Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2011

Olanda, frumoasa tara, dar cand stai cu bagajele in aeroport, fara euro in buzunar si te uiti lung dupa avionul care zboara spre Romania fara tine… parca te plezneste un dor de casa mai mare decat de obicei. Si un pic de… ingrijorare  pe la inima.


Ora 5 dimineata, imbracati si incarcati ca magarii cu bagaje ne-am napustit in masina prietenului Boaz ca sa nu intarziem la aeroport. Condus cu 160 km/ora, luat flash in ochi care anunta o viitoare amenda, ajuns in timp util. Stat vreo 15 minute la coada pentru checkin, fara excedent de bagaj, nemtoaica de la Lufthansa toata un zambet. Cu acelasi zambet galant ne anunta ca avionul nostru chiar acum decoleaza. S-a schimbat ora peste noapte si noi am aflat despre asta cu reactia ursuletului lenes, care nu intelege din prima ce i se spune si se misca lent si in dezordine. Ne-am luat bagajele de pe cantar cu coada intre picioare si am plecat de la rand scarpinandu-ne zapaciti in capul care refuza sa furnizeze solutia.

Logistica

Trei telefoane: unul incarcat, cu roamning, numar de Romania cu abonament. Doua bucati telefon cu numar Olandez (semi-descarcate). Niciunul cu credit…

Laptop: nu

Bani: vreo 2 euro si 20 ron

Numarul de telefon al baiatului care ne-a dus la aeroport: lipsa

Ne-am apucat sa o stresam pe prietena Andreea cu telefoanele la 07:30 (dupa ora noua) ca sa il anunte pe iubitul ei ca am ramas ai nimanui prin aeroport si sa se intoarca dupa noi. Nu raspundea. Am sunat la alt prieten olandez (cam 30 de apeluri), in speranta ca poate sa dea o fuga pana in aeroport sa ne aduca 100 de euro. Atat ne costa ca sa ne imbarcam la urmatorul avion pentru Bucuresti. A inceput o cursa contra cronometru de dat telefoane, pentru ca la 10.50 pleca.

Si in Olanda incepe criza

Dupa vreo 15 minute am dat de Andreea, care ingrijorata 10% si adormita 90% nu intelegea care e panica. Panica ne-a apucat si mai tare cand ne-a zis ca nici ea si nici Boaz nu aveau bani in cont! Deja sinapsele prin creier pareau ca au scurtcircuit, nu reuseam sa innodam firul solutiei ideale, asa ca am gasit vreo trei:

1. Il sunam ca disperatii pe cel de-al doilea prieten pana dam de el (neproductiv, prietenul cu pricina a gasit apelurile noastre abia la ora 20:00);

2. Vine Boaz inapoi si ne ia acasa pana marti (inca doua zile), cand se anunta urmatoarea cursa pentru Romania. Intre timp rugam pe cineva din tara sa ne puna bani pe card… cu imprumut, fireste;

3. Luam banii de la gura copilului si intram in rezerva de stat a Andreei, returnand banii imediat cum ajungem in tara.

Am optat pentru a treia varianta, asa ca am pus-o pe Andreea sa vina cu 160km/ora ca sa ne aduca banii in timp uil. Daca nu ajungea la timp, viram pe varianta 2. Inteligent, nu?

Dumnezeu are umor si e drept!

Faceam calcule: daca fiecare dintre calatorii astia grabiti si frumos imbracati ne-ar da cate un euro, in jumatate de ora am strange banii de bilete… Apoi mi-am adus aminte jenata de faptul ca, cu vreo saptamana inainte,  un baiat, intr-o gara aproape pustie, ne-a cerut 50 de centi ca sa mearga la WC, dar nu i-am dat. Nimeni nu i-a dat. Apoi mi-am amintit de o femeie mai in varsta, care ne-a cerut pe strada 20 de centi, intr-o engleza foarte buna pentru un homeless olandez… Nu i-am dat, dar am facut conversatie cu ea. Zambea si era fericita sa afle lucruri despre Romania… Alti „cersetori” nu am intalnit. Am ajuns repede la concluzia ca olandezii sunt oameni extrem de politicosi, saritori, prietenosi, dar pana la bani. M-am gandit atunci la Dumnezeu, la cat de frumos te invata sa faci oamenilor ceea ce ti-ar placea sa ti se faca tie… De unde dai, de-acolo ai! Si cum noi nu am dat celor doi oameni aflati in nevoie… de unde sa luam? Din perspectiva asta, viitorul nostru arata sumbru, mai sumbru decat al celui care facea pe el in gara sau al femeii homeless…, noi eram doi straini blocati intr-un aeroport si aveam de strans mai mult de 50 de centi!

Andreea nu a ajuns in timp util, dar norocul nostru a fost ca mai era o cursa cu schimb de avion in Munchen. Pleca la ora 14.00. Ne-a cumparat biletele, ne-am mai pupat prin parcare si a plecat. Chiar ma gandeam ce s-o mai ivi… ca la noi e stiuta treaba cu ghinionul la plecarea din Olanda… acum 2 ani ne-a luat 4 zile si jumate de Europa ca sa ajungem acasa!

Ghinionul nostru a afectat toate cursele Lufthansa

La ora CORECTA ne-am dus sa ne imbarcam. O angajata amabila a incercat sa ne faca checkinul la un aparat cu multe butoane, dar nu a reusit, asa ca ne-a trimis la o coada imensa. Am stat si am stat… Cand mai aveam 3 persoane in fata, serverul a cedat! Serverul ala care zice unde se duc calatorii si bagajele lor…

Zborul a fost fara peripetii, am primit chiar si un sandwich, cafea si suc, iar pe hublou, Dumnezeu ne facea un spectacol superb dincolo de nori. In Munchen, ploaie, vant, coafura a rezistat, dar ne-a udat destul de tare cat am stat pe scara avionului la coada. Se vedea clar ca in avionul ala erau ceva mai multi romani meticulosi care isi aranjau bagajele cu calm cat noi stateam plouati pe scara asteptand sa urcam. La al doilea zbor totul ok, am primit chiar si o placinta cu zmeura… suc, cafea…

Am ajuns cu bine, ne-am repezit ca romanii la bagaje, stateam toti cu ochii pe 7 geamantane care se invarteau ca la parada modei, dar nimeni nu le revendica. Dupa vreo 15 minute a aparut o angajata care incerca timid sa ne anunte ca toate bagajele noastre au ramas in Olanda sau Munchen… nu se mai stia exact. Ne-am deplasat in flanc (vreo 30-40 de oameni) si ne-am pus la rand ca sa completam formele la „bagaje pierdute”. Haaaa! I-am prins! Acum o sa fac si eu reclamatie ca mi-au ratacit bagajul si o sa cer despagubiri de 100 de euro, ca sa imi scot paguba. Unele companii chiar platesc despagubiri! Dar cand ne-a venit randul si am vazut cat de prompti au fost in a rezolva problema pe cheltuiala lor am fost de-a dreptul impresionata. Nu numai ca nu le cer despagubiri dar ii si laud! Bagajele le vom primi astazi dupa ora 16.00 direct acasa. Si stiu ca unii dintre pasageri sunt din Iasi! Ce sa reclami la Lufthansa, ca au gasit solutia sa ne imbarce repede pe toti chiar si fara sistem si fara sa intarzie zborul? Ca vor plati soferi sa duca fiecaruia bagajul acasa? Si nu era doar avionul nostru, erau toate de dupa noi in toate directiile lumii, de fapt… toate cursele Lufthansa! Paguba mea de 100 de euro (+ 45 de euro excedentul de la plecare) e palida si moale pe langa paguba lor.

Jos palaria pentru Lufthansa!

Chestii legale si ilegale in Olanda

Pot spune ca de data asta am avut o aventura mult mai eleganta decat acum 2 ani, cand am stat cu zilele prin parcari cu TIR-uri si ghinioanele s-au legat intr-un lanţ mult prea viguros ca sa fie pura intamplare… Pur si simplu, am simtit ca Dumnezeu glumeste cu noi! Cred ca de cate ori plecam noi in Olanda, Dumnezeu se pune sa ne observe ca la telenovela. Sta cu mana in barba si se freaca amuzat de ce glumite o sa ne mai faca. De data asta s-a amuzat copios, dar trebuie sa recunosc ca glumele au fost tare bune fata de acum doi ani. Una dintre glumele tari a fost ca am gasit in fata aeroportului, intr-o scrumiera, un plic intreg de marijuana! Ce puii mei sa fac cu el? Acasa nu il poti lua ca te leaga, de fumat pe acolo nici vorba, ca este ilegal in public… Nu puteam decat sa il lasam acolo. 100 de euro nu punea si El in scrumiera…

Coada la coffeeshop e perfect legala


Hai sa va arat ce am facut ilegal in Olanda:


Ceea ce vedeti in imagine este perfect ILEGAL in Olanda, hranitul pasarilor! Dupa ce am facut imprudenta sa incalcam legea, am inteles de ce. Turistii au ajuns la disperare pentru faptul ca pasarile le fura mancarea din mana. Cam asa arata oricine incearca sa manance un sandwich in public. Noua, porumbeii ne-au furat si din rucsac!

Multumiri speciale:

Lui Rob, prietenul nostru care ne-a tinut 2 saptamani la Haga ca la cea mai completa pensiune si ne-a plimbat prin cele mai frumoase locuri.

Andreei si lui Boaz care au alergat la aeroport de 3 ori intre Lelystad si Amsterdam, ne-au dat ultimii bani din casa pentru bilete, pentru saptamana in care ne-au gazduit si ne-au gatit in stil olandez si pentru toate plimbarile frumoase.

Mirunei, sora Andreei, pentru cele 5 zile in care ne-a gazduit si ne-a fost ghid in Delft.

Scolii din Leiden, care a organizat acest schimb de experienta la un nivel mult peste asteptarile noastre. A fost SUPERB!

Lui Mares, care a venit de 3 ori la Otopeni dupa noi, iar a 3-a oara a asteptat mai mult de 3 ore…

Gastii de acasa, Miruna, Cristina si Mares, care au facut curat, au udat florile, au tinut in viata pisicile, au platit facturile si ne-au asteptat cu spaghete si papanasi… Poze cu eroii nu pot sa va pun pentru ca sunt in computerul care tocmai a cedat, dar am poze cu papanasii facuti de Miruna.

Dar mai presus de toti, multumim lui Dumnezeu ca nu a facut glume mai aspre de data asta!

P.S. Deocamdata, singurul lucru din bagaj caruia ii simt lipsa este periuta de dinti. In rest… toate sunt la locul lor minunat.

Dupa cateva ore…

P.P.S. Glumele continua. Acum o ora mi-a crapat computerul! Vorbesc serios, acum sunt pe laptopul Mirunei ca sa va pot termina povestea. Si inca o surpriza de ultima ora: bagajele inca nu au ajuns in tara si incep sa simt si alte lipsuri. Spre exemplu, intr-una din valize aveam toate alimentatoarele, curand o sa ramanem fara baterie la telefoane si acumulatori la aparatul foto. Doaaamne, cat de dependent e omul de micile sale descoperiri! Ce ne-am face daca de maine nu am mai avea cu totii net? Hmm? Dar curent electric?

P.S. Dupa 22 de zile

Mai sus spuneam in gluma ca „100 de euro nu punea si El in scrumiera…”

Ieri, compania de asigruari GEROMA, ne-a dat ca despagubire 160 de euro pentru intarzierea bagajelor!!! Deci Dumnezeu nu i-a pus in scrumiera, dar ni i-a returnat acasa! Ne-am recuperat pagubele de excedent de bagaj (45 euro) si suplimentul de bilet (100 euro) si am „castigat” si 15 euro bonus! Acum imi dau seama… El a avut scenariul asta pentru noi inca dinainte sa plecam… El ne-a dat prin minte sa ne asiguram SI BAGAJELE la compania care ne-a facut asigurarile de sanatate. A costat ceva in plus (poate chiar 15 euro…), dar a meritat! Complimente si celor de la GEROMA, au fost extrem de amabili si foarte parolisti. Recomand!

Multumim Doamne!

Read Full Post »

Mda… deja dimineata a debutat cu o „romanesca de aeroport”.  Aveam excedent de bagaj 7 kg, asa ca am decis sa luam in avion un troler mai mititel. La scanare, m-au pus sa il deschid. Eu insami eram curioasa ce e inauntru pentru ca nu mai tineam minte.

Erau toate cosmeticalele si chestiutele de baie. Mi s-a spus clar: „ori duceti bagajul la cala, ori aruncati la coteiner toate recipientele mai mari de 100 ml. Adica… asa, cam tot, parfumurile, sampoane, crema de corp, gel de par, spuma de ras…

Am ales sa extrag din acea valiza o alta geanta cu ceva carti sperand sa coboare drastic acul cantarului… Florin a sos pana si VALIZA din valiza, adica a pus la cala numai trusa de cosmetice, mi-a aruncat la gunoi chiar si samponul, dar tot au ramas 3 kg in plus, asa ca le-am platit. 45 de euro!!! Daca nu arunca samponul, ar fi platit 55, pentru ca orice miligram peste o cifra exacta, rotunjeste suma in plus! Acum, stau si ma uit cu respect la aceste cosmetice, m-au costat scump!

 Nu suntem rai de paguba, dar mi se pare trist.

Poate nu stiati, dar cateva companii mari aeriene au introdus o taxa pentru echipamente sportive (schiuri, snowboard-uri, saniute si alte obiecte care fac deliciul iernilor). Ca sa transporti cu avionul asa ceva, indiferent cate kg au, fiecare obiect se plateste cu 55 de euro dus si tot atat pentru intors. Adica, daca plecati la schi in Alpi, informati-va inainte daca trebuie sa platiti acesti 110 euro in plus. Ca esti un holtei turbat dupa sporturi de iarna, nu-i bai, scoti banul si iti vezi de distractie, dar daca esti cu familia si „aia micii” au si ei niste lemnisoare, acolo, ca sa se dea pe partie, ai pus-o! Scoti 440 de euro ca Florea Cioaca! Iti vinzi clasorul si radiatorul ca sa duci copiii la schi.

 De-aia unii simt criza, iar altii o duc bine. Nu mai avem turisti? Nicio problema, ii taxam dublu pe aia care inca nu au saracit de tot si isi permit o vacanta in strainatate. Si, credeti-ma, sunt nemilosi. Nu trec cu vederea nici un kg!

Va tin la curent cu treburile de pe aici… Deocamdata suntem in Lelystad, ne destrabalam gatind cu mama finului nostru, iar pe Praslea inca nu l-am vazut, ca e la gradinita. Pe seara dam o mica „petrecanie”, dupa ce culcam copilul. Duminica ne mutam in Haga, iar de luni o sa inceapa alergatura intre orase Haga, Leiden, Lelystad, Almeere… si, evident, scola spitale si alte locatii!

Poza de mai jos e facuta in fata casei, ca nu am chef sa ies mai pe la oras…

Read Full Post »