De multe ori ni se intampla sa fim prigoniti si sa strigam dupa dreptate. Strigam la oameni, strigam la Dumnezeu, dar ispita ne face sa si ripostam cu aceleasi „unelte” cu care diavolul lucreaza. O facem in numele dreptatii, dar dreptatea nu e trunchiata, nu e amestecata si cu rau, ci e alba, clara, una singura si se afla DOAR la DUMNEZEU.
Rautatea oamenilor vine din slaba lor credinta si intentie de a cultiva binele. Diavolul isi face treaba sarguincios si, acolo unde omul se leneveste in a lucra virtutea, el reuseste sa cultive sămânţa lui, a rautatii, a invidiei, a discordiei si a tot ceea ce este contrar invataturilor lui Hristos. Singuri nu ne putem bate pentru ca suntem prea slabi, dar chemarea lui Iisus in inima ne protejeaza de rau.
Dau un exemplu concret. De o luna, la serviciu, superiorul meu imi face zile amare. Ma trateaza ca pe iepurasul din bancul asta:
„Se intalnesc in padure lupul si iepurasul. Lupul se ia de iepuras:
– Da-mi o tigara!
– N-am pentru ca nu fumez.
– Cum adica ba, tu ma refuzi pe mine?
Si se apuca sa-l bata mar pe bietul iepuras.
A doua zi iar se intalnesc in padure.
– Ba, da-mi o tigara.
Iepurasul scoate un pachet de tigari si i-l da lupului. Asta se uita cu atentie la pachet si zice:
– Tu faci misto de mine? Pai eu fumez tigari fara filtru?
Si iar se apuca de batut la iepure.
Urmatoarea zi se intalnesc din nou.
– Da-mi o tigara.
Iepurasul scoate un pachet din buzunar, tigari cu filtru.
– Ce ba, tu imi faci program ce tigari sa fumez? Azi vreau fara filtru!
– N-am.
Si iar bumbaceala la iepure.
In ziua urmatoare, lupul se ia de iepuras din nou:
– Da-mi o tigara!
– Da, sa traiti, cu filtru, fara filtru?
– Baaaa, tu faci pe desteptul cu mine? Unde ti-e sapca? De ce umbli fara sapca?
Dupa bataia zilnica, trece ziua sa intalnesc iar.
– Ce ti-ai pus ba sapca aia? Te dai la moda?
Bang, iar bataie.
Se intalnesc iar.
Iepurasule, da-mi o tigara!
– Cu filtru, fara filtru…
-Ba, tu iar n-ai sapca!
Si uite asa am dus-o eu o luna. In tot timpul asta m-am rugat cu Rugaciunea Inimii de cate ori am incasat rautati. In ultima garda am stiut ca va face orice ca sa ma scoata din minti si am fost foarte calma gandind ca pe Iisus, Dumnezeu-om, care era fara pacat, l-au umilit, l-au batut si l-au rastignit. Eu, o pacatoasa trebuie sa rabd infinit mai putin decat suferinta Lui.
Zambetul meu linistit a infierat-o si mai mult pe sefa si pana la urma a decis sa faca un evantai de minciuni impotriva mea si sa ma duca „de urechi” la directie, sub motivul ca, dupa o luna, evaluarea ei conteaza. In functie de asta treceam cu bine sau nu luna de proba. La raportul de garda ma uitam la ea si o vedeam preocupata sa aseze frumos in minte puzzel-ul de minciuni. Ma uitam si la mine, care aveam pulsul 200 si inima mi se zbatea in piept. Am folosit acele palpitatii ca sa ma rog, fiecare bataie cate un cuvant din rugaciunea lui Iisus. Am cerut doar atat „Doamne apara-ma de rautate si vadeste adevarul”.
Cand am ajuns in biroul directoarei, a inceput discursul cu ceva de genul „Doamna Manager, vin aici cu rugamintea sa aveti mila pentru ea…” si a inceput sa dea cu caca pe mine, mintind, intorcand situatiile impotriva mea, inventand tot felul de lucruri grave din care adevarat era doar faptul ca am facut imprudenta sa-mi aprind tigara coborand din ambulanta (lucru pe care ea l-a expus asa: „fumeaza in celula ambulantei!”. Am recunoscut ca am aprins tigara cand inca picioarele se aflau pe treapta si capul afara…
Managera, un om foarte inteligent si drept, a simtit la un moment dat ca se umple de veninul acela si a ridicat tonul la ea: „Taci, ajunge, nu vreau sa imi stric ziua de dimineata!”
Apoi mi-a dat cuvantul si mi-am expus si eu variantele. Una dintre acuze era ca sunt prea religioasa si ca imi fac cruce… Aici Managera, fiind om al lui Dumnezeu, credincioasa si ea, a luat o atitudine dura si i-a spus de doua ori: „Sa fie foarte clar, credinta unui om trebuie respectata atata timp cat nu devine fanatism, deci faptul ca e credincioasa nu deranjeaza pe nimeni! Si eu sunt credincioasa, poate mai credincioasa decat ea!”
Apoi, a mintit ca doctorita cu care urma sa trec pe echipaj nu ma vrea si fuge de mine. Aici… a dat-o iar in bara pentru ca si eu si D.na Manager stiam adevarul de la doctorita respectiva. A fost chemata si ea in birou. La intrebarea „o vrei in echipaj?” respunsul a fost scurt si clar „da!”
Ma intrebam ce subterfugii mai poate gasi in situatia data si iata ca m-a lasat din nou cu gura cascata. In broderia ei parsiva a facut ultima tentativa spunand „dar eu o vreau! O tin eu!” Mi s-a urcat inima in gat de groaza si am spus bland: „nu pot, nu mai pot!” Asta a fost strategia ei ultimă in incercarea de a ma distruge totusi.
La final mi-am aplicat si eu strategia in a demasca rautatea. Am intrebat-o pe fosta mea sefa doar atat: „in toata luna asta, am facut macar un lucru bun?” Noua mea sefa a busit in ras, fosta sefa a inceput sa se balbaie cautatnd repede un raspuns, iar Managera s-a luminat brusc si a inteles ca in toata „evaluarea” nu exista niciun plus. Deci, cat de obiectiva poate fi o persoana care vine doar cu o lista de critici? Recunosc, intrebarea asta mi-a pus-o in minte Duhul Sfant! Asa cum Iisus le-a spus ucenicilor „nu va ganditi ce veti raspunde atunci cand veti fi acuzati, ca Tatal va va trimite Duhul Sfant si veti sti ce sa raspundeti”, asa am simtit si eu.
Verdictul a fost clar. „De la 1 februarie trece pe alta tura in echipaj cu cea de-a doua doctorita”. Am rasuflat usurata si inima a inceput iar sa imi bata cu 200 pe minut, de data aceasta de fericire.
Dumnezeu sa rasplateasca bunatatea Managerei care a fost dreapta!
Atunci cand ai in preajma numai dusmani, nu esti singur, esti cu Dumnezeu! Daca nu primesti ispitele diavolului de a-ti face singur dreptate, dreptatea o va face Dumnezeu iar bucuria pe care o vei simti in inima este cu mult mai mare decat tot amarul pe care ti l-a picurat in suflet dusmanul.
Dumnezeu sa ne ierte pe toti iar pe acea femeie, sa o mangaie Dumnezeu ca sa inteleaga ce frumos e sa faci BINE in loc sa pierzi energie „cocand” strategii urate. Sa ii ia Dumnezeu veninul din inima si sa o invete calea dreapta! Amin.
Slava lui Dumnezeu!
Igalis
P.S. Am mult respect pentru ceilalti doi membri ai echipajului care au facut in asa fel incat sa nu fie de fata la „macel”. Au gasit o strategie prin care sa nu fie pusi in situatia paradoxala de a sustine lucruri neadevarate si nici sa nu isi contrazica sefa. Dumnezeu sa le dea numai bine si sa aiba parte de lumina si adevar!
JESUS IS COMING. LOOK BUSY.
Oare? Crezi ca Dumnezeu oboseste? Oare si El gandeste doar cu 7-10% din capacitatea creierului? Noi ne indoim de puterea lui Dumnezeu pentru ca proiectam pe El propria neputinta. Cum sa-si imagineze puricele cat de mare e cainele?
Mă bucur tare mult pentru tine 🙂 Să te ţină bunul Dumnezeu sănătoasă şi să-ţi dea parte numai de lucruri drepte şi oameni frumoşi în jur. LEXY
Multumesc draga Lexy! Si tie!
Cei care sunt rai de la natura, nu obosesc sa faca rau. Exista si astfel de specimene, care nu stiu cum ii mai rabda Dumnezeu pe fata pamantului. Nu se tem ca va venii o zi in care vor fi judecati. Altfel, nu-mi explic cum pot face asemenea rau. Si nu vorbesc doar de aceasta situatie. Sunt membrii din familie, in care ai incredere si te tradeaza prin minciuni si fapte.
Pacat, in inima lor nu poate fi armonie, bucurie… e numai negru si fac pariu ca asta se vede si pe fata lor. Toate vin rasplatite… si binele si raul, noi decidem ce adunam la „pusculita”.
te pup iubita si ma bucur cu tine
nu te mai gandi la luna care a trecut ci la cea care o sa vina , bravooooooooooooo, bravooooooooo, bravooooooooooooo.
pe langa oameni rai se mai afla si oameni ai lui Dumnezeu sa nu te indoiesti niciodata de asta . vezi pulsul ca totusi e prea „”” mare”””
mi ai adus un graunte de fericire azi .
te pup si te imbratisez cu toata caldura. meriti sa fii lasata sa ti faci treaba cu suflet. daca cea rea nu tea vazut sigur te au vazut ceilalti daca ea nu a stiut nici o treaba buna pe care ai facut-o tu Dumnezeu a stiut .
Slava Domnului ca tea scapat de ea. respect-o si fieti mila de ea.
Doamne ajuta!
Felicitari draga mea Igalis, ma bucur pentru tine, Doamne Doamne ne rasplateste rabdarea, si perseverenta intotdeauna
E adevarat ca „ce nu te omoara te face mai puternic”.
🙂
„look busy” = arata ocupat, are multe lucruri de indreptat
…
Hai sa-ti zic si eu ceva, ce cred eu, in legatura cu ce ti se-ntampla acum.
Fiecare om are o anumita atitudine si-o anumita abordare in legatura cu lumea din jur – stiai deja, buuun.
In ideea asta, exista oameni care sunt facuti pentru a lucra singuri, nesuportand pe nimeni care sa ii „conduca” sau care sa le fie „sef”, si mai exista oamenii care sunt facuti pentru a lucra intr-o colectivitate oarecare unde li se pare ceva foarte normal si foarte bine sa fie condusi de catre altii.
Adica exista lupii pe de o parte, si oile pe cealalta parte .
Daca tu esti cumva vreo lupoaica – si eu cred ca asta esti – NU SE VA SIMTI NIMENI IN LARGUL LUI sa lucreze cu tine, pentru ca tu emani o anumita energie, care ii face pe ceilalti (pe oi) sa se simta amenintati de simpla ta prezenta.
Daca vrei, e ca atunci cand un lup se apropie de o stana; chiar daca nu sunt atacate in mod direct, oile il simt pe lup, ii simt energia si incep sa se simta amenintate si se refugiaza imediat in interiorul stanei.
…Numai ca in situatia ta, oaia care sta cu lupoaica in ambulanta ( adica doamna de care ziceai impreuna tine) nu prea are unde sa se ascunda si nici unde sa se refugieze, si singura optiune care i-a mai ramas e aia de a te indeparta de ea.
Cum incearca sa faca asta ?… Pai tocmai ai povestit cum, ceva mai sus.
Tu oriunde te vei duce sa lucrezi in Romania vei avea problema asta, pentru ca structura ta de lup e incompatibila cu structura oilor mioritice, care nu te vor accepta nicaieri in preajma lor. Singura ta sansa ar fi sa dai peste un colectiv de „lupi”, care te va accepta imediat si unde lucrurile ar fi asa cum iti plac tie.
Tu poti sa inghiti aici cate vrei, sa suporti orice mizerie, oile vor fi tot timpul in alerta in prezenta ta – tot timpul se vor teme sa nu le sari cumva la beregati dintr-o clipa in alta, eventual cand e luna plina afara.
thriller
Igalis si mie mi s-au intamplat lucruri de genul celor povestite de tine, la majoritatea job-urilor, chiar si la ultimul. Eu insa, nu am fost atat de puternica precum esti tu si pana la urma, n-am mai putut sa indur (am indurat pana ce m-am imbolnavit de gastrita si de nervi) si am plecat de acolo. Sunt de acord cu ceea ce zice Bogdan, incep sa cred ca nu pot lucra impreuna cu alti oameni, cand sunt singura imi fac treaba foarte bine si sunt apreciata de sefi, iar in cazul in care fac vreo greseala reusesc sa o vad eu si sa o repar fara acuze vesnice, orice om greseste ca nu e nimeni invatat, dar eu am ajuns sa dezvolt o fobie de greseala in sensul ca mi-e teama si sa merg la un interviu, ba chiar sa sun, de frica sa nu fac pe undeva din nou vreo greseala (in majoritatea locurilor de munca am fost apreciata de catre sefi, dar nu si de colegi). Mi se intampla acest lucru inca din scoala generala si liceu, cu profesorii m-am inteles foarte bine, cu colegii ba, exceptand doar colegele de banca. Eu sunt o persoana sensibila, doresc sa-mi fac treaba cat mai bine si sa fiu apreciata, dar in momentul cand cineva se ia de mine fara motiv zilnic, inghit, inghit, pana nu mai suport si atunci plec, Acum dupa cum spuneam am dezvoltat o teama din cauza asta.. si iata-ma cum nu mai am incredere in mine, cum imi este greu sa merg la un nou job din teama de a nu da din nou peste astfel de persoane carora nu stiu de ce, le place asa. sa-si consume energia ( a lor si a mea) cu astfel de lucuri rautacioase, inloc sa o consume cu ceea ce au de facut. Te sarut si astept noi articole scrise de tine aici .
Arma ta secreta sa fie intotdeauna rugaciunea. Pe asta, oamenii rai nu o pot vedea si nu ti-o pot lua.
Multumesc! asa am sa fac data viitoare cand voi gasi un job si voi incerca sa fiu mai indiferenta, sa nu mai pun asa la suflet orice. Totusi, tare mi-as dori sa gasesc ceva unde sa lucrez singura sau daca sunt si oameni in jur sa fie fiecare foarte stabilit pe segmentul lui ce are de facut, sa nu aiba treaba cu ceea ce fac eu.
Igalis,
Imi pare extrem de rau pentru situatia neplacuta.
Ma regasesc in tot ce ti se intimpla tie acum. Partea buna este ca la tine mai sint si oameni ai lui Dumnezeu. La mine nu erau, sau nu erau atenti la ce mi se intimpla, si lucrurile negative isi urmau cursul. Totul in defavoarea mea, care ma consideram nedreptatita, fiind pedepsita doar pentru ca nu eram cu…turma.
Sau ma rog cu unii dintre ei. Am lucrat in Romania si inainte de Revolutie dar oamenii erau altfel, poate nu pentru ca asa sint ei normal, ci pentru ca nu se puteau manisfesta in toata rautatea lor decit mocnind si fara mari sanse de reusita in planurile lor diabolice.
Din punctul meu de vedere (din nefericire sint foarte sensibila si rautatea ma ucide) nu este deloc benefic pentru o persoana de calitate ca om, sa lucreze intr-un mediu „toxic” din p.d.v. uman.
In Romania lucrurile nu se vor schimba in bine, oamenii ramin cu mentalitatea lor balcanica. DE CE? Asta pentru ca numai exista invatamint adevarat unde sa se formeze OAMENI, sint expusi doar cei mici la suflet care polueaza tot ce tine de moral, de Dumnezeu, de sacru si din nefericire sint luati drept role model. Unde se va ajunge cu tinerii de azi fara o orientare corecta in viata? fara modele reale drept de urmat? Se perpetueaza raul si se ajunge ca ceva …drept de urmat. Trist, dezolant, non-optimist.
Mai cred in ideea ca timpul cind cei care il iubesc pe Dumnezeu si incearca sa Il urmeze (atit cit este posibil intr-o lume nebuna, nebuna…) sint poedepsiti pentru ca asa vrea diavolul, lui dindui-se „mina libera” pentru o perioada de timp. Fericiti cei care vor rabda pina la sfirsit!!!
Acest blog sau pe acest blog intra mai mult femei. Imi place si apreciez modul cum gindeste Bogdan. Felicitari si cred ca el este un bun role model pentru generatiile tinere si foarte tinere.
Dumnezeu sa inmoaie inimile celor rai, sa ii faca sa vada adevarul si, sa ajunga sa fie placuti Domnului.
Laudat sa fie Domnul! Slava Lui pentru toate!
Vios
Vios
‘Neata, si-mi pare bine de cunostinta.
Subscriu si eu la ce-ai zis mai sus dar o carcoteala am totusi.
Mentalitatea asta balcanica, pe care mai toata lumea o asuma ca fiind cauza problemelor romanesti si pe care o scoate de fiecare data din palarie ca pe un joker extrem de vinovat pentru ce se-ntampla aici, este in realitate destul de STRAINA de Romania.
Din pacate pentru noi, Romania nu e o tara balcanica decat poate marginal, prin amplasarea ei geografica – in realitate insa, cultural vorbind, nu prea e…
Fa o vizita in Serbia daca o sa ai ocazia, si-o sa vezi ca mentalitatea balcanica inseamna libertate, relaxare si sa „stai drept”.
Fa o vizita in Grecia, si-o sa vezi ca mentalitatea balcanica inseamna pe de-o parte traditie, ospitalitate iar pe de alta parte inseamna sa nu lasi pe nimeni sa te calce in picioare.
Si-n Bulgaria dac-o sa mergi, o tara destul de chinuita in vremurile asta, o sa vezi ca mentalitatea balcanica inseamna libertate, cinste si buna cuviinta. ( nu ma refer la ciorditori , astia sunt pe toata planeta oriunde ai merge, asta e )
Du-te in Turcia, la fel… ospitalitate, bucurie de a trai, cultura, un amestec superb de traditie si modern, cinste, munca de dimineata pana seara, si as putea sa continui…
„Mentalitatea balcanica” e ceva superb, e un stil de viata sofisticat si evoluat, e rezultatul unei culturi milenare, care nu are nici o legatura cu Romania.
Acu’ trebe sa fug.
Pa
nastratin hogea
Multumesc Bogdan pentru message.
Cind am folosit cuvintul „balcanic” in mintea a fost altceva. Vroaim sa afirm ca romanii au copiat dupa revolutie tot ce este mai rau, asa crezind ei ca „evolueaza”.
Tot ce spui este un mare adevar si iti dau dreptate 100%.
O familie de americani au facut o calatorie prin mai multe tari din Europa si cel mai mult au fost incintati de ce au vazut si aflat in Turcia. Peste tot unde au fost le-a placut.
Numai bine si sa fii fericit.
Cu drag,
Vios
Bogdan, eu ma simt oaie intre lupi.
Cand un barbat are de luat o decizie importanta …inchide ochii, isi cuprinde capul in maini, gandeste profund, isi asculta constiinta…apoi proclama hotarat:
– Iubito, tu cum crezi c-ar trebui sa procedam?
e de prin balcani.
eu sunt sigura ca bogdan ar vrea fff mult sa lucreze cu oameni ca tine gabitu .
Flori,
He he,
asta implica o perceptie foarte larga a lumii, este?
Igalis
Nu, nu-i asa.
Tu nu esti deloc o „oaie”, pentru ca ai o independenta si-o nevoie de libertate care nu se-ntalneste niciodata la oi.
Si in aceeasi idee, sa stii ca mai prezinti si alte caractere specifice „lupilor”. 🙂
Stii ce esti tu?
Tu esti un lup care A PERMIS sa fie priponit, bagat in lat de cineva, mai demult, si asa ai ramas pana acum.
pa
trebuie sa termin ce am inceput ieri
1 azi ; cafeaua asta e prea dulce , zbank cu ceasca ,
2 ieri ; cafeaua asta e prea slaba , zbank cu ceasca ,
3 maine ; cafeaua asta e prea tare , zbank cu ceasca ,
4 poimaine; cafeaua asta e prea amara zbank cu ceasca.
daca ai vorbit rau ai patit ………………………………
si uite asa e pe la noi nu ca in balcani si subiecte ca ceasca de cafea sunt in cursul unei zile zeci sau poate sute.
Doamne ajuta 1 va pupic
buna dragii mei , azi dupa o intrerupere de muuuuuuuuuuuuulte luni cel mic a inceput scoala sau mai bine zis gradinita , ca inca nu are varsta prtr clasa 1. bineinteles nu merge la scoala unde a urmat cursurile un an , adica in cartierul unde avea tatal lui serviciu , merge langa casa unde locuim . a venit incantat ca profesoara la felicitat ca stie sa scrie litere si cifre si putin suparat ca ia dat muulte teme de facut.
mam bucurat pentru el .
draga bogdan , filtru cred ca nu exista prin tara asta ca nu am vazut in nici o casa pe unde am mers.
cafeaua se face la ibric la foc mic si se fierbe pana numai are spuma.
e cafea cu hel si cand tu mi ai zis de filtru chiar mi am pus si eu intrebarea de ce nu or bea cafea la filtru. si tot eu mi am raspuns poate din cauza helului care este o pulbere alba puternic mirositoare amestecata in cafea , sau nu sa inventat filtru pentru ei.
gabitu cum e cu noua echipa ??
dupa intalnirea la munchen se zice ca iranul va ataca , orice intentie a vreunui stat sau pe oricine incearca de al inlatura pe presedintele siriei de la putere.
are sustinatori iranul , rusia si gruparea hezbolah din liban si a mers pana a sters dupa harta sau fata pamantului cum se zice pe la noi , orase intregi , localitati si mii de oameni care nu i sau supus.
in ultimele zile am vazut parca mai multa liniste in exterior , dar niciodata nu se stie. totul e imprevizibil.
timpul e frumos miroase a primavara .
va pupic dulce .
Doamne ajuta!
DUMNEZEU sa ne binecuvanteze pe toti ! multumesc mede multumesc miha si multumesc voua tuturor care prin gandurile voastre va mai trecem si noi.
sunteti primele in tot ceea ce faceti . Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti si sa ne dea puterea de a trece peste toate.
va multumesc , va iubesc ,va multumesc , va iubesc .
Doamne ajuta!
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti ! multumesc mede , multumesc miha si multumesc voua celor care in gandurile voastre ne mai aveti si pe noi napastuiti de soarta. va multumesc din suflet si Dumnezeu sa ne ocroteasca pe toti !
sunteti primele in toate
va multumesc , va iubesc , va multumesc , va iubesc
Doamne ajuta!
Flori,
Apropos de cafea, cum se face cafeaua in Siria?
…Imi inchipui ca baietii aia nu beau cafea la „filtru”
🙂
Flori
Uite ca ince incet-incet apar si vestile bune – daca functioneaza scolile si gradinitele asta e bine, e un semnal de intare in normalitate.
Mult succes micutului!
…
Daca am inteles bine cu cafeaua, la voi se procedeaza asa:
Pui apa in ibric, pui in apa o lingurita de cafea amestecata cu o lingurita de hel si o pui la fiert, la foc mic (n-ai zis daca se pune zahar).
Dupa ce incepe sa fiarba, o lasi pe foc in continuare sa fiarba pana dispare toata spuma din ibric, iar dupa asta o iei si o torni in ceasca.
E ok?
Supararea (autorul este medic)
„Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina diferite neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.
Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru .
Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.
Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună..
Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boala. Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor
Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri.
IMPORTANT: Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă (de ce nu ?).
Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.
Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. Nu cautati neaparat satifactii materiale. Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere.
Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte . Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime.
Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate.
Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. Această rugăciune va iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug.
Cum dăruieşti aşa primeşti! Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Ar trebui să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.
În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el..
Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul.
Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii) conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.
De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi.
Asadar suntem ceea ce suntem ca rezultat a tot ceea ce am gandit!”
P.S. Am primit azi prin mail textul de mai sus. Aduce foarte mult cu Lazarev!
Deci sanatate, pace si rugaciuni de binecuvantare pentru cei cu care intram in conflict…mai ales cu sefii! 🙂
O parabola…
”Cândva, un călugar era mereu irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat la Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu:
“Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns:
“Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”.
Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: “Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare. ”
P.S. Nimeni nu mai spune nimic. Ce se intampla?
Ifigenia multumesc mult pentru parabola, mi-am dat seama ca si eu fac exact acelasi lucru si.. intotdeauna mi se intampla ca si calugarului, acum inteleg de ce de fiecare data mi se intampla asa…vai cat de adevarata e. Cred ca Dumnezeu mi-a trimis acum prin tine si mie raspunsul, ca eu nu intelegeam, ma gandeam ca poate nu mai are timp sa ma asculte si pe mine cu absurditatile mele, la cate lucruri grave se intampla in lumea asta. Multumesc Doamne! Doamne ajuta! 🙂
P.S. Mai am intrebari, si probabil tot asa Dumnezeu imi da raspuns, dar sunt prea grea de cap sa inteleg cred… cum sa procedez? Cum sa-mi deschid ochii sa vad mai bine? Poate mai ai tu ceva parabole legate si de viata sentimentala Ifigenia?
Ma bucur ca ti-a placut, ca ti-a rezolvat o problema. Cat conteaza sa gasesti raspunsul! Uneori trebuie sa-l cauti, alteori iti apare in fata fara sa vrei. Totul e sa il decriptezi corect, nu cum vrei tu.
Si eu caut raspunsuri, am atatea sa imi rezolv… Iar rugaciunea ajuta intr-adevar.
Daca mai gasesc ceva, impartasesc cu mare drag…
Multumesc pentru „multumesc’!
Si eu multumesc pentru raspuns 🙂 Sa ai o zi frumoasa!
A! Si inca ceva…Acum citesc despre filosofia Zen.
Se pare ca generatorul frustrarilor noastre este EGO-ul, el ne stramtoreaza si ne chinuie. Pentru ca el se defineste prin dorintele noastre si se opune mediului inconjurator, adica vietii. Daca se intampla ceva cum nu dorim noi, se cramponeaza si o percepe ca pe o agresivitate. Astfel, ajungem sa fim intr-o continua lupta cu ceilalti, cu viata, sa cautam sa traim doar experiente „fericite”, iar cum lucrul asta nu se intampla ne inchistam. Dar asta inseamna a trai in confuzie si a pierde esentialul.
Antidotul: sa nu te mai centrezi pe sine sau pe ceilalti, sa te centrezi pe tot, pe universal si, in felul asta, EGO-ul nu mai are „hrana” pentru a creste, ci se micsoreaza. Asta inseamna sa traiesti in „non -eu”, adica cu Dumnezeu!
A trăi în „non-eu” înseamnă a locui în bucurie. O bucurie care se revarsă asupra întregii lumi, de altfel; cum „non-eu”-l nu se opune la nimic şi nimănui, are efecte binefăcătoare asupra a tot.
Si asa apare saltul spiritual…Cam asta am inteles eu 🙂
Draga Ifigenia,
Am avut eu impulsul sa fac un comentariu la ce ai scris mai sus, dar pan’la urma n-am facut-o pentru ca mi-am propus sa nu mai fiu nesuferit.
🙂
Hai sa-ti zic numai atat:
vorbesti despre „ego” fara sa-ntelegi ce-nseamna „ego”.
(imi amintesti de cineva care discuta despre mototciclete in timp ce pers. in cauza nu stie sa mearga nici pe bicicleta)
🙂
Si eu citeam tot felul de carti de genul si am mers la intalniri cu o doamna care este maestru Reiki samd, iar oamenii de acolo ma tot invita la tot felul de intruniri, ca sa aflam tot felul de lucruri taoiste si nu mai stiu cum, insa eu nu inteleg mare lucru din toate astea..mi se pare ca te cam duce aiurea de ajungi sa nu mai intelegi nimic si prefer mai bine sa merg la biserica si sa citesc ceea ce este scris in religia noastra, sa ma rog, macar sa am timp eu de toate astea in viata asta… m-am gandit eu asa. adica sa merg la doamna asta sa stau 3 ore, sa fac tot felul de meditatii, carora nu le gasesc rostul (si nici utilitatea pana acum), sa-i cumpar cartile, dar sa merg la slujba de duminica nu am timp. Am citit undeva, pe un blog, cred ca parintele Paisie zicea, ca ceea ce nu este cu Dumnezeu este impotriva lui, ca nu poti sluji la 2 stapani, iar diavolul se foloseste de imaginatie ca sa ne piarda, iar toti astia cu fel de fel de filosofii, maestrii de nu stiu mai care care te pun sa meditezi si sa intelegi cum ego-ul si .. etc.. si etc… si sa-ti imaginezi lotusi si ce bine te simti acolo in mijlocul lotusului de culoare roz bombon, de fapt te duc aiurea pe calea gresita de ajungi sa nu mai stii care e realitatea, fiind de fapt unealta celui intunecat. Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa zic.. asta este link-ul blogului care explica mai bine: http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/55-meditatie-si-autohipnoza.htm
Drept ai grait!
Merci Igalis! Te pup si te imbratisez! 🙂
frumoase poze pe facebook . te felicit gabitu asteptam sa ne povestesti cum te intelegi cu noua echipa dar dupa ce am vazut pozele am inteles ca e mai bine . mai sus am postat sa ne reamintim cu toti ca acolo unde e rautate si ……………orice ai face nimic nu e bine.
va imbratisez pe toti.
Doamne ajuta!
Pup toata gasca!
Iertati de absenta, am avut o saptamana de curs „Resuscitarea cardio-respiratorie in situatii speciale de urgenta” la Campina si a fost un travaliu destul de greu. De la 09.00- 13.00 si apoi pauza de masa si reluarea cursurilor intre 15.00-19.00 cand iar plecam la masa. Seara dus, invatat in camere si nani. Dimineata de la capat. Asa am dus-o timp de 6 zile.
Medicina e vasta, capul meu micut… Dar acum am scapat de stres pentru ca azi am dat examen scris si practic si am avut o medie buna (9,03).
Medicul formator este extraordinar, are o rabdare de fier si ne-a muncit greu mintea cu cazuri din cele mai complicate, dar la examen a fost foarte omenos.
Inca mai avem de stat la Campina pana maine pe la pranz si apoi plecam acasa (cu ambulanta).
Imi voi prelua noul echipaj incepand de poimaine dimineata si atunci voi vedea daca lucrurile decurg bine. Ce ai vazut tu in poze, draga Flori, sunt colegele noi care au fost angajate odata cu mine si un nene ambulantier. Nu sunt echipajul meu. Am format o gasca de cursanti care incet-incet s-a sudat si functioneaza in armonie. O sa imi fie dor de ele.
M-am ingrasat cel putin 2 kg si ma simt refacuta energetic.
Slava Domnului!
Cu drag,
Igalis
Am detectat si eu 3 categorii de astfel de oameni.
Unii sunt ei insisi amarati si suparati. Devin rai in context de situatii sau -o forma mai agresiva- , au un interes si devin rai sa-si atinga scopul.
O a doua categorie sunt oamenii rai-rautaciosi, care se simt puternici, bine, destepti, numai daca minimalizeaza pe ceilalti si critica negativ. Fiind -in majoritatea cazurilor ei insisi „mici” – trebuie sa minimalizeze si pe altii…ca sa para ei mai „mari”…
A treia categorie sunt oamenii diabolici, cum ii vad eu. Sunt acei oameni care facand rau altuia -si prin simplul fapt de a face rau-, se bucura. Se bucura la raul altora si au grija sa faca ei insisi rau. Au voluptatea de a face rau.
Toate cele 3 categorii insa, imi par a fi consituite din oameni nefericit, „mici” si „saraci”.
In ceea ce priveste caracterul balcanic al acestei rautati, l-am observat si eu.
Balcanicii au talentul sa se ocupe cu „de ce nu a murit si capra vecinului”, cu chestii neimportante -se incurca in amanunte- si sunt tzatze. In loc sa treaca peste si sa se uite cum sa prospere, simt nevoia celei de a treia categorii, de a minimaliza un alt om ca sa se simta ei mai bine.
Si sunt tare obraznici si lipsiti de educatie.
Ma bucur insa ca ai scos-o la cale. Multa bafta !
Asa este! Sunt de acord cu tot ce ai scris aici..(nu stiu cine a scris ca la mine apar doar 3 puncte). Daca oamenii astia s-ar schimba, viata ar fi mult mai frumoasa. Insa probabil ca schimbarea trebuie sa inceapa cu mine, dar nu stiu cum sa fac, sa-i ignor sau sa fiu mai curajoasa si sa le tin piept… vreun alt punct de vedere?
Criss,
Schmbarea trebuie sa inceapa de la tine (sau de la fiecare-n parte, de la fiecare dintre noi adica )
Incearca sa vezi in fiecare om ceva BUN. Cand vezi un om pentru prima data, gandeste-te „omul asta are si el ceva bun cu siguranta, ia sa vedem ce anume…” – de fiecare data vei gasi ceva bun la orice om, si de fiecare data o sa constai ca ORICE OM e mai bun decat tine la CEVA.
Daca vei gandi asa despre cei de langa tine, adica pozitiv, si tu vei fi perceputa de catre ei tot pozitiv, sau ca un „om bun” daca vrei, si in secunda doi iti va fi bine.
Trebuie sa-ntelegi ca in majoritatea covarsitoare a lor, oamenii REACTIONEAZA la ce li se-ntampla, reactioneaza la stimulii cu care vin nemijlocit in contact direct si asta pentru cea mai mare perioada a vietii lor.
Cei care efectiv ACTIONEAZA in virtutea propriilor convingeri sunt putini, sau foarte putini.
Altfel zis, daca un om e tratat cu neincredere din capul locului, va reactiona la fel si se va purta cu neincredere fata de tine.
Daca e tratat cu stima si cu respect, va reactiona la fel, adica tot cu stima si cu respect.
Daca e tratat cu prietenie, va reactiona cu prietenie.
DACA VA FI TRATAT CU RAUTATE, va reactiona la fel, adica tot cu rautate,
si tot asa…
Multi oameni, din niste motive care de cele mai multe ori sunt induse de catre ceilalti, se poarta urat cu cei din jurul lor fara sa-si dea seama , iar in timpul asta pretind ca aia din jurul lor sa-i trateze cu iubire amestecata cu miere si cu o tona de simpatie.
… Si cum nu prea se-ntampla deloc asa, explicatia pe care o fabrica imediat e ca ori oamenii sunt „rai” in timp ce ei sunt buni, asta o data, ori ca „mentalitatea balcanica” e de vina, asta a doua – adica ei sunt un fel de americani sau de germanici, ‘telegeti dumneavoastra, si n-au nici o legatura adica cu mentalitatea asta balcanica de cacat, pe care pe buna dreptate o hulesc atata, si care e de vina pan’ la urma pentru tot .
🙂
🙂
Multumesc pentru raspuns Bogdan! 🙂
…
Cu placere, si mai adaug ceva tot aici:
In timp ce mentalitatea romaneasca e una (adica aia cu sa moara capra vecinului) mentalitatea balcanica e alta, e o mentalitate cu mult diferita de asta romaneasca … vezi tu, acolo capra vecinului e mai norocoasa, are o medie de viata mai ridicata.
green peace
ce ziceti dragele mele ??? e doar o gluma ,,, stiu ca nu v-ar placea.
va pupic
Va salut pe toti!
Criss, as adauga la raspunsul lui Bogdan si puterea, capacitatea de adaptare.
Speciile care au fost suficient de flexibile, care s-au adaptat mediului in schimbare au supravietuit. Celelalte au murit.
Capacitati, abilitati avem cu totii, doar sa ne focusam pe rezolvare nu pe problema sau conflict. Toate problemele au o rezolvare pana la urma, doar sa nu ne facem rau psichic, fizic. Umorul ajuta in multe situatii.
Viata e mediul la care trebuie sa ne adaptam zilnic, iar daca in timpul asta reusim sa vedem si partea frumoasa a situatiei va fi minunat.
Sau… viata e complexa si comporta multe aspecte 🙂
Va salut pe toti!
Criss, as adauga la raspunsul lui Bogdan si puterea, capacitatea de adaptare.
Speciile care au fost suficient de flexibile, care s-au adaptat mediului in schimbare au supravietuit. Celelalte au murit.
Capacitati, abilitati avem cu totii, doar sa ne focusam pe rezolvare nu pe problema sau conflict. Toate problemele au o rezolvare pana la urma, doar sa nu ne facem rau psichic, fizic. Umorul ajuta in multe situatii.
Viata e mediul la care trebuie sa ne adaptam zilnic, iar daca in timpul asta reusim sa vedem si partea frumoasa a situatiei va fi minunat.
Sau… viata e complexa si comporta multe aspecte 🙂
„Da-mi, Doamne, puterea de a schimba lucrurile pe care le pot schimba, puterea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba si intelepciunea de a le deosebi! ” Einstein
Iar despre mentalitatea romaneasca, aici vad ca sunteti de acord cu totii. O sa casc ochii bine. Zi frumoasa!
O reclama cu mine 🙂
Tu eşti foarte frumoasă şi reclama e foarte bine realizată. Am văzut aseară la metroul de la UNIRII 1 un afiş şi am fost tare mândră că te cunosc. Cred că ai fost omul potrivit la locul potrivit, te-ai încadrat excelent în decor 🙂 Cu mult drag, urări de sănătate şi numai bine, ALEXANDRA (LEXY). NOTA 10!
Multumesc Lexy,
Ii multumesc si lui Dumnezeu ca mi-a dat „cash” ca sa imi acopar datoriile si cheltuielile!
M-am vazut si eu in statie la Metrou Unirii, tronsonul 1. Sunt pe toti stalpii in marime naturala!
Cu drag,
Igalis
at Bogdan
Bogdane, intamplator cunosc f bine tipul de mentalitate greceasca care este una de tip balcanic.
Am observat ca si grecii, ca si romanii, tot cu capra vecinului se ocupa. De aia nici nu au prosperat asa cum ar fi putut. Chiar daca a lor capra moare din lipsa de atentie…ei tot de a vecinului se ocupa.
Totusi, da, au un nivel de trai -in ciuda crizei- cu mult peste al romanilor. Poate insa din cauza asta e de vina si faptul ca romanii, 40 de ani au stat sub cizma ruseasca.
Desi mai zbanghii ca romanii, desi corupti si plini de „bube” si ei, cu toate acestea la serviciile de stat, in magazine, pe strada, oamenii sunt cu mult mai politicosi, mai binevoitori, mai interesati sa te ajute si nu au rautacismele romanilor.
Eu am avut nevoie de un serviciu de la Inspectoratul Invatamantului din Romania -pentru ca am fost acceptata aici la o facultate de stat pe munca mea, pe baza de examene- si, efectiv, m-am adresat pentru a ma informa doar…nicidacum pentru a pretinde ceva sau a cere ceva.
Doamna de la biroul 2 unde se depuneau actele pentru vizare…deci tipa facea o munca de secretariat…mi-a vorbit intr-o maniera, pe un ton si folosindu-se de niste expresii care -dincolo de aspectul profesional- m-au lasat muta pentru cate prostie incape intr-un singur cap.
Pe de alta parte, referitor la ce spuneai cu tematica reactiei la anumiti stimuli.
Cred ca intr-o cartea de-a Ilenei Vulpescu citeam ca omul….dupa o anumita varsta nu mai poate da vina pe parinti, pe evenimentele din jur… ca sa-si justifice comportamentul.
Ajungem cu totii la o varsta unde putem sa discernem si ne comportam CONSTIENT intr-un fel sau altul. Si suntem raspunzatori de maniera in care ne comportam.
at Criss84
Opinia mea este ca trebuie sa reactionam.
Tot un alt cap destept spunea ca a face rau nu inseamna numai sa faci efectiv rau dar si sa permiti facerea raului de catre altii. Si sunt perfect de ecord. Aceasta maniera pasiva de a suporta comportamentul urat al altora, le da acelora putere.
Desigur ca nu ma refer ca hai sa ii aplici stiu eu ce pedeapsa, sa il lovesti sau sa fii rau cu el, dar cu siguranta sa fii ferm in a-i spune verde-n fata ca nu ii accepti comportamentul.
Eu, acelei doamne de la Inspectorat i-am spus ca nu ii permit sa se rasteasca la mine si ca e straniu sa dea atata lipsa de educatie desi lucreaza intr-o institutie care are si EDUCATIA in titlu…Asta mi-a venit mie sa ii zic, asta am zis.
Heeei, ce tare eeesti! am vazut reclama zilele trecute, dar ori au dat-o trunchiata ori nu eram eu pe faza. am retinut doar ca avem un nou asigurator si faza cu apa. acum o sa ne uitam la reclame sa te vedem. felicitari, iti sta bine business, iti sta bine si in sac cred. pa!
Multam din nou pentru faptul ca mi-ati raspuns! 🙂 Igalis esti fermecatoare in reclama, eleganta si sexy, super combinatie 🙂 si da sunt de acord cu tine ca trebuie sa reactionam atunci cand cineva se comporta urat cu noi, sa nu le permitem asa ceva, daca ei nu sunt educati trebuie sa o faca cineva.
Bine v-am regasit, dragilor!
Gabriela draga, asa cum zicem noi mereu, e evident ca nimic pe lume nu se petrece la intamplare. Era firesc ca binele sa invinga. Nici nu ma mir de nereusita intrigilor respectivei, impotriva ta. Cand denaturezi lucrurile in fata unui om cu picioarele pe pamanat, care mai are si calitatea de superior, e complet normal sa nu ai niciun fel de credibilitate. transmiti exact ceea ce ai in suflet, in caz ca ai suflet: frustrare si disperare!
Pe de alta parte, sunt de acord si cu Bogdan, legat de comentariul de mai sus, unde are exemplul foarte potrivit cu lupul si oile. Tu ai o personalitate foarte pregnanta si asta ii macina pe aia care nu au loc de tine, de teama sa nu fie acoperiti de ea. Oameni de doi bani, de altfel, in preajma carora nu ai ce sa cauti. Bafta in noul echipaj! Sunt convinsa ca asta ti-a fost dat sa se intample in beneficiul tau.
Critici de-astia de meserie care exista pentru a debita ineptii impotriva oricui simt ca-i mai presus ca ei, sunt peste tot. Fiecare pasare pe limba ei piere! asta n-o sa se schimbe vreodata! Si-apoi, daca te opresti la toti cainii care te latra, nu mai ai cum s-ajungi acolo unde-ti doresti!
Pup dulce, si pe cei noi, ca eu sunt de-asta veche pe-aici, de-a lui Bogdan! Doar ca stau cam prost cu timpul!
Pup Gabrielle! Esti bine, fata draga?
Vie si nevatamata, doar viata e o provocare pentru noi toti, nu? Nu am timp deloc, dar ma mai strecor pe-aici, macar sa va citesc! Pup!
Igalis, nu ne-ai mai spus nimic despre cazurile si interventiile din garda.
Ne mai spui?
Da puiule, va spun!
Garda de azi noapte a debutat cu un caz in care un echipaj B (cu asistenta si ambulantier) a solicitat echipaj C (ambulanta antisoc) si noi am crezut ca e vorba de un stop cardiorespirator. Ne-am carat repede cu toata aparatura de pe masina (monitor cu defibrilator, tub de oxigen, trusa de resuscitare si trusa medicala… 4 oameni incarcati ca magarii.
La lift, ne intalnim cu un apartinator (ruda) care ne spune ca nu e in stop, ci a nascut la domiciliu! Am trimis ambulantierul inapoi cu trusa de resuscitare si l-am rugat sa aduca aspiratorul pentru secretii. Cand am ajuns sus, asistenta deja o „mosise” pe mama, copilul era alaturi pe pat, sters si aspirat de secretii, cu ombilicul clampat si taiat regulamentar. Mama astepta delivrenta placentei si o droaie de puradei se agitau pe acolo. Doctorita si asistenta de pe echipajul nostru au prins linie venoasa si i-au administrat fluide, asistenta celalta a facut prezentarea cazului, iar eu am tinut bebelusul invelit in prosop si folie termoizolanta. Mi s-a incalzit inima cand am vazut mogaldeata aia mica de om. Era frumos, rozaliu si cuminte. Un copil sanatos si bine dezvoltat, in ciuda faptului ca mama nu facuse niciun consult pe tot timpul sarcinii si credea ca e in 7 luni jumate. O fi pierdut numaratoarea, pentru ca ala era clar un copil nascut la termen.
Cat despre asistenta de pe B… Jos palaria!!! Am facut acelasi curs de nasteri, dar nici una dintre asistentele aflate la curs nu si-ar fi dorit sa aiba parte de o nastere in prezentatie pelvina, asa cum a fost acest copil si nici cu o mama care urla si se agita in loc sa colaboreze. Fata s-a descurcat excelent, a facut manevrele necesare pentru intoarcerea fatului si iata, a adus pe lume un copil sanatos si fara complicatii. Era emotionata si povestea in mare verva cum l-a rasucit cum l-a asezat apoi pe abdomenul mamai cu capusorul spre pubis (ca la carte!), cum a clampat si a taiat ombilicul. Mi se umple si acum inima de emotie cand ma gandesc cum zambea cu gura pana la urechi cand am intrebat-o daca a facut in decembrie cursul de nasteri si cand i-am zis „bravo fata, te-ai descurcat excelent!” Era tare bucuroasa.
Ei au plecat cu pacienta dusa in prelata la masina, eu am ramas cu copilul in casa pana s-a intors doctorita dupa noi. I-am dus pe amandoi la spital si s-au impartit acolo, copilul la nou nascuti si mama in sala de nasteri pentru urmatoarele etape: delivrenta, suturarea epiziotomiei si lehuzia imediata.
Iata un caz fericit, dar pacienta ne-a povestit in ambulanta ca a mai nascut o data acasa, dar copilul a murit dupa 3 ore. Iata unde duce inconstienta unor femei… Daca si atunci ar fi chemat ambulanta, ar fi avut acum doi copii, nu unul.
Baiat, aproximativ 3 kg, rozaliu si frumos, iar noi am insistat sa ii puna numele Mihail, dupa numele asitentei care l-a adus viu pe lume. Nume de arhanghel!
V-a placut?
Si noua!
Cu drag,
Igalis
da, mi-a placut; cu happy end…
pare ca si cazurile, interventiile s-au ameliorat.
de acum urmeaza lucrurile bune si frumoase 🙂
Doamne ajuta!
Ce frumos! 🙂
Igalis
Imi place cum arati doamna, zici ca esti din „Basic Instinct” direct.
Obisnuiesti sa porti la tine si o dalta de spart gheata, cumva ?
michael
„Sancse sancse sentimetra, gheata la mal”. Mai tii minte, pe vremea tineretii noastre, dadeau la radio „cotele apelor Dunarii” in mai multe limbi… Asta mi-a venit in minte cand m-ai intrebat de spargator de gheata.
Gheata e numai la mal, cine ma cunoaste in profunzime stie ca sunt apa termala.
Multumesc de compliment.
Cu drag,
Igalis
Ha ha
Da in rusa mai stii ?
„Vod Dunaia segodnia trinati aprelia tseacea deviatisot vosemnad trietovo goda, Calafat : bez, ” etc etc, nu mai stiu.
🙂
Aa, si sa te iei de mana cu Bursucu’ – Bursucu’ a-mplinit de curand 31 de ani si din ziua aia se considera ” un batran ramolit, vrednic de mila […] „, am incheiat citatul.
… Si din cand in cand incepe sa-ti povesteasca cum era pe vremea tineretii lui.
🙂
La multi ani, Igalis, tot ce-ti doresti sa ti se intample.
Te pup!
Pup si eu!
[…]
!!!
Gabita, un mare
***** LA MULTI ANI !! ******
si din partea mea.
Deasemenea, multa fericire iti doresc si de aici inainte, iar diseara o sa bem un pahar in cinstea ta.
🙂
Multumesc copilasilor! Ieri ma laudam pacentilor ca implinesc 44 de ani si reactiile lor m-au bucurat tare! Niciunul nu imi dadea mai mult de douazeci si ceva! Cat e cu 2 in fata… ma simt ca o juna!
Bogdane, zi-i lui Bursucu’ sa nu mai traiasca in trecut, nici in viitor, ci aici si acum, „hit et nunc” si atunci va fi fara varsta.
Eu as bea cu voi, dar sunt in tratament cu antibiotice pentru ca m-am garnisit cu niste virusi nervosi de la o politista pe care am avut-o de pacienta. Febra 38,8, frisoane, dureri musculare si articulare, tuse seaca, ceva muci… Acum umblu cu masca pe figura ca sa nu contaminez echipajul si pacientii… Cand intru prin camerele de garda in spitale ii vad pe doctori cum se panicheaza. „De ce purtati masca, pacientul este contagios?” Nu, pacientul e ok, eu sunt contagioasa!
Ma simt mai bine, azi o sa renunt la masca. Oricum, in echipajul nostru fiecare umbla cu virusii lui, unul tuseste, altul sufla nasul cam des, ambulantierul stranuta… Deh, colectionam de pe la pacienti.
Va pup cu drag!
Igalis
draga Gabriela, multa sanatate iti doresc, sa fii iubita, fericita si LA MULTI ANI!
Igalis,
Cele mai frumoase ganduri de ziua ta si multi ani binecuvantati!
Ifigenia
La multi ani, frumosi si binecuvintati!!! draga Igalis.
Vios
La multi ani! cu multe bucurii si impliniri, Dumnezeu sa te binecuvanteze! Pupici si imbratisari! :*
…
Ma gandean la o chestie, la accidentele aviatice din care nu mai scapa nimeni – copii, mamici, tatici, bunici, tineri si batrani, nu conteaza – si in care toti ajung sa fie identificati dupa locurile pe care le-au ocupat in avion ( singurele obiecte intregi ramase fiind ursuletii de plus inegriti de fum 🙂 .
In accidentele de felul asta toti oamenii mor asa, aiurea pur si simplu, sau
” trebuiau sa moara fiindu-le scris dinainte „, dupa cum ar zice unii ?
Hm…
Parerea mea e ca nimeni nu se afla intamplator intr-un anumit loc la un moment dat…
Duhovnicul meu mi-a spus ceva care m-a facut sa gandesc mai mult. La afirmatia mea „erau putin oameni la Vecernie, biserica era aproape goala” mi-a raspuns prompt: „Biserica nu era goala, era plina de ingeri. Apoi ne intrebam unde erau ingerii celor care mor in accidente sau in calamitati”…
Iata, ingerii se duc in locul nostru la slujbe.
Ce mai faci tu mai tati?
Cu drag,
Igalis
Nimic nu este intimplator si fiecare om are destinul lui precis stabilit.
Important este sa il iubim cu adevarat pe Domnul Iisus, sa ne rugam sa ne apere de tot ce inseamna RAU si sa cautam sa facem , cit putem! tot ce El ar vrea ca noi sa facem.
Cind eram in Romania, sotul doamnei Director Economic, urma sa plece cu avionul undeva si cu acel avion s-a intimplat ceva tragic. Sotul doamnei a fost condus la aeroport de cineva cu o masina buna si culmea… s-a intimplat ceva la masina, s-a remediat defectul si au plecat mai departe. Au ajuns la fff putin timp sa plece avionul…nu stiu exact ce s-a mai intimplat, cert este ca acel domn a „pierdut” avionul. DECI a scapat… Erau oameni cu frica de Dumnezeu si ajutau mult oamenii care aveau nevoie de ajutor.
Fiecare dintre noi avem oferit la botez un inger al Domnului. De credinta noastra depinde ca acel inger sa fie cu noi in fiecare clipa sau sa ne paraseasca…
Dumnezeu sa fie cu noi toti.
Sa fiti iubiti de Domnul si de oameni!!!
Cu drag pentru voi,
Vios
Aveam 16 ani si ma aflam foarte aproape de biserica unde fusesem botezata cand eram mica. Asteptam la semafor sa traversaz strada. Din stanga, am vazut de departe o dacie rosie care venea cu viteza cam mare ca sa prinda verde la semafor. Fara sa gandesc, m-am deplasat spre dreapta si m-am plasat la aproape un metru in spatele stalpului care se afla la umarul meu drept. In cateva secunde, dacia rosie a pierdut controlul directiei si s-a infipt cu toata viteza in acel stalp! Cioburile au sarit pe mine, dar nu m-am speriat, ci eram doar ingrijorata ca soferul nu mai era la volan. Am fugit spre geamul soferului si l-am vazut inghesuit cumva la pedale. Omul era socat. ii curgea sange la nivelul degetelor si nu raspundea la intrebarea „sunteti ok?”
Intre timp au alergat si altii spre masina si am auzit tipetele consternate ale publicului „baaai, nemernicule, daca fata asta nu se muta o lasai fara picioare!” Intr-adevar, daca nu m-ar fi luat ingerul meu sa ma puna dupa stalp si as fi ramas in locul in care stateam initial, azi as fi fost infirma. Ingerul! Ingerul meu m-a luat din locul ala si m-a protejat.
Slava Domnului si multumiri ingerasului meu pazitor!
Cu drag,
Igalis
mergeam la un prieten care nu mai este sa pun niste flori la mormant, m/am uitat cu mare atentie la travresarea strazii, stanga dreapta, dreapta stanga, nimic. nici o masina. pe mijlocul soselei am simtit clar o voce interioara. ca trebuie sa stau pe loc.m/am oprit in mijlocul drumului. intr/o fractiune de secunda a trecut in viteza o masina rosie fix pe langa mine. multumesc, multumesc ingerului meu
Si mie mi s-a intamplat ceva asemanator. Mergeam in drum spre scoala (eram in scoala generala la vremea aceea) si mergeam pe langa masini, aproape de sosea, deoarece mai aveam putin si ajungeam la trecerea de pietoni, la un moment dat (se terminasera masinile din parcare de pe partea dreapta)pe cand ma pregateam sa traversez (spre stanga), am simtit din senin cum ceva ma trage in partea (opusa) dreapta brusc si o masina a trecut cu viteza fix prin stanga mea, pe unde mergeam, daca ramaneam pe loc sau inaintam… Si eu ii multumesc din tot sufletul Ingerasului meu pazitor! 🙂
Un mărţişor pentru voi toţi…
P.S. E o melodie mai tristă, dar duioasă şi intensă…
O stiu, e tare frumoasa!
Am ascultat-o zile intregi.
Multumim!
Draga Igalis,
Nici nu stiu de unde sa incep.Am ajuns exact acum un an in urma pe blogul tau, facand niste search-uri pe google despre ingeri…La tine am gasit sfaturile despre rugaciuni, discutiile despre farmece si blesteme si asa mai departe.Era o trimitere la Biserica Sf Ciprian.Mai mult intr-o doara , am fost acolo, am fost de mai mult de 9 ori, repet , la inceut asa mai mult de curiozitate, apoi din ce in ce mai convinsa…Faptul ca am fost acolo mi-a schimbat total viata.Iar Sfantul intr-adevar a facut o minune pentru mine.
Ar trebui sa va povestesc ce mi s-a intamplat si in ce conditii stranii, promit ca voi reveni pe blog.Vroiam de mult sa iti multumesc, ca, fara sa stii m-a indrumat, m-ai ajutat si m-ai ghidat pe un drum.Tie, mai ales, ti-ar placea la nebunie sa auzi „minunea mea” seamana foarte mult cu darul pe care l-ai primit tu:)Iti multumesc inca o data, chiar daca nu ai stiut pana acum ca m-ai ajutat.A, si inca ceva. Uneori, pe blogul tau, mi-am regasit linistea.
Alster
Ma bucur din toata inima!
Ai grija de darul pe care l-ai primit, nu uita sa-L iubesti pe Dumnezeu mai presus de toate. Daca intr-o buna zi vei avea dispozitia sa imi spui cum s-au intamplat lucrurile voi fi tare fericita ca cineva mai aduce o marturie a faptului ca minunile chiar se intampla!
Dumnezeu sa te aiba in paza si iubire.
Cu drag,
Igalis
Doamne ajuta tuturor,
Gabriela draga,citesc dupa cum vezi si acest sait,dar Pina acum n-am avut nimic de spus in ce priveste farmecele,dar imi placea sa va citesc,iar azi” trecind „din nou pe aici am vazut ca se trta un subiect despre ingeri pazitori si accidente evitate -n ultimul Moment.Am si eu o intimplare de povestit.Cind aveam 9 ani am suparat-o f urit pe maica-mea nustiu cu ce,dar era atit de suparata ca a spus niste vorbe tip blestem”unde-i moartea aia?”atit si am plecat la scoala dupa-amiaza era.Cind am iesit de la scoala, seara=; s-a jurat ca-n viata i m-am dus in statia de autobuz sa dau ceva unei persoane,dar intre timp a venit autobuzulNu am avut rabdare sa treaca autobuzul ci m-am strecurat prin spatele lui si am traversat strada fara sa ma asigur,delocDin sens Opus venea o basculanta ,dar cu viteza mica deoarece m-am izbit din fuga mea in partea laterala si am cazut in genunchi ,simtind doar o durere la umar.M-am ridicat rapid si am fugit,dar soferul saracul alerga si el dupa mine sa vada ,daca eram bine.Din fata venea maica-mea din intimplare si vede ca cineva alerga dupa mine si se ia de bietul om ,ca ce are cu mine ,iar soferul i-a explicat ce s-a intimplat,el nefiind de vina ,deloc.Cind a auzit povestea Mama mea si-a adus aminte imediat de vorbele spuse la minie ,mie inainte sa plec la scoala si a Promis ca-n viata ei nu va mai blestema,pt ca ea daca ar fi continuat sa spuna sa ma ia moartea ,acela ar fi fost sfirsitul meu,tot Dumnezeu a lucrat asa sa mai traiesc,iar Mama mea sa fie iertata de vorbele spuse la minie.E mare pacat sa suparam parintii in asa fel sa-i provocam sa ne blesteme caci blestemul parintilor se prinde f uso de copii,iar daca noi conrribuim in buna parte sa-i indrituim sa ne blesteme ,mare parte din pacat e al nostru al copiilor.Cu drag,Melabela
…
Si cu copiii aia care mor la tot pasul in lume, cum e treaba ?
Ma refer la aia care mor cu miile in razboaie (ex. uite Siria), sau la aia care mor prin spitale in chinuri, de cancer sau de cine mai stie ce boli , sau la aia care sunt efectiv calcati in picioare afectiv si fizic de niste parinti care n-au mai rezistat la boala numita Romania sau la alte boli, sau la gramada aia de pustani slabanogi care se distruge complet de la stupefiante, sau sau sau, etc etc etc… cu ei cum se ezbrima broblema?
Sau cu aia care innebunesc si se arunca pe geam de la singuratate…
Sau cu aia care mor in accidente de circulatie … stiti voi cati oameni mor anual in Romania in accidente de circulatie? (Gabi stie, va intreb pe ceilalti)
Hm…
Ingerii lor pazitori unde sunt?
Au plecat undeva in concediu ? Nu cred, pentru ca nu cred ca ar avea voie sa faca asta.
Si atunci?
O rugaminte am numai, sa nu-mi zica cineva ca „Dumnezeu ii cheama la el pe aia buni, adica pe aia pe care ii iubeste cel mai mult, si ii lasa aici pe aia rai „, pentru ca n-o sa-l cred.
aleluia
Draga Bogdan,
Scuze, ca intervin. Este doar o parere, si ia-o ca atare, tu care esti un baiat inteligent.
29. Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia. Un citat din Deutoronom 29.
Ar fi imposibil sa auzim sau sa vedem numai lucruri bune sau frumoase, atit timp cit exista si Satan. Dumnezeu ii va permite lui Satan „sa se desfoare in actiunile lui” timp de citiva zeci de ani (nu sint sigura 30, cred). Si cine ar vrea sa fie numai lapte si miere atit timp cit foarte multi oameni l-au parasit pe Dumnezeu slujindu-i lui Satan? Niciunde nu exista perfectiunie (in orice) NUMAI in Kingdom’God. Asa cum noi nu sintem perfecti, nu toti ii slujim lui Dumnezeu, asa va fi si lumea in toata existenta ei. Cu bune si rele. In totul Dumnezeu ne arata cit de mici sintem si de aceea trebuie sa INTELEM ca exista un singur stapin al lumii, fara ajutorul Lui (trebuie sa il cerem!) sintem pierduti, din toate p.d.v.
Nu vreau sa ma erijez in persoana care poate da raspuns la intrebarea ta. NU!!! . Este numai si numai ceva legat de stiu eu, din ce am citit si vazut pina la 50 ani (de doua ori virsta ta Bogdan, deci tu mai ai multe de vazut si omul mereu invata ceva, nimeni nu stie suficient, sintem perfectibili, nu perfecti).
Nu vreau sa intru in discutii contradictorii cu nimeni. Multumesc. Zodia mea este una al armoniei, dragostei si prieteniei intre oameni. La fel si educatia mea in ceea ce priveste religia, este una in respect si ascultare (atit cit pot eu traind intr-o lume nebuna…) fata de ceea ce vrea Dumnezeu de la noi.
Pacea Domnului sa fie cu voi toti!
Cu consideratie,
Vios
Bogdan,
eu nu stiu sa-ti raspund, nu ma mai gandesc la lucrurile astea.
iau lucrurile asa cum vin si sunt recunoscatoare pt toate cele bune.
restul le depasesc ca deaia mi-a pus Dumnezeu minte in cap si ratiune si acces la informatie, poate vrea ceva de la mine.
uita-te ce zi frumoasa 🙂
pa!
Draga Medeea,
Chiar m-am gandit ieri la tine, sa-ti las un mesaj aici pe blog, pentru ca tu mi-ai raspuns la unul dintre mesajele mele la un alt post, si eu n-am mai zis nimic. Sper ca esti bine. Te pregatesti pentru excursia in Israel? Parca asa citeam intr-unul dintre mesajele tale.
iar va aparea comentul de doua ori daca Igalis il va accepta (am gresit numele si asteapta acceptul de la Igalis; intre timp il mai trimit odata corect)
Ema, ma bucur sa te aud.
Incercam sa ghicesc din ce oras esti, dar m-am lasat pagubasa, am vazut ca moastele sf Nectarie sunt peste tot in Romania.
Mi-ar placea sa ne spui ce te-a facut sa te intorci in tara, sper ca nu gresesc, ai fost putin plecata, nu?
Ai mai incerca? Te intreb pt ca am trecut si eu pe acolo putin, acum vreo 11-12 ani. Nu mi-am lamurit nici acum sentimentul, de ce nu mi-a placut, de ce nu as putea sta departe, ce mi-a lipsit.
Pt voiaj nu nu m-am pregatit inca pt ca nu am timp.
Am doua carti cu tot ce e de stiut despre locurile sfinte.
Una este “Pelerinaj la locurile sfinte” a lui Ioanichie Balan, care are vreo 600 de pagini, scrisa frumos de parintele Ioanichie, o adevarata poezie, alta cu poze, trasee, ceva mai tehnica. Timp sa am sa le cercetez. Sper sa nu plec asa, caine surd la vanatoare sa nu pricep nimic de acolo. Oricum in perioada aia va fi aglomerat, motiv de risipire. Mai e mult.
Ce ma bucur ca gasesc copiii acasa!
Bogdan, nici eu nu stiu sa-ti raspund la intrebare, dar stiu ca Vios ti-a raspuns frumos si profund.
Medeea, mi-e dor de bomboanele tale de ciocolata!
Ema, ma bucur sa te vad prezenta.
Eu m-is ocupata, dar va citesc!
Va pup cu bucurie,
Igalis
Igalis, doar treci odata. Am altceva acum….sireturi cu caramel si guma hubba bubba.
Nu maine ca nu sunt. te pup.
Cum or fi sireturile alea cu caramel?…m-ai facut curioasa si vreau sa le probez si eu…ha…ha!,pupik la toti.
bomboane gumate, nu dai gres cu ele niciodata 🙂
au si dinti de vampir, viermi, da astea mai pe urma.
Ia ca imi fac eu drum pe acolo…
La multi ani Doamnelor! Eu ma sarbatoresc si de 1 iunie.
Cu drag,
Igalis
Draga Medeea,
Intr-adevar particele din moastele Sf.Nectarie se afla cam peste tot in tara. Uite aici e o lista: http://ro.orthodoxwiki.org/Nectarie_din_Eghina Daca vrei sa stii mai multe detalii despre manastirea la care am fost eu, o rog pe Igalis sa-ti trimita adresa mea de email sa-mi scrii. Sf. Nectarie e un sfant minunat! Sunt impresionante sutele de mesaje de pe diferite bloguri care marturisesc ajutorul primit de la Sf. Nectarie.
Legat de intrebarea ta… Am locuit cativa ani in strainatate, si cel mai simplu raspuns la intrebarea de ce m-am intors este ca asa am simtit ca trebuie sa fac. Acuma, chestia asta cu simtitul nu a fost asa simpla, nu m-am trezit intr-o dimineata intr-o stare zen cu gandul ca stiu ce am de facut, din contra a fost un proces lung, cu multa confuzie, incertitudini si suferinte. Dar acum pot sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca m-am intors si ma bucur mult pentru asta. In primul rand mi-a fost greu sa iau decizia de a me intoarce pentru ca era „impotriva curentului” aproape cu oricine vorbeam ideea era ca in Romania e naspa, e saracie, n-ai la ce sa te intorci. Curios, dar ca-ntotdeauna, cei mai vocali in a ponegri traitul in Romania erau cei care nu traisera o singura zi printre straini. Dar a fost un moment de cotitura care mi-a ramas in minte din acea lunga perioada de incertitudini. Am fost sa ma spovedesc la preotul de la biserica romaneasca de acolo, si acest preot mi-a zis sa ma intorc in Romania. Dupa aceasta spovedanie, mi-am dat seama ca asta imi doresc cu adevarat, pana atunci nu avusesem curajul sa recunosc fata de mine lucrul asta, nu puteam sa-mi dau seama ce simt, nu-mi putea auzi constiinta, adica glasul lui Dumnezeu in noi. Apreciez mult faptul ca preotul a vazut ce e in sufletul meu, si mai mult ca si-a luat responsabilitatea de a-mi spune ce sa fac. Spovedania este o Taina! Acum, mai concret. Pana nu am trait in strainatate, nu mi-am dat seama cat de mari si ce efecte au diferentele „culturale”. „Culturale” intre ghilimele, pentru ca asa auzim vb, dar eu cred ca sunt de fapt diferente duhovnicesti. Desi erau persoane cu care rezonam pe diferite planuri, sau faceam diferite activitati in comun, mi-am dat seama ca nu pot sa rezonez in totalitate decat cu cei de aceeasi credinta si acelasi neam cu mine. Punand in balanta sentimentul de apartententa, de a te simti acasa, de a fi printre ai tai, de a nu te simti strain/emigrant, dorul de locurile in care ai crescut, etc. cu celelate avantaje ale traitului in strainatate (partea materiala, financiara, spritul de aventura si ce-o mai fi), pentru mine balanta a inclinat, la momentul in care a trebuit sa iau aceasta decizie, mai mult in prima parte. Cineva mi-a zis ca e foarte bine ca am fost in straintate, ca asa pot sa apreciez ce avem aici acasa, adica ortodoxia care e firea omului. Cred ca asa este.
Draga Igalis, cand ai timp, poate ne scrii ce parere ai tu in legatura cu ascultarea constiintei, adica a glasului lui Dumnezeu in noi. Cum facem asta?
Dragelor, La multi ani!!!! de 8 Martie!!!
hei Ema,
cred ca ai descris clar sentimentul pe care l-am trait eu, desi pe vremea aia nu aveam treaba nici cu biserica, nici prea atasata de familie si neamuri nu eram.
nici nu pricepeam ce am, de ce mancarea n-are gust, de ce lumea nu intelege glumele mele (si aici am problema asta, nu-i vorba :))
nu suntem toti la fel, unii pot, altii nu, sau poate nu am vrut sa ne adaptam acolo mai degraba, poate nu am stat suficient, nu stiu.
sigur ca vad problemele de aici, ma lovesc de ele, dar sunt ai mei.
sa critic totul de aici mi se pare ca si cand m-as supara si mi-as critica mama ca nu e brava si frumoasa ca vecina; e mama, e unica, cu bune si rele.
sa ne traiasca mamele!
La multi ani dragelor! Si nu uitati ca sunteti uimitoare si frumoase exact asa cum sunteti in fiecare zi! :*
Medeea si Ema ,
Am inteles ca amindoua ati fost in strainatate si v-ati intors in tara dupa un timp.Aproape va invidiez pt decizia voastra inteleapta ,denota ca sinteti hotarite.Eu traiesc in strainatate,dar mi-am luat barbat italian si ii place mult Romania ca vrea sa ne facem si casa la ai mei la tara,dar ii place doar in vacante sa mergem in tara de rest mereu imi spune ca doar la pensie ne vom intoarcem , definitiv-motivul e lipsa unui loc de munca pt el ,caci are probleme si cu limba.,iar eu ma sfarsesc de dorul tarii mele si al duhovnicilor buni,ca aici le ducem dorul.Va admir sincer pt patriotismul vostru,chiar daca suna mai pompos ,dar asta inseamna.Citeodata imi vine sa zic ,ca era mai bine daca nu ma maritam si eram libera sa -mi aleg drumul meu.Dar ,iar ma-ntorc si zic,daca nu cumva Dumnezeu mi l-a trimis ca sa vina si el la ortodoxie.Vine la biserica cu mine mereu, chiar daca nu-ntelege slujba bine,dar sta in biserica cit sta si nu comenteaza pt banii ce-i dau mereu pt pomelnice sau acatiste sau donatii.De ce sint trista atunci si nu ma simt implinita?!Exista doar un raspuns, stiu asta ,imi lipseste,Acasa si e naspa rau cind ti-e dor de tot ce are parfum de acasa.Poate plictisesc pe cineva cu logoreea mea ,dar imi place mult sa va citesc si sa vorbesc cu voi,caci sinteti o parte din Acasa si v-am indragit de la inceput pt felul vostru de a va expune trairile si parerile aici pe blog.Ramineti asa in continuare si sa aveti parte toti de multa pace si trairi duhovnicesti pe masura.Multumesc inca o data ,Gabriela ca mi-ai permis sa ma alatur de voi si sa-mi exprim trairile sau durerile si chiar parerile.Va iubesc si va pupik pe toti
Melabela,
Da, am fost plecata un pic, tot in Italia, Milano. Omul meu avea un contract acolo, iar eu l-am urmat o perioada, adunat, cam un an si jumatate am stat eu (el mai mult), eu mai veneam, mai plecam. Mie mi-a placut mult Italia, cu oamenii, cu bucataria, cu locurile, marea, sarbatorile, limba, muzica, nu stiu daca e ceva ce nu mi-a placut. Dar tot ACASA mi-e mai bine. Ema a descris frumos senzatia, dar fiecare traieste sentimentul dezradacinarii in felul lui.
Hotarata cred ca sunt uneori, dar acum, uitandu-ma in urma, nu stiu daca eu sau sotul meu am avut vreo contributie in toata povestea asta, sau asa a fost sa fie. Sunt proiecte in care am investit toata energia mea si nu mi-au iesit, altele mi-au cazut din cer realmente si inca ma mai trezesc cu cate o pleasca, asa, fara macar sa-mi doresc … lucruri bune in general.
Despre predestinare, ce intreba si Bogdan mai devreme, nu m-am lamurit, nici teologii nu s-au lamurit si se mai bat in citate din biblie, unii pro, altii contra. De unde sa stim noi, bietii.
Tu esti norocoasa ca ai familia acolo, surorile, conteaza mult de tot, la urma urmei sunt aproape si Germania si Italia.
Singurul lucru ca ma sperie in Romania este sistemul sanitar. M-a ferit Dumnezeu pana acum sa ajung prin spitale si mai ales prin spitale de stat, dar va veni vremea probabil. In europa e totul pus la punct, nu aveti de ce va plange, in SUA nu sunt sigura ca e la fel, nu mai stiu.
Altfel, ca nu-mi zambeste functionara de la ghiseu sau vanzatoarea chiar pot sa inteleg, sunt oameni care traiesc din salariul minim pe economie, cu probleme acasa, care nu mai au puterea sa-si gestioneze sentimentele, care inca nu l-au descoperit pe Dumnezeu poate, ca sunt prinsi in vartejul asta, sau n-au avut sansa sa cunoasca pe cineva care sa le deschida ochii, sau n-au avut acces la educatie, sau, sau, sau.
Nici nu am asteptari mari de la oameni, nu astept sa ma ia in brate sa-mi rezolve problemele, de aia nici nu ma dezamagesc oamenii cred.
Si nu zic niciodata “niciodata”, cine stie ce ne aduce viata, din ce tara va voi scrie la anu’ 🙂
Cu drag, medeea
Fetelor,
Eu am stat in Italia cam 2 ani (92-94) si pot spune ca am fost primita foarte bine. Aveam o viata de invidiat: un logodnic tanar si frumos (capitanul celei mai bune echipe de polo din orasul Siracusa (Sicilia), o familie scuturata si primitoare, bani suficienti, marea sub geam, program zilnic de „palestra”, scaldat in piscina in timpul antrenamentelor logodnicului, din cand in cand calarie pe calul surorii lui, vizite in cele mai frumoase locuri din Italia (Roma, Taormina, Palermo, Catagna, Alto Adige la schi, Civita Vecchia la bunici, Sardegna in vacanta de vara, schiat pe Etna, Siracusa oras turistic… Ce-si poate dori mai mult o fata la 23 de ani indragostita de un flacau frumos si de familie buna?
Cu toate astea, ceva imi lipsea. Ma simteam cumva planta de apartament. Dupa apucaturi, inteleg ca imi lipsea Romania in intregul ei, pentru ca de românizat casa am inceput dupa primele luni. Bibiloteca s-a incarcat cu carti romanesti, pe masuta din sufragerie s-a instalat cu onoare un macrame facut de manuta bunicii mele, in casa aduceam toti romanii pe care ii gaseam prin zona (un cuplu de oameni simpli care lucrau in restaurantul unui amic italian, o fata cunoscuta in avion, doua prietene romance care erau si ele logodite pe acolo…), muzica era preponderent romaneasca… Bietul om a invatat romaneste din mers.
Era foarte intelegator. Imi lua bilet de avion dus intors la 3 luni ca sa imi vad familia. De-odata inviam! Cand ma vedeam scapata acasa ma mai duceam sa si lucrez ca model. Si cum in perioada aia eram in plin succes… giravo il mondo! Plecam cu Casa de Moda Venus in Emiratele Arabe, reprezentam romania la concursuri de Miss in China si in Turcia… si greu ma dadeam intoarsa la domiciliul din Italia. Chiar el a remarcat o data „cand pleci in Romania iti faci bagajele in 30 de minute. Cand e sa te intorci in Italia iti ia o saptamana!” Avea dreptate.
De la o vreme, omul a inteles ca „logodnica lui scumpa” era scumpa si la propriu nu numai la figurat si mi-a propus sa imi ia bilet de avion odata la 6 luni… Am acceptat, dar dupa 5 luni eram deja depresiva si undeva in subconstient cred ca il dusmaneam. In ciuda faptului ca eram in vacanta la schi undeva pe la granita cu Austria, eram nefericita si irascibila, ma plictiseam de viata si ma intrebam ce caut eu acolo. Cred ca nici el nu ma mai suporta si am ajuns sa ne certam destul de violent. M-a trimis acasa!
Am plecat cu inima impacata, dar bineinteles ca imediat dupa ce am ajuns acasa m-a sunat sa vin inapoi. Atunci l-am fiert o vreme. Am ramas in Romania cam o luna, timp in care mi-am luat carnetul de conducere. Cand m-am intors a inceput teroarea pentru el. Acum eram autonoma! Luam masina si ma plimbam in tot orasul cat statea el la antrenamente. Eram cuminte, nu am ridicat vreodata ochii la alt barbat nici in Italia, nici cat am strabatut lumea, dar omul nu avea de unde sa stie si cred ca, in timp, gelozia tipic italiana, chiar daca era bine ascunsa, a erodat relatia. Incet-incet am inceput sa ma indoiesc si eu de fidelitatea lui (era foarte vanat in orasul acela, trecea drept mascul bine greu de abordat…), iar cateva semne si un telefon suspect cu o voce feminina care mi-a soptit „sei una stonza!” au declasat certurile intre noi. Dupa 2 ani am decis sa ne despartim si am plecat acasa, cu o intarziere de o zi pentru ca a facut niste ocoale in drum spre aeroport menite sa ma faca sa pierd avionul. Totusi, strategia lui nu a dat roade pe termen lung. A doua zi am plecat la fel de hotarata si cu o rezerva de timp insurmontabila…
Evident ca dupa ce am aterizat am primit si obisnuitul telefon cu „intoace-te!”. De data asta am ramas surda la invitatie si apoi… ani de zile am avut cosmarul ca ma intorc in Italia si nu mai pot reveni in Romania. Am ramas prienteni, dar de multe ori de atunci m-am intrebat ce rost a avut in viata mea aceasta dizlocare din pamantul pe care il iubesc. Acum stiu. Numai in ultimii doi ani am mancat o paine buna cu limba italiana invatata acolo. Am lucrat un an si jumatate intr-un call center pe limba italiana si nu a fost zi in care sa nu-i multumesc in gand acestui om pentru rabdarea cu care m-a invatat sa vorbesc aceasta limba corect!
Ultima data m-a sunat la 7 ani dupa despartire, dar ma maritasem de o luna si, din respect pentru casnicia mea, nu m-a mai sunat. Daca as sti ca nu ii perturb o eventuala casnicie, l-as suna si azi ca sa ii multumesc pentru tot ce a facut pentru mine.
M-am intors de acolo fara niciun ban. Demnitatea mea exacerbata nu a acceptat „ajutoare de la inamic”, iar in tara, rezervele mele financiare luasera deja drumul Caritasului. Tata se gandise sa-mi faca un bine… Am luat-o practic de la 0 si mi s-a inmultit sporul, bucuria, iubirea, linistea sufleteasca si mai ales credinta, ca painea care dospeste. Nu m-am indoit nicio clipa de faptul ca decizia de a ma intoarce e ceea ce Dumnezeu asteapta de la mine. Astfel, am mai apucat sa traiesc un an si jumatate langa tatal meu, apoi am ramas sprijin mamei, mi-am inmultit satisfactiile in cariera de model si prezentator TV, am facut facultatea de psihologie, m-am maritat, am divortat si m-am maritat din nou, am pierdut doua sarcini mari si una mica, am fost somer 2 ani, am facut inca o scoala de asistenti medicali iar acum lucrez la ambulanta. Toate „loviturile soartei” m-au crescut, m-au smerit, m-au trantit la o altitudine sub nivelul marii ca sa pot aprecia inaltimea vazduhului si am invatat ca fara Dumnezu nimic nu suntem!
Aici il am pe Dumnezeu mai aproape si primesc dezlegarea de pacate prin mana duhovnicului meu din varf de munte, om pe pamant, dar mai aproape de Dumnezeu. Aici colind tara si ma minunez cata frumusete si suflet respira ţărâna asta draga. Am vazut cele mai renumite locuri din lume, dar sufletul pamantului l-am simtit doar in Romania si in Grecia. Sunt constienta ca fiecare coltisor din lume are ceva ce-l face unic, dar ceea ce caut eu am gasit doar aici, in Romania asta sarca in cele lumesti si bogata in cele ale duhului.
Voi cele ce stati in pamant strain, sa faceti distinctia intre a lucra intr-o tara si a apartine unei tari. Voi apartineti Romaniei, dar sunteti in „delegatie”. Iubiti-va tara ca pe o mama si vorbiti despre ea cu cinste si onoare. O merita!
Doaaamne cat am vorbit!
Cu drag,
Igalis
Domane, Igalis, imi vine sa te strang in brate! Mi-au dat lacrimile! Inteleg atat de bine tot ce ai scris!
Ce frumos ai vorbit… stiam o parte din poveste, dar as asculta-o iar si iar.
Eu poate daca n-as avea nicio posibilitate aici, daca mi-ar fi greu, poate as pleca din nou pt o vreme, nu sunt sigura, dar macar stiu ce ma asteapta, am inteles cum sunt costruita, cum functionez, ce nevoi am. Sigur ca mi-as putea reprima toate astea, dar scot capul, refuleaza pana la urma. Si ii inteleg pe toti care pleaca, fiecare are motivul lui, doar ma deranjaza sa aud doar ocari despre tara asta si despre oameni. Mi se pare ca vorbesc despre mine.
Aaa, iar Grecia, la fel e a doua tara a mea, am nevoie de marea aia, de linistea si tihna de acolo, nu mai vorbesc de manastiri. Astia chiar au fost binecuvantati cu de toate.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti ! draga gabitu daca nu dadeai perioadele era ca si cum ai fi trait mai multe vieti, in care la un moment dat ai murit si ai inviat . multe invataminte din spusele tale. bravooooooooooo . Dumnezeu de aceea te a ales; Dovada vie a minunilor LUI prin propria ta viata.
v a iubesc Doamne ajuta!
Da ,frumoasa povestea ta ,spun si eu si te apreciez pt nationalismul tau si esti si mai de apreciat ca ai fost nascuta si crescuta in doua culturi si etnii diverse,dar ai luat de la partea romaneasca ceea ce a fost mai vital pt sufletul tau,botezul ortodox si mai ales dragostea ta pt tara si romani in general.Sentimentul de neacasa il aveam in Italia din cauza religiei.Din pdv al altor romani pe care i-am cunoscut in biserica sau in diverse imprejurari ma fericeau si ma invidiau ,ca eram privilegiata fiind nevasta de italian ,care avea un anumit loc in societate si beneficiam ce-i drept de posibilitati materiale f bune si o situatie infloritoare.aveam un anturaj italian select ,cu iesiri dese in restaurante luxoase ,excursii munte ,mare ,orase istorice si turistice importante din Italia,insa nustiu de ce simteam mereu un gol ,care nu reusea sa-l umplenimic.Atit eram fericita cind mergeam la biserica noastra ,romaneasca si vorbeam cu lumea de acolo in Limba mea si un pic ma simteam acasa.De multe ori il exasperam pe sotul meu ca plecam ultimii cu preotul cind inchidea biserica ,ramineam si faceam curat de fiecare data mi-am luat aceasta sarcina ca un Canon ,doar sa fiu mai aproape de Dumnezeu acolo in casa lui.Imi plingea sufletul cind nu puteam participa la toate intrunirile si slujbele bisericii pt ca sotul era f mult plecat prin tara fiind director de vinzari pt o Firma nemteasca,iar eu nu posedam carnet de conducere si nu ma puteam deplasa dupa dorinta mea unde voiam ,nefiind autonoma.Nici acum nu am carnet pt ca nu-mi permite medicul oculist ,avind o miopie severa degenerativa ,care nu se poate opera ,ca risc orbirea,dar deja m-am obisnuit si cu aceasta hiba oculara ,caci stiu ca e spre smerenia mea si nu ma mai pling deloc,Cind eram adolescenta imi placea f mult sa calatoresc sa vintur lumea-n lung si lat ,cit mai departe de casa si de toti,dar ma indepartasem mult si de Dumnezeu eu, care crescusem intr-o Familie f religioasa cu toate posturie tinute, inclusiv noi copii incepind , cu 9ani, chiar si miercuri si vinerile toate.Insa plecind in alt oras la scoala de la 16 ani am inceput un alt curs al vietii cu alt mod de gindire .cu alt anturaj de Internat si scoala,ce mai, m-am indepartat mult de Dumnezeu si pt multi ani am trait ca o pacatoasa(nici acum nu sint mai breaza),dar cum Dumnezeu iubeste pacatosii m-a trezit si pe mine din letargia pacatului lucrat cu consecventa de mine si m-a adus din nou catre el,incet ,incet.Am trecut prin fmulte necazuri,care m-au maturizat si m-au intors la Dumnezeu si el m-a ajutat sa scap de depresii si deznadejdeToti fluturii din cap si-au luat zborul ,poate cite unul a mai ramas asa de saminta ,ca deh,nu poti deveni perfect asa dintr-o data si nici nu vreau sa fiu doamna perfecta,dar mai smerita mi-as dori sa fiu ca mai am inca de lucrat la capitolul asta,dar am nadejdea ca tot Dumnezeu ma va ajuta sa capat smerenia necesara sa nu ma mai deranjeze criticile, birfele si rautatile spuse pe seama mea pt ca inca mai deranjeaza,nu la fel de mult ca-nainte,dar ceva tot mai simt,ce sa fac daca pirdalnicul de orgoliu nu ma lasa-n pace.Si revenind la viata din Italia vreau sa va spun ca faceam cateheza ortodoxa ,italienilor ,nu ma jenam sa-mi fac cruce la masa,nici chiar in Restaurant ca nu intra mincarea-n mine ,iar ei mai faceau cite-un comentariu ,gen:ce religie ai,ca fac crucea invers ca ei si chestii din astea…eu imi luam timp si le explicam pe-ndelete cam cum e cu ortodoxia si gata ma lasau in pace.Atitia ani m-am rusinat sa-mi fac cruce si sa recunosc ca sint crestina pt ca asa au fost vremurile comuniste,dar acum am un avint sa-l marturisesc pe Dumnezeu in cele 4vinturi si nu ma satur.Acum sint aici in Germania cu o parte din familia mea ,dar nu sint implinita religios si din cauza asta nu sint fericita.Am descoperit si poate Dumnezeu a vrut asa cite nereguli si abateri grave de la sfintele canoane se-ntimpla in biserca din Diaspora si nu avem unde merge ,decit la aceste slujbe ecumenice ,cu pupaturi intre ai nostri prelati si catolici si nu va mai spun cite altele.Mai greu e ca al meu sot saracul nu mai stie ce -i cu mine ,de ce sint suparata pe preot si pe biserica ,iar eu i-am explicat abaterile ce se fac ,dar n-a priceput mai nimic saracul,ca el n-a fost dus la biserica de cind i-a facut cresima(mirungerea la catolici se face la9ani,nu ca la noi la botez,imediat)nu s-a spovedit in viata lui,dar de dragul meu a facut pasul spre ortodoxie,doar ca nu complet si tot din cauza preotului,ca i-a facut doar mirungerea.Ce sa mai ,simt uneori o stare de jale, ca nu ma voi mintui, traind in aceasta erezie ce s- instalat in bisericile romanesti.Am fost la rusi ,dar ei sint f canonici-cind i-am intrebat, daca ei pomenesc eretici la liturghie ,m-au privit suspect si mi-au zis ca asa cava nu-i ortodox,ii pomeneste doar in rugaciuni private sau psaltire si multe alte raspunsuri bune mi-au dat ,facindu-ma sa reflectez mai mult la ceea ce se-ntimpla in biserica noastra.Aceleasi raspunsuri le-am primit in Romania de la duhovnici mari din manastiri si ne-au indemnat sa luptam cu toate puterile cu aceasta erezie ,numita ecumenism.De aceea ,tinjesc dupa viata duhovniceasca de acasa,aici am incercat sa vorbim cu preotul si mai marii bisericii de aici ,dar sint indoctrinati ,pur si simplu in erezia lor si nu putem noi o mina de oameni, sa schimbam ceva,ce s-a implementat de multi ani in sinul bisericii.Stiu, ca si -n Romania a luat amploare acest ecumenism,dar avem luptatori vajnici,care lupta impotriva acestui flagel cu toata putere cuvintului in predici si conferinte.Aici nici nu stiu, daca li s-ar permite sa predice cineva cu forta cuvintului ,gen-prAmfilohie Brinza sau altii ca sfintia lui,ma-ndoiesc ca i-ar asculta.Problema e ca si lumea de aici din biserica merge cum ii duce valul,caldicei ,bucurosi ca vin la biserica ,egal ca preotul a spovedit catolici, ca a impartasit evanghelici si multe altele.Mi-am descarcat un pic ,of-ul,ca poate voi veti reusi sa-ntelegeti drama,crestinilor care vor sa traiasca intr-o adevarata biserica ortodoxa si nu vinduta ecumenismului.Iar m-a luat logoreea pe dinainte ,iertati-ma si rugati-va pt acesti slujitori ai altarului,rataciti,ca ei sint semenii nostri si trebuie ajutati cu multe rugaciuni de indreptare din partea noastra.Cu drag pt voi toti ,Melabela
Melabela, ai avut un parcurs intortochiat in viata, cu de toate.
Da, incep sa inteleg ce zici despre erezii, probleme ce le aveti pe acolo. Si Mihaela povestea lucruri similare. Nu stiu ce sa zic, nu stiu ce putere ai avea tu si comunitatea ta, ce ati putea voi schimba. E trist.
Flori, maine e ziua ta, dar voiam sa-ti urez eu prima La multi ani, sanatate, sa te pazeasca Dumnezeu pe tine si copilul tau, sa te sprijine in necazuri, sa-ti indrepte pasii pe calea binelui, sa te apere de rele, sa te povatuiasca, sa te mangaie si sa va aduca inapoi teferi. Te pup!
La Multi ani si din partea mea ,Flori si Dumnezeu sa-ti calauzeasca pasii pe calea cea buna adica ,calea spre casa de care esti asa departe.Ce mai faceti ,dragilor ,cum mai sinteti voi?Stiu ca par intrebari stereotipe ,dar nu pot sa nute intreb asta cind stiu ce greu e acolo de voi.Sa fii iubita de toti si sa iti gasesti cit mai curind linistea sufletesca de care ai atita nevoie tu si ingerasul tau.Va imbratisez cu mult drag ,Melabela
dragele mele de 2 ori v-am trimis un mesaj d e multumire pentru gandul vostru la mine. dar din pacate am vazut ca nu a aparut nu stiu de ce .
va multumesc voua tuturor , mede , miha , melabela si celor care in gandurile voastre ne mai puneti si pe noi.
sper ca melodia de mai sus sa va arate cat de mult contati pentru mine si sa va aduca toate multumirile mele.
va multumesc , va multumesc , va multumesc ,
sunteti primele in tot ceea ce faceti
Dumnezeu s a va binecuvanteze !
Ascultind melodia trimisa de tine ,Flori draga ,care e superba si mi-a placut de cind am auzit-o prima oara,mi-am adus aminte de nunta surorii mele unde au avut aceasta dedicatie la ice- buffet(nustiu daca am scris corect)in tot cazul a fost ceva special si frumos pregatit ca o surpriza si pt miri si pt nuntasi ,iar melodia aceasta acompania toata aceasta Feerie creeata de artificii abur si jocuri de lumini,spectacular.Ma bucur ca ne dai cite un mic semnal ca esti inca in picioare si nu te lasi ,vikingo.Va pup si va imbratisez cu drag,Melabela
Draga Flori,
Iti doresc multi ani fericiti in gratia lui Dumnezeu. Iti doresc pace si iubire, credinta si mantuire.
Iti dedic o melodie cantata de oameni din toate colturile lumii, fiecare in tara lui, dar cu voci reunite intr-o singura melodie care imi sugereaza PACEA in lume!
La multi ani!
Cu drag,
Igalis
Draga Flori,
Inteleg ca ieri a fost ziua ta. Iti urez si eu „La multi ani!!!” cu pace si credinta!
multumesc igalis , multumesc ema . acum am reusit sa ascult melodia ritmul si combinatia natiilor frumoasa chiar daca cuvintele nu le am inteles.
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti ! a fost 3 minute de inconjurul lumii , frumos multumesc
http://luminaortodoxiei.com/ro/articole/articole/item/1633-10-reguli-postul-mare
Pr. Arsenie Boca
De ce nu opreste Dumnezeu Raul din lume?
Într-o carte este descris următorul episod: ,,Odată, s-au adunat oamenii, au ieșit în câmp și l-au provocat pe Dumnezeu:
-Dacă exiști, Dumnezeule, atunci de ce domnește răul în lume, de ce sunt atâtea războaie, omoruri, viloență și hoții?
Dumnezeu i-a întrebat: -Vouă vă place asta?
-Sigur că nu.
-V-am dat voință liberă, atunci de ce vă războiți, violați și furați?”
Dumnezeu nu creează răul. Oamenii fac acest lu¬cru. Moliile ,,se nasc” în haine și apoi le mănâncă.
Fierul ,,naște” rugina, care îl mănâncă apoi. Răul ca atare nu există. Omul dă naștere răului și acesta îi mănâncă sufletul. Atunci când păcătuiește și nu îi pare rău (păcătuiește cu fapta, cu cuvântul, cu gândul), omul eliberează o undă de energie negativă. Închipuiți-vă cât de mulți oameni au păcătuit! Ce cantitate de astfel de energie se adună atunci? Oceane întregi! Din această cauză se și întâmplă atâtea nenorociri pe pământ: cu¬tremure, inundații, războaie.
De ce atunci Dumnezeu, se întreabă mulți, dacă este Atotputernic, nu face în așa fel încât să nu mai existe răul pe pământ? De ce nu-i obligă pe oameni să fie buni, să trăiască în pace și iubire?
Închipuiți-vă că sunteți hipnotizator și vreți să vă asculte copiii, să vă iubească. Pentru aceasta îi aduceți în starea de hipnoză, în care ei nu pot acționa autonom și le comandați: ,,stați aici până când mă voi întoarce! (…) Mâncați! (…) Încetați să mâncați! (…) Urați-mi no¬apte bună!”
Copiii, ca într-un somn profund, vă vor asculta: mâini fără simțuri vă vor cuprinde de după gât, buze mute vă vor săruta…
V-ar plăcea oare o astfel de ascultare, o astfel de dragoste? Probabil că nu.
Sigur că doriți ca ei să vă iubească după voia lor Dorindu-le doar binele, vreți ca ei să aibă libertatea de a alege.
Astfel de copii vrea să aibă și Dumnezeu: El ne-a dat nouă, creaturilor Sale, voință liberă pentru a alege singuri între bine și rău.
Pentru Bogdan!!!
Am copiat ceva din Buletinul Parohial al Bisericii din area noastra, articol pe care as dori sa il citeasca Bogdan (daca poate vedea acest message).
Nu stiu cit il ajuta, dar sint sigura ca va primi un raspuns la intrebarea lui de la cineva calificat. Mie imi place ca Bogdan doreste sa stie mai mult din ce se intimpla in lumea noastra azi.
Va doresc tuturor cititorilor acestui site numai bine si sa fiti iubiti.
Cu drag pentru voi,
Vios
Copii,
Luni (azi), marti, miercuri si joi se tin slujbe la biserica de la 17.00 -19.00 cu „Canonul de pocainta al Sf. Andrei Criteanul”, o slujba speciala la inceperea Postului Mare. Este foaaarte frumos, mergeti la biserica si bucurati-va de acest canon de pocainta care va va ajuta sa tineti postul cu folos!
Duminica, 24 martie 2013, este Duminica Ortodoxiei!
13.30 – 14.15 Procesiunea in jurul Parcului „Icoanei” – preotii si credinciosii se vor incolona in perimetrul strazilor Artur Verona si Alexandru D. Xenopol, fiecare cu icoana lui in brate si vor participa la sfintirea icoanelor purtate de credinciosi, de catre Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane sau de catre delegatul Preafericirii Sale.
Acest eveniment este organizat in fiecare an cu sprijinul domnului Primar al sectorului 2, Necolai Onţanu. Este o procesiune foarte frumoasa, veniti sa va sfintiti icoanele!
Procesiunea se face si SAMBATA seara, 23 martie, orele 18.30 – 20.30, in acelasi loc.
Post binecuvantat sa aveti!
P.S. Multumim Parinte Adam pentru binecuvantare!
Cu drag,
Igalis
Una care mi-a placut :
” Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te.
Daca vrei sa fii fericit o viata, iarta. ”
Bine v-am gasit din nou – am fost plecat din RO ceva vreme, m-am intors, salut!
Unde eram (in Salzburg) puteam sa citesc tot ce aparea aici, dar nu puteam sa raspund (aveau aia acolo un server cam paranoic, care nu ma lasa sa trimit nimic catre serverul de aici).
Vorbim
Oooo, fiul ratacitor e din nou acasa!!! Ce ai facut printre straini? E mai bine acasa?
Bine ai revenit Bogdanule!
Igalis
Pacea Domnului sa fie cu noi toti,
Iubirea de aproapele este cel mai placut lucru lui Dumnezeu.
Iertarea face parte din iubire. Iubirea care cuprinde tot ce poate fi mai frumos, mai innaltator, este cea care aduce pace sufletului, mintii si ne da linistea interioara de care avem fiecare dintre noi nevoie in orice meoment din viata noastra. Iubirea ne da pacea cu Domnul si ne ajuta sa facem fata tumultului dintr-o lume tot mai…inumana.
Imi permit sa scriu (iertare draga Bodgan!) te rog sa ramii acelasi suflet frumos, acelasi role model, intr-o lume unde cei tineri au luat-o razna pentru ca numai au reale modele de urmat.
Sa iubiti si sa fiti iubiti.
Numai bine tuturor.
Vios
P.S. Daca vreodata Emy mai intri pe acest site doresc sa iti spun ca am dat Akatist pentru tine (February 24, 2013) calugarului care a adus Crucea din lemnul sfint in area noastra – S.F.CA ).
Dumnezeu sa fie cu tine in orice clipa din viata ta!.
Vios
Draga Vios,
Multumesc mult pentru acatist. Citesc mereu ce apare pe site, dar nu prea comentez. Sunt destul de derutata si nu prea am ce sfaturi sa dau. Am vorbit de putin timp cu un tip care imi spunea cu atata naturalete ,ca este insurat si ca are si amanta. Ma intreb, daca zbaterea nostra pentru dezlegare de farmece si respectiv casatorie mai este justificata. Vreau sa-ti spun ca ca una dintre persoanele (din cate stiu sunt doua) care mi-au facut farmece, despartindu-,ma de prietenul meu in postul Pastelui (in urma cu mai multi ani), a murit dupa o grea si lunga suferinta, in acest post. Sa fie oare o coincidenta? Daca Dumnezeu a facut dreptate, de ce a facut-o asa de tarziu? Cand esti femeie, timpul trece in defavoarea ta.
Te pup si mai vorbim.
Cu drag,
Emy
PS: Pupici Igalis
Draga Emy,
Mai intru si eu pe site sa vad ce este nou… am intrat foarte tirziu aici si nu am putut citi tot ce s-a scris. Oricum este singurul site din tara care imi place si care este cel mai de bun simt, ma refer la oamenii care comenteaza aici.
M-am suparat foarte tare cititind message tau.
Te inteleg mai mult decit crezi, pentru ca am trecut si am simtit profund toate frustrarile pe care le simti tu acum. Un lucru este sigur: cind esti tinar nu ai capacitatea sa intelegi profund foarte multe lucruri, sensuri, ai foarte multe „de ce-uri”, dar odata cu trecerea anilor reusesti sa intelegi, sa dai sens multor lucruri carora in anii din urma nu le puteai da. Intrebarile sint ale noastre, raspunsurile sint ale Domnului…Merita sa lupti pentru dezlegarea raului din viata ta. Cei care fac farmece isi primesc pedeapsa, mai devreme sau mai tirziu. Este adevarat, pe noi nu ne ajuta acest fapt. Cind ai farmece, si daca sint puternice, cineva tot face si face acest lucru, este fff greu sa faci fata situatiei. Sa lupti, simti ca nu ai arme, ca nu mai ai puterea fizica si psihica, si ca nu stii daca de fapt tot efortul tau va avea efectul dorit. Astea, si multe altele le simti cind viata ta nu este una normala. Intrebarile astea le-am pus si eu duhovnicului meu. Acum nu le-as mai repeta. De ce? Am cautat si am gasit! multumesc Doamne! singura raspunsurile la multe din intrebarile mele. Un lucru am inteles sigur: toate Akatistele si ce mai facem noi nu au rezultat decit DACA sint facute dupa un plan riguros, disciplinat, sirguincios, convingator, si urmat in toate „ca la carte”. Se pleaca de la a fi cit de curat poti fi tu cu sufletul si trupul. Pe acest fond curat poti adauga tot ce trebuie pina la obtinerea rezultatului asteptat. Trebuie sa iti impui o viata de sacrificiu (asta este greu sau imposibil pentru multi oameni!) o perioada de timp, poate fi foarte lunga, sa urmezi toti pasii care trebuie (sa nu skip nici unul!) si rezultatele vor aparea. Iti spun pentru ca asta s-a intimplat la mine. Situatia mea s-a schimbat in bine ( nu total, dar este acceptabil fata de insurportabil ) si simt ca vor veni vremuri chiar bune..pentru mine. Din punctul meu de vedere, sa ai un moral normal este foarte important. Asa poti urma pasii. Sint multe de spus, in alte messages. Ideea este ca TE ROG sa nu disperi, sa nu intri in depresie (parerea mea – scuze! este ca insasi modul tau de gindire la acest moment X este unul al unei femei cu o forma usoara de depresie) sa te consulti cu un duhovnic bun si sa lupti pentru linistea ta. NIMENI nu poate face in locul tau CEVA pe care numai tu trebuie sa faci.
Sa ai pace in suflet si imi doresc sa imi scrii ca iti este mai bine si ca totul a meritat efortul tau.
P.S. Faptul ca acel barbat a spus ce a spus inseamna ca ai gasit persoana nepotrivita, ignora-l, tu ai un plan, urmeaza-l. Partea rea este ca azi in Romania oamenii si-au pierdut (mare parte din ei) calitatea de OM, s-au indepartat de Dumnezeu (cel mai grav lucrurt posibil pentru oameni!) nu mai au repere adevarate dupa care sa se conduca, nu au educatie (cei 7 ani de acasa sint extremi de importanti!) si sa fim sinceri, numai sint nici prea multe femei …femei. Raul vine din multe parti si nu stii cui sa atribui partea mai mare de vina. Este foarte greu pentru fiecare, femeie sau barbat, sa gaseasca ceea ce isi doresc cu adevarat. Ma refer la oamenii de calitate. Trist, foarte trist, sint din ce in ce mai putin. Ca numar, ma refer. Emy, ce este al tau va veni DACA si tu te vei pregati BINE inainte sa il primesti. Dumnezeu te iubeste, pe noi toti El ne iubeste, daca simtitim ca ne-a uitat, nu este adevarat, El vrea sa facem eforturi ca sa meritam faptul ca ne cuprinde la pieptul Lui.
Pacea Domnului cu voi toti.
Vios
Draga Vios,
Multumesc pentru raspuns, dar te asigur ca, nu este vorba de nicio forma de depresie.Eu caut raspunsuri si imi doresc sa aleg un drum care sa ma multumeasca, in primul rand de mine ( in concordanta cu poruncile lui DUMNEZEU). In legatura cu barbatul de care am vorbit anterior, m-am intersectat in aceasta perioada de cautari si ma gandeam ca, sunt destui care procedeaza la fel. Te tin la curent.
Emy
Igalis
Hello,
Bine te-am regasit, hotarat lucru ca e mai bine aici, cel putin dintr-un punct de vedere – aici exista bere la PET + Bursucu, Floare, Marocanu, Ufo, Mistretu … s.a.m.d.
Da, e mai bine 🙂
alles gute
Vios,
Exista in Salzburg o comunitate de romani – nu prea mare, poate vreo doua sute de romani cu totul si aici nu ma refer la romulani – care s-a integrat destul de bine in mediul de acolo.
Romanii de aici lucreaza, merg la scoala, la gradinita, isi platesc taxele chiar mai regulat decat austriecii, vorbesc germana la perfectie (ei,poate nu chiar toti), se distreaza, fac sport, etc etc.
Dar se intampla ceva, si eu am inteles asta dupa ceva vreme.
Nu au nici un fel de relatii cu austriecii, altele decat relatii de serviciu, mers la scoala, gradinta si cumparaturi.
Singurii care-i accepta ca prieteni sunt turcii si musulmanii, cu care se mai si combina din cand in cand, inclusiv amoros 🙂 – valabil cel mai mult pentru cei de pana in 25-28 de ani, la care hormonii sunt mai puternici decat prejudecatile de ordin cultural 🙂 .
Ei, in acelasi timp, in majoritatea ei comunitatea romaneasca de care vorbesc considera celelalte comunitati de emigranti de acolo ca fiind „inferioare” si le trateaza cam de „sus” , motiv pentru care romanii reusesc sa socializeze numai intre ei si asta cu chiu cu vai.
Se viziteaza unii pe altii, se barfesc, se fac si se desfac bisericute, se cearta, iar se viziteaza, iar se barfesc unii pe altii, iar se impaca, isi vand unii altora diverse lucruri, se urasc, isi sufla barbatii sau nevestele unii altora, beau cafea, iar se impaca, isi dau in carti, merg impreuna la cumparaturi, manaca impreuna, iar se cearta ca sa se impace, etc etc.
E o situatie care, aici de unde ne aflam noi pare foarte haioasa, dar ea a aparut si e posibila pe fondul unei mari spaime : spaima de singuratate.
Daca intorci spatele comunitatii, si sa zici „m-am saturat de voi dragi romani, cu toate combinatiile voastre cu tot, nu mai vreau”, ramai singur. Singur.
Nu te mai cauta nimeni, nu te mai suna nimeni, nu mai ai cu cine schimba o vorba, nimic. Ramai singur, eventual cu plasma ta de un metru, uitandu-te la emisiuni in limba germana.
Exista si o biserica romaneasca in Salzburg de ceva timp, dar care – ca si aici in Romania – nu trece cu activitatea dincolo de gardul care o inconjoara si nu reuseste sa fie un lider spiritual – nu e perceputa ca insemnatate mai mult decat o cafenea Starbucks.
Dar te intrebi cum de functioneaza totusi toata comunitatea asta, cum mai exista, o comunitate alcatuita din oameni foarte diferiti, unii plecati din RO pe vremea lui Nico, altii ajunsi acolo de un an sau doi, unii cu bani, altii fara, unii care au devenit un fel de austrieci deja, altii care invata acum primele fraze in germana…
Stii care e secretul?
Uite ti-l zic, romanii de aici nu tin suparare intre ei si nu se urasc unii pe altii.
Nu stiu daca e meritul locului in care traiesc sau e numai al lor, dar au inteles cumva ca au nevoie unii de altii si au invatat SA SE IERTE unii pe altii.
Iti dai seama?
De cateva ori chiar mi s-a parut ca se iubesc intre ei. 🙂
…
ps: cand am plecat mi-au facut o traista de sandwichuri „sa am pe drum”
Draga Bogdan,
Am avut brusc o revelatie. Tu ar trebui sa scrii o carte. Atat de curat simplu si ilustrativ ai descris acea comunitate incat simt nevoia sa citesc mai mult. Asta e semn ca ai putea fi un scriitor bun.
Cat despre ei… oare chiar „se iarta” sau se tolereaza din compromisul „rau cu rau, dar mai rau e fara rau”?
Eu am stat 2 ani in Italia si nu am reusit sa imi fac nici macar un singur prieten italian propriu. Toata lumea era „prietenoasa”, politicoasa si zambitoare, dar dincolo de acel zambet formal am simtit doar curioazitate de zvonari si raspandaci. Si nu sunt paranoica! Nici cu romanii nu am putut lega mare prietenie. Era mai mult o oarecare dorinta de si noi suntem NOI impotriva falsitatii italienilor. Decat sa isi spuna fiecare „eu si ei”, unde lupta suna absolut inegala, era mai securizant sentimentul de „noi romanii si voi italienii”, dar dupa o vreme fiecare ramanea pe cont propriu. Prea mari diferente de clasa, preocupari si statut.
Iubesc Romania!
Bogdan,
P.S. Mai pleci in Austria sau te intorci definitiv la matca?
Eeei, cata lume si ce activitate aici.
Da iubesc Romania, vreau sa aducem aici toate experientele bune, lucrurile frumoase vazute si adunate de prin lume.
Si noi cei de acasa iubim, iertam, nu tinem suparare, doar uitati-va bine la noi.
Poate am avut un start mai greu, poate avem greutati mai mari si uitam sa zambim mereu, dar suntem oameni buni si calzi in general :).
Stiu ca e frumoasa Austria, cu paduri verzi, aliniate, nedefrisate si uscate, cu campuri lucrate unitar nu baltate si parcelate ca la noi, cu copacii taiati la milimetru….toate ingrijite si gandite, dar ce placut e cand vii acasa.
Daca functioneaza internetul la hotel, poate va scriu din Ierusalim de maine.
Va port in gand.
Bogdan
Foarte frumos si cuprinzator message tau. Are dreptate Igalis: tu poti scrie o carte si una foarte citita.
Exista asemanare mare intre comunitatea din Austria si cea din North California. Sint mii de romani, mare parte din ei Baptisti si ce mai sint. Norocul nostru (al meu in primul rind) este ca a venit in comunitate un preot roman care a fost, este, si va fi cel mai bun, fata de toti cei care sint aici.
Ca preot, parinte spiritual al comunitati, este foarte greu sa ii multumescti pe toti, sa te faci placut, ascultat, respectat etc. si toate sa fie OK. Se organizeaza in fiecare luna o „petrecere” cu mincare romaneasca si bauturi. Biserica din fondurile ei (bani din donatii de la comunitate) ajuta pe cei saraci (romani fara job, femei singure cu copii, etc) si contribuie la ajutorarea unor cazuri speciale: decese. Trimiterea sicriului in tara costa $12.000 iar inmormintarile aici sint foarte scumpe. Nu de mult au fost doua cazuri. Doi barbati tineri relativ au murit neasteptat lasind in urma copii mici. Totul s-a rezolvat cum a trebuit. Este foarte important buna intentie, vorba buna si staruinta preotului ca fiecare om care are nevoie de ceva sa fie ajutat. Chiar daca nu recunosc, biserica este ceva foarte important pentru comunitate, este chiar cheia comunitatii. Se intimpla insa si lucruri urite (motiv pentru care prefer personal sa fiu implicata in activitatile Jewish Community de unde am invatat foarte multe lucruri utile pentru mine si conversatiile cu americani m-au ajutat sa stapinesc bine limba engleza, chiar daca am facut College etc. practica este practica!) asa cum scrii tu ca se intimpla in Austria. Pentru mine este de neconceput ca sa vii aici si sa furi sotul altei romance, sa lasi copii fara tata, sa accepti relatii cu barbati casatoriti, sa birfesti si altele. Nu imi place si nu pot trece cu vederea, sa fiu cu romanasii nostri cit de mult pot. Nu. Iau partea buna: merg la biserica, particip la unele evenimente, fac donatii si schimb de email cu foarte putini. Romanii aici si-au pierdut din romanismul adevarat: saritori in ajutor, cu frica de Dumnezeu si deci esti atent in tot ce faci! si tot ce deriva frumos de aici. Cei foarte bogati sint aroganti, si trateaza totul…de sus, sint grupuri si grupuri DAR prietenia care era in Romania nu este aici. Au imprumutat acel fals zimbet si acea raceala ca om specific americanilor. Toti. Din nefericire eu ramin de moda veche: sincer, corect si fara falsitate, dovada ca nu am prieteni romani multi. De fapt prietena cea mai buna este evreica din Romania stabilita aici de ani multi , doamna cu un caracter superb.
Ai dreptate, singuratatea, de fapt frica de ea, apropie oamenii chiar daca nu si la modul sincer. NICIODATA, in orice tara din lume imigrantul va fi imigrant si nativul va fi nativ. Punct. Oricit de bogat ajungi. Spun asta pentru ca am ajuns sa fiu prietena cu Jewish foarte bogati (romaniii nu pot ajunge la nivelul acesta) dar care stiu sa fie politicosi, respectuoasi si sinceri in anumite conversatii. Pe mine m-a interesat sa vad parerea unui (unora) dintre americani vis a vis de imigranti. Mi-au spus multe, rezumat este ca niciodata intre un american nativ si un imigrant nu va fi un real bond. Diferentele au fost, sint, si vor fi chiar daca mascate mai bine sau mai putin bine.
Dar una peste toate, exista disciplina, legi care se aplica si care se respecta, sistemul sanitar foarte bun, si nu este haos ca in Romania azi unde nu se prea stie de nimeni si de nimic. Pe mine asta ma deranjeaza, ma doare. Acesta este motivul pentru care am hotarit ca peste ani sa nu mai ma stabilesc in Romania. Desi cel mai bine este sa fie totul OK in tara in care te-ai nascut. Sint mai multe de spus dar in mare cam asa stau lucrurile aici. Atit cit eu cunosc si pot sa imi fac o parere.
Sa fiti iubiti si sa iubiti!
Numai bine tuturor.
Vios
P.S. Multumesc Emy. Sa auzim de bine,
Vios
Igalis, Vios,
Va multumesc pentru incurajare ! Am sa-ncerc sa nu va dezamagesc 🙂
…
Igalis, pai o parte din mine vrea sa plece din Ro, o alta parte insa nu prea vrea treaba asta.
Daca ar fi totusi sa analizez la rece motivele pentru care vreau sa plec de aici si motivele pentru care vreau sa raman, cred ca ar trebui sa plec.
Cand ma gandesc la „ce-o sa fie in viitor” aici, social vorbind, pai vreau sa plec, oui, mi se pare un motiv suficient de serios pentru asta, in timp ce motivele pentru care sa vreau sa raman … ar fi doua : parintii o data, si „cantecul de lebada” al adolescentei, care a-nceput sa se cam piarda deja-n ceata, a doua oara.
Cand eram in Salzburg, m-am dus intr-o vineri dupa-amiaza la spitalul municipal de acolo, adica cel mai mare spital al lor din oras, impreuna cu o romanca.
Tipa asta avea nevoie de o adeverinta pentru un concediu medical si intrucat si-a dat ea seama (in ultimul moment) ca adeverinta respectiva ii trebuia pentru luni, ne-am dus la sigurul spital din oras care mai functiona vineri dupa ora 6 seara si de unde mai putea sa-si ia hartia.
Ok. Odata intrati acolo ma uit eu in stanga, in dreapta, in fata, in spate, sa vad si eu cum vine adica un spital la oamenii aia, si ce sa vezi… era aproape pustiu. Si nu pustiu in sensul ca spitalul ar fi fost parasit sau ceva, nu nu nu, nici vorba, doar ca nu prea erau pacienti – daca ma asteptam la ceva in genul spitalului municipal din Bucuresti intr-o seara de vineri, adica ceva ca dintr-un teatru de razboi, ei bine, aici erau 12 persoane care stateau pe scaune, numarate de mine, iar dintre ele jumatate erau pentru niste acte .
In parcarea din fata spitalului erau 7 sau 8 ambulante, iar cat am stat noi acolo – aproape doua ore – nu a plecat (sau nu a venit) nici una.
Deasemenea, mi s-a spus ca elicopterul (eu nu puteam sa-l vad de unde ma aflam) se afla pe patratul lui, gata de decolare, da’ n-a decolat nici ala nicaieri.
Nimic spectaculos, nimic dramatic, nimic din „viata pe muchie de cutit”.
Oamenii discutau linistit, relaxat, mai venea cate un „herr doktor” si le mai zicea cate ceva, se mai puneau pe ras, mai stateau un pic si dupa aia plecau.
Asta intr-o vineri seara , in conditiile in care la ora respectiva ala era singurul spital din oras.
Aaa, mai era unul deschis, dar ala era spitalul pentru copii.
Am ajuns si acolo in zilele urmatoare, era si acolo oarecum la fel, dar asta e deja alta discutie. 🙂
Ideea e ca oamenii aia au un nivel de sanate foarte bun, iar eu cred ca unul dintre factorii care favorizeaza asta ar putea fi si curatenia aproape maniacala pe care o intalnesi oriunde te duci – microbii si virusii nu au un mediu favorabil in care sa se-nmulteasca si sa se dezvolte, asa cum au aici. Este?
Vios,
Cum e curatenia in California?
Ma refer aici la spatiile publice, unde au acces liber oameni de toate felurile.
…
Bogdan,
Scuze. Nu pot sa stiu decit de doua spitale din area mea, unul din ele este Kaiser Permanente Hospital unde am Medical Insurance. Este fff curat, doctorii amabili si tot stuff-ul, mergi la farmacie (pina ajungi tu la farmacie doctorul a trimis reteta) iei medicamentele, cineva iti explica tot ce trebuie sa stii despre medicamente. La fel la Lab totul este fff curat si in aceeasi zi primesti via email rezultatele. Apoi doctorul de familie iti trimite si el un email cum stau…lucrurile sau daca tu mai trebuie sa faci ceva si ce anume. Daca totul este OK iti spune ca este fericit sa iti spuna ca totul este OK. Iti recomanda exercitii, sa maninci sanatos etc. etc.Totul este foarte bine organizat si in respect pentru pacient. La fel sint la dispozitie masini de Salvare si tot ce trebuie. Sistemul sanitar este, din punctul meu de vedere, foarte important sa fie bine pus la punct.
O intimplare: eram la farmacie asteptind sa imi iau reteta. Ma chemase la ghiseu (ajunsese rindul meu) si pina sa ajung un barbat isi pierduse echilibrul si aproape sa cada peste mine. Am realizat ca a fost un moment cind si-a pierdut cunostinta si am strigat (eram speriata si impresionata, din pacate sint fff sensibila) ca cineva si-a pierdut echilibrul si este nevoie de ajutor. Cineva din cei care stateau in asteptare sa le vina rindul sa isi ia medicamentele l-a asezat pe un scaun, cineva din farmacie a sunat, si in secunde au aparut cadrele medicale (nu stiu cum au putut aparea asa de repede) au intervenit imediat sa il salveze, apoi a venit Salvarea si l-au luat. Deci totul este foarte operativ.
Imi amintesc de ceva cind eram in Romania. Aveam un vecin in virsta si singur. Ii curgea din singe din nas si alti vecini nu au „sarit” in ajutor. M-am dus cu el la spitalele din apropiere sa ii faca ceva sa stopeze singerarea. M-au trimis de la Ana la Caiafa si in sfirsit un doctor milos (incepusem sa pling, ma plimbam cu el singerind…) l-a salvat: i-a pus vata in nas si o substanta si ne-au trimis acasa. Atit. Era in comunism. Comparativ cu ce este aici mi se pare mai mult decit INUMAN modul de intelegere a doctorilor vis a vis de bolnavi si mai ales grija, mila, si respectul pentru cei in virsta. A fost o experienta foarte urita si nu am sa o uit. Aici imi place grija si respectul pentru batrini. In Romania era ideea daca esti batrin poti sa si mori…cam asta era mentalitatea acolo.
Bogdan te rog sa ne scrii ce ai vazut peste tot unde mergi tu. MULTUMIM!!!
Ne place si ne intereseaza.
Numai bine,
Vios
Bogdan,
Despre spatiile publice sint mai multe de spus.
Depinde de oras, unde sint mexicani sau indieni este mai putin curat. Sint locuri si locuri, iti alegi locul unde vrei sa mergi, sint multe. Oricum este curat si lumea civilizata.
Sincer, acum dupa tot ce citesc despre atacuri teroriste, o sa evit o perioada locurile foarte populate.
In CA este foarte aglomerat oriunde si lumea mai agitata decit in oricare alt stat. Casuta de vacanta este intr-un oras din FL (ceva similar Brasov- Sinaia) si acolo prefer sa merg in vacanta: multa apa, soare, plaje frumoase si curate, oameni civilizati si nestresati, soselele cu mai putine masini (in Ca traficul este f aglomerat si multe accidente) in magazine nu atit de multa lume, este o altfel de viata, o astfel de atmosfera decit aici unde locuiesc.
Mai…vorbim.
Numai bine,
Vios
Ha ha,
Auzi, cand ziceai de „plaje frumoase si curate, oameni civilizati si nestresati, soselele cu mai putine masini” ma gandeam la „Killer On The Road”, melodia aia de la Doors.
Cred ca-n America, fie ca e aglomerat sau nu, fie ca e soare sau innorat, fie ca te duci la serviciu sau esti in vacanta, din cinci flacai pe care-i intalnesti pe strada unul dintre ei are un pistol acuns in pantaloni sau o pusca in masina plasata asa strategic sub scaun, ca sa fie usor de apucat.
E suficent ca numai unul dintre baietii astia sa fie un pic mai trist si mai indurerat ca i s-au terminat tigarile si sa fie convins ca pentru situatia de cacat in care se afla e de vina societatea mizerabila in care traieste, si sa mai vrea cu tot dinadinsul sa faca dreptate, ca gata; kbum! kbum!, s-a zis cu oamenii din jurul lui care s-au nimerit sa fie in momentul nepotrivit la locul nepotrivit.
Ai fost amenintata vreodata cu pistolul?
Uite, are Adina o prietena care a plecat in Chicago pe vremea lui Nicolae – avea 7 ani cand a plecat de aici, cu toata familia – si s-a intors in RO prin ’98, asta dupa ce magazinul pe care-l aveau acolo a fost jefuit A TREIA OARA – dar nu intrare prin efractie in timpul noptii, cand nu era nimeni inauntru, ne ne… jaf cu pistolu-n mana, la tejghea, asa cum vezi prin filme…
Toti au cetatenie americana, se pot duce inapoi in State oricand, dar n-au mai calcat pe acolo.
Am intrebat-o odata de ce nu se mai intorc in America, doar ea acolo a crescut, si stii ce mi-a zis ? „bai, sa stii ca mi-e dor de locurile alea, e atat de misto, da’ cred ca mi-e lene sa mai bat tot drumul ala pana acolo, e prea departe…” 🙂
smith&wesson
Hrisos a inviat!!!
Va doresc un Paste plin de lumina si bucurie in sufletele voastre .Fie ca glasul ingerului sa rasune-n inimile voastre si sa va aduca pacea de sus.Cu mult drag,Melabela
Adevarat a inviat!!!
Va doresc si eu Paste Luminat si sa inviem cu totii odata cu Mantuitorul nostru.
Cu drag,
Igalis
HRISTOS A INVIAT
🙂
ADEVARAT A INVIAT ! azi in mare zi de sarbatoare va multumesc tuturor ca ati fost langa mine , m-ati incurajat , m-ati invatat si mi ati dat puterea de a merge mai departe. multumesc lui Dumnezeu ca v-am cunoscut si va multumesc voua pentru toate gandurile venite spre mine. am privit la Isus, a carui dragoste e mai mare ca orice,……..si am invatat ca trebuie sa ridic ochii spre cer si sa mi continuii drumul . Dumnezeu sa va binecuvanteze !
Ma bucur mult sa te simt din nou prezenta ,iubita noastra pribeaga ,dar va veni si timpul repatrierii voastre ,caci Dumnezeu va inlesni asta sint convinsa.Sa va ajute Dumnezeu in continuare ,sa rezistati si sa nu clacati.Maica Domnului e cu voi si va ocroteste mereu,roaga-te intens si la ea ,caci e tare buna si grabnic ajutatoare.Dumnezeu sa va aiba in paza lui si sa va ocrotesca de dusmani.Cu drag de tine si puiutul tau,Melabela
Hello
Hai sa va dau si eu o veste.
O sa fiu tatic din nou, adica a treia oara cum ar veni – Adina e bortzoasa iarasi 🙂
adidas
Felicitări, viitorule tătic 🙂 Asta da veste 🙂 Mă bucur mult pentru voi. Să fiţi cu toţii sănătoşi şi sarcină uşoară Adinei. HRISTOS A ÎNVIAT! Alexandra
Hristos a inviat!!!
lexyga
Multumesc, multumesc frumos!
Toata lumea ma felicita pe MINE ( mi se pare si normal adica, 🙂 ) –
primesc bere, tigari, sunt batut prieteneste pe spate, femeile ma insfaca de cap si ma pupa apasat pe amandoi obrajii … ce mai, ma simt ca un Victory Boy care tocmai s-a intors de pe Luna 🙂 .
Artistii, dansul si masa (felul 1 + felul 2 + ciocolatele cu rom) cred ca or sa fie, conform indicatiilor pe care le am deja … pai undeva dupa mijlocul lui Octombrie, incolo.
( poate Noiembrie? )
🙂
Copiii sa fie sanatosi si frumosi si parintii lor mindri si fericiti!!!
Multi inainte ,Bogdane mai ai sa faci, inca pina la o caruta buna de copii.Te simti minunat in pielea de tatic pt a 3-a oara,nu?Mai ales cind primesti atitea felicitari de la toti,dar biata Adina poarta greul,daca nu ati cazut la invoiala sa purtati pe rind ,burta?!Ha…ha…ha…Auguri si la mai mare!Complimente si la mamica,ca le merita din plin.Sint fericita pt voi,Melabela
Vios, Melabela,
Multumesc mult de tot pentru urarile frumoase .
O sa i le transmit si Adinei.
🙂
Igalis,
SUCCES LA EXPOZITIA DE LA Bezu St. Eloi !
SA VINZI TOATE TABLOURILE SI SA-TI IEI O LANCIA NOUA !!
Ooo, ce bine ar fi sa imi iau macar un Logan nou! De la o vreme simt dorinta de a avea din nou masina. Sa te auda Dumnezeu!
Multumesc pentru urari. Eu insami sunt mirata peste masura de faptul ca picturile mele au ajuns sa fie expuse in Franta si mai ales la un eveniment asa de important. Asta numai de la Dumnezeu vine, eu nu am niciun merit. Mi se tot intampla minuni si sunt bucuroasa sa vi le arat si voua.
Dar cea mai mare minune pe care Dumnezu o face oamenilor, chiar daca pare un fapt banal prin frecventa, este nasterea unui copil! Dumnezeu sa va daruiasca inca un copil minunat!
Cu drag,
Igalis
Felicitari ,Gabriela!
Sa de Dumnezeu sa le vinzi pe toate ,iar faptul ca au fost expuse tablourile tale la un eveniment asa de important , nu ma mira de loc,deoarece am vazut o parte din picturile tale si m-au lasat muta de admiratie,ce mai ai talent cu carul, te-a inzestrat Dumnezeu cu multi talanti.Ferice de mama, care te-a nascut ,ca mindra trebuie sa mai fie de tine ,Gabito.Cu drag pt toti,Melabela
Multumesc Melabela,
Vad si eu ca am primit multi talanti, problema e ca nu prea stiu sa ii inmultesc… Sunt si lenesa si mandra. Vai mama mea!
Tu cum o mai duci?
Cu drag,
Gabriela
Hristos a inviat!
Draga mea Gabita,ce sa fac, fac mereu pacate si ma caiesc , iar le fac si tot asa intr-o „veselie”o duc.Ma chinuie groaznic mindria si pe mine ,ca-mi vine sa ma bat singura ,iar citeodata o fac de-adevaratelea imi trag palme de control de vad stele verzi.Poate cineva ma crede un pic sarita de pe ax,dar e grea lupta asta pt mintuire cind suferi cumplit de o asa maladie cum e mindria,ca de la ea pleaca toate celelalte pacate.Sa ne rugam unii pt altii si ne va ajuta Dumnezeu si pe noi sa capatam vreun coltisor asa mai inghesuit in rai,cine stie.Mai stii ceva de Mihaela(Jade),mi-e dor de ea ,de mesajele ei.
Cu mult drag,te pupik,Melabela
Adevarat a inviat!
Cuvantul minunat care rezolva pentru o vreme problema mandriei este IARTA-MA, dar spus din inima. Dumnezeu nu ne numara caderile, ci ridicarile.
Un coltisor in Rai? Pune ca scop Raiul intreg, esti in oastea lui Dumnezeu si pentru asta cuvintele parintelui Amfilohie sunt foarte intaritoare: „Sa nu te dai jos de pe cruce. Sa fii dat jos de pe cruce, ca Iisus. Tine-ti crucea casniciei, tine-ti crucea la locul tau de munca… Sa fie mama mamă, tata tată, osteanul ostean”
Nu stiu ce e cu Miha, nu mi-a mai scris in particular.
Te pup si eu draga mea!
Igalis
Hristos a inviat !
La multi ani tuturor celor ce poarta numele de Constantin sau Elena,numai bucurii si pace in sufletele voastre, sa va daruiasca Dumnezeu .Cu mult drag,Melabela
Adevarat a inviat.
La Multi Ani!
…
Cred ca am o coropisnita sub pat, pe bune va zic.
Sta acolo de vreo doua saptamani.
Si de unde stii ca e coropisnita si nu urechelnita sau alt fel de goanga?
Pai…si ?…n-ai curajul s-o inviti sa iasa, ca e abuziva intrarea ei la tine sub pat.Mai Bogdane,cum se face ca tocmai la tine s-a aciuit goanga?:)))…ii place mediul,dar ma mir ca poti sa dormi cu asemenea intrusa sub pat eu as fi anihilato si evacuato in doi timpi si trei miscari.La noi in casa eu sint cea care le faceam de petrecanie la goange si alte animalute (soareci),daca aveau ghinionul, sa intre in raza mea de vizibilitate.Barbatu-meu doar imi indica de la distanta unde e intrusul,ca e fricos,nu ca eu as fi mai curajoasa ,dar nu -mi placea sa convietuisc cu ele.Problema e ca am primit canon sa nu mai omor o musca,macar si sint nevoita sa le invit politicos sa iasa cu multe insistente si indicatii,ca -mi vine sa-mi iau cimpii.Cu simpatie,Melabela
…
Cred ca initial au fost doua, iar una dintre ele a avut marele ghinion sa iasa de sub pat cand era si Adina prin zona.
Dupa ce s-a terminat totul, adica dupa ce fiinta aia ajunsese ca un abtibild de marimea unui pachet de tigari, Adina a venit la mine in viteza super-agitata sa iau „chestia aia de acolo” si atunci am vazut ca era o coropisnita.
Ei, si-n zilele urmatoare a-nceput sa se auda un zgomot de miscare pe sub pat de ceva „mare” si d-aia zic ca e tot o coropisnita.
Se aude asa, ca un „crr crr tzz „, si cred ca-mi roade cartile pe care le-am indesat acolo mai acu’ vreun an, cand n-am mai avut pe unde sa le pun.
Mai intreaba asa Adina brusc, noaptea, „nu ti se pare ca se aude ceva?” iar eu o linistesc si-i zic ca nu, „n-are ce sa fie, ti s-a parut, hai fa nanitza”.
Melabela, tu zici s-o dau afara, hmm…
Pai cred c-am s-o dau pan’la urma, cum zici tu, doar doar sa se mai opreasca un pic ploile astea.
🙂
colt 45
S-ar putea sa fie ceva mai mare ,adica un soricel ,care te deposedeaza incet ,incet de cartile tale,ai grija ca sint tare hamesiti si insensibili la cultura.Scoate toate cartie afara si vezi ce e, pina nu va roade si pe voi cu pat cu tot:)))Cind locuiam inca in Italia m-am trezit in vreo 2nopti cu un zgomot suspect ,care venea de pe usa dormitorului ca avea barbatu -meu agatate pe umerase, vreo doua geci groase si zgomotul venea exact din zona aia ,iar cind am miscat de ele ,ce crezi ca a iesit dintr-un buzunar?!… un soriceeeel …care nici una ,nici doua s-a urcat sus pe draperia de la geam,iar eu cu matura( la ora 2 din noapte)dupa el ,iar el s-a coborit rapid si a intrat in imprimanta ce o aveam sub un birou linga pat,ei si nu-ti povestesc ce haios a fost cind ne-am culcat dupa un timp,iar mister mous,ne-a facut noaptea tandari, ca s-a urcat pe cuvertura patului si apoi i-a ajuns pe fruntea lui barbatu-meu ,saracul, care a scos un urlet de i-a sculat si pe vecini, saracii si a sarit direct in mijlocu camerei de spaima .M-am speriat si eu de reactia lui si am aprins lumina sa cautam” infractorul”,dar el a disparut fara urma,faza comica a fost cind m-am uitat la fata sotului meu si i-am vazut pe frunte imprimate urmele cu tus negru ale labutelor pezevenghiului soricel.In toata nebumia aia m-am pus pe ris si da-i si rizi ,iar cind s-a uitat si el in oginda a ris si el,ca ce mai putea sa faca altceva la ora aia din noapte ,ca s-a dus si somn si tot.Concluzie-fa liber sub pat si verifica ce e,ca ramii fara carti.Succes !!
Cu drag,Melabela
Vaaai, cred ca albeam instantaneu daca eram in locul sotului tau! Mie imi plac animalutele, dar am cateva care nu intra in categosia de iubit: moliile, tantarii si gandacii de bucatarie. In general daunatorii nu sunt bine veniti.
In schimb, am descoperita ca am o simpatie aparte pentru paienjeni. In fosta-fosta casa, aveam un paianjen in coltul sufrageriei, care si-a facut o panza mica, de bun simt si nu s-a intins mai mult decat permite legea. De aceea am renuntat sa ii stric casa cu aspiratorul si m-am pus pe studiat comportamentul. Proprietarul a facut si copii. Intr-o zi, tatal (sau o fi fost mama…) a prins o musca si ii dadea tarcoale. Copilul a venit sa deguste si el din masa bogata, dar ta-su l-a alungat! Nu i-a dat din musca lui. Am convietuit mult si bine cu colocatarul raspectandu-ne reciproc.
Acum am unul la bucatarie. Puteam sa-l execut dintr-o miscare, dar m-a prins dragul de el asa mic si burtos si l-am lasat sa convietuiasca cu noi. Daca se intinde prea mult ii stric casa, dar de omorat nu il omor.
Soriceii sunt draguti, dar sunt foarte pagubitori, se inmultesc necontrolabil si mai au si microbi… Sa traiasca in mediul lor, sa pape resturi, dar sa nu imi invadeze casa ca nu accept!
Ooooo!…m-ai dat gata cu paianjenii,daca ai sti cit ii detest ,mai ales cind isi fac case pe unde nici nu te astepti.Da-ti tu o parere psihologica despre mine asa ca-tre prietene,daca detest animalutele ,insectele ,tiritoarele si tot ce tine de regnul lor , am vreo problema psihica ,cumva si nu-mi dau seama?.Asa cum am spus mai sus lui Bogdan,ca mi-a dat canon duhovnicul sa nu mai omor nimic si asa ca ele au intrat intr-o perioada de gratie cu mine ca sint obligata ,ori sa convietuim, ori sa le invit politicos sa iasa,cu cite o aripioara sifonata sau un picior mai scurt ,dar ies vii de la mine,ca pe parcurs isi dau duhul ,nu mai stiu.Nustiu ce voi face in cazul soriceilor,ca acum stau la etejul8 si nu au cum sa ajunga pe la mine si bine fac ,sa stea la ei acasa ,ca la mine nu e loc pt ei.Ei, dar nu v-am povestit ce am facut in urmatoarele doua saptamini pt a prinde pe pezevenghiul ala mic.Am cumparat clei din acela pt soareci, sa se prinda in el si am uns o gramada de bucati de carton si le-am virit peste tot pina si-n dulapul de haine, dupa frigider, in bucatarie si-n masca la chiuveta,ce mai, era peste tot tapeta casa cu aceste cartonase lipicioase,ca bietul barbatu-meu mi-a zis ca-s paranoica.Stateam cu urechea la pinda mereu si mi se parea ca aud, ba in spatele frigiderului ,ba in dormitor in dulap,ba te miri pe unde si am facut o usoara psihoza cu acest soricel,care a avut nerusinare sa plece din casa mea fara sa ma anunte si sa stiu pe unde a iest,lasindu-ma prada psihozei mele ,ca-l auzeam tot timpul,dar nu-l vedeam nicaieri,de fapt auzeam, doar in mintea mea bolnava de acum de stress.Aa…si inca o chestie simpatica va mai povestesc si gata ,va las,ca am treaba ,vreau sa fac o prajitura cu rabarbar,va place?Dimineata cind m-am ridicat din pat am vazut deasupra patului caci aveam un pat mare de centru cu o tablie semicirculara la perete,iar acest soricel ,dupa ce a trecut peste capul sotului meu, s-a urcat pe tablie si nu numai , a mers si pe perete de-a lungul tabliei,ca am gasit urme negre de tus in forma de labute,m-am crucit cind am vazut ce traseu a ales sa faca micul pezevenghi, deasupra capetelor noastre in acea noapte de cosmar.Gata va las si ne mai auzim.Pupici dulci la toti pe rind ,cu drag,Melabela