Olanda, frumoasa tara, dar cand stai cu bagajele in aeroport, fara euro in buzunar si te uiti lung dupa avionul care zboara spre Romania fara tine… parca te plezneste un dor de casa mai mare decat de obicei. Si un pic de… ingrijorare pe la inima.
Ora 5 dimineata, imbracati si incarcati ca magarii cu bagaje ne-am napustit in masina prietenului Boaz ca sa nu intarziem la aeroport. Condus cu 160 km/ora, luat flash in ochi care anunta o viitoare amenda, ajuns in timp util. Stat vreo 15 minute la coada pentru checkin, fara excedent de bagaj, nemtoaica de la Lufthansa toata un zambet. Cu acelasi zambet galant ne anunta ca avionul nostru chiar acum decoleaza. S-a schimbat ora peste noapte si noi am aflat despre asta cu reactia ursuletului lenes, care nu intelege din prima ce i se spune si se misca lent si in dezordine. Ne-am luat bagajele de pe cantar cu coada intre picioare si am plecat de la rand scarpinandu-ne zapaciti in capul care refuza sa furnizeze solutia.
Logistica
Trei telefoane: unul incarcat, cu roamning, numar de Romania cu abonament. Doua bucati telefon cu numar Olandez (semi-descarcate). Niciunul cu credit…
Laptop: nu
Bani: vreo 2 euro si 20 ron
Numarul de telefon al baiatului care ne-a dus la aeroport: lipsa
Ne-am apucat sa o stresam pe prietena Andreea cu telefoanele la 07:30 (dupa ora noua) ca sa il anunte pe iubitul ei ca am ramas ai nimanui prin aeroport si sa se intoarca dupa noi. Nu raspundea. Am sunat la alt prieten olandez (cam 30 de apeluri), in speranta ca poate sa dea o fuga pana in aeroport sa ne aduca 100 de euro. Atat ne costa ca sa ne imbarcam la urmatorul avion pentru Bucuresti. A inceput o cursa contra cronometru de dat telefoane, pentru ca la 10.50 pleca.
Si in Olanda incepe criza
Dupa vreo 15 minute am dat de Andreea, care ingrijorata 10% si adormita 90% nu intelegea care e panica. Panica ne-a apucat si mai tare cand ne-a zis ca nici ea si nici Boaz nu aveau bani in cont! Deja sinapsele prin creier pareau ca au scurtcircuit, nu reuseam sa innodam firul solutiei ideale, asa ca am gasit vreo trei:
1. Il sunam ca disperatii pe cel de-al doilea prieten pana dam de el (neproductiv, prietenul cu pricina a gasit apelurile noastre abia la ora 20:00);
2. Vine Boaz inapoi si ne ia acasa pana marti (inca doua zile), cand se anunta urmatoarea cursa pentru Romania. Intre timp rugam pe cineva din tara sa ne puna bani pe card… cu imprumut, fireste;
3. Luam banii de la gura copilului si intram in rezerva de stat a Andreei, returnand banii imediat cum ajungem in tara.
Am optat pentru a treia varianta, asa ca am pus-o pe Andreea sa vina cu 160km/ora ca sa ne aduca banii in timp uil. Daca nu ajungea la timp, viram pe varianta 2. Inteligent, nu?
Dumnezeu are umor si e drept!
Faceam calcule: daca fiecare dintre calatorii astia grabiti si frumos imbracati ne-ar da cate un euro, in jumatate de ora am strange banii de bilete… Apoi mi-am adus aminte jenata de faptul ca, cu vreo saptamana inainte, un baiat, intr-o gara aproape pustie, ne-a cerut 50 de centi ca sa mearga la WC, dar nu i-am dat. Nimeni nu i-a dat. Apoi mi-am amintit de o femeie mai in varsta, care ne-a cerut pe strada 20 de centi, intr-o engleza foarte buna pentru un homeless olandez… Nu i-am dat, dar am facut conversatie cu ea. Zambea si era fericita sa afle lucruri despre Romania… Alti „cersetori” nu am intalnit. Am ajuns repede la concluzia ca olandezii sunt oameni extrem de politicosi, saritori, prietenosi, dar pana la bani. M-am gandit atunci la Dumnezeu, la cat de frumos te invata sa faci oamenilor ceea ce ti-ar placea sa ti se faca tie… De unde dai, de-acolo ai! Si cum noi nu am dat celor doi oameni aflati in nevoie… de unde sa luam? Din perspectiva asta, viitorul nostru arata sumbru, mai sumbru decat al celui care facea pe el in gara sau al femeii homeless…, noi eram doi straini blocati intr-un aeroport si aveam de strans mai mult de 50 de centi!
Andreea nu a ajuns in timp util, dar norocul nostru a fost ca mai era o cursa cu schimb de avion in Munchen. Pleca la ora 14.00. Ne-a cumparat biletele, ne-am mai pupat prin parcare si a plecat. Chiar ma gandeam ce s-o mai ivi… ca la noi e stiuta treaba cu ghinionul la plecarea din Olanda… acum 2 ani ne-a luat 4 zile si jumate de Europa ca sa ajungem acasa!
Ghinionul nostru a afectat toate cursele Lufthansa
La ora CORECTA ne-am dus sa ne imbarcam. O angajata amabila a incercat sa ne faca checkinul la un aparat cu multe butoane, dar nu a reusit, asa ca ne-a trimis la o coada imensa. Am stat si am stat… Cand mai aveam 3 persoane in fata, serverul a cedat! Serverul ala care zice unde se duc calatorii si bagajele lor…
Zborul a fost fara peripetii, am primit chiar si un sandwich, cafea si suc, iar pe hublou, Dumnezeu ne facea un spectacol superb dincolo de nori. In Munchen, ploaie, vant, coafura a rezistat, dar ne-a udat destul de tare cat am stat pe scara avionului la coada. Se vedea clar ca in avionul ala erau ceva mai multi romani meticulosi care isi aranjau bagajele cu calm cat noi stateam plouati pe scara asteptand sa urcam. La al doilea zbor totul ok, am primit chiar si o placinta cu zmeura… suc, cafea…
Am ajuns cu bine, ne-am repezit ca romanii la bagaje, stateam toti cu ochii pe 7 geamantane care se invarteau ca la parada modei, dar nimeni nu le revendica. Dupa vreo 15 minute a aparut o angajata care incerca timid sa ne anunte ca toate bagajele noastre au ramas in Olanda sau Munchen… nu se mai stia exact. Ne-am deplasat in flanc (vreo 30-40 de oameni) si ne-am pus la rand ca sa completam formele la „bagaje pierdute”. Haaaa! I-am prins! Acum o sa fac si eu reclamatie ca mi-au ratacit bagajul si o sa cer despagubiri de 100 de euro, ca sa imi scot paguba. Unele companii chiar platesc despagubiri! Dar cand ne-a venit randul si am vazut cat de prompti au fost in a rezolva problema pe cheltuiala lor am fost de-a dreptul impresionata. Nu numai ca nu le cer despagubiri dar ii si laud! Bagajele le vom primi astazi dupa ora 16.00 direct acasa. Si stiu ca unii dintre pasageri sunt din Iasi! Ce sa reclami la Lufthansa, ca au gasit solutia sa ne imbarce repede pe toti chiar si fara sistem si fara sa intarzie zborul? Ca vor plati soferi sa duca fiecaruia bagajul acasa? Si nu era doar avionul nostru, erau toate de dupa noi in toate directiile lumii, de fapt… toate cursele Lufthansa! Paguba mea de 100 de euro (+ 45 de euro excedentul de la plecare) e palida si moale pe langa paguba lor.
Jos palaria pentru Lufthansa!
Chestii legale si ilegale in Olanda
Pot spune ca de data asta am avut o aventura mult mai eleganta decat acum 2 ani, cand am stat cu zilele prin parcari cu TIR-uri si ghinioanele s-au legat intr-un lanţ mult prea viguros ca sa fie pura intamplare… Pur si simplu, am simtit ca Dumnezeu glumeste cu noi! Cred ca de cate ori plecam noi in Olanda, Dumnezeu se pune sa ne observe ca la telenovela. Sta cu mana in barba si se freaca amuzat de ce glumite o sa ne mai faca. De data asta s-a amuzat copios, dar trebuie sa recunosc ca glumele au fost tare bune fata de acum doi ani. Una dintre glumele tari a fost ca am gasit in fata aeroportului, intr-o scrumiera, un plic intreg de marijuana! Ce puii mei sa fac cu el? Acasa nu il poti lua ca te leaga, de fumat pe acolo nici vorba, ca este ilegal in public… Nu puteam decat sa il lasam acolo. 100 de euro nu punea si El in scrumiera…
Coada la coffeeshop e perfect legala
Hai sa va arat ce am facut ilegal in Olanda:
Ceea ce vedeti in imagine este perfect ILEGAL in Olanda, hranitul pasarilor! Dupa ce am facut imprudenta sa incalcam legea, am inteles de ce. Turistii au ajuns la disperare pentru faptul ca pasarile le fura mancarea din mana. Cam asa arata oricine incearca sa manance un sandwich in public. Noua, porumbeii ne-au furat si din rucsac!
Multumiri speciale:
Lui Rob, prietenul nostru care ne-a tinut 2 saptamani la Haga ca la cea mai completa pensiune si ne-a plimbat prin cele mai frumoase locuri.
Andreei si lui Boaz care au alergat la aeroport de 3 ori intre Lelystad si Amsterdam, ne-au dat ultimii bani din casa pentru bilete, pentru saptamana in care ne-au gazduit si ne-au gatit in stil olandez si pentru toate plimbarile frumoase.
Mirunei, sora Andreei, pentru cele 5 zile in care ne-a gazduit si ne-a fost ghid in Delft.
Scolii din Leiden, care a organizat acest schimb de experienta la un nivel mult peste asteptarile noastre. A fost SUPERB!
Lui Mares, care a venit de 3 ori la Otopeni dupa noi, iar a 3-a oara a asteptat mai mult de 3 ore…
Gastii de acasa, Miruna, Cristina si Mares, care au facut curat, au udat florile, au tinut in viata pisicile, au platit facturile si ne-au asteptat cu spaghete si papanasi… Poze cu eroii nu pot sa va pun pentru ca sunt in computerul care tocmai a cedat, dar am poze cu papanasii facuti de Miruna.
Dar mai presus de toti, multumim lui Dumnezeu ca nu a facut glume mai aspre de data asta!
P.S. Deocamdata, singurul lucru din bagaj caruia ii simt lipsa este periuta de dinti. In rest… toate sunt la locul lor minunat.
Dupa cateva ore…
P.P.S. Glumele continua. Acum o ora mi-a crapat computerul! Vorbesc serios, acum sunt pe laptopul Mirunei ca sa va pot termina povestea. Si inca o surpriza de ultima ora: bagajele inca nu au ajuns in tara si incep sa simt si alte lipsuri. Spre exemplu, intr-una din valize aveam toate alimentatoarele, curand o sa ramanem fara baterie la telefoane si acumulatori la aparatul foto. Doaaamne, cat de dependent e omul de micile sale descoperiri! Ce ne-am face daca de maine nu am mai avea cu totii net? Hmm? Dar curent electric?
P.S. Dupa 22 de zile
Mai sus spuneam in gluma ca „100 de euro nu punea si El in scrumiera…”
Ieri, compania de asigruari GEROMA, ne-a dat ca despagubire 160 de euro pentru intarzierea bagajelor!!! Deci Dumnezeu nu i-a pus in scrumiera, dar ni i-a returnat acasa! Ne-am recuperat pagubele de excedent de bagaj (45 euro) si suplimentul de bilet (100 euro) si am „castigat” si 15 euro bonus! Acum imi dau seama… El a avut scenariul asta pentru noi inca dinainte sa plecam… El ne-a dat prin minte sa ne asiguram SI BAGAJELE la compania care ne-a facut asigurarile de sanatate. A costat ceva in plus (poate chiar 15 euro…), dar a meritat! Complimente si celor de la GEROMA, au fost extrem de amabili si foarte parolisti. Recomand!
Multumim Doamne!
Bine ati revenit…o sa treaca toate, important e ca sunteti sanatosi si ca a fost superb, asa cum ai spus tu. Ma bucur mult pentru voi! E mare lucru sa aveti prieteni!
Nu degeaba se spune ca cine are un prieten adevarat este bogat! In societate totul pare sa fie un schimb, un troc, dar iubirea e gratis si neingradita, e multa si ajunge pana la Dumnezeu si inapoi. Ma mir tare cand intalnesc oameni care nu vad asta.
Eu ma simt un om bogat, chiar daca nu am „cash”. Nu-mi lipseste nimic, poate doar valiza…
Te pup Alexiska, tu esti mai bine?
Cu drag,
Igalis
Multumesc de raspuns si intrebare….Eh…sunt multe de spus. La mine, desi nu ii doresc, banii vin uneori ca un magnet. Sunt un pic contrariata. Constat ca, desi teoretic imi merge mai bine ca inainte (am muncit mult si asta se vede), nu sunt fericita. Parca lipseste ceva. Pare nedrept sa spun asta, dar asa simt. Inainte plecam de la Pitesti ca sa vizitez muzee in Bucuresti, mancam toata ziua un covrig, dar eram fericita, in adevaratul sens al cuvantului. Acum ma uit la tot ce am realizat si nu ma regasesc. De fapt, stiu ce imi lipseste. Si stiu si unde gresesc. Dar parca un…’dolce far niente’ ma tine in loc. In ultimele saptamani mi s-au intamplat lucruri la care nici nu ma gandeam. Am fost lovita de oameni care abia acum si-au aratat adevarata fata. Si pe care i-am pus la punct, pentru ca au perorat niste acuzatii grave la adresa mea, bazandu-se doar pe supozitii. Fara sa stie adevarul. Au improscat cu rautati si cuvinte pe care nu le-am meritat. Asa ca…m-am retras in munca si in persoanele care chiar merita atentia mea. Am fost extrem de manioasa, mai ales ca imi doream sa fiu lasata in pace in perioada asta. Si am inceput sa ma indoiesc. Am avut ganduri pe care nu imi imaginam ca le voi avea vreodata. Ma uit la mama si as vrea sa am credinta ei. Sa fiu asa de puternica precum e ea. Dar m-au lovit mult prea multe in ultimul timp. Eu spun ca pe nedrept, dar…cine poate sti. Insa un lucru e clar: ceea ce nu te omoara, te face mult mai puternic. Asta imi spun mereu si probabil ca asta ma tine ‘in viata’. Cat priveste prietenii…desi nu am multi, aceia pe care ii am isi merita numele de PRIETEN. Si ma consider norocoasa ca i-am intalnit. Si eu te pup cu mult drag!
Alexiska, fericirea e in tine, da-i drumul sa zburde!
Cei care nu iti sunt prieteni se arata acum pentru ca e perioada postului, lupta se ascute, nu te speria, roaga-te si mai tare!
Daca apar ispite de genul asta e semn de incarcatura la tine. Poate fi vorba despre un orgoliu care se ascunde in subconstient…
Tii postul?
Cu drag,
Igalis
Mare dreptate ai…sa stii ca asa este. Cred ca problemele oamenilor vin din faptul ca uita bucuriile simple, uita sa multumeasca si sa fie recunoscatori pentru ceea ce au. Recunosc ca si eu mai fac un ‘detour’ de la calea pe care stiu ca ar trebui sa merg. Ma gandesc ca au fost incercari, dar pe care nu le-am trecut cu bine. Am lasat furia si supararea sa ia locul ratiunii. Asta fiindca nu pot accepta incorectitudinea, la orice nivel ar fi ea. Poate cer prea mult, m-am gandit la aceasta varianta. E primul an cand am tinut tot postul acesta si as vrea sa-l tin pana la capat. Nu neg ca am fost tentata sa renunt. Mai mult fiindca m-am gandit ca nu pot fi ipocrita: tin post, dar sunt suparata si trista. Dar nu vreau sa cedez. Asta e cel mai usor. Cred ca sunt in etapa cu numarul 3, cand plang pentru pacatele care nu stiu daca imi vor fi iertate. Pot doar sa sper. Uneori am senzatia ca toate lucrurile bune pe care le fac nu au niciun ecou. Si nu ma gandesc la multumire, ca nu am nevoie de asta. Dar parca totul este in van…la un moment dat, binele facut iti este rasplatit cu rau. Si asta nu pot intelege. Mai mult asta ma doare. Faptul ca nu mai am incredere. Ca trebuie sa devin sceptica si sa-mi pun o masca sub care sa am grija in a ma apara de eventuale atacuri. Nu stiu…ma gandesc ca e groaznic sa nu ai incredere in cei din jur, fiindca te-au tradat. Si sincer as vrea sa pot sa iert. Dar ca sa iert, trebuie sa inteleg si sa accept, imi trebuie o explicatie rationala, desi unele fapte depasesc aceasta sfera. Dar intr-adevar, ar trebui sa ma rog mai mult. Si sa-l regasesc pe Dumnezeu, pe care l-am pierdut de ceva vreme. Cu toate ca stiu ca e acolo si asteapta sa imi revin. Am citit in una din postarile tale ca Dumnezeu ne ignora fiindca si noi am ales sa ii intoarcem spatele. Si asta mi se pare cel mai dureros. A fost aseara pe 10 TV reportajul cu fetita Cassandra, s-a mai scris despre ea. A fost maltratata, batuta sistematic si arsa cu tigara de bunica ei. Insa o familie minunata a adoptat-o. Fetita a facut pana acum 27 de operatii, mai are 3 pana la o relativa refacere. Ma intreb cum de permite Domnul sa se intample atrocitatile astea? Ce vina are biata fetita pentru faptul ca a incaput pe mainile unui monstru? Mi-au dat lacrimile cand am vazut-o. Cu toate ca a trecut printr-un infern, din care de multe ori nici adultii nu mai ies, inca mai gasea puterea sa zambeasca. Probabil ca e si acesta un semn. Ca, pana la urma, pentru unii exista alinare. Iti multumesc mult pentru cuvinte si sper sa recuperati cat mai repede lucrurile pe care le mai asteptati. Si sa va ramana in suflet experienta din OLANDA, pentru totdeauna. ALE
Ma bucur ca v-ati intors sanatosi, cu o experienta in plus! Offtopic, sa stii ca ai contribuit la re-intratul meu in Biserica, nici nu mai stiu daca ti-am multumit pentru toate insemnarile. Am acum niste probleme, insa peste toate, Dumnezeu mi-a dat asa o stare de mare fericire. Sper sa vi se intoarca o bucatica si voua, celor care m-ati facut sa-mi refie dor de Dumnezeul ortodocsilor 🙂 Multa sanatate si sa ni se rezolve cu bine toate!
Habar n-ai tu Trixia cat ma bucura mesajul tau!
La mine s-a livrat cantitatea aia de bucurie pe care ne-ai dedicat-o! Iti doresc sa simti iubirea aia mare de Dumnezeu impartasita. Nu exista cuvinte pentru acea fericire. Vad ca deja ti-a dat o mostra, iti mai da si teme pentru acasa, dar ce fericiti suntem cand le vedem rezolvate si ne inteleptim!
Doamne ajuta!
Cu drag,
Igalis
Draga Ale,
Fetita care patimeste atat are o soarta grea ca sa il descopere pe Dumnezeu in toata maretia Lui, ca in pilda orbului pe care Hristos l-a tamaduit ungandu-i ochii cu tina. Cand ucenicii lui Hristos l-au intrebat de ce este napastuit acest om orb din nastere, pentru pacatele lui sau pentru pacatele neamului, Iisus le raspunde: „nici pentru una , nici pentru cealalta, ci pentru ca sa Il cunoasca pe Dumnezeu. Apoi le-a spus fariseilor ca acest orb nu a vazut si a crezut, dar ei, care au vedere, sunt mai orbi decat a fost el si pentru ei nu exista iertare.
Iata de ce unii copii sufera si Dumnezeu ingaduie, pentru ca in felul asta copilul spala pacatele neamului lui si chiar pe ale sale (viitoare). DUMNEZEU NU ESTE INDIFERENT, DAR A DAT OAMENILOR LIBER ARBITRU SI A STABILIT REGULI PE CARE EL INSUSI LE RESPECTA. Nu e Dumnezeu vinovat ca bunica copilului a ales sa il arda cu tigara, crede-ma! FIECARE PASARE PE GRAIUL EI PIERE, de aceea responsabilitatea este a fiecaruia dintre noi. Dumnezeu nu e un papușar, ci este atat de drept, incat nu isi retrage promisiunea: liberul arbitru. Despre plata insa… nu vreau sa ma gandesc.
Stii ce se intampla cu copii crescuti in puf de parinti necredinciosi? O duc bine, dar au sufletul mort si la judecata de apoi, Hristos nu ii va cunoaste. Nu vor stii niciodata cum arata adevarata fericire, nici aici, nici in rai. Se spune ca Dumnezeu ajuta abia atunci cand NIMENI nu te mai ajuta. De aceea nu e ok sa ceri ajutor de la oameni, ci de la Dumnezeu prin oameni.
Tine postul pana la capat si nu uita sa te spovedesti. Te intrebi daca o sa te ierte Dumnezeu pentru micile tale crize… Nu iti spun decat atat: Orice pacat spovedit este iertat, cu conditia sa te caiesti si sa te straduiesti sa nu il repeti, iar daca il repeti, trebuie spovedit din nou! Daca pacatul e grav, duhovnicul iti da un canon, un canon pe care l-au stabilit primii preoti ai lui Hristos si se perpetueaza pana azi.
Poate primesti si dezlegare la Impartasanie… atunci o sa ajungi cu plansul la a 4-a etapa, de FERICIRE!
Doamne ajuta!
Te pup cu drag,
Igalis
Igalis eu ma bucur ca te-ai intors!
mereu din ce scrii e un mic mesaj acolo si pentru mine!
sincer, ma bucur ca ai fost, dar si ca te-ai intors!
nu stiu de ce se intampla toate ghinioanele si ce anume vrea Dumnezeu sa ne arate prin asta?
simt ca mereu gasesc aici un mesaj pentru ca iata de cateva saptamani sunt „navetist” ! nu stiu ce doamne iarta-ma caut eu intr-un alt oras, dar de fiece data sunt fericita cand ma intorc, SIMTIND ca am facut UN LUCRU BUN, pe care TREBUIA sa il fac. de cate ori merg acolo imi merge ca la spanzurati, deja m-am resemnat cu asta! sincer, sunt perfect pregatita deja sa sustin examene picand de somn etc.
dar, pe undeva, pe de alta parte banuiesc ca are Dumnezeu un motiv! serios…
iar tu mereu, prin ceea ce scrii aici,…imi aduci aminte sa am incredere in lucrul asta….
BINE AI REVENIT! 🙂
Draga d.d
Nu sunt ghinioane, sunt lectii. Important este sa intelegem ce anume ne semnaleaza Doamne-Doamne ca am facut, am gandit sau am simtit gresit in trecutul apropiat sau indepartat.
Sunt lectii frumoase daca stii sa iti vezi intai „barna din ochi” si abia dupa aceea „paiul din ochiul” celorlalti.
De regula, „ghinioanele” sunt jaloane pe traseu. Cu cat te indepartezi mai mult de la calea cea buna, cu atat hatisul jaloanelor devine mai dens si mai complicat.
Atunci cand Dumnezeu ne pune in situatii de acest gen si intelegem, cu smerenie ca sursa dificultatilor suntem noi insine, Dumnezeu ne upgrad-eaza. Trecem la un nivel superioar de intelegere.
Teama sa iti fie atunci cand o iei razna si Doamne-Doamne nu te cearta! Daca nu iti faci platile in viata asta, o sa platesti dupa, iar dupa… nu mai exista iertare, exista doar cainta si suferinta. Vesnica.
Cu cat devenim mai puternici in credinta, cu atat crucea se face mai grea. Si stii de ce? Pentru ca PUTEM sa o ducem.
Bucura-te de naveta si intamplari. Daca iti tii inima curata si cu iubire pentru Dumnezeul din fiecare om multa intelepciune primesti. Si rasplata.
Cu drag,
Igalis
sa dea Dumnezeu, sa fie asa: sa ajung si eu inteleapta!
Doamne ajuta!
Bine aţi revenit! Dacă aş şti că la întoarcere mă aşteaptă papanaşi ca cei din foto, aş pleca zilnic. 🙂
Astazi te-am descoperit!
Am citit mai multe postari!
Esti minunata!!!!!!!!
Ma regasesc atat de mult pe mine in tot ceea ce spui, ce simti si cum gandesti.
Stiu, e viata ta, dar multe din trairile tale, cele legate de Dumnezeu le traiesc, le simt, le percep exact ca tine. Citind cateva din postarile tale, uneor, imi dadea senzatia ca eu am scris acele cuvinte.
Dumnezeu sa ne ajute!
Draga Elena,
O sa iti spun de ce simti asta:
Pentru ca toti il cautam pe Dumenzeu si pentru ca, la un moment dat, realizam cu totii este in noi. Este un Dumnezeu in celulele noastre care ne face sa ne simtim un intreg. Chiar daca o celula pare ca nu stie ce face alta celula, te asigur ca exista un „creier” care le stie pe toate si pune celulele de acelasi fel sa comunice intre ele. Asa apar organele, sistemele… Probabil ca noi suntem acelasi tip de celula. Suntem celulele care lupta in oastea cea buna.
Cineva ma intreba de ce permite Dumnezeu ca oamenii buni sa sufere (se referea la copiii nevinovati). Raspunsul e simplu. Ca sa creasca si sa Il cunoasca pe Dumnezeu.
Imi pare bine ca m-ai descoperit. Esti binevenita oricand si poti pleca atunci cand te-ai adapat destul. Nu o sa ma supar. Pe mine ma gasesti aici.
Cu drag,
Igalis
stii ca te-am vazut intr-o zi??
eram intr-un autobuz pe dacia si ma gandeam… de ce merit eu fix in ziua aceea asa minune:)
nu imi pun niciodata f. multe intrebari pentru ca imi construiesc f. bine o groaza de imagini in minte.
insa tu….pur si simplu ai depasit „imaginile”: nu cred ca ti-as fi dat mai mult de 20 ani, erai cu cineva de mana si radeai. sau…iradiai??
oricum ma intreb de ceva vreme De ce oi fi meritat eu…in ziua aia….??
Draga d.d,
Ce ochi de vultur ai! Eu nu sunt in stare nici sa imi ramarc vreo cunostinta daca trece pe langa mine, iar tu ai recunoscut un personaj dintr-o poza, din autobuz! (sau ne cunoastem???)
Singurul barbat pe care puteam sa il tin de mana este sotul meu, iar daca eram pe Dacia, ori mergeam la scoala, ori ne intorceam.
Imi place tare sa aud ca asa ma vad din autobuz.
Multumesc de apreciere, dar sa stii ca eu ma simt ca un monstrulet bolnav, pentru ca de o saptamana umblu cu o falca umflata si medicii nu stiu ce sa imi mai faca. O sa scriu un post mai amplu, ca sa nu cumva sa pateasca cineva ce am patit eu si sa se creada singur pe lume. Poate apuca sa citesca inainte de a fi prea tarziu, ca in cazul meu.
Cu drag,
Igalis
imi pare extrem rau sa aud ca esti atat de bolnava…
insa poate e cum zici tu, din cauza ca e Post…
si nu, nu en cunoastem….doar as fi spus,…
Imi pare rau sa aud ca esti bolnavioara…ma rog sa te faci repede cat mai bine. Daca te pot ajuta cu ceva, sa-mi spui.
Cu mult drag. Si iti multumesc pentru rugaciune. Te pup.
buna tuturor!
bine ai revenit!nu am mai intrat pe net cam de mult!am avut probleme!…in fine le meritam…imi pare rau pt tine!ma rog sa te faci bine!sincer,am inteles un lucru si este oarecum similar cu ceea ce a simtit MANTUITORUL pe CRUCE!DOAR CU SUFERINTA NE VINDECAM!SUNT ANUMITE LUCRURI CARE TREC DE NOI SI DOR SI TE MARCHEAZA PE TOATA VIATA SI INTELEGI CA UNDEVA E SPRE BINELE TAU CA DUMNEZEU NU TE-A PARASIT SI TI-A MAI DAT O PALMA SA NU UITI DE PUTEREA SA!CINE ARE URECHI SA AUDA,CINE NU SA MEDITEZE!DACA NOI INSINE NU NE INTELEGEM OARE VOM FI INTELESI DE CEILALTI!CATA IGNORANTA!SPUNE INTR-UN ACATIST CA PE LUME AM VENIT SA SUFERIM SI NU SA FIN INCUNUNATI SI SLAVITI.NU!NOI DOAR TREBUIE SA CEREM SA MULTUMIM SI SA DAM SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!OARE FACEM ACEST LUCRU?SAU CATI O FACEM?VA DORESC UN POST USOR SI SA INTELEGEM CA TOATE NI SE INTAMPLA CU UN SCOP!
Draga Ela,
Daca imi scrii, inseamna ca problemele nu te-au omorat, dar te-au facut mai inteleapta si mai puternica.
Da, Postul Mare este un post mai special, mai ales pentru aceia care chiar Il iubesc pe Hristos. Simbolic, noi reproducem in mic patimile Lui mari. Cine merge cu Hristos, se rastigneste cu El pe cruce un pic, asa simbolic. De-aia ne napadesc „problemele” in perioada postului. E un fel de mucenicie care are darul sa ne trezeasca la realitate, sa ne INVIE.
Atunci cand omul nu isi constientizeaza pacatele de buna voie (din lipsa de smerenie) atunci apar evenimente absurde si dureroase care sa ne faca sa plangem, sa cerem ajutor si sa intelegem ca FARA DUMNEZEU NIMIC NU SUNTEM!
Ce nu stim noi acum, cand plangem, este ca VOM SI INVIA ODATA CU EL. Mai e un pic.
Daca ceva ne chinuie si ni se pare nedrept sau greu de dus, sa folosim acest post pentru a ne pune in locul lui Iisus macar un pic, macar atunci cand ne curg lacrimile pe obraz de propria mila. Sa ducem si noi crucea Lui (a nostra seamana cu o scobitoare pe langa a Lui), sa ne supunem cu barbatie chinurilor fizice si mai ales celor sufletesti si sa constientizam profund si definitiv ca El era NEVINOVAT!
Dupa aceasta analogie, vom vedea ca ceea ce a facut El pentru noi este cu neputinta de indurat la oameni. De aceea, sa dam slava Domnului si sa Ii multumim pentru cat de bland ne cearta ca sa ne indrepte. Deznadejdea ne face sa credem ca nu ne iubeste si ca ne-a parasit? Ok, intorcandu-ma la analogie, intreb: CREDE CINEVA PE LUMEA ASTA CA DUMNEZEU NU SI-A IUBIT FIUL???
Se pare ca tu, Ela, ai inteles lucrul asta.
d.d, Alexiska…
Suferinta mea fizica este exact ce am scris mai sus. Pentru un ochi neavizat este un abces la mandibula, sub o lucrare de portelan. Pentru mine a fost motiv sa imi plang de mila si sa ma rog cu toata inima lui Dumnezeu sa ma faca bine, sa ma ierte pentru pacate si sa opreasca suferinta.
Amanuntele le pun in postul de astazi, pentru ca textul e prea lung pentru un comment.
Va doresc tuturor SANATATE si BUCURIE SUFLETEASCA, iar de data asta nu sunt simple formule de politete. Chiar stiu ce spun!
Doamne ajuta tuturor,
Igalis
multumim din suflet Igalis!
nu mai stiu unde-am citit despre faptul ca daca tu crezi in puterea lui Dumnezeu, e ok si e bine! dar daca NU crezi si puterea celui rau…si NU TE TEMI…n-ai facut aproape nimic cu credinta ta asa diafana, in DUMNEZEU! dar NIMIC.
ei bine, eu in acest post asta am constientizat: faptul ca exista si rau! (si tot constietizez de ceva timp!)
dar exista si e asa de puternic, incat pentru un simplu om, care nu crede si nu se roaga, e practic imposibil de trait.
asta am constientizat eu in acest post, in care eu sincer, nu mai sper si nu mai cred, ca voi ajunge sa ma spovedesc si sa ma impartasesc, desi ma stradui inca, sa tin post.
(decat, doar, poate…cu voia Domnului)
Draga d.d,
Cu certitudine raul exista si are si oaste! Oastea nu e facuta numai din ingeri cazuti, ci mai ales din OAMENI care il sujesc pe „acela”.
Pericolul de a crede ca toate relele din viata ta se datoreaza „raului” este de a nu-ti mai vedea propriile pacate si slabiciuni.
Daca reusim sa credem cu toata puterea in Dumnezeu, atunci raul nu mai poate avea putere asupra sufletului, asa cum dreptul Iov a patimit din vina diavolului, dar credinta in Dumnezeu nu si-a pierdut-o. Vezi? Diavolul i-a luat tot si l-a lasat sa traiasca bolnav si plin de rani fizice, dar sufletul nu i l-a putut vatama.
Tine postul pana la capat, cu atat mai mult cu cat te simt in deznadejde. Grija mare, deznadejdea e unul dintre cele mai mari pacate! Nu face ca Petru, care a mers pe apa si totusi s-a indoit, ca de-aia s-a scufundat in valurile ucigase! Dar, adu-ti aminte ca Hristos era acolo si ca atunci cand s-a scufundat a intins mana dupa el…
Nu mai e mult si o sa vezi ca lucrurile se schimba. Spovedeste-te, ca macar de pacatele tale sa scapi daca de rautatea diavolului nu te poti ascunde. Nu e mai tare ca Dumnezeu e doar mai rau si mai insistent.
Cand simti ca nu mai poti duce, roaga-l pe Dumnezeu sa puna si El umarul un pic la crucea ta. Dumnezeu ne iubeste!
Cu drag,
Igalis
Am scris si postul ala… dar a ramas in laptopul verisoarei mele, iar acum e la facultate cu el. Cand recuperez documentul in postez.
ooof, ne iubeste DA!
astazi pe drum o colega mi-a povestit cum s-a simtit cand i-a luat foc casa si s-a trezit sub cerul liber!
si cum incredera in Dumnezeu a facut’o imuna la tot! tareee intelepti mai sunt oamenii cateodata! si fireste ca am simtit ca nu intamplator tocmai cu ea m-am intalnit si tocmai mie mi-a povestit ceea ce mi-a povestit!
in fine sunt un pic in deznadejde si cu cat scriu mai mult aici cu cat cred ca trebuie sa merg sa vorbesc cu un preot caci simt ca nu o sa mai ies la suprafata.
Spor in credinta, si Doamne ajuta!
De fapt, acestea sunt adevaratele probleme. Ii doresc putere doamnei respective si sa treaca peste toate, cu bine!
IGALIS, scuze pentru e-mail, eram tare suparata, a fost o zi extrem de tensionata. Iti doresc rabdare si putere. Vorbim. A
buna tuturor!am reusit sa ma spovedesc!nu-mi vine sa cred!in SPANIA!FARA SA STIU AM AFLAT CA VINE UN PREOT IN SAT!SLAVA LUI DUMNEZEU!NU MAI CREDEAM DUPA 2 ANI!DOAMNE AJUTA CA TOTI SA SIMTA BUCURIA SUFLETEASCA CUM AM SIMTIT-O EU!
Vezi draga Ela? Daca tu faci un pas spre Dumnezeu, face el 10 catre tine. In cazul tau a facut cateva mii de kilometrii ca sa vina de aici in Spania!
Si noi am reusit sa ne spovedim dupa un an in care niciodata nu am gasit resurse sa ajungem pana la Sinaia, la Schitul Sf. Ana, unde a devenit staret duhovnicul nostru. Si la noi a facut Dumnezeu pasi catre noi… A venit Parintele Nicolae in Bucuresti, la Schitul Darvari, special ca sa spovedeasca!
Nu-i asa ca e fain sa Il cauti pe Dumnezeu?
Cu drag,
Igalis
LA multi ani! pentru sotul tau- Florin si o viata binecuvanta de Bunul Dumnezeu.
LA multi ani! Flory
Cu mult drag
EMY
PS: PUPICI LEXY, sper sa-ti scriu mai mult de sarbatori. Imi este tare dor de dialogurile noastre.
Hei, Emy!
Multumesc!
Dumenzeu sa ne ajute pe toti si sa ne tina sanatosi!
Cu drag,
Igalis
Draga IGALIS,
iti multumesc din suflet pentru incurajari, nu am cuvinte sa-ti spun cat a insemnat pentru mine sprijinul tau. Ti-am trimis si un e-mail, dar cred ca e o eroare, imi vin inapoi mesajele, nu stiu daca le-ai primit. Oricum, tinem legatura. Te pup cu drag.
EMY, multumesc, iti doresc sarbatori linistite alaturi de cei dragi! Multa sanatate tuturor si sarbatori cu bine! A
Eroarea era de la noi, probleme cu server-ul. Pupici tuturor. Gabriela, cum se mai simte copilasul tau? Si-a mai revenit? A
Draga Alexiska,
Nu am primit mailurile.
Fetelor, mergeti la biserica saptamana asta. Sunt slujbe in fiecare seara si sunt asa frumoase!!! Mie imi aduc alinare, minuni, extaz. E tare frumos!
Slava lui Dumnezeu!
Cu drag de voi,
Igalis