezeu face minuni in fiecare secunda, dar suntem prea absorbiti de visele noastre rigide si indepartate ca sa le putem percepe pe cele de acum si aici (hic et  nunc)…

Sambata, inainte de Florii… Il intreb pe Florica al meu: „Dai si tu un peştic de ziua ta, ca e dezlegare la peste?”

„Nu, ca nu avem bani!” Ok. Ma busea rasul-plansul, dar am ramas calma. Duminica, Liturghie… Florii… Ca niciodata, mi-a venit sa ies din biserica pentru ca ma plictisea tare predica unui preot pe care nu il mai vazusem pana atunci. M-am asezat pe scari, afara, langa puradeii care asteptau sa se impartaseasca. La un moment dat vine un baiat tanar si scoate din rucsac o punga cu cozonac, un mar, o portocala si… hai sa vad daca stiti… O CUTIE DE SARDINE IN ULEI! Moartea mea! Imi plac sardinele la conserva cu lamaie de imi ploua in gura! Nu mi-a dat doar mie, dar eram si eu printre cei alesi!

Imi radea inima de bucurie si m-am dus la Florin si i-am zis  „Na, mi-a dat Doamne-Doamne peştic, ca tu nu ai vrut sa-mi iei!” A inghitit cu noduri si mi-a zis ca avea de gand sa imi faca spaghete cu ton… Tarziu nenica, Doamne-Doamne a fost mai prompt!

Sa stiti ca umblu bine imbracata, eleganta, deci nu cred ca ma confunda cineva cu un homeless… Imi da Dumnezeu prin oameni! Sa le fie de folos si lor ca mie atata iubire imi dau printr-un simplu gest de omenie…Mi se umple inima de fericire.

Si lui Florin ii da Dumnezeu, dar e prea ocupat sa ma invidieze pe mine ca sa mai si observe… Azi a fost la un interviu pentru un job… Sa vedem…

E asa frumos sa te rogi seara si dimineata, sa mergi la biserica, sa il iubesti pe Dumnezeu in fiecare clipa! Atata mangaiere primesti incat ai vrea sa traiesti in starea asta de extaz in fiecare clipa, dar… astea sunt daruri de la Dumnezeu, nu tot timpul le simti. Uneori rugaciunea e uscata si „la norma”. Alteori nu e. E greu sa te rogi cu tigara intr-o mana si cu berea in cealalta… aici vorbesc despre mine. Strict.

Miercuri 20 aprilie 2011

Asta trebuie sa v-o povestesc ca nu ma pot abtine. Considerati ca este continuarea epistolei de mai sus…

Stiti partea aia in care l-am rugat pe Florin sa imi mai faca o cafea si el a reactionat ca un putin credincios. I-am zis ca nu suntem saraci si daca se termina cafeaua, Dumnezeu o sa ne mai dea…

Azi am plecat la interviu pentru un job, dar s-a dovedit ca era vorba de un pseudo-job…

Am ajuns mai tarziu acasa decat preconizam si mai eram si prea machiata ca sa ma duc la biserica. Pe la 20.30, cand s-a terminat slujba, Florin a venit de la biserica cu o mare sacosa in brate. Nu intelegeam. Stiam ca bani nu are la el… Mi-o  pune in brate si zice: „de la prietena ta de la biserica!”

Am ramas cu gura cascata! M-am apucat sa cotrobai:

– un Panetone de la Balocco

– o sticla de vin rosu

– o ciocolata mare cu portocale

– patru prosoape superbe noi

– un ou pictat manual si un iepuras de ciocolata

– si… ia ghiciti elemetul simbol! Un pachet de cafea Lavazza!

Iar mi-a luat-o inima la trap cu iubire pentru Felicia, dar mai ales pentru Dumnezeu care mi-a dat punctual ceea ce a stranit manifestarea nadejdii mele (cafeaua), dar si multe in plus. Cel mai mare dar este faptul ca Doamne-Doamne mi-a confirmat a nu stiu cata oara ca MINUNILE  LE  FACE  PRIN  OAMENI! Ma simt ca si cum mi-ar fi trimis un inger cu daruri, ca rasplata pentru credinta mea nestramutata ca ne ajuta si ne iubeste pe toti.

Intr-o buna zi o sa fiu si eu ingerul cuiva, pentru ca pe Felicia o sa o rasplateasca Dumnezeu mai bine decat pot eu sa o fac. Pana atunci o sa am grija doar sa ma rog pentru ea. Poate intr-o buna zi, daca Dumnezeu imi va da har destul, o sa ii pictez o icoana frumoasa.

Va doresc bucurie in inimi si sa inviati odata cu Hristos!

Anunțuri

Read Full Post »