Intr-o seara, am tamaiat iconele din casa si nu fac asta cu gandul sa alung demonii… ci mai degraba e un dar pe care il fac icoanelor, asa cum auzim la biserica „intru miros de buna mireasma”. La un moment dat mi-am dat seama ca am uitat una, o icoana in care nu am stiut niciodata cu precizie ce sfant e zugravit… M-am intors si i-am cerut iertare. Aveam un sentiment de culpa, dar era marunt in fata sentimentului de mila si iubire.
La o zi dupa asta, am luat aparatul foto sa fac o poza prin casa si, uitandu-ma la ce am pozat, am ajuns la o imagine care m-a lasat cu gura cascata. Era icoana de mai jos.
Sotul meu se trezise mai devreme si a surprins o lumina ciudata. El, care nu ar face o poza nici daca l-as ruga, a luat aparatul si a facut cateva poze. In toate apare lumina asta si nu poate fi o reflexie a lentilei pentru ca a fotografiat-o din mai multe unghiuri. Pentru el a ramas o enigma. Pentru mine a fost un raspuns!
Ulterior am citit pe spatele icoanei ca este Sfantul Apostol Andrei, ca este o replica pe panza, care respecta proportiile si cromatica originalului, o icoana din Moldova, secolul al XVII-lea. Este piesa 125 dintr-o serie limitata. Mai tarziu, sotul meu a facut o legatura importanta cu faptul ca de ceva vreme este foarte atras de cultura si credintele dacilor. Sfantul Apostol Andrei a crestinat poporul nostru inca de pe vremea dacilor!
Am mai urmarit cum pica lumina dimineata, dar acea aura nu a mai aparut. Pentru mine a fost suficient. Am mai adaugat un sfant in buchetul iubirii de Dumnezeu! Sfintii intermediaza pentru noi si ne dau daruri pe care le-au facut si in viata. Singurul lucru care ma face sa ma indoiesc este faptul ca nu sunt vrednica sa primesc asemenea semne…
P.S. Sper ca s-a inteles faptul ca icoana uitata la tamaiat e chiar aceasta.
cat de frumooos!
uite eu nu m-am gandit niciodata sa tamaiez icoanele….cred ca ar trebui!
Doamne ajuta, si o zi cu spor in toate!
Sa te ajute Dumnezeu si pe tine. Sa fii „brici” la examen!
Este un semn ca Dumnezeu va ocroteste, sunteti tare norocosi! Eu am fost la Namaiesti, unde este icoana Sfantului Andrei si pot sa iti spun ca pleci de acolo total schimbat. Maica Stareta Lucia este extrem de draguta si e o placere sa stai de vorba cu ea. Mai este o icoana a lui la Manastirea Dintr-un Lemn, de la Ramnicu Valcea, sper sa ajung si acolo intr-o buna zi, sa o vad. Chiar ca au fost niste raspunsuri…fara cuvinte! A
Ce frumos ni se dezvaluie sfintii! O alta sfanta despre care nu stiam mare lucru, dar o tratam cu tot respectul cuvenit, este Sfanta Parachieva de la Iasi. Si ea mi-a facut minuni.
Odata eram la Iasi la un festival de moda. Programul era atat de incarcat intre sosire si plecare, incat nu ar fi fost timp sa ajungem si la Catedrala. Imi parea rau si cautam un moment in care sa fug pana acolo, dar depindeam de un grup de colege. Seara, dupa prezentare, printr-un complex de imprejurari dubios, s-a iscat un conflict intre mine si restul grupului, iar fetele au refuzat sa ma mai ia in masina spre Bucuresti. Initial am plans, m-am simtit nedreptatita, dar, pentru cainta mea, lucrurile s-au asezat cum nu se poate mai bine. M-am cazat la un hotel, iar a doua zi aveam tren la pranz. Fetele au plecat dimineata, dupa micul dejun. Eu am ramas singura in Iasi si m-am dus intins la Sfanta Paraschieva. Nu numai ca mi-a indeplnit dorinta de a o vedea, dar mi-a dat si o calatorie mult mai frumoasa si mai tihnita decat am avut la dus…
Nu oricine vrea sa te pedepseasca iti face un rau… poate fi si un bine pe care, daca esti incrancenat in razbunari, il poti scapa printre degete.
Crezi ca Iisus ne invata iubirea si iertarea doar pentru ca suna bine? „Cat sa iertam?”, se intreaba unii… Tot Iisus ne raspunde: „de 70 de ori cate 7!” Iar eu va spun ca tot atatea daruri vom primi.
Cu drag,
Igalis
BUNA LA TOATA LUMEA!SI MIE MI S-A INTAMPLAT SA AJUNG ACUM 3 ANI LA SF PARASCHEVA!ERA IN PREAJMA SFANTULUI CRACIUN SI AM PLECAT PE O IARNA CUMPLITA CU MICROBUZUL!ERAM CU O PRIETENA SI AJUNSE APROAPE DE SFANTA BISERICA NU STIAM UNDE SE AFLA SFINTELE MOASTE!NUMAI CA DESI NU CUNOSTEAM IASIUL AM SIMTIT CA CINEVA MA GHIDEAZA!PRIETENA MEA A RAMAS SURPRINSA PENTRU CA AM LUAT-O DE MANA FARA HARTA AM AJUNS LA SF PARASCHEVA!CRED CA A FOST O EXPERIETA UNICA DAR NU NUMAI ACEASTA SI MAI MULTE MI S-AU INTAMPLAT!O ALTA ZI ERAM IN CASA PRIETENEI MELE SI RUGANDU-NE AM VIZIONAT AMANDOUA CUM IISUS HRISTOS IESEA DIN SFANTUL MORMANT VORBIND CANTAND AMANDOUA UN TROPAR!PE CARE MAI TARZIU L-AM DESCOPERIT INTR-O CARTE FOARE VECHE DE RUGACIUNI!STIU DOAR CA NU NE AM VORBIT NIMIC DAR VOCILE NOASTRE ROSTEAU ACELESI CUVINTE!NICI NOUA NU NE VENEA SA CREDEM!NE CURGEAU LACRIMILE SI ERAU AMESTECATE INTRE TRISTETE SI BUCURIE!NU STIU CE A FOST DOAR CA SIMTEAN CA PLUTEAM,ZBURAM!DECI DOAR O RUGACIUNE SPUSA DE INIMA, NE-A ARATAT UN SEMN NU STIU CE ERA…ALTA ZI RUGANDU-MA AM OBSERVAT CUM DE LA ICOANA MAICII DOMNULUI IESEAU RAZE DE LUMINA DE CULORI DESCHISE.MARTURISESC CA AVEAM UN NECAZ MARE SI MAICA DOMNULUI MI-A ARATAT REZOLVAREA! ACELUI CAZ DISPERAT!DA CRED CA SFINTII SI MAICA DOMNULUI AU PUTERE SI NE ARATA CALEA !VA MULTUMESC PENTRU MES DE PE FORUM!DOAMNE AJUTA!
Superb!
De-aia tot insist eu aici sa spun tuturor ca Dumnezeu exista. Uite ca sunt si altii care marturisesc minuni de la sfinti, Maica Domnului si Dumnzeu in treime.
Cine nu te crede, sa ceara si el minuni, dar sa aiba si urechi de auzit si ochi sa vada!
Tot o intamplare cu Sfanta Paraschieva si cu un semi-credincios: Un amic bun de-al meu, genul de om destept, dar foarte bazat pe aptitudinile proprii si foarte putin inclinat sa creada in minuni, se duce la Iasi de ziua Sfintei, doar pentru ca matusa lui insista sa ajunga acolo. Ia coada aia care inconjura Catedrala pe 7 randuri, isi pierde rabdarea de vreo 10 ori, dar se incapataneaza sa ajunga si el la racla. Se tot cerceta interior omul si constata ca nu simte nimic special, nu tu vibratie, nu tu emotie, doar o stare de enervare din cauza aglomeratiei. Ii vine si lui randul si in momentul cand atinge racla, ceva din el se rupe complet de starea initiala si simte cum il ia o emotie cu totul noua. Apoi o liniste si o bucurie cum nu a mai simtit in viata lui! Intors la Bucuresti, a povestit zile in sir, aproape ca parea fanatic, cum l-a facut Sfanta Paraschieva sa simta. De atunci, de cate ori e ziua Sfintei, omul are drum la Iasi si o marturiseste cu o credinta si un respect de nezdruncinat!
Nu merge el des la biserica, dar ce a simtit atunci i-a ramas definitiv in suflet. De atunci a descoperit ca a face milostenie oamenilor necajiti poate prilejui mare fericire. In semi-secret, aduna dulciuri, alimente, bani si altele de trebuinta si le duce la o casa de nevazatori. Dar nu se lauda cu asta, o face aproape in taina! Asta numesc eu bun crestin.
Vezi, minunile li se arata MAI ALES celor care nu prea cred, asa cum si mie mi s-au aratat imediat dupa ce am inceput sa ma intreb daca Dumnezeu chiar exista. Doamne cat te iubesc! Multumesc!
Cu drag,
Igalis
Acest semn magnific de la Dumnezeu ti-a aratat ca esti vrednica sa primesti acest dar. Nu te subestima! In rest, cuvintele sunt de prisos!
Mi-e dor de voi si sper sa va mai vad pana plecati. Saptamana trecuta am ajuns la Maslu, dar voi nu erati. Azi nu am mai ajuns. As vrea sa merg din nou la Zlatari incepand de maine. Simt chemarea intr-acolo!
Ce veghe miraculoasă are Dumnezeu asupra noastră! Am tremurat de bucurie citindu-vă pe tine şi pe ELA. Mare minune!
Am ajuns vineri seara cu greu la slujba de la Zlatari. Nicicand nu a fost atat de aglomerat. Puzderie de oameni transpusi cu sufletul departe, fiecare cu gandul ca Sfantul Ciprian le va darui mantuire si vor gasi in lacasul sfant mangaiere pentru necazurile lor. Asa si eu, inghesuita cu ceilalti deopotriva, eram acolo, fara sa mai simt caldura si aerul irespirabil din interior, curentul ingrozitor cat am stat intre doua usi intredeschise si alte inconveniente de confort, deloc importante pana la urma in lupta grea cu diavolul. Am plecat de acolo ca intotdeauna, cu nadejde in suflet si in trup, dar nu am putut zari dincolo de cosmarul pe care il traiesc nici o umbra de schimbare. Tu ai spus mereu ca deznadejdea e un pacat mare, dar uite ca acum a reusit sa ma cuprinda. E un moment greu, peste care nu ma vad trecuta mai deloc. Ma trezesc dimineata cu dorinta fierbinte sa se faca noapte si sa adorm, desi cu greu se lipeste somnul de mine, ca sa nu mai stiu de nimic, sa ma rup de tot, sa nu mai lupt. Nu-mi mai infrang lacrimile deloc. Nu vreau sa cred ca sunt pusa la pamant, dar a demarat deja cererea de divort. A facut-o presat la maximum, cedand in fata ei. Brusc, dupa ce era convins ca a gasit putere sa puna capat, sa redevina cel ce a fost si sa ne regasim. A fost ca o reinviere. A fost el insusi. Cel dinainte. Sarbatorile le-am petrecut intr-un loc superb, impreuna cu copiii, si tot ce a urmat, a fost spre bine. Si l-a intors iar din drum. Acum totul sta numai in puterea lui. Ma rog doar pentru ca Dumnezeu sa il ajute sa ia decizia cea mai buna. Viata mea, a copiilor nostri, a lui si a parintilor nostri e in mainile lui. E insa acaparat cu totul. E ca si cum nimic din ceea ce este al lui nu ii mai apartine. Nu mai stapaneste dorintele proprii, nu mai simte, s-a saturat de presiuni si a cedat. De va merge pana la capat, s-a dus totul. Oare am eu dreptul sa mai continuu lupta? Si de unde o sa gasesc puterea aceea miraculoasa pe care am avut-o pana acum?
Pupic dulce, mi-e dor sa te vad! Sunt mai trista ca oricand! Nici nu mi-am imaginat ca voi suferi mai mult decat am facut-o…iar necazurile se tin lant…una dupa alta se intampla numai nenorociri, pe toate planurile…
Draga Gabriela,
nu va cunosc, dar am citit un pic pe acest blog despre necazurile prin care treceti. Desi nu ne comparam, in sensul ca eu inca nu am copii, pot sa imi imaginez prin ce treceti. Cunosc prea bine starile descrise…Stiu cum e ca omul pe care il iubesti si il respecti cel mai mult pe lumea asta, sa iti fie luat de o persoana malefica. Insa stiu un singur lucru: da! lupta trebuie continuata. Nu trebuie sa ne lasam. Atat asteapta celalalt. Sa cedam. Eu nu vreau sa cedez. Nu vreau sa-i dau satisfactia asta. Uite asa, mi-am propus eu. Nu ii doresc raul, cand am aflat cu ce s-a ocupat, mi s-a facut o mila…pacat ca unele recurg la metode din acestea pentru a tine pe cineva langa ele. Ideea e ca nu poti face asa ceva la nesfarsit…pretul platit e mult prea mare! Plus ca, inevitabil, va aparea reactia inversa: cu cat incerci sa tii mai mult pe cineva in lant, cu atat va evada mai repede si mai departe. Si eu merg la Zlatari, daca mergem la biserica nu are cum sa ne fie rau. Imi pare rau ca a demarat divortul…nu sunt in masura sa dau sfaturi, pot doar sa sper ca Domnul va va ajuta sa gasiti puterea de a merge mai departe, mai ales pentru cei doi ingerasi care va stau alaturi. Nu trebuie sa ne lasam prada deznadejdei, atunci chiar ca ne pierdem si ultima farama de speranta. Si chiar nu merita, o oarecare. O femeie (nici nu se poate numi asa, fiindca o femeie adevarata nu face astfel de lucruri) nu va subjuga niciodata omul pe care pretinde ca il iubeste, nu va pune presiuni asupra lui, tocmai asta e farmecul, ca totul sa vina de la sine, nu impins de la spate. Sper ca lucrurile sa se indrepte. Pe cei cu suflet bun nu ii lasa Domnul. Ii incearca. Uneori, incercarile si rostul lor ne depasesc. Dar ne vom da seama in final ca totul e spre binele nostru. Va doresc din suflet numai bine si multa sanatate! Alexandra
Iti multumesc din suflet, Alexandra, pentru gandurile bune! Ma bucur ca gasesc aici inca o luptatoare si sper ca si eu sa gasesc resurse de la Dumnezeu sa nu o abandonez pe-a mea, care se intrevede a fi din ce in ce mai grea. E-adevarat, Dumnezeu ne incearca si nici eu nu o urasc si nici nu ii doresc raul. Puteam sa o starpesc pur si simplu daca asta voiam, dar nu, el trebuie sa actioneze, sa se trezeasca, daca s-o mai trezi. Daca ar veni la biserica si ar discuta cu un preot si s-ar spovedi, s-ar mai elibera de rau, dar nu o face.
Iti doresc tot ce e mai bun sa ti se intample si oricare ar fi incercarile prin care treci, sa iti gasesti rezolvare. Ramai la fel de optimista si cu sufletul curat si asa va fi, caci toti primim ceea ce e al nostru!
Sa ai o saptamana usoara!
Ia fii atenta la exprimarea asta:
„Viata mea, a copiilor nostri, a lui si a parintilor nostri e in mainile lui”.
„Lui” scris cu l mic il desemneaza pe el (nu El!) ca dumnzeu.
Asta iti aduce nefericirea, o paradigma gesita! In mainile lui nu este decat viata proprie! Viata celorlalti pune-o in mainile lui Dumnzeu si crezi cu toata puterea!
Vei inceta sa suferi atunci cand vei inceta sa il investesti pe sotul tau cu o autoritate si o importanta mai mare decat Dumnezeu. Nu te mai ruga pentru el, ci doar cu cuvintele „Faca-se voia Ta”. Esti atat de impovarata pentru ca tu duci si crucea lui! Cu doua… e normal sa cazi la pamant sub povara.
Nu in ultimul rand, o sa iti explic situatia ta apelend la un banc:
Doi nebuni se hotarasc sa evadeze de la balabuc. Aveau de sarit 10 garduri. Se tarasc ei din ce in ce mai sleiti de puteri catre libertate, dar, ajunsi la al zecelea gard, unul dintre ei zice: „Ba, eu nu mai pot, am obosit rau, mai bine ma intorc!”
Esti la al zecelea gard, trege-ti putin sufletul si sari! Alunga tristetea asta, nu e buna, nu e de la Dumnezeu. Singura tristete productiva este cea pentru propriile pacate.
Cu drag,
Igalis
Cata dreptate ai! Uite ca deja simt ca mai pot! E in zadar sa incerc sa duc si crucea lui, cand Dumnezeu ne-a lasat Liberul Arbitru, de ce m-as opune, caci pana la urma eu asta fac si ma sleiesc de puterea de care am atata nevoie. Am sa iti urmez sfatul, ca intotdeauna, fiindca tot ce mi-ai daruit de cand te stiu a fost curat si oportun si implinirea fiecaruia dintre oamenii de care iti pasa iti e rasplata sfanta de la Dumnezeu. Meriti sa fii fericita, fiindca esti deosebita. Inima ti-e atat de mare incat nu-ti mai incape in piept. Bravo ca esti asa si asa sa ramai.
Iti multumesc pentru TOT.
Sfantul Andrei si Arhanghelul Mihail, ai caror nume ii poarta baieteii mei, ma rog neincetat sa le ocroteasca sufletelele lor curate, sa ii tina sanatosi si sa ii fereasca de orice rau. Asta este ceea ce ma mai sustine, dincolo de toate…
buna Gabriela!nici eu nu am copii,dar stiu ceea ce simti,nu te cunosc dar din ceea ce am citit ai o inima mare si plina de dragoste!desi sunt mica de ani,necazurile si DUREREA M-AU FACUT MAI MATURA!AU DREPTATE TOATE PERS DE AICI!CUVINTELE UNEORI SUNT DE PRISOS!POT SA-TI DAU DOAR UN SFAT:DOMNUL NE INCEARCA SI DACA TE VEDE CA ESTI PUTERNICA TE AJUTA!SI EU IUBESC,DAR DIN IUBIRE SE SUFERA,MULT SI DACA MAI SUNT SI INGERASII TAI(COPIII)LA MIJLOC ESTE SI MAI DUREROS!ROAGA-TE DOMNULUI DIN TOATA INIMA SI SA FIE PREZENT MEREU LA ORICE PAS!SA VA ZIC O INTAMPLARE:ERAM MAI MICA SI AM RAMAS FOARTE SURPRINSA CAND RUSII-LIPOVENI I-SI FACEAU SEMNUL SFINTEI CRUCI SI CAND BEIAU APA!ACEASTA ESTE O DOVADA CA IL AU PE DUMNEZEU IN MINTE LA ORICE PAS!ASA OBIJNUIAM SI EU DAR AJUNSA LA LICEU AM RENUNTAT DEOARECE COLEGII RADEAU DE MINE!CRED CA DUMNEZEU NE ADUCE SAU NE DA ACESTE NECAZURI TOCMAI CA SA NE INTARIM!MA ROG DOMNULUI,SFINTEI TREIMI,MAICII DOMNULUI,INGERILOR,SFINTILOR SI TUTUROR DERPTILOR SA NE AJUTE PE NOI TOTI SA DEPASIM IMPASURILE IN CARE SE GASESTE FIECARE!DOAMNE AJUTA!
Draga Ela,
Tu esti un om foarte special, ti s-a mai spus?
Chiar ma gandeam ca mi-ai pus, fara vreo intentie, un deget pe rana. Stii tu oare ca eu inainte sa mananc am obiceiul sa ma inchin? Problema este ca atunci cand am musafiri la masa sau sunt la masa altuia ma jenez sa o fac. Stii cat de vinovata ma simt?
Inca nu am scapat de problema asta. Chiar o sa ma inchin, sa vad daca ma crede cineva nebuna. Poate ca asta e cel mai bun test intr-o adunare. Cine va zambi jenat ca de tonteria unei habotnice, nu mi-e prieten. Cine va zambi si va face la fel, e soldat ca si mine in oastea lui Dumnezeu. Merita incercat!
Am observat ceva in autobuz. Cand trecem pe langa o biserica, o parte dintre oameni se inchina. Atunci simt o unda de iubire! Simt ca avem un fel de consemn si stiu ca in momentul ala ne iubim de-odata intre noi toti. Faina senzatie.
In privinta ta nu-mi fac nicio grija, stiu ca Il iubesti pe Dumnezeu asa cum zice prima porunca si stiu ca orice greutate ai sau vei avea, o vei trece cu bine. Asta te va ridica de fiecare data cateva trepte spre desavarsire. Ai o cruce grea, dar si putere multa!
Cu drag,
Igalis
Gabita,
Citeste-ti mailul de pe gmail. Ti-am scris ceva care cred ca o sa te ajute.
Am citit, am asimilat si cred ca asta e unica solutie si ceea ce asteapta Dumnezeu de la mine.
Iti multumesc a mia oara!
Am simtit si eu ce spui tu aici, IGALIS…si eu ma inchin cand trec prin fata unei biserici, dar de multe ori, cand sunt cu alte persoane, nu o fac. Ma simt vinovata, intr-adevar. Cred ca e un bun test sa-ti verifici prietenii, sau pe cei de o credinta cu tine. Daca te considera ciudata, atunci clar e un semn de intrebare. Adevarul e ca nu poti obliga pe nimeni sa simta sau sa faca ceva…insa am vazut ca cei care se inchina, de obicei sunt mai linistiti. Se observa ceva pe fata lor…greu de descris. Saptamana trecuta am fost tare necajita. O buna prietena trece printr-o depresie. Nu am cum sa o ajut mai mult decat o fac, caci si eu eram la un pas de a cadea si stiu cum e, cunosc foarte bine starile astea. Ea este acum la momentul in care orice as spune, nu are niciun rost. Este suparata ca nu are pe cineva. Se intreaba de ce ea, care nu a facut rau nimanui, sa nu aiba pe nimeni, se simte atat de singura, incat chiar m-a speriat. Cand ma gandesc ca si eu aveam gandurile astea…sper sa realizeze intr-un final ca nimeni nu e singur pe pamantul asta, doar daca alege sa fie asa. In fine, sunt multe de spus, ea e si o fire mai dificila, dar sper sa gaseasca in ea puterea de a merge mai departe. Aici e vorba de fiecare in parte. Cu cat iti doresti ceva mai mult, cu atat se va indeparta de tine. Iar in cazul meu, cele mai bune si mai frumoase lucruri au venit cand m-am asteptat mai putin. Ieri, in autobuzul 301 spre casa, am asistat la o scena cumplita…era o tiganca cu un copil in carucior. Copilul era mic, sa fi avut vreo 2-3 anisori. Dar „mama” lui (nu cred ca merita sa fie numita asa) il trata oribil, dadea in el, o supara ca plangea si era agitat (doar era un copil, iar la ora aia trebuia demult sa doarma). Nu mai spun de limbajul folosit. Dar sa dai intr-un copil, asta mi se pare culmea. Cand ma gandesc ca alte femei trec prin chinuri si dureri sa aduca pe lume un copil, iar altele nici nu se pot bucura de un astfel de dar, ma intreb oare unde e dreptatea…dar…cine sunt eu, sa judec…Toti vom plati.
Nu stiu cand plecati, dar va doresc de pe acum un drum bun si o excursie care sa va ramana in suflet! Cu mult drag, LEX
Scrii tare frumos, Lex, si ai un suflet cald. Se simte ca nu fabrici exprimari si asterni exact ceea ce simti. Cred ca in inima ta e multa suferinta si de aici transmiti atata caldura celorlalti. Mi se intampla si mie asta si mi-e greu sa inteleg.
buna tuturor!nu am avut nici cea mai mica intentie de a supara pe cineva!doar am mentionat ca DOMNUL trebuie sa fie prezent la orice pas!daca ne consideram crestini!nu cred ca cine isi face semnul SFINTEI CRUCI ar da dovada de habotnicism nu.eu cred ca este un lucru nornal iar daca lumea rade sau barfeste nu avem de ce sa ne suparam.IERTAM,mie putin imi pasa!nu cred ca gresim atata timp cat IL manifestsm pe DUMNEZEU!CU RISCUL DE A MA REPETA NU AM AVUT NICI O INTENTIE DE A SUPARA PE NIMENI!AM INTREBAT UN DUHOVNIC IN LEGATURA DE ACEST SUBIECT-CONCLUZIA A FOST INTREBAREA RECIPROCA DE CE O FAC!AM RAMAS SURPRINSA!DUPA CE AM REFLECTAT AM RASPUNS:PENTRU CA MANCAREA,APA SI TOT CU CEEA CE NE ALIMENTAM CORPUL TREBUIE SA FIE „PURIFICAT”ESTE O MANERA DE A MULTUMI , CERAND BINECUVANTAREA DOMNULUI PT MANCARE, BAUTURA!PARINTELE MI-A RASPUNS CA UNEORI RASPUNSUL IL GASIM DACA IL CAUTAM IN NOI!VA DORESC O ZI BUNA SI SPER SA MAI VORBIM!DOAMNE AJUTA!
Buna, ELA,
pe mine cel putin nu m-ai suparat, deloc. Asa este. Daca o facem, este un semn de multumire pentru ce avem sau primim si deseori nu stim sa apreciem la justa valoare. Stai linistita, nu cred ca s-a simtit nimeni ofensat de ce ai spus tu, nu ai spus nimic rau. Si chiar daca ar fi fost asa…nimeni nu judeca pe nimeni. Iti doresc numai bine, putere si sanatate!
P.S. Pupici cu drag tuturor, IGALIS, EMY, GABRIELA & CO. LEXY
¡hola!m-am gandit sa va povestesc cum cu ajutorul SFINTEI CRUCI si DOMNULUI AM putut evita un dezastru in viata mea!nu doresc sa alarmaz pe nimeni dar ceea ce mi s-a intamplat pe mine m-a marcat!si nsa trec la subiect:eram mai mica si o vecina care(DUMNEZEU SA O ODIHNESCA)SE ocupa cu lucruri necurate,marturisesc ca eu nu credeam ca era in stare sa ne faca asa ceva!a trimi-so pe nepoata ei cu niste prajituri la noi,eu am simtit ca ceva nu este in regula!cum aveam obiceiul inainte de a manca sa fac SEMNUL SFINTE CRUCI cand sa ajunga musc din prajitura am scapat-o jos!era in preajma mea o pisica(saracuta de ea!)a mancat prajitura si dupa cateva zile a murit!nu era pisica mea era a ei (am aflat mai tarziu)!ii parea rau pentru ca o iubea mult!alta zi a mai incercat cu niste chei!ea lea pus pretinzand ca i le-a luat nepoata ei!oricum nu le utiliza la nimic, erau ruginite!mai tarziu am descoperit ca nu numai fam noastra a suferit,ci si vecinii din imprejurimi care spuneau ca stie sa faca rau oamenilor!era cunoscuta in toata tara!vedeam cum in fiecare zi veneau la ea masini cu numereIN matriculate din toata tara!era evident!nu credeam pt ca ea spunea ca lumea vine la ea numai pentru a se vindeca!cine poate vindeca?NUMAI RUGACIUNEA SPUSA VINDECA SI DUMNEZEU!NU OAMENII!ASTEPT PARERI!DOAMNE AJUTA!
Eu cred ca nu exista fapta fara rasplata si mare le e pedeapsa de la Dumnezeu acestor oameni, care prin ceea ce fac, cred ca pot fi mai presus de El. E destul cand vine vremea pentru judecata din partea Domnului. Nu trebuie sa ii uram si nici sa le dorim raul, ci sa ne rugam pentru vindecarea lor, caci asta e o boala grea. Iertarea ar trebui sa ne guverneze, dar uneori ne intrebam pana cand? Probabil ca raspunsul e inerent: pana la moarte!
Gabriela, bine ai spus…asa este. Sa va spun un lucru: anul trecut am ajutat-o pe cea care mi-a facut atata rau. Nu mi-am dat seama (eu ajut cam pe toata lumea, nu tin cont ca unul ma raneste si altul ma vorbeste, desi i-am facut un bine; incerc sa fiu mai „rea”, dar nu reusesc, oricat mi-as promite; la drept vorbind, nici nu cred ca trebuie sa fim asa) si am cumparat de la ea niste bijuterii. Nu ne-am intalnit personal, desi am vazut-o acum vreo 3 ani o singura data si atunci era curioasa sa stie de unde il cunosc eu pe baiatul pe care si ea il „iubea”. In fine…am cumparat anul trecut bijuteriile, dar am avut o senzatie extrem de ciudata, s-a intamplat ceva straniu, parca ceva sau cineva imi spunea sa nu o fac, dar deh…omul cand e incapatanat cum sunt eu uneori…Primul aviz a sosit prin posta, dar, ca un facut, nu am ajuns sa le iau si au fost trimise inapoi celei care le-a expediat. Cu multa greutate am reusit in final si am ajuns la posta, le-am ridicat, insa am fost extrem de dezamagita de modul de ambalare, intr-o cutie de OMEZ. Lasand la o parte asta – poate sunt eu pretentioasa sau exagerata, dar cand fac un cadou, indiferent de metoda de plata sau nu, il fac sa-mi placa mie in primul rand – am alergat in prima biserica si le-am dus acolo, la icoana. Am incercat sa le introduc in fanta unde se baga banii. Am reusit, insa foarte, foarte greu. Parca nici Dumnezeu nu le dorea. Culmea e ca era chiar icoana Sfintei Parascheva. Din acel moment, am avut un respect deosebit si o iubire mare pentru aceasta sfanta (am primit si o iconita a ei de la un coleg care a fost la Iasi). Nu stiu daca am facut bine sau rau, luasem bijuteriile initial pentru o prietena a mea careia ii place culoarea turcoaz, dar nu am vrut sa o supun unui risc de a-i merge rau, daca eu m-am simtit asa cand le-am luat, ma gandesc cum le-ar fi mers celor carora le-as fi daruit, fara rea intentie…Am vrut sa o ajut, am crezut ca merita sa fie ajutata, la vremea aceea nu stiam ca se ocupa cu lucruri din acestea. La foarte scurt timp, am aflat ca ea si baiatul pe care il iubeam s-au casatorit (ceea ce am si visat cu o luna inainte). Ce pot sa spun: cred ca iertarea este singura care ne salveaza. Si eu ma intreb cat voi mai rezista…dar parca o putere nevazuta ma tine. Nu o urasc si nu ii doresc raul, a fost atat de parsiva incat m-a pacalit, chipurile cu „bunatatea” ei, asa cum l-a pacalit si pe el. Cand se va trezi din tot, nu stiu unde va fi ea, daca ii va fi alaturi la bine si la greu. E drept ca sexul leaga si dezleaga. Dar daca nu ai baza aia care sa te tina langa un om atunci cand nu mai ai nimic, doar iubire, nu stiu cati rezista. M-am intrebat mereu de ce a fost totul atat de nedrept…pare anacronic, dar as fi inteles daca totul s-ar fi petrecut in mod firesc, ar fi ales-o pe ea si ea pe el fiindca „asa a fost sa fie”, sunt potriveli pe care numai Domnul le stie si le face. Mi-ar fi fost un pic greu, dar as fi acceptat mai usor. Dar stiu ca nu e fericit langa ea. Si asta ma doare, dar nu am ce sa fac. Este lectia lui, el trebuie sa se trezeasca. Daca o va face vreodata, numai Domnul poate sti. Nu stiu daca functioneaza „dupa fapta, si rasplata”. Uneori, raportul se inverseaza, alteori numai timpul decide. Ma rog uneori, pentru tot raul pe care mi l-au facut, ca lui sa-i fie atat de dor de mine, sa-i para rau, dar sa nu mai poata sa faca nimic. Au fost mult prea multe si nu am meritat. Dar cine suntem noi sa judecam ce si pe cine meritam…uneori imi pare rau de gandurile astea, abia astept sa ajung vineri la Zlatari, n-am ajuns data trecuta din motive obiective si se cam simte, iar am starile acelea de suparare. Si nu e in ordine. Asa cum sunt ei, le doresc sa aiba parte de ce vrea Dumnezeu. Atat. Singurul lucru de care imi pare sincer rau e ca nu stiu daca voi mai putea sa simt ceva pentru cineva vreodata. Si asta ma sperie cumplit. Mi se pare groaznic sa nu iubesti pe cineva si sa nu te implici. Eu nu sunt asa. Dar mi-am pierdut increderea. Si nu vreau sa fac pe un altul sa sufere din cauza unui EL care mi-a frant inima in mii de bucati. Stiu ca sunt puternica si nu vreau sa ma las, insa vindecarea va dura mult, daca se va intampla vreodata. Sunt cicatrici care raman. Va pup si mi-ar placea sa ne mai auzim, avem fiecare ce invata si ne incurajam reciproc, inseamna mult. Cu drag, LEXY
Si eu voi fi la Zlatari, Lexy, vineri. Am fost si vinerea trecuta. Simt iar chemarea intr-acolo, asa cum am mai zis.Anul trecut, la indemnul Gabrielei (Igalis) am mers noua vineri si a zecea pentru multumire si mari minuni a facut Dumnezeu pentru mine. Neasteptate daruri pentru sufletul meu chinuit. Deci mare e puterea Lui. Treuie doar sa ne incredem si sa-L punem mai presus de orice. Apoi totul vine de la sine. E insa foarte alunecoasa credinta nostra, fiindca putini reusim sa il iubim pe El inainte de toate. Nici nu ne dam seama cat e de greu, dar crucial pentru izbanda, mai ales in lupta cu fortele raului.
DRAGA ALEXANDRA G,
STIU CUM ESTE!SUNT SIGURA CA DUMNEZEU NE INCEARCA!SI MAI STIU CA DACA SFINTII AU PATIMIT CHIAR INSUSI MANTUITORUL,NOI NU SUNTEM SCUTITI DE NIMIC!OARE CREZI TU CA DACA NU AI AVEA DURERE TE-AI APROPIA DE DUMNEZEU?SAU DACA DREPTUL IOV A INDURAT ATATEA SCARBE SI NECAZURI A SPUS CEVA ?EL DOAR A INDURAT CU SENINATATE TOT RAUL,STIA CA DACA DOMNUL A DAT TOT EL SI A LUAT.PENTRU MINE PERSONAL ESTE UNUL DINTRE EXEMPLELE PE CARE AR FI TREBUIT SA LE URMAM!SLAVA LUI DUMNEZEU PT TOT!REPET CA DUREREA ESTE IN SUFLET SI DESEORI NE INTREBAM DE CE NOI,DE CE TERBUIE SA SUFERIM, SA INDURAM ESTE GRESIT O ASEMENEA INTREBARE DAR CEL RAU ESTE PREZENT CHIAR SI IN CEL MAI PUTERNIC OM!TREBUIE MEREU SA INCERCAM SA NU LASAM CA MONSTRUL DIN FIECARE SA SE TREZESCA!FIECARE SA ALEAGA CALEA SPRE DESAVARSIRE SI SA NU TREZEASCA MONSTRUL DIN EL!DOAMNE AJUTA!
PT ALEXANDRA ,NU STIAM CA AI SCRIS PE FORUM!AM CITIT DUPA CE AM TRIMIS MES DAR NU-I NIMIC CRED…ESTE UN LUCRU FANTASTIC CA GANDIM LA FEL!NIMIC NU ESTE INTAMPLATOR!SA AI O ZI SENINA!SI CELOR DE AICI LA FEL LE DORESC!
Sa stiti ca va citesc toate mesajele, dar nu prea am timp sa ma bag in conversatie, pentru ca inca nu am incheiat semestrul si dam lucrari grele in fiecare zi. Avem foarte mult de ctit si invatat. Oricum, vad ca va descurcati foarte bine si fara mine 🙂
Draga ELA, multumesc frumos pentru cuvinte si incurajari. Probabil ca daca nu as simti durerea, nu m-as apropia si mai mult de Domnul. El da incercari si tot el stie de ce le da. Numai ca, uneori, naturi slabe, cedam (aici vorbesc in numele meu). Insa tot el este la timp acolo, ca sa ne ridice sau sa ne arate ca nu urmam un drum bun. Azi dimineata, de exemplu, eram extrem de nervoasa. In autobuz, multa lume, ca de obicei. M-am ridicat sa fac loc unor copii hipoacuzici, eu am memorie vizuala foarte buna si tin minte un chip, asa ca ii stiam. Vreau sa iti spun ca am uitat de orice suparare cand am vazut ca, desi nu se pot exprima la fel ca noi, sunt mult mai veseli si mai senini. M-a amuzat si faptul ca oamenii se cearta in autobuz din orice nimic…daca s-ar vedea pe ei in momentele alea, sunt convinsa ca i-ar apuca rasul…sa nu, depinde :)). Tot un fapt amuzant sunt textele alea din R.A.T.B. (sa alegem statutul de calatori corecti…etc…) pe care foarte putini le iau in seama si si mai putini le respecta. Intr-o seara, plecand tarziu de la birou, mergeam cu autobuzul pana la A.S.E. La un moment dat, in loc de anuntul obisnuit, au pus niste colinde si SARBATORI FERICITE! Vreau sa iti spun ca toti din autobuz au zambit, parca erau alti oameni. Ca dovada ca lucrurile simple ne fac sa ne revenim si ne trebuie atat de putin pentru a nu uita ce conteaza cu adevarat in viata. Si nu erau sarbatori…
IGALIS, tu esti prezenta oricand, chiar daca nu scrii, sa stii. Sa aveti spor la invatat, e cel mai important acum. Sa dea Domnul sa iasa bine toate lucrarile, sa fiti multumiti. Eu abia astept sa ajung maine la Zlatari. Sa aveti o zi minunata! AG
DRAGA IGALIS,
ITI DORESC „LA MULTI ANI!”FIE CA SFANTA TREIME SI TOATE PUTERILE CERESTI SA FIE CU TINE!SA FII FERICITA SI MULT SUCCES LA EXAMENE!MULTUMESC PT TOT PT SFATURI SI PT CA ESTI PREZENTA MEREU AICI!NE PUI CREMA PE RANI!DOAMNE AJUTA!
azi iti este ziua?
la multi ani!!!
imi pare rau ca nu am mai apucat sa las nici un comentariu in ultima vreme,dar de trecut am mai trecut pe la tine.ti-am citit toate postarile.as vrea sa-ti spun niste lucruri ca sa-mi dai niste sfaturi dar nu prea stiu cum sa incep acum,asa ca o s-o las pe alta data.
cu mult drag,
lia
La multi ani, draga mea, sa iti fie viata o continua primavara si tot ce-ti doresti sa se implineasca!
Am scris si pe forum, chiar de ziua ta. Sper ca esti bine si v-ati mai linistit un pic cu examenele. Iti doresc toate cele bune, vei fi mereu în sufletul meu, nu uit niciodata ca m-ai ajutat atunci cand am avut nevoie de sprijin. O zi frumoasa, tuturor! LEXY
Multumesc de „La multi ani!”, sunt pe graba ca am intrat in practica la spitalul Elias si suntem cam in intarziere…
Va mai scriu cand ma intorc.
Cu drag,
Igalis
He he –
Bai doamnelor, sunteti fascinante .
Aa, mai intai salutari doamnelor combatante de anul trecut si , deasemenea si doamnelor noi combatante – cateva nume noi – care au venit la spectacolul de aici .
Salve Lia, salve si tie Gabriele !
Nu vreau sa fiu rautacios – s-ar putea totusi sa fiu si-mi cer iertare anticipat , dar citind ce scrieti , citind si rascitind, tot nu-nteleg ce urmariti voi de fapt .
Scrieti o multime de lucruri, dar nu inteleg scopul lor si unde duc ele .
Inchipuiti-va ca ai o ceapa si vrei sa ajungi la miezul ei . Buun …
Ce faci ? Iei ceapa, dai prima foaie la o parte, o dai si pe a doua, si pe a treia, s.a.m.d., pana ajungi la miez . Oricat de mult ar dura, stii ca ajungi la miezul ei in final, pe care eventual il savurezi dupa aia daca iti place . .
Incerc si eu oarecum la fel citind ce scrieti aici – sa dau la o parte toata funditele si servetelele parfumate , bun, am rabdare , da, iar cand zic ca in sfersit am ajuns la miez …ooo, nu se poate . Ooo, nu !
Nu E nimic . NU, E, NIMIC … Nici un miez.
E numai o mica gaoace intunecata .
Ooo, nu , stimati telespectatori …
Pana si Igalis s-a plictisit , care a avut atata rabdare cu voi !!
In afara de Ela, careia-i Igalis ii pune crema pe rani , motivatiile prezentelor de aici sunt absolut neclare pentru mine .
Nici macar nu profitati de faptul ca NU va cunoasteti – nici pe Igalis , da , – si sa-ncercati o comunicare libera , la adapostul anonimatului .
Lucruri personale nu discutati – fapt care exclude orice apropiere si prietenie din start – , de barfit nu barfiti, de barbati nici atat, de politica la fel, despre ce mai gatiti nimic , bancuri nimic, despre ce mai lucrati nimic, despre ce mai f… nimic, din ce faceti in general in afara calculatorului nimic, adica nimic , nimic , nimic .
Si acum ma-ntreb eu ceva .
Cand se-ntalnesc mai multe femei si ” ies in oras” tot asta se-ntampla ? Adica nimic ?
… Deseori m-am intrebat ce discuta nevasta-mea cand
” iese cu prietenele ” … he he .
Atat ? … Deci asta e tot ?
$%$$^%$^
Pe voi nu va framanta chiar NIMIC ?
Nu va intriga prin NIMIC lumea asta ?
Nu aveti nici un fel de CURIOZITATE in legatura cu ceva ? … Cu orice ?
???
Der Feuerwerhmann
Am o stare crunta, de aceea ma abtin sa scriu cate imi trec prin minte citind acest ultim mesaj. Daca intr-adevar asa este si Igalis s-a plictisit, atunci, cu parere de rau, trebuie sa spun ca acesta va fi ultimul meu mesaj aici. Nu de alta, dar nu doresc sa mai plictisesc pe nimeni.
P.S. Chiar credeam – stupid me – ca am gasit in sfarsit niste oameni in care puteam sa am din nou incredere.
P.P.S. Va doresc tuturor numai bine. Si multa RABDARE.
P.P.P.S. Barfele se intorc impotriva celui/celei care le peroreaza, iar ce tie nu-ti place…nu mai trebuie sa scriu continuarea, desi uneori se intampla exact pe dos.
Despre barbati – sincer, eu nu am cunoscut pana acum un barbat ADEVARAT, in afara de tata, care a fost un sfant. Despre ce as putea sa scriu in ceea ce ii priveste? Despre lasitate, fuga, minciuna, bataie de joc…lista e mult prea lunga si ma plictisesc, chiar si eu. Care am avut RABDARE.
Politica pentru mine inseamna perioada interbelica. Punct.
Restul subiectelor sunt mai mult decat fade. Exista google.
„Citind acest ultim mesaj” nu se referea la mesajul postat de mine, credeam ca e evident. Si nu, nu am spus TOT ce-mi trecea prin minte. Evident ca am luat-o personal. Nu sunt un robot. Cu toate ca ROBOCOP chiar mi-a placut a long time ago. Nu ma cheama „ALEXANDRO”, ci Alexandra. Iar „G” este initiala numelui de familie. Suspect e faptul ca aveam ce discuta cu niste oameni, chiar daca pentru unii erau banalitati. Din pacate, sinceritatea ma caracterizeaza, spre disperarea unora. Si nu am nevoie de nici un fel de aplauze. Si mama a facut munca de santier, si munca grea, nu gluma, ca de altfel tot din arhitectura, nu cum e acuma, o joaca. Dar nu-mi amintesc sa fi tropait vreodata. Si a avut de-a face cu specimene…unul si unul. I didn’t get the point (si nu are legatura cu starea mea), so let’s just drop it. Sa ne vedem fiecare de ale noastre. Si sa nu mai judecam asa pripit.
Din cate am citit aici, postarea este intitulata SFANTUL ANDREI. Iar daca ceea ce e mai sus e o aluzie mai mult sau mai putin voalata, atunci m-am lamurit. Mult succes!
P.S. Chiar nu vad rostul, eu nu am jignit pe nimeni, cu nimic. Din contra. Cred ca a fost exact invers. Iar faza cu „recomandarea” – chiar nu ma impresioneaza. Nu vad legatura. Dar nu ma mai mira nimic.
daca pe cineva deranjeaza si se bucura de necazul si supararea altora aici chiar s-a vorbit sincer!poate isi va da seama cand chiar durereaaaaa il incolteste!trebuia sa vina cineva sa strice tot!sincer imi pare rau!nu cred ca igalis s-a plictisit!doar ca nu are timp pt ca are examene!mult succes tuturor!DOAMNE AJUTA!
Amin.
(Cred ca ai calculatorul defect la tasta „a” .)
…Fetelor, stiti ce va propun eu ?
Pai ia fiti atente un pic .
Propun s-o-ntrebam pe Igalis daca s-a plictisit sau nu .
EI ?
Cine e pentru?
Cu drag, Texy
Pai… Igalis raspunde:
Nu m-am plictist nicio clipa de nimeni de pe acest blog, asta sa fie clar pentru toata lumea!
Acum am o perioada foarte agitata in care, pe langa practica din spital si sarcinile destul de multe pe care le implica, suntem agitati si cu plecarea la schimbul de experienta din Olanda.
Nu cred ca am disparut vreodata dintre voi fara sa va explic de ce. La commenturile la care (rar) nu am raspuns, au raspuns altii in locul meu, poate mai bine si mai frumos decat as fi facut-o eu pe graba.
Eu cand va iubesc si va raspund, o fac cu TOATA inima, nu cu cei 2 neuroni ramasi disponibili, dintre cei multi care zburda sa rezolve chestii laice.
Despre Bogdan:
Bogdan este carcotasul blogului de mai bine de 2 ani, a trecut prin crize ca ale voastre si deloc placute, cred ca si-a rezolvat problemele si acum a venit iar sa tulbure apele dupa un an de absenta. Nu este deloc asa cum vrea sa para. Este un om cu mult bun simt, inteligent si haios.
Faptul ca v-a atacat acum, luati-l ca pe o „curte” subtila, o provocare ca sa il bagati in seama. Fetelor, in scoala generala, nu vi s-a intamplat sa va dea unul branci pe scari numai ca sa se faca remarcat? Asta e Bogdan, va „sapuneste cu zapada”, doar ca sa atinga si el o fata, la modul figurat.
Alexandra, Lexy, tu esti un om atat de drag mie, incat as frustra blogul ca sa iti scriu in particular! Incearca sa il iei pe Bogdan ca pe carcotasul grupului, are un mare rol, si greu! Isi atrage antipatia, dar naste progres.
Ela, ai intuit bine, nu m-am plictisit, nu am timp.
Va rog sa il iertati pe Bogdan, are un acces de rautate, se razbuna pe mine ca nu i-am raspuns la un mail.
Daca vreti sa radeti de el… https://igalis.wordpress.com/2010/05/20/albumul-blogului/
S-a dat liber la bascalie!!! Doamnelor, aruncati cu rosii, va dau eu voie.
Va pup cu drag pe toti!
Igalis
…
Ha ha –
CENZURAT de Igalis
cu drag, mexy
Nu sunt singura, nici pe departe!!!!!! Sunt furioasa pe nepasarea care ne cuprinde, incet-incet, pe toti. Pe retragerea intr-o carapace din care unii nu mai ies niciodata. Cat as vrea sa pot purta o masca, la fel ca 99,9% din cei din jurul meu! Suspicioasa, da. Poate un pic cam mult, uneori, fiindca am motive. Nu scuze, ci motive. La ora actuala, imi pasa mult prea putin ce spune societatea. Recunosc ca uneori sunt slaba impotriva mizeriei umane de care am avut parte. Da, nevoie de oameni am, dar nu invat niciodata cand ma lovesc si iar am incredere…nesperat de multa. Aici am nevoie de mai mult pragmatism. Dar ce nu te omoara, ar trebui sa te faca mai puternic. Iar „G” nu e o forma de fuga, ci am adoptat modelul lui Camil Petrescu. Mi se pare mult mai fain asa. Toate bune!
>>
Alexandra, hai sa-ti zic io ceva .
CENZURAT de Igalis
ENTER din nou
!!!!! Citeste si ce apare pe FORUM, acolo am explicat pe larg. NU AM SPUS CA TOTI BARBATII SUNT LA FEL. CI CA ASTEA SUNT EXPERIENTELE MELE VIZAVI DE BARBATI. Puteam sa spun direct : „Männer sind Schweine” (deformatie profesionala germana), daca asta vroiam si eram atat de…frustrata. Dimpotriva. Am spus ca sunt furioasa, ranita, suparata. Ar fi un non-sens sa nu admit asta. Pentru ca UNUL m-a facut sa pierd increderea. In barbati si in oameni. Nu neg ca sunt si OAMENI adevarati in persoana barbatilor. Si nu cred deloc in mitul Ileana C. Adica nu stau sa astept vreun Fat-Frumos pe cal alb. Imi dau seama ca lucrurile s-au schimbat. La mine nu e vorba de frustrari. Nu mai face afirmatii de genul asta, daca nu stii despre ce este vorba. E vorba de lovituri mult prea grele.
Tatal meu a murit cu multi ani in urma. Nu l-am luat si nu il iau ca model pentru o viitoare relatie. Dar nu pot sa nu remarc comportamentul lui si faptul ca si-a adorat sotia, a RESPECTAT-O. Mai presus de iubire. Asta tine relatiile de atatia ani. Respectul. Nu iubirea. Nu sexul. Asta e drept ca „face si desface”. Si scapi de „frustrari”. Dar ce ramane DUPA…e asa cum ai spus…NIMIC. Absolut NIMIC.
Am vazut prea bine specimene care tabara pe barbati. Nu as schimba locul cu ele, nici pentru o mie de ani. Dar am vazut si barbati verticali, drepti. Cu coloana. La propriu si la figurat. Care stiu sa refuze. Care stiu sa se poarte. Ca nu am avut personal de-a face cu un astfel de caracter….asta e problema mea. Si nu cred ca trebuie sa fiu judecata pentru asta. Fiecare are dreptul la libera exprimare. In limitele bunului-simt. Eu mi-am exprimat partea mea de scuze, daca intr-adevar, intr-un moment de vulnerabilitate, am debitat ineptii, desi, dupa cum am spus si pe FORUM, recitind mesajele, nu cred ca am facut asta intr-o asa de mare masura incat sa merit aluziile si ceea ce a urmat. Nu am vazut pana acum niciun barbat circumspect cand vine vorba de o femeie. Ba exact opusul. Dar cand o sa intalnesc unul care sa vada si dincolo de…aparente…atunci voi fi prima care voi relata un astfel de fapt. Cel mai bun prieten al meu e un barbat, cu bune, dar si cu multe rele. Dar il accept, asa cum e el. Si nu il judec. Desi marturisesc ca e al naibii de greu uneori…Nu zic ca si in randul femeilor sunt destule cazuri…greu de procesat. Undeva, se pare ca ne meritam unii pe altii. Sau, poate nu. Asa nu ajungem nicaieri…nimeni nu se mai uita la nimeni, de frica sa nu dea de Baba Cloanta, nimeni nu mai asociaza pe nimeni cu ceva bun, nimeni nu vede dincolo de coaja aia superficiala, care uneori te inseala atat de amarnic. Nici eu nu mai am timp, Mercedes-Benz nu prea are rabdare cu angajatii cand vine vorba de cursuri de tradus. Si ne dau de lucru trainerii…
P.S. Ideea cu semnaturile haioase mi se pare ingenioasa.
Ia uite c-a-nviat Bogdan! Nu va speriati, fetelor! Nu e ceea ce pare!
Din pacate, Bogdan a reusit sa sperie audienta…
Esti fericit acum ca ai facut impresie? Si tu ca si publicitatea… buna, rea, nu conteaza, important e ca te-ai facut remarcat, nu?
Reabilitarea ti-o faci singur, eu nu ma mai ocup cu asa ceva.
Apoi, am destula treaba cu plecatul in Olanda ca sa mai consum neuroni pentru asta.
Imi inchipui ca daca o sa dispar o luna de pe blog o sa organizei o intreaga revolta pana ma intorc in tara…
Asa esti tu, baiat bun, dar cu masca de om rau. Nu lasa masca sa iti fure viata.
Igalis
Gabriela, sper ca esti mai bine si continui sa mergi la Zlatari. Iti doresc numai lucruri bune, tie si copiilor tai! ALEXANDRA
Pai tocmai aia e…ca incerc sa vad ce e dincolo si…apare multimea vida. Nu am consumat nimic, doar tone de ciocolata – blame it on chocoholism. Eu zic sa nu te mai gandesti la hormonii mei, lasa-i pe cei de la Parhon sa faca asta, sunt specialisti. Si ii platesc pentru asta. E mai bine asa. Te rog, nu mai mentiona persoana mea, nu are rostul. Inchei aici orice comunicare cu tine. Ti-as multumi daca ai face la fel.
DIE ‘HEXE’
MARŢI. MARTIE. MĂRŢIŞOR. Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă şi călduroasă! Am reascultat azi melodia formaţiei mele preferate, TAXI – CELE 2 CUVINTE. O dedic domnilor. E de-a dreptul genială. Dar şi doamnelor. Sper să vă placă.
Si noi o ascultam de mai multe ori pe zi, e foarte inspirata. Trupa taxi are piese foarte misto, asa cum au fost si „Stelele care cad” si „Jumatatea mea” si „Te vad in toate femeile”. In videoclipul piesei din urma (te vad…) joc si eu! Uite aici:
Trebuie sa va spun ca sunt tare mandra ca m-au ales, pentru ca trupa Taxi mi-a placut intotdeauna. Acum suntem prieteni, iar Dan Teodorescu este un om foarte misto!
Piesa de care spui tu, „Cele doua cuvinte” ne-a cantat-o (dedicat-o) intr-o emisiune tv, mie si sotului meu, asa ca, avem amintiri frumoase legate de ea. 🙂
Mama mia…ce frustrare mare…
Pai lasa ca daca e asa si eu sperii audienta (IGALIS a afirmat mai sus altceva, dar probabil ca graba e mult prea mare pentru ATENTIE), te las pe tine sa scrii mai bine decat mine. Nu ma supar. Pe bune. Din cate stiu eu, „afon” inseamna cu totul altceva. Iar cei 8 ani de pian cred ca spun exact contrariul. „Mars” as spune catorva specimene, NICIODATA CAINILOR. Da ce bine ma pshihoanalizezi…pacat ca analiza ta e la fel de fada. Nu are nici macar ceva original, sa ma faca sa zambesc putin. I rest my case. Sa nu cumva sa te stresez si mai tare (nu ca mi-ar pasa). Make up your mind cu punctul ala, ca e veche poanta…cam rasuflata, ce sa zic…Ma scuzi, desi am promis ca „nu ma mai bag in vorba”, deh…cand ma ataci, ripostez. Stii tu ceva de doamne batrane si lipsite de aparare? Habar n-ai. Iti doresc sa ajungi la o varsta la care sa ai cu ce te mandri. Iti recomand o vizita la un azil de batrani. Dupa aia, mai stam de vorba. Da sa avem despre ce vorbi. Nu vorbe.
P.S. Sa nu-ti stea in gat mancarea si bautura cand citesti raspunsul meu…fad si afon (scuze, am mai zis asta…)
You could have fooled me…Hai sa nu vorbim de coerenta…
CTRL + ALT + IGNORE. Este cel mai bine. Pentru toti.
Nu cred ca ne-am intalnit ca sa vezi daca sunt slaba sau nu, pentru comparatie. Deci, in lipsa…nu mai fa pe moderatorul, ca lumea vede daca si cat „ma bag in vorba”.
P.S. Apropos de…”coerenta”…corect este „afona” (http://dexonline.ro/definitie/afon).
…
CENZURAT de Igalis
gillette
Bogdan,
O sa te rog sa ii ceri scuze Alexandrei si sa incetezi odata cu glumele astea care nici macar acide nu sunt, sunt asa… cum sa-ti explic, un fel de mancare atat de fada si atat de inutila cat poate fi o tocanita de carofi dupa salmon fumee (somon afumat), foie gras (pateu de gasca) si un muschi de vita la gratar. Cine crezi ca mai doreste o tocanita searbada dupa toate preparatele de mai sus?
Iti propun sa revii cu niste comentarii pertinente dupa ce iti faci temele temeinic: citeste tot ce a scris Alexandra aici pe blog in anul asta in care tu ai lipsit de la scoala…
Nu poti sa vii tu sa faci presupuneri la adresa ei doar din imaginatie si orgoliu ranit.
Cauta cu atentie, exista un comment in care ne spune ca a muscat-o un caine de fata, iar ea a continuat sa il ingrijeasca si sa ii dea mancare. Si nu era catelul de acasa, ci un amarat de la ea de la serviciu.
Asa ca, te rog, nu mai jigni oamenii daca nu ii cunosti.
Pe vremuri faceai glume mai bune, ce s-a intamplat cu tine?
Igalis
P.S. Alexandra, din partea mea ai liber la riposte!
Trebuia sa nu mearga lucrurile asa cum trebuie. De asta nu sunt lucrurile bune in tara asta. Dar la ce sa ma astept de la un om care imi spune mie „madame G’ – iar apoi „subtil” DE GE, parca nu ma prind – , fara macar sa ma cunoasca…deh…toti ne permitem vrute si nevrute, cu oricine. Parerea mea este ca s-a mers mult prea departe. Indiferent de greata si…”mancare”. S-a schimbat mult atmosfera pe site. Pacat, mare pacat. Te pup.
MADAME – care, apropos, are un nume, de care e mandra: ALEXANDRA GANEA, ca sa nu mai existe aluzii. Nemeritate.