Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Februarie 2010

In ziua a patra a facut vietuitoarele din ape si pasarile cerului. In ziua a cincea a facut animalele de pe uscat, iar in a sasea zi l-a facut pe om. L-a facut ultimul tocmai ca cele create inainte sa ii slujeasca lui. Si Dumnezeu i-a binecuvantat pe oameni zicand:

” Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul!” (Geneza cap.1)

Se pare ca omul nu a inteles metafora!

Cine are inima tare si o ora jumate la dispozitie, sa acceseze linkul de mai jos, sa isi traga aproape un pachet de batiste de hartie si sa urmareasca pana la capat acest documentar. Poate ca unii dintre noi isi vor schimba viata sau macar vor avea respect pentru fosta fiinta care ii bucura acum din farfuria de pe masa.

Atentie! Imaginile sunt autentice si pot avea un impact emotional foarte puternic! Cine se stie cardiac… poate vedea imaginile cam pana la un sfert din documentar. Impactul creste progresiv, deci, atunci cand nu mai rezistati, il puteti opri, dar fiti constienti de faptul ca realitatea nu se opreste acolo.

Anunțuri

Read Full Post »

Mi-am luat inima in dinti si m-am gandit sa vad daca vreuna din picturile mele s-ar putea vinde. Am investit ceva bani in materiale, am cumparat o rama simpla, dar care mie personal imi place, si m-am pus pe terminat pictura pe care o incepusem cam acum o saptamana. Azi am inramat-o si mi-a rezultat un tablou chiar mare (50×70 cm). L-am dus la magazinul de cadouri din coltul strazii, unde proprietara e o fata tanara si draguta care mi-a devenit prietena de o vreme.


„Geneza” – 50×70 cm, culori acrilice pe carton

Dupa ce l-am terminat l-am inramat repede, cu emotiile normale pentru o blonda care are obiceiul sa coasa buzunarele, pe creatiile vestimentare, cu gura in jos! Am verificat de 10 ori daca l-am pus cu capul in sus si dupa aceea mi-am luat distanta sa il privesc. In momentul ala am zis „mmmda, arata bine!” si am simtit asa… o emotie cu nod in gat. Mi-au dat lacrimile la gandul ca il dau. Am alungat melancoliile boeme si l-am dus.

M-am intors acasa seara, dupa ce mi-am facut intre timp orele de practica in spitalul Cantacuzino, unde am constientizat ca a fi asistent medical nu este cel mai vesel lucru din lume. Poate si brancarda cu un corp inert si cu fermoarul tras pana peste cap care a trecut pe langa noi exact la plecare mi-a dat o stare de inmormantare. Cand am intrat in casa am gasit pe masa urmele dezmatului artistic, pensule, culori cana de ceramica cu apa inca albastrita… M-am simtit ca dupa ingropaciune, cand te intorci acasa dupa ce lasi morul la groapa si te uiti cu durere la obiectele devenite inutile.

Daca nu se vinde in cateva zile mi-l pun pe perete! Deja mi-e dor de el. Nu stiu daca e frumos, dar eu il iubesc.
Parafrazand-o pe Liza Panait, cand i-am cerut sa imi vanda o piesa din ultima ei colectie, o sa spun si eu:
„Baga-mi-as piciorul in ea de arta, ca nici nu-mi vine sa ii fac pretul cand stiu ca il vand”! Nici Liza nu putea calcula preturile pentru ca isi iubea atat de mult creatiile incat nu voia sa le vanda!

Read Full Post »