Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Septembrie 2008

  Cuprins

Mi-a ajuns. Am suferit destul pentru rautatea oamenilor fara Dumnezeu, pentru soarta tanarului meu prieten care a luat drumul cimitirului lasand o  fetita de cinci ani in grija unei mame prea ocupata cu noul copil si noul sot, pentru disperarea de a nu-mi gasi un loc de munca potrivit, de vacanta ratata de circul concedierii, de lipsa banilor, de mila celor doi pisicei fara ochi pe care i-am salvat din camp, dar i-am abandonat 3 zile mai tarziu in scara unui bloc (cu oameni buni, iubitori de animale), de preturile exagerate pentru mancarea proasta si putina din delta, de marirea chiriei, de violenta care a facut din fostul meu sot victima unui cretin cu arma, de… Sunt mult prea multe, mai bine sa le iau pe rand ca sa dezvalui cum orice problema isi gaseste negresit o rezolvare.

  Concediarea abuziva

Deja am scris povestea, unii dintre voi mi-ati raspuns si va multumesc pentru suportul moral. Altii imi scrieti despre povesti similare si ma doare sa vad ca abuzurile continua, o sa va sfatuiesc atat cat ma voi pricepe, in limita timpului liber. Deci nu va simtiti abandonati daca raspunsul la o intrebare va veni dupa o zi!

Dupa 3 luni de framantari situatia s-a aranjat, cel putin provizoriu. Procesul isi urmeaza cursul, pe data de 2 octombrie avem primul „randevous” la tribunal. Intre timp abuzul a continuat in aceeasi nota absurda. Salariul pe care trebuia sa il primesc pentru ultima luna lucrata la Luxury s-a materializat in 6 milioane din cele 24 pe care trebuia sa le primesc. Seful si-a tinut promisiunea si m-a tepuit cu drepturile de autor. Mi-a platit doar banii de pe cartea de munca, dar mi-a publicat materialul ASHERA – MICUL LEOPARD DOMESTIC si pagina de V.I.P. cu bratara de diamante de la Chopard, fara a-mi plati drepturile de autor. Mai mult, „Lingaul” m-a agatat pe messenger ca sa imi ceara si textul cu lansarea in Romania a celui mai scump parfum din lume – No.1 de la Clive Christian. Intrebarea mea e: CAT TUPEU POATE SA ZACA IN MERCENARII DE LA LUXURY???? Textul era gata de cand am parasit redactia, dar am asteptat ziua de salariu, ca sa ma asigur ca imi vor fi platite drepturile de autor. Cum acest lucru nu s-a intamplat, cat de fraiera si-au imaginat ca sunt ca sa le fac cadou munca mea? Mai bine il postez pe blogul meu decat sa-l dau gratis acestor tzepari!

In mod normal ar trebui sa imi cer dreptatea in instanta, dar drepturile de autor constituie subiectul altui proces decat cel al conflictului de munca si asta ar implica cheltuieli de judecata mult mai mari (trebuie sa timbrezi la valoarea pe care o soliciti si sa platesti separat avocatul). Cred ca dupa ce ma mai redresez cu banii o sa fac si asta. Deocamdata ii las sa se bucure de teapa lor, chiar daca in perioada asta nu am bani, urmeaza sa platesc chiria pe 6 luni, iar suma a crescut cu 70 de euro/luna. Nu ma lasa Dumnezeu sa pier, asta-i sigur. Deja mi-am gasit un job pe care il iubesc!

Muncesc cu drag la alta revista, cu alt profil (exclusiv masculin) si fac parte dintr-un colectiv tanar, cu oameni buni. Profilul revistei ma incanta maxim!

Prietenul care nu mai vietuieste pe pamant

In urma lui au ramas o fetita pe care o iubea enorm si un apartament frumos mobilat, intr-o zona centrala. Vulturii se reped, dar fiind atat de multi… se mananca intre ei. Deja au disparut o serie de obiecte de valoare din casa. Singura fiinta care are dreptul la aceasta mostenire este fetita de 5 ani, dar situatia devine absurda. Fetita este in grija mamei, care locuieste cu tanarul amant, noul copilas, familia lui si alte cateva rude, intr-un ghetou din Rahova. In mod normal, tutorele copilul are dreptul sa locuiasca in acel apartament, dar femeia nu-si poate abandona noua familie. Venirea amantului in casa aceea ar avea ca rezultat un razboi civil. Nici nu ar fi corect ca acest barbat sa se lafaie in munca altuia. Nicu s-a imbolnavit de suparare si s-a epuizat muncind pentru a avea o casa frumoasa in care sa-si creasca fetita. Ar fi mai mult decat imoral sa se bucre de toate astea tocmai barbatul care i-a distrus casnicia. Vecinii au promis sa ii macelareasca pe cei doi, daca indraznesc sa se arate pe la usa. Actele de deces au fost acunse de catre surorile ei (nu au fost casatoriti legitim), ca sa nu poata face demersuri sa vanda casa. Fetita intre timp traieste in ghetou si deprinde dansul din buric pe manele din cartier. Nu-mi dau seama ce ar fi corect si ce nu… Propunerea noastra, a prietenilor lui Nicu, a fost sa fie inchiriat apartamentul, jumatate din banii obtinuti sa fie depusi intr-un cont pe numele fetitei, iar cealalta jumatate sa fie folosita de mama ei pentru o creste. Problema e ca nimeni nu are autoritatea sa controleze cum decurg lucrurile si, ceea ce este si mai grav este ca ea va creste intre tigani! Apartamentul si banii din cont nu i-ar mai servi la nimic bun daca la 18 ani ar fi o manelista drogata, violata de tiganii carierului!

Pe de alta parte, poate mai corect ar fi ca oamenii astia sa se mute in casa lui Nicu (chiar daca s-ar rasuci in mormant!) si sa isi creasca cei doi copii in conditii umane. La 18 ani, fata ar decide daca vrea sa-si mai tolereze parintii in casa sau nu. Doar e casa ei! Voi ce ziceti?

Pisiceii salvati si abandonati

 

I-am gasit intamplator intr-un camp pustiu, pe la Harsova. Veneam de la Bucuresti si ne indreptam spre Tulcea, de unde aveam sa ne imbarcam, peste doua zile, pe un vapor cu destinatia Sfantu Gheorghe (delta). Erau 2 la numar. Am vrut sa le dam putin lapte si sa le gasim „parinti” in localitatile urmatoare. Planurile au esuat din start. Copilasii nu stiau sa suga si nimeni, in nici un sat, nu a vrut sa ii ia, ba inca ne-au oferit si ei cativa pisoi… pe care, evident, i-am refuzat.

Odata ajunsi la Tulcea, le-am construit un cuibusor dintr-o cutie de pantofi, cu paturica facuta dintr-un fular de lana, i-am indopat cu forta cam la doua ore si i-am culcat in masina, in parcare. Toata lumea ne descuraja. Pe buna dreptate, situatia era destul de albastra pentru ei. Nu prea le ajungea lapte-n burta, ca mai mult le curgea pe piept, nu faceau pipi, pentru ca nu ii lingea mama lor ca sa-i stimuleze… si urmau sa moara, ori de inanitie, ori pentru ca le exploda vezica. I-am infofolit bine si i-am lasat in masina peste noapte. Dimineata am realizat ca nu luasem in calcul alt pericol: frigul. Aia mici au facut pipi pe ei (spre bucuria mea), dar erau si mari alpinisti, asa ca au escaladat cutia si s-au imprastiat pe sub scaune. I-am gasit uzi fleasca si inghetati. Nu mai aveau putere nici sa miaune. I-am incalzit repede intre palme, i-am pus la soare… si dupa cateva zeci de minute au inviat. Am venit cu un biberon performant, facut dintr-un flacon de picaturi oftalmice (ca pana atunci i-am killerit cu o seringa), si am reusit sa turnam cateva picaturi de lapte in ei. I-am alaptat din doua-n doua ore si iar i-am infofolit peste noapte, acoperind mai cu sarg cutia. Degeaba. Dimineta i-am gasit iar tepeni de frig. De data asta i-am si bocit, pentru ca nu pareau sa mai invie. I-am dus in casa (fapta ilegala, dar parintii lui F nu erau acasa) i-am bagat sub apa calda ca sa le dezghetam sangele si apoi i-a uscat cu foen-ul. Din pacate, la ora 12.00 trebuia sa ne imbarcam si nu puteam sa ii luam cu noi in vacanta (mieunau ingrozitor de tare si tot timpul!).

I-am abandonat intr-o scara de bloc, pe care ne-o recomandasera cu doua zile inainte niste fetite, spunand ca acolo sunt oameni care hranesc animalele din cartier. Le-a pus tati in cutiutza biberonul plin cu lapte si 200.000 de lei sub paturica, pentru omul bun care se va gandi sa ii salveze. Ca sa nu mai fuga, i-a acoperit cu un capac cu orificii mari. Treaba cu abandonul a facut-o el, ca eu plangeam cu sughituri pe umarul taximetristului care astepta sa ne duca in port. Am plans aproape tot drumul cu vaporul (4 ore). Si acum imi vine sa plang, dar ma mangai cu gandul ca nu ar fi avut ei norocul sa ii tinem in viata 3 zile, sa invete sa suga si sa faca pisu, daca Dumnezeu nu ar fi avut un plan cu ei. Ma gandesc ca si-au gasit undeva salvarea, doar au 9 vieti!

Vacanta in Delta Dunarii

Delta este o minune a naturii, o avere geografica, un rai pentru omul stresat, un paradis al celor care fug de Mamaia. Este locul care te invita, chiar daca esti pudic, sa-ti arunci costumul de baie de pe tine, sa renunti la cazarea din campus si sa te asezi ca tiganul cu cortul… acolo nu ploua aproape niciodata, nu te priveste nimeni insistent pe plaja, nu exista muzica la boxe, aricii iti fura mancarea din sacosa peste noapte, nu gasesti lemne pentru foc decat daca ai maceta si mergi sute de metri cu ele in spate, nu te calca jeepurile pe cap, nisipul este fin si alb, marea curata, tantarii te pupa cu prietenie, cateii se prefac ca sunt ai tai, oamenilor nu le pasa daca sunt bronzati, nu inoata nimeni langa tine, drumul dintre campus si plaja e istovitor dar minunat, ooofff, ce dor imi e!

Sa continuam. Casutele din campus sunt cochete si curate, dusurile functioneaza perfect, intotdeauna e apa calda, cei 30 de catei se bat doar intre ei si ii venereaza pe turisti, ai acces la internet (asta e pentru dependenti), cine nu are stare poate merge seara la discoteca din incinta, oamenii sunt prietenosi si amabili, dar nu libidinosi, trocariciul exista (who cares), seara poti vedea filme bune la „cinematograful” in aer liber, infofolit in patura, cu berea in mana, poti manca si seminte, dar nimeni nu scuipa pe jos, este un magazin cu strictul necesar (dulciuri, sucuri, biscuiti, bere, pasta de dinti si periute, creme de plaja, tampoane pentru fete, sepcute, costume de baie…). STOP aici. Mai bine nu uitati sa le cumparati de acasa, preturile sunt o pedeapsa! Mancare gatita, daaaa, gasesti, o lista pe trei pagini, dar… e tot o pedeapsa. Va recomand sa va cumparati cele mai scumpe si exclusiviste conserve din lume, iesiti mai ieftin, sunt mai gustoase si va si saturati. O ceafa miiica de porc la gratar costa 14 RONi, un carnat polonez este 5 RONi, hamsiile sunt 4 RONi, dar sunt 15, numarate, ciorba de ciocanele este 7,50 RONi, dar nici cateii nu au mancat-o… dezamagitor, nu pentru ca ne-am zgarcit, ci pentru ca mancarea era o porcarie. Umblai ori flamand, ori cu indigestie. Pacat. Berea era aproape omenoasa: 2,50 RONi la 25cl. Nu luati ca varianta magazinul comunal, acolo gaseai cam aceleasi preturi. Cazarea a fost 75 pe noapte de casuta cu doaua locuri (in septembrie) in conditiile in care anul trecut in august costa 55. Economia de piata. Nu-i bai, la anul tot acolo ne facem vacanta, dar ducem conserve si lapte UHT la greu.  Vreme buna sa fie, ca restul se rezolva. Sa nu intelegeti gresit, daca la „cuprins” am zis „vacanta ratata”, nu la asta ma refeream, ci la faptul ca am amanat vacanta din iulie pentru luna septembrie (din cauza tzeparilor de la Luxury).

Let me take you there! http://www.slide.com/r/gnHjb02H1z9PUbEsOWGpn99Ix0SXfXid?view=original

Limbricii pistolari

Exact in Duminica in care ne intorceam din vacanta am aflat ca George, omul caruia i-as da un rinichi (vezi postul meu „Rinichiul si iubirea”), a fost impuscat in obraz! L-am sunat si am aflat amanunte. M-am linistit ca e in viata, dar am ramas furioasa ca asemenea lucruri se intampla si politia functioneaza ca acum 11 ani, cand mi s-a intamplat sa fiu victima unei agresiuni si politistii corupti m-au scos pe mine vinovata. Mai mult, dupa 6 luni, m-am trezit si cu DOUA dosare de URMARIRE PENALA, care aveau ca scop intimidarea mea, pentru a nu mai face valuri in presa. Curiosii pot afla amanunte aici: www.igalis.com . Istoria se repeta si in cazul lui, dar azi exista internet, si blog-eri care s-au unit puternic in ajutorul lui. O trupa inimoasa (Teatrul Fara Frontiere) a gasit o cale de a protesta impotriva violentei stradale si a pasivitatii civice, prin arta. Amanunte gasiti pe blogul actorului George Calin.

Cei care inca nu ati aflat de cazul lui, va recomand acest link: http://georgecalin.wordpress.com/2008/09/09/144/

Celor care sunt si mai curiosi si vor mai multe amanunte, le recomand si acest link: http://georgecalin.wordpress.com/2008/09/24/crime-scene-photos/

Read Full Post »