O sa pun un mic citat din cartea lui Constantin Gheorghita – „Terapia spirituala” – despre blesteme, dar nu pentru ca voi nu ati fi in stare sa-i cititi cartile, ci pentru ca in aceasta lucrare confirma multe dintre lucrurile pe care le-am vorbit noi aici.
Blestemele
Descriere
Blestemele sunt volume mari de energie ce conţin informaţii negative. Acestea se creează în momentul în care per-soana începe să blesteme. Tot ce rosteşte se transformă în informaţii ce rulează apoi ca un program împreună cu energia creată atunci. Blestemele odată create sunt proiectate pe victima care rămâne de obicei învăluită în acel nor negru. Acel nor negru îşi rulează programele malefice şi atrage asupra victimei numai nenorociri. Blestemele pot fi împărţite în două mari categorii şi anume: cele de neam, preluate de la o generaţie la alta, şi cele personale, dobândite în această viaţă sau în vieţile precedente. Se verifică provenienţa lor.
Simptome
Simptomele acestui tip de agresiune sunt destul de variate, în funcţie de ce anume rosteşte agresorul în momentul creării blestemului. In general pot afecta orice componentă a vieţii omului. Pot afecta viaţa socială, astfel apar situaţiile în care nimeni nu te place sau nimeni nu te doreşte ca partener. Pot afecta relaţiile de cuplu, şi aici apar neînţelegerile în familie pe toate planurile şi anume: probleme sexuale, probleme de comunicare, probleme legate de bani şi certuri. fără reale motive, despărţiri inexplicabile sau dispariţia bruscă a iubirii dintre parteneri. Blestemele se pot manifesta şi în sănătatea omului, determinând apariţia anumitor boli.
In lupta cu blestemele sunt foarte eficiente Slujbele de dezlegare, Molitfele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur. De asemenea, citirea Psaltirii face ca blestemele să se anihileze. Atenţie, deoarece se păstrează acelaşi principiu. Mărimea blestemului determină numărul de slujbe, rugăciuni şi posturi ce trebuie făcute.
Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea. Cand nu este nedreptate, atunci se intoarce la cel ce l-a rostit.
Tot ceea ce are binecuvantare de la Dumnezeu sta in picioare. Iar tot ceea nu are binecuvantare de la Dumnezeu nu sta in picioare. Nedreptatea este mare pacat. Toate pacatele au circumstante atenuante, nedreptatea nu are, atrage urgia lui Dumnezeu.Poti sa-te superi dar adevarul este ca nenea asta comite prima mare greseala, o grava erezie mentionand „vieţile precedente”concept total strain de crestinism, in aceasta lume avem doar o viata iar pentru mine personal sa incheiat teoria domnului desi a scris un mare munte de tampenii . Nu este mentionat, in nici o carte sfanta iudaica sau crestina de vieti precedente conceptul reincarnari nu este crestin.Ai multa grija sa nu derapezi sa sti ca este scris ca mantuirea sta in mult sfat nu este scris nicaieri „crede si nu cerceta” cel mai greu lucru este sa definesti credinta pentru ca reprezinta un mare cumul de calitati,iubire,smerenie,intelepciune si multe altele, ca nu trebuie sa-l ispitim pe Dumnezeu este adevarat,dar pacatul are trei mari proptele,uitarea,nestiinta sau necunoastrea si dezinteresul. Asta este tot ce pot sa-ti spun ai mare grija ca necuratul a pacalit alti mult mai invatati ca noi.
Vaaai draga Alex,
Iti scrisesem un roman intreg ca raspuns, dar constat ca am facut o miscare de blonda si nimic nu s-a postat! Mai bine imi dau palme decat sa o iau de la capat. Trebuie sa iti mai zic despre o mare eroare pe care am facut-o: Citatul de mai sus nu e din cartea acestui autor!!!! I-am confundat pentru ca am citit mai multe carti in aceeasi perioada. Adevaratul autor este Constantin Gheorghita iar cartea se intituleaza „Terapia spirituala”.
Poate mai tarziu putin o sa am rabdare sa o iau de la capat, pentru ca era foarte frumos raspunsul…
Cu prietenie,
Igalis
Oleee! L-am gasit, era in spam! L-am postat mai jos.
Draga Alex,
Am comis o enorma eroare. Citatul nu este din cartea lui O.D.Argesanu, ci este din alta carte pe care am citit-o in aceeasi perioada si i-am incurcat! Autorul e Constantin Gheorghita, iar cartea are titlul „Terapia spirituala”.
Partial ai dreptate, daca ne luam strict dupa scripturi, vietile anterioare nu exista, dar oare scripturile sunt chiar atat de clare si complete? Ele au fost transcrise de oameni si ma gandesc ca unele lucruri au fost cenzurate sau o virgula a fost mutata si noi am inteles altceva… Eu „cred si nu cercetez”, chiar daca propozitia asta nu e scrisa in Biblie. Eu nu cred in teologie, ci in Dumnezu si in toate intamplarile din viata mea, care au capatat un sens clar dupa ce l-am rugat pe Dumnezeu sa ma lumineze si sa-mi arate calea spre adevar.
Se spune ca „sunt multe carari care duc in varful muntelui Fujiama”. Asa si domnul Constantin Gheorghita, a urcat pe mai multe carari. In multe alte conceptii exista adevaruri pe care le regasim in crestinismul ortodox, dar sunt denumite altfel. Atat timp cat am scheletul credintei ortodoxe bine intemeiat, nu prea ma mai poate pacali diavolul sa imi schimb conceptiile, dar nici nu combat teoriile pe care nu le cunosc. Le ignor. Adica astazi daca aprind tamaie, ma pun in genunchi si fac o rugaciune, maine nu ma voi aseza in lotus ca sa fac o incantatie la fum de betisoare aromate, pentru ca stiu din experienta multor ani de rugaciune ca putem ajunge in varful muntelui Fujiama si eu si yoghinul. La ce bun sa ma intorc la baza muntelui, sa apuc alta carare, daca deja sunt la jumatatea drumului prin tainele pe care le-am primit in ortodoxie?
In cartea sa, autorul vorbeste despre probleme universale (magie, demoni, farmece, blesteme, atacuri psihice) si da solutii prin 4 instrumente distincte: radiestezie, Reiki, autocontrol si practici ortodoxe. Mie mi se pare ca e destul de corect sa abordeze subiectele din cele 4 orientari, pentru ca victimele nu sunt doar din randul ortodocsilor. Adica un ateu sau un musulman nu ar putea sa se dezlege?
Cred ca important nu e sa ne combatem metodele intre noi ci sa le unim (atat timp cat nu se contrazic) si sa isi aleaga fiecare calea conform credintelor preexistente.
Cat despre fraza ta „Blestemul prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea”, sunt perfect de acord. Cand spun asta ma bazez strict pe propria experienta.
Sa stii ca si mie mi-au scapat ceva blesteme la viata mea, dar erau momente in care mi se faceau nedreptati strigatoare la cer. Si atunci, am simtit nevoia sa cer dreptate divina. Niciodata nu am spus „sa-ti sara, sa-ti moara”, ci am spus „Sa-ti dea Dumnezeu sa intalnesti in viata numai oameni ca tine!”
Nu stiu de ce, dar toata lumea se sperie de asta! Oare asta demonstreaza ca sunt constienti de nedreptatea pe care o fac? Am avut si confirmari care mi-au zbarlit parul!
Cineva mi-a spus niste vorbe grele in legatura cu faptul ca mergem la mama mea si jucam Scrable. Mi-a spus: „Mai bine te f…ai, erai mai vie”. I-am raspuns: „Ai grija ce iti doresti!”, dar in mintea mea erau imagini cu viitoarea lui nevasta care era foaaarte vie din punctul asta de vedere. Nu a trecut mult timp si apoi l-am vazut umbland cu maxilarele incordate si cu atitudine de leu in cusca. Peste inca ceva vreme mi-a spus ca s-a despartit de iubita lui pentru ca era „prea vie”! E dureros sa fii inselat, dar el nu a cunoscut durerea asta cat timp am fost nevasta lui, pentru ca eu ma simteam vie atunci cand imi vizitam mama si jucam cu placere un Scrable… Nu m-am bucurat pentru nefericirea lui, dar am invatat ce inseamna sa vorbesti cu pacat!
Ar fi mai multe de povestit, dar ajung iarasi sa iti scriu romane.
Cu prietenie,
Igalis
Blestemul neintemeiat nu se prinde.Testat
De acord cu tine, dar oare suntem noi atat de curati incat sa nu se prinda? Macar ca ala de te blesteama e suparat foc pe tine in acel moment pentru ca, poate fara stiinta, i-ai facut vreun rau…
Testat la ce mod? Cine a blestemat si nu s-a legat, tu sau el?
Cu drag,
Igalis
Ok.Eu cred asa
Daca ai facut o chestie care merita un bletem va merge.ex te bleastama parintii cand au dreptate.Dar doar daca zici la suparare e vax
Pe mine m-a blestemat mama, cand eram o fetita rea si neascultatoare, sa imi dea Dumnezeu copii ca mine! Atunci m-am speriat rau.
Iata, am ajuns la 40 de ani si tare mi-as dori un copil asa rau ca mine, dar nu vine.
ce am inteles eu:degeaba ma apuc sa zic eu vrute si nevrute la adresa cuiva caa daca n-am dreptate nu i se intampla nimic si pace.dar daca ii doresti unei persoane bine din toata inima?nu se poate sa apara un nor cu energie pozitiva si sa i se intample persoanei respective lucrurile bune pe care i le-a dorit cineva?sper ca nu par prea naiva,e doar o curiozitate pt ca mi se pare ca au mai mult „succes” lucrurile rele decat cele bune.
Buna intrebare Lia,
Cand „zici vrute si nevrute” se uita Dumnezeu la tine si se intreaba, „fata asta chiar vorbeste serios?” Apoi il evalueaza un pic si pe cel din colimatorul tau si vede ca e om bun. Ce crezi ca se intampla atunci?
Dar daca te vede in genunchi, rugandu-te pentru sanatatea cuiva, ce crezi ca zice? „Maaai, dar pentru pacatosul asta sta cineva in genunchi, inseamna ca a facut macar un bine la viata lui” si atunci rugaciunea iti este ascultata.
Lucrurile rele au mai mult „succes” pentru ca sunt mai putini cei care se pun in genunchi pentru altul decat cei care se supara nejustificat pe altii. Acolo Dumnezeu cam intoarce spatele.
Cu drag,
Igalis
Testat de mine.Nu se poate.
am si eu o mica nedumerire.de ceva timp,adica de vreo 2-3 saptamani,imi cam „trosneste” televizorul noaptea,lucru care pana acum nu s-a mai intamplat.de cateva ori a trosnit de m-a trezit din somn.ar trebui sa ma sperii de asta??
Nu Lia, nu te speria. Incepe sezonul rece si cum, probabil, inca tii geamul deschis pana spre seara, diferentele mari de temperatura de peste zi dilata si contracta obiectele din casa. S-a dat drumul la sezonul de trosnituri de mobila!!!
Lasand glumitele de-o parte, daca simti ca atmosfera din casa are ceva straniu sau daca apar si alte fenomene care sa te sperie, aprinde tamaie si stropeste cu putina agheasma. Roaga-te seara inainte sa te pui in pat si totul va fi bine.
Cu drag,
Igalis
multumesc pt raspuns.cred ca esti singura persoana care sta la dispozitia atator oameni fara macar a-i cunoaste.:*
Draga Lia,
Raspund cu placere tocmai pentru ca nu va cunosc si pot fi obiectiva. Cat despre cine cui face bine… beneficiul e reciproc, starea de iubire pentru voi imi face bine la inima.
Cu drag,
Igalis
Am si eu mica nedumerire .de ceva timp adica un an si ceva imi cam trosneste :televizorul ,podelele si unele locuri cum ar fi intr-un colt al casei sau deasupra geamului.Pana in urma cu un an si ceva eu nu am avut probleme cu asa ceva .dar ce interesant este ca asa de tare trosneste noaptea cateodata ca te trezeste din somn si te sperie.Cteodata imi trosneste si pe partea mea la pat unde dorm aproape la cap si ma trezesc cu o frica in mine.Am crezut ca este de la clima cum se schimba timpul dar asta nu o mai cred pt ca in urma cu un an si ceva nu era sezoane reci? numai acuma.Si foarte interesant este daca sunt in ROMANIA tot asa ,daca vin in ITALIA tot asa.Si foarte interesant ca si la ficamea tot asa se intampla si la ea .Si sa mutat la ROMA si acolo o urmareste .Foarte interesant ca la celelalte in camera lor nu trosneste numai la ea.Si am fost si la preot si i-am povestit ce mi se intampla si mi-a dat niste acatiste sa le citesc si am tinut 6saptamini si a inceput din nou.Am sfintit casa in ROMANIA ne-a facut niste sluje dar totusi ceva ne urmareste peste tot si numai stiu ce sa fac ca sa scap de trosnelile astea care te streseaza.Astept un sfat ceva ce eu nu stiu.Cu drag irina din Italia.
Draga Irina,
Iertare pentru raspunsul tarziu.
Nu stiu ce sa zic despre zgomotele pe care le auzi, pot fi si rele, pot fi si entitati dragi care incearca sa va comunice ca inca exista.
Nu te speria, mai degraba incearca sa intrebi mental daca e cineva acolo. Fa o conventie prin care sa iti poata raspunde la intrebari prin da si nu. „Da” o bataie, „nu” doua. Intreaba daca acea entitate are nevoie de ceva (pomana).
Eu iti dau tie sfaturi, dar intr-o noapte de insomnie tot auzeam niste pacanituri ritmice in coltul din dreapta al camerei. Si intreb mental:”E cineva aici? Daca da, atunci trozneste in stanga, sa inteleg. Vreo 5 minute nu a mai pacanit nimic. La un moment dat aud poc-poc in stanga, in biblioteca! Dar a pocnit asa de tare de parca au cazut doua carti. Mi-a inghetat inima si i-am zis, oook, inteleg ca esti aici, dar acum mi-e frica si te rog sa pleci! Si da-i cu rugaciuni! Dupa asta a inceput sa pacane iar in dreapta in rastimpuri.
Aproape ca mi-a parut rau ca am fost asa de neprietenoasa, dar simteam ca nu sunt pregatita sa fac conversatie. Si mai simteam si ca entitatea aia e trimisa de cineva nu chiar in scopuri pasnice. Poate m-am inselat…
Pe de alta parte, cineva mi-a povestit saptamana trecuta prin ce calvar a trecut vreo 3 ani. Totul a inceput cu troznituri prin casa, care au dus la tulburari de somn patologic si a sfarsit cu soareci la etajul 7 al unui bloc cu apartamente de lux! Te ingrozesti ce auzi si stiu clar ca nu sunt minciuni. A scormonit femeia prin perne si ce a gasit… lucrari de arta manuala!
Daca spui ca zgomotele le auzi si in Italia si in Romania, e mai probabila prima varianta. Si femeia cu care am vorbit saptamana trecuta spunea ca zgomotele sa auzeau NUMAI in dormitorul ei si in bucatarie. In camera copiilor putea sa doarma fara probleme.
A murit cineva drag din neamul vostru? Cineva care va iubea mult pe tine si pe fiica ta?
Nu stiu ce sa iti spun mai mult…
Cu drag,
Igalis
Buna!
Am citit posturile despre mobile si lucruri care trosnesc prin case si m-am gandit sa va spun si eu o mica intamplare. Mama prietenului meu mi-a povestit ca a facut acum vreo 2-3 ani tot felul de „teste” din care rezulta ca ar putea (in urma unei initieri si a unui curs) sa trateze diverse boli prin bioenergie. Am vazut poze cu ea in care purta o gramada de obiecte de metal care se lipeau de piele ca de un magnet… etc. Mi-a spus ca, la cursul pe care l-a urmat, a invatat sa „curete” casele de influente sau prezente negative. In fine, povestea ea ca ii tot trosnea un sifonier in casa si, pentru ca locuieste si aproape de un cimitir, s-a gandit ca un spirit ratacit i s-a cuibarit in dulap. A facut ea „curatenie” si la un moment dat a simtit ca „ceva” care fugea spre iesirea din casa a izbit-o in plin si a rasucit-o in loc. Asta a spus ea, eu nu am fost martora la nimic din toate astea. Mai tarziu, incepuse sa-mi propuna sa-mi faca si mie „un tratament” sa vada daca e ceva in neregula cu mine sau nu. Pe vremea aceea, aveam o raceala urata care disparea si tot aparea din senin. S-a apucat si mi-a facut „tratamentul”. Mentionez ca nu am simtit nimic, nicio ameliorare, am simtit (poate doar in mintea mea) ca ceva imi cotrobaie prin tot corpul, nu vindeca nimic, dar ca nici nu are ce sa caute acolo. Altadata, ma suna sa-mi spuna daca nu vreau un tratament de la distanta. Sincer, eu nu credeam in asa ceva, dar am lasat-o de cateva ori sa-si faca de cap. Cert e ca de fiecare data am ramas cu niste stari de vertij enervante si cu o stare de nervozitate, dupa care i-am interzis sa mai faca asa ceva. Acum am o intrebare, voi credeti ca toti cei care poseda „anumite calitati” sunt musai si persoane bine intentionate?? Pentru ca eu am mari rezerve. Mentionez ca dupa ce am rupt orice legatura cu ea ma simt din ce in ce mai bine. 🙂
Irina
-Cauta alt preot care sa stie ce are de facut si care chiar te va putea ajuta.
M
Un link util sper si ca se deschide atunci cand dai clic pe el.pentru ca citisem ce postase cineva aici despre a citi anumite rugaciuni.
i-ti multumesc mult pt publicatia despre blesteme postata de catre tine , este un imens pacat sa BLESTEMI cu vina sau fara vina vinovat sau nu nedreptate sau dreptate , blestemele nu cad nici-odata pe cel blestemat , se intorc asupra celui ce blesteama si asupra generati-lor care vin in familie, si eu am facut o mare greseala si am blestemat pe cineva , fiinca i-mi datora o suma mare de bani dintr-o tranzactie , si nu a vrut sa-mi platesca comisionul , atunci am blestemat , si mia parut rau , am cerut iertare domnului , asa a fost sa fie nu am semnat contract , am mers pr incredere, si a si spus ce am semnat contract ,, da iam raspuns ,, cuvantul de ONOARE este mai inportant ca o hartie semnata , cuvantul dat te caracterize-za , am spus ca Domnul in tinp ii va plati cum va sti mai bine,, multumes MARA ,si un AN FERICIT tuturor care a-yi purtat pe acest sit aceste discuti interesante , Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti Enigma
Hai s-o luam pe bucatele: de ce ar prinde blestemul, ce dovedeste asta? Cat de puternic poate fi un gand si energia pe care o transmite, nu? Fireste, vorbim si de o anumita stare spiritiuala sau forta interioara. Atunci, logic, nu poate avea efect doar energia, gandul celui ce bleastama, si cel blestemat este om, are un anumit camp de energie si ganduri ale lui. DUpa cum o dovedeste si blestemul, gandul intens si o anumita atitudine „setata” au efect, produc energie. Asta pentru ca exista o legea a atractiei, astragem si suntem ceea ce gandim. Astfel, este greu de crezut ca blestemul rostitit va avea efect 100% daca este adresata unei persoane care gandeste cu cel putin aceeasi forta exact opusul si care este inconjurata de energie pozitiva. Atragem ceea ce gandim, daca gandesti pozitiv, vei atrage pozitiv,iar blestemul acela, daca intr-adevar e spus cu atat forta, se intoarce de unde a plecat. Belstemul se prinde cand persoana vizata are „portile deschise” sa zic asa, daca se lasa afectata, daca gandeste negativ in general si se afla pe o treapta mai joasa energetic, atunci..are toate sansele…
Perfect de acord cu tine Elisa!
Blestemul nu se leaga de cei curati sufleteste, dar cati dintre noi pot ramane atat de curati? La nivel inconstient tot ne ramane un pic de zgura, iar ala e terenul propice incoltirii blestemului.
De aceea consider ca e mai putin important sa stim CINE „ne face cu ulcica”, ci mai degraba sa avem grija de curatarea personala. Daca esti curat, spovedit si impartasit, poate sa te blesteme un regiment, nimic nu se atinge de tine. Ai dreptate, toate se intorc la emitent. Dar pana si satisfactia ca a cazut ala sub propriul blestem e un pacat.
Cu drag,
Igalis
ITI MULTUMESC PENTRU RASPUNS. AM SA INCERC CUM MI-AI SCRIS.DAR TROZNITURILE SAU MAI REDUS.DE CAND MI-A DAT UN PREOT SA CITESC ACATISTUL LUI VASILE CEL MARE, SI DIMINEATA CITESC RUGACIUNILE DE DIMINEATA,SI MAI POSTESC MIERCUREA SI VINEREA.DAR TOT NU AU DISPARUT CU TOTUL,PENTRU CA ,CAND NU REUSESC SA CITESC TOT INTR-O ZI DEJA SE SIMT DIN NOU DAR MAI RARE NU CHIAR ASA DE DESE CUM ERAU LA INCEPUT.E CEVA CE NU VREA SA MA LASE IN PACE. TOT TRAIESC CU IMPRESIILE CA MA URMARESC BLESTEMELE LUI MAMA CARE MA BLESTEAMA NON STOP.MA BLESTEAMA DIN CAUZA CA NE JUDECAM CU PAMANTUL CARE TATAL NOSTRU A LASAT CU LIMBA DE MOARTE SA NE DEA SI NOU CAT NI SE CUVINE.DAR EA IN SCHIMB VREA TOTUL .NE-A FACUT SI ATAT.NU NE-A AJUTAT CU NIMICA LA VIATA EI NICI CU 25 DE BANI.DAR EU CAND A MURIT TATAL MEU EU AM FOST SINGURA CARE AM AJUTAT-O LA GREU DIN 12 FRATI CATI SUNTEM.AM AJUTAT CU BANI,CU LUCRU ,AM PUS-O PE PICIOARE. AU TRECUT MAI BINE DE 12 ANI DUPA MOARTEA LUI TATA.DUPA CARE SAU TREZIT 3 SORE VEZI DOAMNE CA ELE VREAU SA O INTRETINA PE MAMA CU BANI.SI AU REUSIT SA O CORUPA CU BANI .CARE MAMA ESTE LACOMA PE BANII.SI INTORCANDU-MA ACASA IN VACANTA DE CRACIUN M-AM TREZIT CA NUMAI ESTE EA MAMA MEA CUM ERA INAITE ERA SCHIMBATA DE CATRE MINE CU 360 DE GRADE.SI MI-AM DAT SEAMA CA CEVA NU ESTE IN REGULA.SI LA CATEVA LUNI D-ZEU MI-A DESCOPERIT CA CE AU PUS LA CALE.EU AFLAND CA SORELE MELE M-AU LUCRAT PE LA SPATE .A FUGIT IN TARA SI AM DAT-O IN TRIBUNAL CU PAMANTUL .NE-AM JUDECAT 2 ANI SI AM REUSIT SA O INVING DUPA DOI ANI .DAR IN SCHIMB A FACUT RECURS IN ALTA PARTE.SI NU STIU CUM O SA SFARSIM.SI DE ACEEA STAU SI MA GANDESC CA POATE MA URMARESC BLESTEMELE EI.ASA DE TARE MA BLESTEAMA CA MA VREA MOARTA.SI NU STIU CUM SA PROCEDEZ CA SA NU SE LEGE DE MINE TOATE BLESTEMELE SI NECAZURILE. TOTUSI ITI MULTUMESC DE SFATURI.CIAO. CU DRAG IRINA
Dar blesteme „mostenite”,adica blestemele din neam, cum s-ar putea anihila ….aveti idee?Ani de-a randul am incercat terapii cu bioenergoteraeuti, preoti, dezlegari , molitfe…si cu toate astea un astfel de blestem dainuie in continuare. Nu am gasit prea multe vizavi de aceasta problema. Ati mai auzit de asa ceva?Imi puteti da un sfat?
Va multumesc.
Draga Mihaela,
Sper ca raspunsul meu nu vine atat de tarziu incat sa nu te mai intereseze, nu am timp nici sa imi citesc mailurile si abia acum am gasit comentariul tau.
Incerc sa iti raspund dupa cunostintele si experienta mea. Blestemele de neam se pot pepetua pana la a 7 generatie, dar se pot dezlega daca unul dintre urmasi este credincios si „spala” pacatele care au facut ca acel blestem sa se prinda. Adica, cu alte cuvinte, daca cineva dintre stramosii vostri a facut un pacat care a atras un blestem, acest blestem se va perpetua pana cand neamul vostru se va curata.
Iti dau un exemplu.
Daca cineva din neamul vostru (pana la a 7-a spiţă) a provocat cuiva o suferinta atat de mare incat acea persoana s-a sinucis, nici macar nu e nevoie ca cineva sa rosteasca un blestem ca acel pacat sa trebuiasca sa fie platit de urmasi. Cum o crima nu se poate ierta intr-o viata de om daca acesta nu se caieste, pacatul trece la generatia urmatoare ca sa fie spalat. Daca nici urmasii nu spala pacatul prin fapte bune si curatire sufleteasca (prin „ghinioanele” ingaduite de Demnuezeu ca atentionare pentru indreptare), pacatul trece din generatie in generatie si se manifesta pe parcursul a 7 generatii.
Genetic vorbind, se considera ca dupa a 7-a generatie, nu mai raman gene din stramosul nr. 8, ci sunt unele noi. De aceea trebuie sa ne rugam pentru tot neamul (pentru ascendenti si pentru descendenti), sa incercam sa ne curatim de pacatele proprii si sa induram cu intelepciune „lectiile” de viata prin care Dumnezeu ne lumineaza.
Tot din proprie experienta iti spun ca pacatul de neam se manifesta genetic. Spre exemplu, cele mai mari slabiciuni (a se citi pacate) ale mele sunt lenea si mânia. Lenea nu stiu de pe la cine am primit-o, dar mânia sigur am mostenit-o de la bunica paterna, care tot timpul era nervoasa! Incerc din rasputeri sa o tin in frau, sa iubesc oamenii chiar daca ma supara, dar nu stiu cum se face ca, dupa o vreme, tot reuseste cineva sa scoata BESTIA din mine. Vezi, genetic am o predispozitie, dar faptul ca nu lupt destul cu ispita e strict pacatul meu! Apoi im pare rau, ma spovedesc, o vreme devin calda, iubitoare si rabdatoare, dar cum trece mai mult timp fara spovedanie si viata duhovniceasca, cum apare iar diavolul mâniei. Si o iau de la capat!
Analizeaza si la tine ce anume te opreste sa fii un bun crestin, iar daca nu stii masura curateniei sufletesti… atunci ia-L de model pe Iisus Hristos. Macar un pic sa ne straduim sa fim ca El si restul vine de la Dumnezeu.
Te-am lamurit vreun pic?
Cu drag,
Igalis
Da, in mare parte m-am lamurit si-ti multumesc pentru asta.Insa, ceea ce eu nu reusesc sa fac este sa rup acest lant, desi in ultimii ani am facut cam tot ce sfatuiesti si tu pe blog. Mi se pare totusi nedrept sa platesti pentru ceva ce nu ai facut, dar asta e alta discutie…
Acum ….ce vreau sa te intreb: crezi ca printr-o regresie karmica as putea afla niste indicii vizavi de raspunsurile pe care le caut? Asta in conditiile in care ma gandesc ca poate si eu insami am gresit pe undeva acum ori altcandva.
O si senina!
Mihaela
Draga Mihaela,
Nu stiu ce sa iti spun despre regresia karmica. Pe mine una nu prea ma intereseaza ce au gresit inaintasii mei sau chiar eu intr-o eventuala viata anterioara… E atat de relativ si de greu de demonstrat ca o regresie e chiar autentica incat nu m-as incumeta sa judec dupa asta.
Nu pacatele celor din neam trebuie sa le spal, ci pe cele care exista in mine preluate din neam. Nu am ce sa schimb la trecut, dar pot sa ma straduiesc in prezent si in viitor. Calea o stiu, dar mi-e greu sa ma tin de ea.
Si apoi, nu e nedrept. Neamul nostru ne-a dat si bune si rele… unii au o cruce mai grea pentru ca sunt mai puternici. Altii sunt mai fragili si mai sovaitori si Dumnezeu le da o cruce mai usoara, dar nu cresc repede spiritual, iar o alta categorie sunt cei care se pare ca o duc foarte bine material, sunt autosuficienti iar de Dumnezeu nu mai e loc. Pe acestia ii ignora pentru ca daca Dumnezeu s-ar apuca sa le dea „lectii” ori ar fi pierdere de timp, ori s-ar sinucide bietii. De fapt se cam sinucid… atunci cand intra in faliment material.
Cu drag,
Igalis
nu ma gandeam sa scriu pe net de asa ceva…cu frica de Dumnezeu o sa povestesc ce nu as vrea sa mai povestesc niciodata…eram in vacanta la bunici, erau alagerile parlamentare (se imparteau paturi,chibrite etc), multa lume pe strada, saraci, bogati…cu diferite situatii. Vecina statea pe canapea si se vaita de dureri, cand un sustinator a ventit pt a imparti 2 galeti, batranica s-a ridicat, a uitat de dureri, si de baston si a alergat inaintea galetii. Eu m-am inchinat si am zis sa nu aibe parte de galeata. A doua zi a MURIT. Florile pe care i le-am dus, le-am pus un galeata respectiva…iar dupa pomana galeata din greseala a fost sparta. Dupa cateva luni am avut accident destul de grav, iar la reanimare mi-am amintit de ea…si acum dupa 2 ani ma rog sa ma ierte Dumnezeu
Scuze, abia acum am gasit comentariul tau,
Am un raspuns pentru tine: Du-te si dezleaga-te la biserica Zlatari pentru ce ai spus atunci. Sfantul Ciprian ii ajuta si pe cei care au umblat la descantatoare, au facut magie, au blestemat sau au injurat, dar cu o conditie, sa se caiasca si sa NU mai faca. Tu te-ai cait deja, fugi sa te ajute Sfantul Ciprian si spovedeste-te.
Cu drag,
Igalis
Buna ziua,
Nu sunt unul dintre initiati in astfel de subiecte (precum blesteme si sporul casei) si de aceia as dori sa invat cat mai multe despre ele! Spuneti-mi va rog, ce parere impartasiti despre domnul doctor Ovidiu-Dragos Argesanu? Va intreb pentru ca abordeaza aceste „probleme” in cartile sale.
Multumesc mult.
Andrei Nistor
Draga Andrei,
Nici eu nu sunt experta, dar eu am scris din pozitia victimei. Am trecut prin perioade in care „ghinioanele” se inlantuiau in mod absurd si apoi cadeau pe capul meu in cascada. Am cautat explicatii sau macar indicii cu privire la cauzele posibile si am gasit explicatii multumitoare in cartile domnului Argesanu. Am mai gasit explicatii si in cartile lui Lazarev, dar cele mai concludente sunt totusi cele descrise de Parintele Argatu, Parintele Cleopa, Aresnie Boca, Parintele Paisie, Arsenie Papacoic si multi alti duhovnici valorosi pe care ortodoxia ii are.
O garantie ca Dragos Argesanu stie ce spune este faptul ca a trait o perioada destul de lunga pe langa Parintele Argatu, iar in prezenta acestui mare suflet era imposibil sa nu simti, sa nu intelegi si sa nu primesti putin har. Eu l-am intalnit pe parintele Argatu doar de doua ori in viata mea, dar cuvintele lui mi-au schimbat sensul vietii, mi-au asezat valorile intr-o ierarhie corecta, dupa care functionez si acum, la aproape 16 ani de la acele intalniri.
Iti povestesc un episod… La el in chilie se aduna multa lume. Printre acei oameni, venise un barbat cu un teanc de bani spunandu-i parintelui Argatu: „Parinte, i-am castigat la loto si o sa dau si la biserica, dar va rog sa mi-i slujiti ca sa se inmulteasca”. Parintele i-a raspuns zambind, aproape pe un ton glumet:
„Daca bani vrei, slujeste-l pe CELALALT”.
De atunci am refuzat sa mai fiu sluga banului, iar Dumnezeu mi-a dat TOT ce am avut nevoie.
Cu drag,
Igalis
Buna ziua,
Domnul Argesanu spune intr-una dintre cartile sale ca Hristos nu ar fi multumit de Biserica Ortodaxa (sau biserica in general), ca au loc legari de ingeri si/sau de sine, cu toate ca l-a iubit si il iubeste enorm pe parintele Argatu si ceilati duhovnici. Cred ca diferenta sta in conceptul de Parinte.
Va voi intreba cat se poate de direct, subscieti?
Cu stima,
Andrei Nistor
Nu subscriu la nicio teorie care aduce critici ortodoxiei, bisericii sau credintei in general. Cine sunt eu sa critic preotii sau biserica? Cine sunt cei care o fac? Eu in biserica ortodoxa am gasit liniste si alinare, indiferent de cum arăta, se comporta sau spunea preotul. Nu ma inchin zidirii, ci ziditorului! Pana acum am intalnit preoti de toate varstele si NICIUNUL nu m-a dezamagit. Sa fi fost doar un „noroc”? Cuvantul noroc e foarte nepotrivit in context, pentru ca, dupa spusele Parintelui Cleopa, NOROC e numele unui diavol.
Daca eu, un muritor de rand, pot sa iubesc biserica, atunci Hristos cu atat mai mult. Cat despre cei care se cred mai destepti decat majoritatea… i-as invita la smerenie prin a renunta la creier si a verifica cu inima. Daca nu gasesc in ei pace si iubire pentru TOT ceea ce Dumnezeu a creat, atunci sa nu tina teorii in public, ca inca nu stiu destul.
Cu respect,
Igalis
salut..am un mare dubiu in privinta relatiei mele actuale cu fostul meu prieten ( 2 ani si 8 luni) pe care l-am lasat, a fost de acord si el cu decizia dar de o luna a luat-o razna, in sensul k ma urmareste, ma ameninta, imi trimite msj foarte ciudate..azi k ma uraste k imi vrea raul, maine k ma vrea inapoi, apoi k scopul lui e s ama distruga mintal, vrea sa ma faca sa ajung sa vorbesc singura ( ceea ce s-a si intamplat). E enorm de ciudat , toti prietenii imi zic ca se intampla cv ciudat cu el, pare ca ar avea ceva la cap, nu reuseste nimeni sa il linisteasca, iar el e foarte schimbator..cu mine e o persoana cu prietenii in comun kre ii aveam e o alta persoana…am reusit sa il tin un pic la distanta prin faptul ca am mers la pilitie pentru denunt..si l-am speriat un pic kiar dak el zice k nu o sa inceteze niciodata si ca nu ii e frik de nimeni, vad k de o zi s-a mai calmat….intrebare amea este oare cineva nu a avut de lucru? pt k eu am o „prietena” care nu ma suporta, eu stiu f multe rautati care le-a facut ea(dar nu le-am dezvaluit) si ma gandesc ca a incercat sa mi faca ceva ..sa se razbune intr-un fel pe mine..doar ca nu a picat pe mine..si „blestemul” care eu il banuiesc se manifesta in felul km am descris mai sus…repet..el nu era asa, se intampla cv ciudat cu el..oare sa fie din disperare k m-a pierdut sau.??? un sfat dk se poate.
Draga Cristina,
Este foarte clar ca sufera pentru faptul ca ai luat decizia de a va desparti. Chiar daca el a acceptat la inceput, a descoperit mai tarziu ca ii este mai greu decat s-ar fi asteptat. Presupun ca intotdeauna a fost o persoana mai sensibila sufleteste, un barbat care ti-a acceptat destule capricii pe parcursul relatiei, pentru simplul fapt ca te iubea. Desigur, demnitatea umana ne face pe toti sa acceptam verbal un abandon, dar sufleteste???
Comportamentul lui e pe undeva normal, este o disperare pe care nu a putut-o exprima de la inceput, dar cu timpul, s-a acutizat si l-a tulburat rau. Atunci cand ai decis sa va despartiti a fost o decizie unilaterala de fapt, pe romaneste, i-ai dat papucii. El nu era pregatit sa renunte la o relatie care facea parte din viata lui, de suficient timp incat sa isi construiasca viitorul incluzandu-te in el. Cand cineva vine sa iti destabilizeze proiectele viitoare, se creaza un GOL MOTIVATIONAL. Acesta este inceputul unei depresii. Apoi, subconstientul lupta sa reinstaureze echilibrul anterior despartirii si apar manifestarile pulsionale: agresivitate si atractie sexuala. Ca orice barbat, doza de orgoliu masculin il face sa isi revendice „femela”. De aceea in fata prietenilor comuni are un comportamanet de cocos, iar in particular iti plange in brate cerandu-te inapoi.
Nu stiu motivele pentru care ai decis sa te desparti de el, dar stiu ca abandonul tau l-a afectat tare. Unicul lucru care l-ar potoli ar fi sa te inlocuiasca repede cu o alta femeie care sa ii placa la fel de mult sau chiar mai mult. Ar mai fi o solutie, dar asta tine de maturitate si de puterea de a lua ce-i bun din ce e rau, si anume, sa foloseasca timpul pe care nu il mai petrece cu tine in scopul cresterii lui spirituale. O inima ranita stie cel mai bine sa SE ROAGE. Daca ar merge la biserica si ar intalni oameni care sa ii orienteze suferinta spre purificare sufleteasca, ar descoperi o lume extraordinara, care nu te include fizic, dar te include spiritual. Ar invata sa iubeasca neconditionat, profund si crestineste, ar sublima instinctele agresive si sexuale intr-un buchet de sentimente mult mai nobile si mai profunde. Pe scurt, in cazul ideal, ar trebui sa te inlocuiesca cu Dumnezeu, nu cu alta femeie. Daca ar invata sa il iubeasca pe Dumnezeu mai presus de orice si oricine, ar primi o iubire imensa si total impartasita. Si-ar gasi linistea si fericirea asa cum nu a experimentat-o pana acum vreodata.
Nu sunt farmece, e doar un barbat ranit si nu gaseste o cale sa isi domoleasca durerea. Daca vrei sa il ajuti, du-te cu el la biserica Zlatari, la dezlegari, iar dupa 9 slujbe, veti stii fiecare pe ce drum sa apucati.
Cu drag,
Igalis
multumesc enorm de mult draga Igalis..ceea ce nu ti’am spus e ca eu traiesc in italia de cativa ani, la fel si baiatul de care am povestit, chiar daca intre noi e o distanta de 50 de km ( aici ne’am cunoscut) iar intrebarea mea este daca as putea citi acasa rugaciuni..din ceea ce am citit pe forum, Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului se poate citi acasa seara. Este adevarat? Eu as dori sa ma rog pentru el, pentru binele lui pentru ca eu nu pot fii fericita daca pe el nu il stiu fericit..face parte din mine, a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea, era totul..si inca este, doar ca ne chinuim amandoi unl pe celalalt atunci knd suntem impreuna, eu imi doresc doar ca el sa fie fericit si sa nu il am pe constiinta ca sufera dupa mine. Iti multumesc inca o data ca mi-ai dat curajul de a vorbi, este pt prima data cand apelez la cineva..am tinut tot in mine pana akm, pentru ca toata lumea ma acuza pt faptul ca eu tin inca la el,si ca nu il pot lasa in trecut. Nu pot pt ca sincer ma preocup mai mult de binele lui decat de al meu.
Draga Igalis, astept raspunsul tau cu nerabdare. As dori sa incep sa tin post,as avea nevoe de un sfat, sa imi recomanzi o rugaciune pentru situatia mea, prin care as putea sa il ajut pe acest baiat, sa isi gaseasca linistea si fericirea.
Zilele de post sunt lunea, miercurea si vinerea. Vinerea e cea mai importanta pentru ca Iisus a fost rastignit vineri. Tine post cat poti, o zi, doua sau chiar 3 pe saptamana. Citeste Rugaciunile obisnuite, de dimineata si de seara(din cartea de rugaciuni), Paraclisul Maicii Domnului cand ai ravna pentru mai multa rugaciune, cate un capitol din Evanghelii si cate doi Psalmi pe zi, unul dimineata si unul seara.
Cam asta e programul meu… dar poti citi si alte acatiste… Eu mai fac si cate 25 de metanii in fiecare dimineata, cu conditia sa nu fie duminica sau zi de sarbatoare. Cand merg pe strada sau cu RATB-ul, spun Rugaciunea Inimii in gand, iar la serviciu, intre doua telefoane zic si o rugaciune catre Maica Domnului, dar o spun pe italiana: „Santa Maria, madre di Dio, prega per noi peccatori”.
Cred ca o sa te ajute mult Paraclisul.
Roaga-te pentru tine in primul rand si apoi pentru el. Nu-i poti duce tu crucea, dar ai putea sa il inveti sa se roage.
Cu drag,
Igalis
Salut,
Cumva „acest baiat” a fost legat?
Andrei Nistor
legat? in ce sens?
Salut
:), ei, chestii femeiesti! Nu vreau sa dau idei! Sa inteleg ca nu?
Cu stima,
Andrei Nistor
Draga Andrei,
Cred ca dragostea posesiva leaga oricum… Numai iubirea noconditionata elibereaza.
Draga Igalis iti multumesc din suflet, am sa incep chiar din aceasta saptamana. Numai bine tuturor!
Cu drag! Dumnezeu sa va ajute!
Salut,
Nu stiu in ce masura dragostea „posesiva” (nu prea o mai recunosc a fi dragoste) poate imprima o legatura Karmica . Pe cat posibil, eu merg pe constientizarea problemei si, cu iubire, rugaciune si post, arderea/sublimarea energiei negative reziduale (reziduale pentru ca fapetele duc la cantonari de energii negative in Univers).
Cu stima,
Andrei Nistor
‘VORREI AUGURARE UN BUON NATALE A TUTTE LE PERSONE CHE SONO SOLE E CHE NON SENTONO PIU NEL CUORE LA FIAMMELLA DELLO SPIRITO NATALIZIO’…’A LORO UN GRANDE ABBRACCIO E TANTI AUGURI’…CU TOATA DRAGOSTEA,MIHA
Daga Lemona,
Nu toata lumea este bine intentionata, chiar daca debuteaza prin a crede ca fac bine. In ceea ce este ea initiata li se spune clar ca daca folosesc puterile deprinse pentru a face rau, vor plati destul de aprig. Ma tem ca asta nu ii sperie prea tare pe unii dintre ei… Si apoi, chiar daca ar fi bine intentionati, de unde stiu ei care e binele adevarat al celorlati?
De aceea iti cerea aprobarea de fiecare data, pentru ca nu au voie (teortic) sa intervina daca nu li se da acordul. Altfel… platesc. Tu i-ai dat voie sa te „pipaie” pe dinauntru si rezultatul a fost incert. Acum, nu stim, poate pentru ea a fost cu folos. Te-ai despartit de fiul ei?
Ceea ce vindeca este credinta ta, nu energiile ei. Daca in tine s-a instalat un discomfort fizic sau chiar o boala, e semt ca ceva nu faci bine, incalci niste legi ale lui Dumnezeu. Boala nu este pedeapsa de la Dumnezeu, ci OPIRE DE LA PACAT. Nu boala trebuie scoasa din corp, ci greseala care a generat-o. Ai gandit, ai spus, ai facut ceva rau… duce la un pacat, iar pacatul la boala.
O banala raceala care se repeta este semn ca ti-a scazut vibratia, traiesti in straturi grosiere si de aceea scutul de vibratie inalta se ciuruieste, se subtiaza, devine permeabil… Cel mai bun remediu este rugaciunea, mersul la biserica, spovedania, postul si, mai ales, Sfanta Impartasanie.
Eu de un an, de cand mi-am indreptat mult apucaturile si m-am intors la credinta lucratoare, nu am mai avut nici macar un banal guturai! De aceea imi si permit sa iti dau sfaturi, pentru ca am trait-o pe pielea mea.
Cat despre mama cu puteri… roaga-te sa o lumineze Dumnezeu cu adevarat. Ceea ce cauta e langa ea si e gratis, doar ca ea deocamdata rataceste prin „vestibul” in loc sa mearga direct catre imparatia lui Dumnezeu.
Cu drag,
Igalis
D-zeu sa va binecuvanteze! Igalis, am o mare rugaminte, daca se poate sa cer niste sfaturi in particular, pt ca aici este o poveste prea lunga , dar sunt intr-un impas spiritual si psihic incat nu reusesc sa ma redresez!Am o greutate enorma si toate vin val dupa val si a-s dori sa stiu incotr-o s-o apuc si nu vreau sa nimeresc in bratele celui negru!Multumesc anticipat.
Desigur, putem vorbi in particular daca lucrurile sunt atat de intime incat nu pot fi scrise aici, dar acest blog exista datorita celor care au avut curaj sa isi deschida inima public. Asa au citit toti cei care au venit dupa ei si au invatat multe. De aceea, daca poti face asta pentru cei care cauta ca si tine o vorba buna si o incurajare, scrie-ne tuturor, iti promit ca nu voi permite nimanui sa te judece.
Astept raspunsul tau, apoi, daca tot mai vrei sa imi scrii in particular o sa iti dau un semn. Doar ca… timpul meu liber este extrem de limitat, aici raspund noaptea, cand vin de la serviciu si scoala sau dimineata la cafea, inainte sa plec la munca. In rest nu am acces la internet decat in interes de serviciu (lucrez intr-un call center si vorbesc incontinuu 6 ore pe zi!)
Cu drag,
Igalis
Multumesc din suflet pt raspuns,Igalis!Promit ca voi posta un rezumat la tot ceea ce am de spus dar, acum nu sunt pregatit si problema pt mine este atat de complicata si de grea incat nu am curaj sa o spun nimanui deocamdata ! Ma mir cum de am reusit sa-mi adun toate fortele pt a nu cadea in extrema cealalta!Stiu ca singurul ajutor vine de la D-zeu dar intamplarea a facut sa caut simplu pe net „o rugaciune pt a intoarce pe cineva din drum”, si asa mi-au sarit in ochi cateva cuvinte de pe acest site si mi-au dat un pic de lumina in tot haul negru in care ma aflu.Nu sunt tare la lb. romana desi am citit f mult in viata, si imi cer scuze pt anumite greseli de exprimare.Am observat ca ai trecut prin multe si nu ai renuntat la D-zeu, doresc un sfat sau mai bine zis o descarcare a sufletului, pt ca eu , acum numai fac diferenta intre ce e bine si ce e rau. Imi dau seama ca nu ai timp,e greu in ziua de azi, dar nu am vorbit niciodata cu nimeni problemele personale pt ca nu am incredere in oamenii de langa mine!Da, am sa postez un rezumat , pt ca si alti rataciti ca mine sa stie incotro sa mearga, dar insist, cu scuzele de rigoare sa-mi stii tu prima necazul meu si daca poti, o indrumare.Eu oricum trebuie sa astern totul pe hartie si crede-ma, ma lupt sa trec de toata durerea care ma macina in fiecare zi,scriind oricum parca taie carne vie. Astept o adresa de mail din partea ta cu promisiunea ca voi posta,din cauza ca mi-am tinut cuvantul, totdeauna in viata am pierdut enorm,dar asta am considerat ca e bine, ce se spui sa si faci!Multumesc anticipat si Doamne Ajuta!, tie si tuturor!
Libra Ics nu a mai postat….Pacat, ar fi putut primi ajutor si ganduri bune aici.
Vezi, de-aia nu imi place sa discut in partitcular problemele, pentru ca mi-ar lua o gramada de timp sa raspund fiecaruia in parte si nici unul nu ar putea sa invete din experientele altora… Cu Libra Ics am vorbit in particular, dar cred ca si acum am lasat-o fara raspuns… Nu am timp fizic!
Igalis
Îmi plăcea mult blogul acesta.Unde a dispărut toată lumea?!Igaaalis,unde ești?
Irene,
Suntem la postul „Ba, tu iar n-ai sapca!”
Suntem aici, stam ascunsi sa nu cumva sa afle lumea ca si noi… si noi. Stii cum sta treaba dupa parerea mea totul sta in singurul lucru DORINTA de fapt si blestemul este tot un fel de dorinta,nu? Cazul meu este ca in loc sa-I zic ceva de bine unui… am zis ca mai bine sa plec eu de acolo si asa s-a intamplat ,mi s-a desfiintat postul si pot sa ma laud ca acum sunt prea batrana pentru a ma angaja si prea tanara pentru a iesi la pensie deci totul este sa ai grija ce gandesti/doresti.Eu cred ca am citit bine pe la tine prin Forum de cristaloterapie?? Ne poti ajuta iar cu un sfat?? Eu,cum spuneam credinta mea este mica, mica DAR exista ;cand o duceam “binisor” la serviciu am stiut sa aud un sfat de la o doamna de la tv despre ametist nu va spun mai multe pt ca f multa multa stie de la mine ca a functionat un timp (2 ani) dupa acel “binisor” nu a mai mers cu nimic sau nu vedeam eu si a venit finalul plecarea ..stiu toata lumea spune un sut in f …. Dar nu este chiar asa… ajungi sa nu stii de fapt ce iti doresti,esti debusolat, vezi iar dorinta.
Deci as fi incontinuare bucuroasa sa vad si parerea ta despre pietre, stiu ca sunt multe articole scrise ceream si parerea ta, daca tu m-ai intreba ti-as raspunde printr-o intamplare : e de mult …doar ce ma integrasem intr-un nou colectiv …f.bun fiecare tragea ,muncea…intr-o zi o colega a venit cu un sirag de margele mici de jad,era foarte fericita si isi dorea sa si cumpere si altele de un albastru inchis mat (nu stiu nici acum ce piatra era ,desi am o colectie impresionanta de pietre) at cand m-a auzit pe mine ca as dori sa- mi cumpar si eu pietrele de jad –desi eu nu purtam nimic verde(acum dupa 20 de ani am descoperit verdele dar decat vinerea) – mi-a spus sa-I cumpar si ei pe cele albastre,altfel nici nu ma duceam , o colega ne-a auzit si a spus ce ce?? Pai… de ce nu-I luati si dvs fetei ca v-a ramane gravida asa mi-a venit mie in “gura” si i-am luat si bucuria a fost ca da…ce spun acum pot sa sustin oricand a fost poate o intamplare, poate …..oricum asa a fost.Fiecare in felul sau isi poate da cu parerea , gaseste solutii pt altii dar pt ei doresc ajutor trimis prin altcineva.
Daca am deranjat imi cer IERTARE!
Draga Igalis, este prima oara cand am curajul sa postez pe un blog si sa impartasesc cu alte persoane problemele mele. Am avut o copilarie frumoasa fara griji si lipsuri (am 22 de ani), insa de mica am tot auzit trosnituri de mobila, televizoare, intotdeauna am simtit inca o prezenta in preajma mea, in special in casa parinteasca, intotdeauna cand am ajutat persoane chiar si cu sfaturi mi-au intors spatele sau mi-au facut rau. In jurul varstei de 15 si jumatate mi-am facut un iubit care o luna si jumatate mai tarziu m-a violat iar timp de 3 ani si jumatate, pana la varsta de 19 ani am indurat batai groaznice de la el. Dupa ce am terminat aceea relatie care nu trebuia sa reziste atat, mi-am gasit refugiul in prietenii copilariei. Intr-o seara un prieten din grupul meu, care practica meditatie sau ceva de genul mi-a spus ca eu port toate blestemele neamului meu. Acum cateva zile ceea mai buna prietena a mea mi-a citit in palma, ea spunandu-mi acelasi lucru, ca duc in spate blestemele neamului meu si ca voi avea o viata grea. Ce este drept parca atrag necazurile, certurile, parca sunt un magnet pentru ghinion, tot in jurul meu se naruie, in special tot ce este cladit pe minciuna, oamenii in preajma mea isi dau arama pe fata. Cum imi pot da seama daca intradevar port bletemele neamului meu si ce pot face ca sa ma ajut ??
Draga Ana Maria,
Cu totii purtam pacatele neamului nostru pana la a saptea generatie de predecesori. Genetic vorbind, s-a constatat faptul ca genele se mostenesc pana la a 7-a generatie. Deci nu te gandi la vreun blestem pe care il duci in spate, ci la predispozitii genetice combinate cu obiceiuri (bune sau proaste) mostenite prin educatie. Mama site de la bunica, bunica de la strabunica… si uite asa ajung in viata ta cutume de la cine stie ce stra-stra-bunic care ne vin de hac peste veac.
Orice pacat indreptat mantuieste neamul (si pe cel precedent si pe cel viitor), dar cati din neamul nostru s-au straduit sa indrepte toate pacatele? Cine a renuntat la manie, la lene, la lacomie, la avaritie sau alte asemenea pentru a-si mantui stramosii si viitorii copii?
Daca esti tu aleasa sa iti mantui neamul, sa fii tare bucuroasa ca Dumnezeu te-a ales sa-i scoti de prin iad (daca acolo or fi o parte din ei), asta inseamna ca POTI. Dumnezeu te-a ales si poti ajunge pana la sfintenie, dar trebuie ca si tu sa vrei. Cu fiecare incercare trecuta, facand ceea ce Ii e placut lui Dumnezeu, urci spre intelepciune, iubire si fericirea adevarata.
Uite, lui Dumnezeu nu ii place sa te duci pe la oamenii astia care se ocupa cu pseudo-chiromantia (ghicitul in palma dupa cum a invatat de pe la babe sau din carti) sau la persoane care mediteaza asa… ei stiu cum si apoi emit „judecati de valoare” care pot intoarce pe dos viata unui om. Tu sa te increzi numai in ce citesti in Biblie sau cartile marilor duhovnici si in ce te invata duhovnicul.
Cat despre relatia cu nabadai… nu e nimeni vinovat pentru decizia ta de a ramane cu acel om atata timp. Eu personal as fi disparut din viata lui dupa prima palma. Violenta nu are justificare. Lui Dumnezeu nu-i place! In schimb ii place diavolului. De ce sa stai in iad? Pentru un barbat???? Pentru Dumnezeu ai sta?
Iata, asta e ordinea corecta: iubeste-L pe Dumnezeu cu tot sufletul si cu toata fiinta ta, apoi iubeste-te pe tine ca sa ai masura justa cu care sa-ti iubesti aproapele. „Ca pe tine insati”. Asta e prima porunca a lui Dumnezeu. Daca o respecti, o sa iti mantui neamul si o sa te umpli de bucurie. Esti abia la inceputul drumului, dar esti tanara si vei ajunge departe. Incepe cu spovedania la un duhovnic pe care sa nu-l mai schimbi si cu cititul Noului Testament. Sfanta scriptura nu numai ca iti spune viitorul, dar iti arata si CALEA!
Cu drag,
Igalis
buna ziua
am si eu o rugaminte cineva mia vresit foarte mult ce as putea sai fac sa platesca ?
Poti sa-l/s-o ierti si sa te rogi pentru persoana aceea. Daca s-ar intoarce la Dumnezeu ar deveni constienta de propriile pacate si s-ar caii pentru ele. Ce poate fi mai frumos decat in unire sa cereti iertare lui Dumnezeu si apoi unul celuilalt? Plata se face la Dumnezeu nu la oameni.
A m si si eu o durere… Am o familie cu doi copii întemeiată deja de 12 ani. Si încă de la inceput
Am observat ca se întîmplă lucruri stranii. Cam odată la jumate de an soțul meu turba in adevăratul sens al cuvântului. Eu din răsputeri încercam să-l linistesc si sa depășit situația recurgând uneori la diverse. Metode as putea zice khiar drastice. Apoi el se calma și-mi promitea ca asa nu se va mai repeta, dar desigur ca erau doar vorbe. In ultimul timp mi-am dat seama. Ca apucaturile date au început sa se inteteasca. Ne zbatem mult sa ne câștigam existența, si de ce nu ne,om apuca, totul se năruit. Ceea ce am absorbanainte ca toate certurile încep cind suna soacra,mea. Si parca la vedere n. Naiiciodată nani spune că-ți vrea râul, dar sunt prea multe coincidente. Azi khiar am avut o certa rea si khiar sia permis si blesteme s,soțul.
Descriu situația de azi:socrii au cumpărat lemn. Tatăl meu e pădurar le-a dat lemnul cu o taxa mai mica, cu transport gratuit si patru oameni la descărcat. Soțul sa înfuriat rău, ca zice catrebuia sa le dea lemnul gratis, deoarece ei greu fac banii, dar părinții mei mai ușor. Ce racneete si cuvinte grele au urmat, nu va po reda…
Draga Veronia,
De unde esti? Mergi la biserica? Ai un duhovnic caruia sa te spovedesti? Singura e greu sa faci fata situatiei, dar cu Dumnezeu in suflet si in minte, toate se pot rezolva.
Cu drag,
Igalis
SI PENTU O PERSOANA CARE A OMORAT SI ESTE IN LIBERTATE DE 13 ANI FIINDCA LA NOI IN TARA NU SE FACE DREPTATE CE FEL DE BLESTEM IAR TREBUI???
Plata lui Dumnezeu e mai buna si mai dreapta decat orice blestem.
Ati relervat multe adevaruri … pentru cei pregatiti sa le primeasca, si Calea … care este IUBIREA, adica DUMNEZEU in interior dar si in exteriorul nostru.
Acum am descoperit …”intamplator” acest loc si ma bucur, sunt multe lectii de luat aminte.
Felicitari … si continuati !
Domnul cu toti !
Draga Iros, fii binevenit. Multumesc de apreciere.
Igalis
Dragii mei sunt placut impresionata de blogul acesta. Igalis as vrea sa te intreb si eu ceva. Fiica mea este casatorita si are 2 copii.Cariera si ascensiunea profesionala i-a rapit tot timpul si atentia pentru familie,se dedica in excces pentru ca ii place ceea ce face si isi doreste sa avanseze.Pe plan familiar are parte de reprosuri si tensiuni .Daca ai fi prietena ei ce sfaturi ai putea sa ii dai…cum sa procedeze ca sa poata gestiona obligatiile profesionale dar si pe cele familiare.
Cu bine
Draga Mona,
Alegerea ii apartine fiicei, dar trebuie sa fie constienta de faptul ca pierde ceva ireversibil: fiecare etapa de varsta a copiilor ei. Ii va fi dor de copiii ei mici si nu va mai putea sa ii vada asa decat in poze, poze pe care le-a facut in graba gandind, poate, la problemele de serviciu.
Nu trebuie sa renunte la cariera sa, ci doar sa fie PREZENTA acolo unde fizic este prezenta. Acasa, mama sa fie mama, nu femeie de afaceri, sotia sa fie sotie, prietena prietana… Adica trebuie sa traiasca „aici si acum” fiecare subidentitate a fiintei sale.
Cele patru subidentitati sunt:
– profesionala, pentru ca cel putin 8 ore pe zi trebuie sa fie un bun profesionist,
– maritala, pentru ca este sotia unui barbat cu care cladeste o casa traita frumos,
– parentala, pentru ca este mama unor copii pe care Dumnezeu i-a dat in grija sa ii hraneasca, sa ii iubeasca, sa ii educe si sa ii faca OAMENI,
– sociala, pentru ca traim intre oameni si e minunat sa putem ajuta si iubi pe toata lumea, nu doar prietenii.
Nicio subidentitate nu pagubeste o alta, pentru ca ele nu se exclud. Daca petrece prea mult timp la serviciu, important este sa fie foarte prezenta si sa traiasca intens momentele cand sta cu copiii, sau cu sotul, sau cu prietenii… Daca nu poate crea un echilibru cantitativ, atunci musai sa aduca o compensatie calitativa. Adica cele 10 minute cat ii mai raman din zi ca sa fie mama, sa le traiasca intens, sa se uite in ochii copiilor si sa ii iubeasca din inima, sa ii asculte cu atentie si sa le raspunda cu tot sufletul. Hic et nunc (aici si acum) este secretul. Sa traiasca fiecare moment la prezent, nu la trecut sau in viitor. Astfel, nu se va intampla sa se creeze comportamentul confuzant si eronat de a fi director acasa, sotie la serviciu sau mama intre prieteni.
Cu drag,
Igalis
Draga Igalis
Ma numesc Dragos nu am mai scris niciodata aici am descoperit blogul tau intamplator si as avea nevoie de ajutor.Pe scurt mi-a murit sora pe 7 martie unele presoane speculeaza ca s-ar fi sinucis din cauza unui barbat, nu stim nimic momentan . Au fost multe coiincidete bizare toate legate de cifra 7 cineva i-ar fi prezis ca o sa aiba o cumpana mare anul asta daca trece de ea va fi bine ,insa nu a trecut .Se pare ca avea o relatie secreta cu un barbat insurat si el sigur este responsabil intr-un fel de mortea ei.Si eu si ea am avut o copilarie grea si nenumarate probleme indeosebi cu tatal nostru un om violent cu mama noastra si cu noi Acum o femeie ne-a zis ca a murit din cauza blestemelor de neam din partea tatalui si ca si eu port blestemul iar ea a murit din cauza acestor blesteme.Parintii mei nu sunt credinciosi ,mama incearca acum sa fie mai credincioasa.Ideea e ca toti din familie avem numai probleme eu am de cand ma stiu am probleme de sanatate cu serviciul in dragoste toate culminand cu moartea sorei mele.Daca sora mea si-a luat viata ce se intampla cu sufletul ei ce putem face noi pentru ea si eu implicit pentru a inlatura aceste blesteme, ma simt coplesit de toate si nu am liniste gandindu ma ca ma urmaresc blesteme am numai piedici de toate felurile .Am ganduri negre vreau sa ma razbun pe cei ce au facut-o sa sufere pe sora mea , ma macina gandul ca desii am avut in trecut niste vise premonitorii acum nu am visat nimic care sa ma alarmeze ca urma sa se intample o nenorocire. Am increcat sa caut raspunsuri insa nu le gasesc iar preotul caruia m-am spovedit nu mi-a redat liniste si raspunsurile de care am nevoie ,nici nu ma impartasit pentru ca traiesc cu o fata cu care nu sunt casatorit.
Cu drag
Dragos,
Sa nu cazi in deznadejde. Linistea pe care o cauti vine mai anevoie, nu de la prima spovedanie, dar nadejdea ta numai in Dumnezeu sa ramana. Spovedania e o taina pe care trebuie sa o experimentezi de mai multe ori, e ca o sita pe care incerci sa o umpli cu apa. Ea nu se va umple, dar se va CURATA.
Intr-adevar, soarta surorii tale e tragica daca s-a sinucis. Nu ai voie sa o pui la Liturghie, dar ai voie sa ii dai pomelnic, sa ii aprinzi lumanari si sa te rogi pentru iertarea ei. La Liturghii, poti sa ii pui pe ceilalti defuncti din familie (daca nu s-au sinucis) si sa adaugi „cu neamul lor cel adormit” unde se va numara si sufletelul surorii tale.
Nu cauta razbunare, pentru ca asa se va perpetua eventualul blestem de neam. Din contra, roaga-te pentru iertarea ta, a surorii si a neamului tau.
Iti voi spune mai multe in viitor, dar acum nu sunt in starea necesara.
Dumnezeu sa te apropie de iubirea lui, sa te intelepteasca si sa te mangaie! Citeste Paraclisul Maicii Domnului de cate ori te simti trist, o sa primesti grabnic alinarea pe care o cauti.
Cu drag,
Igalis
Draga Dragos,
Ai scris unde trebuia ,pe acest blog esti intre prieteni,sa stii , fiecare iti citeste rindurile si poate se si roaga pt tine,eu sigur o voi face.Ai scris despre moartea surorii tale,care nu esti sigur ca s-a sinucis,daca n-a facut-o mai are sanse sa-si usureze sufletul prin sarindare platite la 7 manastiri ,pomana multa pt sufletul ei si liturghii la biserca ,dar toate platite de mama ta ,care banuiesc ca e cununata in biserica,tu nefiind cununat ,esti in neregula cu canoanele bisericesti si nu -ti sint primite pomenile sau liturghiile.Faptul ca te-i dus la spovedanie o data ,inseamna ca sufletul tau s-a trezit din amorteala ,iar necazurile astea care se abat peste cite o familie ,nu sint intimplatoare,sint semnale ,ca Dumnezeu ne iubeste si ne vrea linga el,dar nu oricum ,ci curatati de toata zgura pacatelor,ce o putem face prin sfinta spovedanie si prin canonul ce-l primim dupa spovedanie,care e important sa-l implinim,ca altfel,nu ne eliberam sufletul cum trebuie de povara,canonul e medicamentul bolii din noi ,dupa ce duhovnicul a pus diagnosticul;omul cu pacate e un om bolnav sufleteste si atunci alergam la medicul spiritual ,care e duhovnicul nostru,sa ne dea leac de vindecare.Ar fi bine sa va casatoriti ,tu si prietena ta ,cit mai curind ,sa va puneti in regula in fata lui Dumnezeu,facind cununia religioasa,aia e importanta , cea civila , doar pt oameni e valabila,dar nu si pt Dumnezeu.Nu te mai gindi prea mult la blesteme si alte alea,ca alea nu au putere cind omul se ancoreaza bine in Dumnezeu,deci i-al pe Dumnezeu in inima ta ,ca cine stie de cind bate la poarta sufletului tau si nu i-ai deschis;deschide-i sufletul si primeste-l in inima ta cu toata ardoarea,nu-l mai lasa pribeag ,primeste-l acum cind ti-a batut din nou la USA ta!Mergi in continuare la duhovnic,spovedeste-te cit mai des si sfatuieste-o si pe prietena ta s-o faca ,caci va fi bine pt amindoi,daca intentionati sa ramineti impreuna pt toata viata.Puneti inceput bun vietii voastre acum,schimbati-va optica de viata ,luind in calcul si pe Dumnezeu ,care mereu a fost si e linga noi ,dar plingind pt pacatele noastre.Stiu ca e greu inceputul ,dar odata ce- ai pus piatra de temelie,restul se construieste , incet ,cu rabdare ,dar temeinic.Asa cum te-a sfatuit si Gabriela(Igalis)incepe sa te rogi ,chiar si prietena ta s-o faca ,daca intelege si daca te iubeste ,sigur o va face,deci faceti Paraclisul Maicii Domnului ,ca e grabnic ajutatoare ,tineti post ,mai ales ca sintem in postul pastelui,iar in restul anului,,cind nu sint posturile obligatorii,tineti toate miercurile si vinerile,aparte cele cu dezlegare(hartzi)trecute in calendar.Poate iti pare complicat si greu in acelasi timp ,ceea ce te-am invatat eu aici,dar odata ce ai inceput si doresti sa continui cu acest inceput bun,Dumnezeu te va ajuta sa nu simti povara nevointelor ce ti le impui cu buna stiinta ,pt a putea sa te numesti din nou Crestin.Din pacate sintem cei mai multi din noi, crestini doar cu numele,dar nu si cu trairea,de aceea sa ne intoarcem cu fata catre Dumnezeu si sa-i multumim in fiecare zi,ca ne-a dat sansa de a putea sa ne trezim intr-o alta zi avind inca sansa mintuirii in miinile noastre,doar sa vrem aceasta mintuire cu adevarat si el ne ajuta s-o obtinem.Mai scrie-ne te rog ,nu disparea si tu asa cum au facut-o altii ,care au scris o data ,au primit raspunsul si gata ,n-au mai dat un semn de viata deloc,sa stim si noi ce s-a mai intimplat cu ei si daca le-au fost utile sfaturile noastre.Dragos,daca acesta ti-e numele tau,te voi pune in rugaciunile mele,chiar daca sint si eu o nevrednica pacatoasa,dar asa e bine sa ne rugam unii pt altii ,mai ales pt cei care sint in necazuri.Dumnezeu si Maica Domnului si toti Sfintii ,sa te intareasca in credinta ,sa te povatuiasca pt o viata plina de virtuti crestinesti,sa -i intoarca si pe parintii tai la credinta,sa deveniti o familie unita in necaz ,dar si-n rugaciune.Te imbratisez cu toata prietenia si sper din suflet ,ca nu te-au suparat rindurile mele , te rog sa ne mai scrii,ai inteles?Fii binecuvintat ,tu si toti ai tai dragi.
buna igalis.nu stiu daca mai raspunzi la comentarii,ca nu am mai vazut aici postari recente.am gasit blogul intamplator ,in cautarea unor raspunsuri si solutii.m-am hotarat sa iti scriu pentru ca sunt intr-o situatie f dificila,nu am liniste si trec prin grele incercari impreuna cu iubitul meu.o sa incerc sa rezum totul,sper sa reusesc ,ca as avea foarte multe de spus.am o relatie de aproape 3 ani.parintii mei nu au fost de acord cu iubitul meu/relatia mea.l-au facut in fel si chip pe iubitul meu,la inceput in mare masura ca de ce m-am mutat la el(au suferit mult din cauza asta) .mama il considera nepotrivit pt mine,nu vreau sa mentionez cuvintele folosite de ea.a incercat sa ma desparta de el si nu a reusit.vreau sa va zic cu mana pe inima,ca ne iubim foarte mult,sincer nu stiu daca am mai vazut cuplu ca noi,el pt mine e iubitul meu,prietenul meu,fratele meu,parintele meu.gasesc in el tot ce am nevoie.amandoi am luptat ft mult ,si el stiind ce parere au ai mei,nu la facut sa renunte.scuze ca intru in detaliile astea plictisitoare dar trebuie sa le precizez ca sa puteti intelege ca va urma sa va zic ,ca sa va fie mai usor de interpretat unele lucruri.deci sa va zic ce am patit,in primul an de relatie,la inceputul anului ,in primele luni de zile in fiecare data de 10 a lunii am avut certuri si probleme cu parintii,anul urmator,adica anul trecut tot in datile de 10 am avut amandoi probleme grave de sanatate(nu mai intru in detalii),anul acesta am avut mari probleme cu banii,si din disperare am cazut amandoi in patima jocurilor de noroc,si am pierdut foarte multi bani,nu am facut anul asta niciun pas in fata,numai in jos mergem.vreau sa zic ca noi niciodata nu ne certam oricat de greu ni,mereu incercam sa ne intarim si sa ne incurajam ca va fi bine.parintii mei au aflat si mama mia dat ultimatum afland ce prostii am facut cu el,sa vin acasa,sa aleg ,pe ei sau pe el.am ramas cu el,nu au mai vorbit cu mine,incet incet s-au redresat si acum incerc sa am o relatie amiabila cu ei,dar pe el nu vor sa il vada.punctul culminant :anul trecut timp de vreo 3 luni de zile ,ne batea in usa de la dormitor in fiecare noapte incepand de la 3 noaptea pana se crapa de ziua.ne batea din 10 in 10 minute.nu dormeam noptile,eram disperati,ne cadeau lucrurile prin casa, intro noapte cand a batut una tare de tot in usa am fugit in bucatarie,cat stateam acol,geaca lui s-a ridicat din cuier si statea in aer.stiu ca nu ma credeti,nimeni nu ne-a crezut,nici macar preotul.a ras de noi.dar eram cu mama lui,o femeie tare buna si foartr credincioasa,si ea nu minte.ma rog ,disperati am chemat preotul sa faca festanie,in timp ce zicea rugaciuni,curgea apa pe el ,abia vorbea.dupa ziua aia nu a mai sunat nimic in casa,multumesc lui Dumnezeu.in schimb am trecut peste perioada aia.si au venit alte greutati.nu ne revenim,luam decizii care nu vrem sa le luam,numai la prostii ne gandim ca nu stim ce urmeaza sa ni se mai intample.noi ne facem planuri de nunta peste 2 ani,suntem logoditi,vrem sa fim fericiti sa ne putem bucura de iubirea noastra,dar acum pur si simplu nu ne mai putem imagina nimic,ca nu stim ce ni se mai poate intampla.noi luptam,dar cu moartea nu poti lupta.imi e frica pt el…sunt sigura ca ne-a facut cineva rau…si sper sa ma ierte Dumnezeu,ca si in ziua de azi o banuiesc pe mama mea ca a fost la vrajitoare(avand antecedente pt tatal meu,altfel nu as fi banuito),tare sper sa imi ierte Dumnezeu gandurile astea,am acuzato si nu recunoaste nimic,mi se jura ca nar face asa ceva etc.ba chiar ma indruma sa arunc lucruri primite de la o prietena,acuzand ca ea mia facut rau.nu mai stiu ce sa mai fac,ma simt pierduta,ne simtim neputinciosi,ratacitu,fara putere,fara viitor.imi veti zice sa ma duc la un preot,dar dupa ce rade de tine si nu te crede,cum teai simti.mama imi rade in fata zice ca noi ne facem rau cu mana noastra,eu nu zic nu,dar unele lucruri depasesc limita imaginatiei.Am 24 de ani,sunt tanara,nu am crezut ca la varsta asta o sa trec prin asa greutati si obstacole.de la 21 de ani am inceput sa dau cu capul de pereti din cauza ca mama nu imi suporta iubitul,si macar de erau nimicuri,dar parerea mea ca unele lucruri nu is normale.spuneti-mi voi,is paranoica??suntem noi prosti??cu ce am gresit la viata asta ,ca eu am ales iubirea, am ales sa fiu fericita cu el si la bine si la greu, si cu bani si fara niciun ban in casa…noi luptam pentru noi…dar cateodata ma gandesc ca luptam si no sa vedem finalul fericit…poate doar de sus…:( ma simt mai bine ca am impartasit cu voi gandurile mele,chiar daca poate nu le-ati citit..sper sa imi auda cineva strigatul de ajutor..va multumesc pt rabdare.o zi frumoasa tuturor!
Buna igalis.nu stiu daca mai raspunzi la comentarii,ca nu am mai vazut aici postari recente.am gasit blogul intamplator ,in cautarea unor raspunsuri si solutii.m-am hotarat sa iti scriu pentru ca sunt intr-o situatie f dificila,nu am liniste si trec prin grele incercari impreuna cu iubitul meu.o sa incerc sa rezum totul,sper sa reusesc ,ca as avea foarte multe de spus.am o relatie de aproape 3 ani.parintii mei nu au fost de acord cu iubitul meu/relatia mea.l-au facut in fel si chip pe iubitul meu,la inceput in mare masura ca de ce m-am mutat la el(au suferit mult din cauza asta) .mama il considera nepotrivit pt mine,nu vreau sa mentionez cuvintele folosite de ea.a incercat sa ma desparta de el si nu a reusit.vreau sa va zic cu mana pe inima,ca ne iubim foarte mult,sincer nu stiu daca am mai vazut cuplu ca noi,el pt mine e iubitul meu,prietenul meu,fratele meu,parintele meu.gasesc in el tot ce am nevoie.amandoi am luptat ft mult ,si el stiind ce parere au ai mei,nu la facut sa renunte.scuze ca intru in detaliile astea plictisitoare dar trebuie sa le precizez ca sa puteti intelege ca va urma sa va zic ,ca sa va fie mai usor de interpretat unele lucruri
.deci sa va zic ce am patit,in primul an de relatie,la inceputul anului ,in primele luni de zile in fiecare data de 10 a lunii am avut certuri si probleme cu parintii,anul urmator,adica anul trecut tot in datile de 10 am avut amandoi probleme grave de sanatate(nu mai intru in detalii),anul acesta am avut mari probleme cu banii,si din disperare am cazut amandoi in patima jocurilor de noroc,si am pierdut foarte multi bani,nu am facut anul asta niciun pas in fata,numai in jos mergem.vreau sa zic ca noi niciodata nu ne certam oricat de greu ni,mereu incercam sa ne intarim si sa ne incurajam ca va fi bine.parintii mei au aflat si mama mia dat ultimatum afland ce prostii am facut cu el,sa vin acasa,sa aleg ,pe ei sau pe el.am ramas cu el,nu au mai vorbit cu mine,incet incet s-au redresat si acum incerc sa am o relatie amiabila cu ei,dar pe el nu vor sa il vada.punctul culminant :anul trecut timp de vreo 3 luni de zile ,ne batea in usa de la dormitor in fiecare noapte incepand de la 3 noaptea pana se crapa de ziua.ne batea din 10 in 10 minute.nu dormeam noptile,eram disperati,ne cadeau lucrurile prin casa, intro noapte cand a batut una tare de tot in usa am fugit in bucatarie,cat stateam acol,geaca lui s-a ridicat din cuier si statea in aer.stiu ca nu ma credeti,nimeni nu ne-a crezut,nici macar preotul
a ras de noi.dar eram cu mama lui,o femeie tare buna si foartr credincioasa,si ea nu minte.ma rog ,disperati am chemat preotul sa faca festanie,in timp ce zicea rugaciuni,curgea apa pe el ,abia vorbea.dupa ziua aia nu a mai sunat nimic in casa,multumesc lui Dumnezeu.in schimb am trecut peste perioada aia.si au venit alte greutati.nu ne revenim,luam decizii care nu vrem sa le luam,numai la prostii ne gandim ca nu stim ce urmeaza sa ni se mai intample.noi ne facem planuri de nunta peste 2 ani,suntem logoditi,vrem sa fim fericiti sa ne putem bucura de iubirea noastra,dar acum pur si simplu nu nemai putem imagina nimic,ca nu stim ce ni se mai poate intampla.noi luptam,dar cu moartea nu poti lupta.imi e frica pt el…sunt sigura ca ne-a facut cineva rau…si sper sa ma ierte Dumnezeu,ca si in ziua de azi o banuiesc pe mama mea ca a fost la vrajitoare(avand antecedente pt tatal meu,altfel nu as fi banuito),tare sper sa imi ierte Dumnezeu gandurile astea,am acuzato si nu recunoaste nimic,mi se jura ca nar face asa ceva etc.ba chiar ma indruma sa arunc lucruri primite de la o prietena,acuzand ca ea mia facut rau.nu mai stiu ce sa mai fac,ma simt pierduta,ne simtim neputinciosi,ratacitu,fara putere,fara viitor.imi veti zice sa ma duc la un preot,dar dupa ce rade de tine si nu te crede,cum teai simti.mama imi rade in fata zice ca noi ne facem rau cu mana noastra,eu nu zic nu,dar unele lucruri depasesc limita imaginatiei.Am 24 de ani,sunt tanara,nu am crezut ca la varsta asta o sa trec prin asa greutati si obstacole.de la 21 de ani am inceput sa dau cu capul de pereti din cauza ca mama nu imi suporta iubitul,si macar de erau nimicuri,dar parerea mea ca unele lucruri nu is normale.spuneti-mi voi,is paranoica??suntem noi prosti??cu ce am gresit la viata asta ,ca eu am ales iubirea, am ales sa fiu fericita cu el si la bine si la greu, si cu bani si fara niciun ban in casa…noi luptam pentru noi…dar cateodata ma gandesc ca luptam si no sa vedem finalul fericit…poate doar de sus…:( ma simt mai bine ca am impartasit cu voi gandurile mele,chiar daca poate nu le-ati citit..sper sa imi auda cineva strigatul de ajutor..va multumesc pt rabdare.o zi frumoasa tuturor!