Feeds:
Articole
Comentarii

Forum Igalis 

M-am gandit sa va dau si voua posibilitatea sa vorbiti intre voi, sa lansati teme sau sa creati o comunitate de oameni care impartasesc aceleasi interese. Indrazniti deci sa dati clik pe linkul de mai jos. As indrazni sa va cer si un feedback la subiectele alese de mine. Sunt ok, va regasiti la vreo categorie?

FORUM

Regulament intern

 Moto: Dumnezeu exista!

Dar sunt bineveniti si cei care inca nu au aflat asta.

Pe acest forum puteti vorbi orice, oricum, oricat, cu conditia sa fie autentic. Puteti aborda si un limbaj mai putin academic, dar pentru asta vom cadea de acord cu un dictionar de termeni: pl, pz, ft… in loc de bine stiutele cuvinte paria (cele pe cere DEX-ul nu le recunoste). Un singur cuvant o sa va rog sa nu il folositi: ala pe care il pomenim cand suntem nervosi si a treia oara e langa noi. Pe asta il gasiti in dictionar, dar nu lui ii dedic acest forum si nici oamenilor care il slujesc pe el.

In acest spatiu comun puteti posta fotografii, puteti lansa teme de discutie, puteti ajuta si puteti fi ajutati. Chiar daca uneori temele vi se vor parea sumbre, nu uitati ca toti am trecut prin bune si rele si ca ajutorul l-am primit atunci cand am impartasit autentic problemele noastre. Macar un om ne-a ajutat atunci cand ne-am aflat intr-o suferinta, cand ne-a trecut prin minte sa ne sinucidem, cand am fost inselati, sau am avut tentatia de a incerca in drog. Aici, sub protectia anonimatului, va puteti exprima LIBER.

Limbajul vulgar si anonimatul nu sunt conditii obligatorii, deci pe mine ma veti gasi intotdeauna in dreptul numelui Igalis.

 Va astept cu drag!

1,392 Răspunsuri

  1. pe 22 august 2009 at 0:20 | Răspunde Andreea Irina

    Imi place felul in care gandesti si as vrea sa pot crede ca, atunci cand simt nevoia sa vorbesc cu cineva, te pot gasi aici!


    • Draga Andreea,

      Incearca-ma! Te referi strict la forum? Daca ai scrie pe forum ai fi prima! Poti sa imi scrii unde doresti, sunt aici.

      Cu drag,
      Igalis


      • Buna ziua , sunt Rima.
        Ma bucur foarte mult ca am descoperit acest forum.
        Daca ma acceptati as scrie si eu povestioara mea .


  2. Nu neaparat numai la forum. Iti multumesc pt. raspuns. In ultima vreme am trecut prin multe chestii….si de natura sentimentala si paranormale sa zic asa (bine paranormala sunt de cand ma stiu). Sunt multe subiecte in care ma regasesc. Am sa incerc sa povestesc cateva, sa impart si cu restul cate una alta. Oricum iti multumesc si iti doresc o zi buna!


  3. mai esti pe aici?:(


  4. Da Andreea, sunt aici zilnic. Astept sa imi scrii ce te framanta.

    Faptul ca nu postez zilnic cate ceva nu inseamna ca nu sunt atenta la ce scriu altii, doar ca uneori nu am lucrurile foarte clare in minte si atunci prefer sa nu scriu. Nu am orgoliu de blogger, nu vreau sa imi tin cititorii fideli doar pentru ca postez zilnic ce am mancat (sau nu am mancat) ieri. Vreau sa scriu lucruri care sa fie de folos si altora, nu sa le consum timpul cu banalitati.

    Cu drag,
    Igalis


  5. :)) da oricum si eu am fost putin stresata zilele astea si mi-a mers cam rau dar vreau sa cred ca pot sa trec peste. Scuze pt insistenta. Citeam zilele trecute ce ai scris despre sinucidere. Nu neg ca m-a batut de n-ori gandul…. . In fine. Dupa ce am citit ce ai postat pe blog nu m-am mai gandit la asa ceva….DELOC.

    Daca ti-as zice ca am doar 18 si deja m-am saturat de cate rele sunt pe pamantu’ asta si de cat rau pot face oamenii ai putea zice ca sunt nebuna. Am momente in care simt ca trebuie sa vorbesc cu cineva despre tot ce mi se intampla si momente in care mi-e pur si simplu frica, daca pot sa spun asa, pt. ca majoritatea oamenilor nu inteleg ce vreau sa zic.

    La mine zilnic sunt lucruri care se bat cap in cap. De cand ma stiu am tot felul de premonitii, lucruri care mai devreme sau mai tarziu se adeveresc si imi fac pielea de gaina. De cate ori incercam sa vorbesc sau sa povestesc despre asta mi se spunea ca sunt inchipuiri sau ca pur si simplu mi se pare. De cand am dat de blogul tau simt ca cineva….ma intelege IN SFARSIT.

    Am sa scriu cateva povestioare asa ca idee dar am o oarecare retinere daca ma intelegi, pt. ca am tinut in mine toate astea atata timp si mi se pare putin ciudat sa gasesc persoane care sa ma inteleaga cu adevarat in privinta asta….

    Multumesc pt. raspuns si sa ai o zi buna.


  6. Draga Andreea Irina,

    E drept ca ne place sa auzim formula “ai dreptate!”, dar unii oameni au capacitati dincolo de ce inseamna “normalitate” si cei care nu sunt la nivelul lor nu au cum sa-i creada. Bucura-te de darurule pe care ti le-a dat Dumnezeu si fa-le sa fie de folos tie si altora.

    Ma bucur mult ca ti-a iesit din cap sinuciderea, la 18 ani ne pacaleste usor necuratul, dar mai ai o viata inainte, pe care Dumnezeu ti-a dat-o ca sa faci ceva bun, nu sa o arunci la gunoiul iadului.

    Intr-adevar, multe urâciuni ne e dat sa traim, dar exista pe lume si multa frumusete. Daca iubesti, intelegi. Iubeste tot ceea ce Dumnezeu a creat si nu te mai amarâ pentru comportamentul oamenilor. Sunt si ei fiinte de la Dumnezeu, doar ca au ratacit drumul. Nu omul te supara, ci comportamentul lui. Nu sunt acelasi lucru.

    Si eu am un short list cu persoane pe care nu le pot ierta, dar prima pe lista sunt eu!

    Bine ar fi sa ne straduim mai mult pentru iertare, iubire si smerenie. Astea plac lui Dumnezeu si unde pui tu o caramida El va pune 10.

    E frumoasa tineretea, bucura-te de ea si fa in asa fel incat la 40 sa te uiti in urma cu bucurie.

    Spune-mi ce te supara, poate iti mai zic si eu din experienta mea.

    Cu drag,
    Igalis


  7. Iti multumesc mult. Pai pe scurt (pt. ca pe larg nu-mi ajunge o viata sa scriu….) am fost cu un baiat pe care il iubesc si acum f mult, dar in timp mi-am dat seama ca nu merita, si ne-am despartit dintr-o data, chestie care pe mine ma doare si acum dupa 6 luni de zile. Am fost impreuna de 3 ori. La ceva timp am aflat ca mama lui isi bagase coada si incepuse cu amenintari de genu “daca te mai vad cu ea te muti” etc. Si e foarte ciudata faza pt ca ne stim de 3 ani si am fost mai ceva ca fratii.

    M-am inteles bine cu parintii lui mai ales ca am fost vecini. Tatal lui a murit acum ap. un an (D-zeu sa il ierte ca a fost un om de nota 10+). E cam incalcita povestea….mama lui e f. buna prietena cu mama prietenului mamei mele, ca sa fac mai usor de inteles, asa am ajuns sa fim vecini. Acu’ nu stiu ce gargauni i s-au urcat femeii la cap, ca nu ma mai inghite sub nici o forma.

    Ce-i drept m-am gandit la toate posibilitatile. Eu de cand nu mai sunt cu el, tin sa spun ca imi merge din rau in mai rau si tot asa. Aveam seri in care visam draci si ma trezeam plangand. Toate astea dupa ce ne-am despartit. Precizez ca mama prietenului mamei mele se ocupa cu datul in carti si tot felul de smecherii de genu’. Nu m-ar mira sa aflu ca am ceva facut, ca nu ar fi prima oara cand aud ca se ocupa “doamnele” cu asa ceva. Fiind si f bune prietene mai departe nu are rost sa bat. Au fost multe pe care, dupa 6 luni, le pun cap la cap si se leaga extraordinar de bine. Cand am discutat problema cu cea mai buna prietena a zis ca sunt nebuna. Ziceam si eu ca sunt nebuna daca nu simteam, ca sa spun asa, ca e ceva in neregula.

    Nu am obisnuit sa dau astfel de detalii nimanui, fapt pt. care mi-a fost si putin greu sa iti scriu. Tot incerc sa ma duc la Biserica Sf. Ciprian dar NICIODATA nu am apucat. Nu stiu de ce….CEVA ma intoarce INTOTDEAUNA din drum….


  8. Oooo, draga mea, nu stii ca “celelalt” tot timpul te va impiedica sa ajungi la biserica? Fa un efort maxim si vino vinerea asta, maine, la Sf. Ciprian, voi fi si eu acolo. Si mie mi se intampla asta de 2 saptamani, ori intervine ceva, ori ajung pe la sfarsitul slujbei. Si cand te gandesti ca maine va fi a 9-a slujba…

    Sunt aproape sigura ca tanticuţicile alea se ocupa si de tine, dar mai cred ca are legatura si cu mama ta. Ei cum ii merge? In ce relatii se afla cu acele doamne? Crezi ca ar putea sa se razbune pe ea facandu-ti tie rau? Uneori se intampla ca farmecele sa nu ajunga la tinta propusa si sa cada pe copii. Ar accepta mama ta sa vina cu tine la biserica?

    Sfatul meu este sa vii maine la Zlatari si sa le aprinzi (la sfarsit) cate o lumanare (la vii, evident) celor doua femei si sa te rogi ca Dumnezeu sa le dea inima buna, cere-le iertare daca cumva le-ai suparat cu ceva si roaga-l pe Dumnezeu sa dezlege daca au facut ceva. Chiar daca nu au facut nimic necurat, lumina si rugaciunea nu au ce sa le strice.

    Daca mergi la 9 slujbe de dezlegare ( plus una de multumire), te spovedesti si mai ales daca te impartasesti, nu se mai poate lega nimic de tine. De-aia ar fi bine sa mearga si mama ta, ca sa fie si ea protejata.

    Cand te rogi in biserica, nu-l cere pe acel baiat, chiar daca il iubesti, ci roaga-te sa vina cel care e al tau. Poate e tot el… dar bucura-te daca se face voia Domnului, pentru ca El iti poate da ceea ce acum nici nu indraznesti sa visezi! Asta o spun din proprie experienta!

    Cu cat credinta ta va deveni mai puternica, cu atat incercarile vor fi mai mari, dar daca vei lupta cu dintii pentru credinta ta, vei primi si mult ajutor de la Dumnezeu.

    Mai sunt mici lucruri care te pot proteja: rugaciuni dimineata si seara, dimineata, pe stomacul gol si dupa ce ai spus cateva rugaciuni (cumpara-ti o carte si o sa vezi acolo rugaciunile incepatoare si apoi cele la diferite trebuinte), bea 3 inghitituri de agheasma, mananca anafura (pe care o iei de la bisrica duminica dupa Liturghie) si fa-ti o cruce cu mir in frunte inainte de a iesi din casa. Tamaiaza si stropeste cu agheazma toata casa (fara baie) macar la inceputul fiecarei luni.

    Deocamdata atat, apoi… vei stii stii ce ai de facut.

    Imi pare rau ca suferi dupa prietenul tau, dar nu e timpul pierdut. Daca mergi la dezlegari vei stii din ce pricina nu mai sunteti impreuna si poate, cine stie, daca vei dobandi armonia si bucuria de a trai frumos, se va simti inspirat si atras de fericirea ta si va veni sa iti stea in preajma, asa cum toti mergem sa ne adapam de la izvoare limpezi.

    Vii maine?


  9. Iti multumesc din suflet ca mi-ai raspuns si imi cer scuze pt. intarziere. Si DA vin maine. Sunt hotarata.

    Cat despre angheazma si anafura, nu duc lipsa deoarece bunica mea are din plin (merge la absolut toate slujbele posibile).

    In legatura cu ce ai zis cu mama….sincer….au fost imprumuturi de bani intre “doamne” si mama cam acum un an. E alta poveste extraordinar de lunga….dar nu este exclus sa aiba si ea ceva facut. Are programul de asa natura incat lucreaza numai de noapte la un restaurant si la 4 jum. 5 pleaca de acasa. Si ea a zis ca ar vrea sa mearga dar timpul nu este in favoarea ei.

    Si astazi am fost afara, acolo unde stateam inainte cu prietenii comuni….ca avem si asa ceva. Tin sa iti spun ca mama lui nici la “buna ziua” nu imi raspunde. Nu o judec. Ba din contra ma rog pt. dumneaei si pt. sora lui ( am uitat-o :)) ) care si ea a avut o influenta in tot ce s-a intamplat. Dar poate ca gresala mea este ca, ma rog la Dumnezeu, si il cer inapoi :(.

    Niciodata nu i-am dorit raul ba din contra de cate ori ma rog ma rog si pt el si pt ai lui si pt. sufletul tatalui lui care, vreau sa cred ca este Sus. Oricum daca e sa fie va fi….si am “presimtirile” mele ca asa este dar stau si ma intreb daca se merita oare.

    Si cu premonitiile mele….pai e alt subiect care ma chinuie de foarte mult timp si pe care nu am vrut sa il mai discut cu nimeni pt. ca primesc acelasi raspuns: ESTI NEBUNA! TI SE PARE!. Mama ma intelege dar parca nici ea pana la capat….

    Oricum iti multumesc mult, mi-a cam zbarlit parul pe mine ce ai scris si ma trezit….mi-a deschis ochii…


  10. hmm ce scriem noi aici mai vede cineva? :-s


  11. Draga Andreea Irina,

    Ca sa iti raspund la ultima intrebare, da, ce scriem noi aici pot vedea si altii, dar ii ajuta. Mai sunt oameni care se confrunta cu probleme asemanatoare si macar asa fiecare invata cate ceva de la celalat.

    La subiectul FARMECE sunt peste 100 de comentarii, unele chiar intime, dar nimeni nu rade de nimeni. Nu e ca fac o selectie a commenturilor, le-am aprobat pe toate si nu am intalnit comentarii rautacioase pana acum. Asta e semn ca lumea ia in serios subiectul.

    Aici nu te va considera nimeni nebuna daca vorbesti despre premonitiile tale.

    Cu drag,
    Igalis


  12. :) multumesc de lamurire:). La cat incepe slujba astazi?


  13. E ok si daca ajungi la 18.00, dar iti recomand sa vii mai devreme daca poti. Pe la 17.30. Altfel nu mai prinzi loc in biserica. E foarte aglomerat si extrem de cald.


  14. Ok. Multumesc. Vi?


  15. Draga Igalis,

    De cate ori citesc cate un articol de pe blogul tau, parca prind speranta si curaj.

    De mult nu am mai simtit ca pot sa vorbesc deschis despre lucrurile care mi se intampla si sa nu fiu inteleasa gresit.

    Sunt zile in care mai am si momente in care nu imi gasesc starea si cuvintele, dar intru pe blogul tau si parca ceva se schimba….multumesc!


  16. Multumesc Andreea.

    Initial mi-am facut blog cu gandul ca va fi un jurnal, dar oamenii au inceput sa ma viziteze si sa comenteze pe diverse subiecte. Unii dintre ei au simtit, ca si tine, ca nu sunt singuri, ca primesc curajul de a trece peste neplaceri. Atunci am inteles ca e o mare responsabilitate sa spui oamenilor lucruri. Esti ca un semanator si depinde numai de tine ce fel de seminte plantezi. De aceea nu scriu zilnic. Unele ganduri ar putea fi seminte de cucuta. Sunt si oameni rai pe lume, iar eu fac eforturi mari sa-i iert, dar…e greu. Culmea e ca acesti oameni imi si calca teritoriul (blogul) cam zilnic.

    Ma bucur ca te numeri printre prieteni.
    Cu dag,
    Igalis


  17. Iti multumesc ca ma consideri unul dintre prieteni.

    Este adevarat ca exista si foarte multi oameni rai, dar dupa cum tu ai spus, nu ne supara omul, ne supara faptele lui.

    Voi continua sa trec zilnic pe aici mai ales ca ma simt mai bine de cate ori o fac si de cate ori vorbesc cu tine.

    Sa ai o zi buna si o raza de soare in plus pe strada ta!


  18. Am o amica care mie personal mi-e tare simpatica, este genul care se imbraca gen “vintage”, intelege foarte bine cum sa combine culorile, este un temperamnet artistic, picteaza….Intr-o zi, a fcaut un “mic ritual de dragoste.”ea stie unde l-a gasit!Si mi-a spus ca exact 4 versuri a spus si a uns cu miere niste biletele si le-a ingropat in pamant…cica in ghiveciul din bucatarie..mie nu mki-a spus ce fcaut decat dupa o luna cand s-a imbolnavit grav.baiatul respectiv o asasina cu telefoane, ea nu-l mai dorea, a fost totul un fiasco total,,,si plata a fost o boala grava, hepatita decsoperita tarziu.Acum este mai bine dar asta este une xemplu de ce inseamna energii periculoase cu care lumea se joaca fara sa stie exact cu Cine se joaca…si pana unde se paote ajunge.Par inofensive.Era atat de simplu sa se fi dus intr-o biserica si sa se fi rugat simplu lui Dumnezeu..poate nu era acel baiat cel potrivit…


  19. Eu m-am speriat cand am auzit ce facut, dar am incercat sa nu se sperie si ea mai atre de atat.
    Pana si cele care se ocupa cu altfel de practici stiu ca vrajile se platesc, chiar si cele inofensive la p;rima vedere.
    Asta ca avertisment pentru cei care sunt inclinati sa se joace putin cu magia.
    Nu exista magie alba.Exista doar magie neagra si din cauza ei multi dintre noi au avut mult de suferit.Asta este scopul acestui site, de acontracara si de anihila prin puterea Binelui si prin rugaciuni…trebuie ceva rabdare.
    Eu am pus-o sa de-a 7 acatiste innainte de a se interna in spital si se simte bine acum.Modelul de acatist este scris de Igalis si este cel corect si eu l-am scris exact ca ea.
    dupa 7 acatiste la 7 biserici diferite, se vad clar niste schimbari, nu dintr-o data, dar se simt si in starea fizica.
    Am plecat…in fiecare marti rugati-va la Sf Anton..Novena Sf Anton este foarte puternica…eu am trecut demult de 13 marti la rand…si chiar am vazut niste efecte frumoase.


  20. Revin cu unele precizari.O foarte buna rugaciune este Rugaciune pentru indreptarea nedreptatilor.Sa o cauttai pe net.Cea mai frumoasa si cu adevarat puternica este Rugaciunea celor 3 bucurii.Este exceptioanala.


  21. Revin cu unele precizari.O foarte buna rugaciune este Rugaciune pentru indreptarea nedreptatilor.Sa o cauttai pe net.Cea mai frumoasa si cu adevarat puternica este “Rugaciunea celor 3 bucurii.”Este exceptionala


  22. Sa va scriu rugaciunea catre Sf Mina

    Vin innaintea ta Sfinte Mina ca sa mijlocesti pentru mine dinnaintea Stapanului ceresc.
    Tu cel folositor celor aflati in nevoie,
    care pe hoti ai urmarit
    Cu putere Dumnezeiasca
    Si pagubele le-ai departat de la cei nevoiti
    Tu biruitot al celor prigonitori
    Si aparator al celor muncitori
    Carele pentru soarta sarmanilor te-ai nevoit si i-ai ajutat mereu


  23. carele nemaiputand suporta nedrepatea
    ai parasit oastea roamana si suindu-te pe munte prin post si rugaciune ti-ai curatit sufletulSfarama biruitorule lanturile fermecatoare pe acre diavolul le-a infasurat in jurul sufletului meu
    alunga negura inselaciunii din preaja mea si dezlega facaturile care mi-au fost trimise!
    cu sangele tau puternic spala necuratia pacatelor mele si cu puterea ta schimba cugetele prigonitorilor mei!
    sa nu se invredniceasca furii de bunurile mele si sa nu aibe parte de le, cum nu are desrtul cel mai uscat de apa!
    miluiste-ma pe mine, preasfinte si linisteste sufletul meu in numele Tatalui cel Ceresc!


  24. Eu stiu aceasta rugaciune pe derost aproape.Se spune cand simtim ca supra noastra au loc atacuri malefice, cand ne imbolnavim grav si pe neasteptate sau cand avem datorii finaciare grave am cascat de multe ori cand am spus-o exact cand am avut mari probleme si am scapt de durei de cap, teama sau orice fel de neliniste.Se poate spune si de 7 ori pentru efect maxim.


  25. In legatura cu psalmii m-am interesat si iata ce am aflat: psalmul 18 se spune pentru protectie impotriva dusmanilor.
    Psalmul 24 te apara de rele, de dusmanii ascunse.
    psalmul 28 care mie imi este foarte drag te ajuta sa te ridici mereu dupa ce ai avut confruntari verbale dure sau necauri mari


  26. In legatura cu psalmii m-am interesat si iata ce am aflat: psalmul 18 se spune pentru protectie impotriva dusmanilor.
    Psalmul 24 te apara de rele, de dusmanii ascunse.
    psalmul 28 care mie imi este foarte drag te ajuta sa te ridici mereu dupa ce ai avut confruntari verbale dure sau necazuri mari


  27. Psalmul 50 este foarte bun pentru curatarea sufletului, psalmul 142 linisteste sufletul.
    Mie personal imi place psalmul 27.
    Nu recomand psalmul 108.Mi-a spus cineva ca functioneaza ca un blestem.Nu sunt de acord.
    este foarte puternic oricum, l-am vizulizat dar nu l-am citit.
    am inteles ca domnul Dr Ovidiu Dragos argesanu , un maestru Reiki, poate sa ajute oamenii foarte bine in ceea ce priveste blestemele, vrajile, tot ce inseamna energii negative.i-am urmarit foarte atenta emisiunile dar nu am ajuns la cabinetul dumnealui


  28. Cabinetul acestui om special dupa parerea mea este pe B–dul Mircea Voda 44, bl.M17, etaj 2 Exista pe net si un numar de telefpon dar nu imi permit sa-l fac public.Eu personal chiar as fi interesata sa vad daca cineva a umblat cu altfel de practici in ceea ce ma priveste.ca sa fie un site interactiv, ar fi excelent ca fiecare dintre noi care apatit ceva sa posteze aici acea poveste pentru ao discuta si afce schimb de emailuri si id uri de mesenger


  29. Daca cunosti povestile stii cum sa ajuti si incotro sa o iei.Mie mi-au placut emisiunile acestui om care vorbea despre Dumnezeu foarte simplu si m-a impresionat deoarece arecunoscut ca intr-o vreme si dansul facea anumite ritualuri care se puneau in mancare pentru acstiga dragostea unei femei.Puterea interioara a acestui om este fabuloasa si este la un nivel foarte sus spiritual din moment ce poate vizulaiza ce tip de vraja ti s-a facut! mie mi se pare incredibil si te indrepata numai spre biserica!\acestia sunt oameni de la care avem ce invata.
    Va place piesa lui jammes Morisson: Please don”t stop the rain? este fabuloasa si piesa si clipul..Igalis poate o cauti si o postezi aici…asa ar trebui sa fim cu totii, ca acele ploi de stele…


  30. Eu cand ascult aceasta piesa nu as vrea sa se mai termine, atat demult imi place si este atat de frumos facuta, cu acei caini hasky care aleraga prin acea ploaie de stele, asa ar trebui sa fim noi, cu totii daca mai vrem sa schimbam ceva..pentru ca eu stiu ca este greu dar trebuie sa o facem in fiecare zi.Cand am castigat intr-o zi o competietie foarte dura pentru un post , nu conteaza unde, am cedat postul unei fete acre crescuse intro casa de copii.De ce? pentru ca eu am lucrta cu astfel de copii si eu stiu cat de greu lis e da o sansa mai ales ca sunt majorittaea de etnie roma.Am vorbit cu acel patron si desi situatia mea nu era roza deloc nu ma putut sa ocup acel post..dar credet-ma pe cuvant, Dumnezeu m-a rasplatit in alte feluri.Nu este o lauda, departe de mine ideea, este un exemplu concret, trebuie sa invatam sa fim pentru ceilalti ca o ploiae calda de vara.Sa aducem lauda lui Dumnezeu in orice situatie …


  31. pentru ac smerenia in aceasta viata este rasplita dincolo cu smaralde si rubine.
    Multi cauta Dragostea si unii innebunesc ca nu o gasesc, altii se pierd in aventuri usoare ca aerul si uita pana acasa si numele repectivelor persoane dar ar fi atat desimplu sa intri intr-o biserica si sa dai un acatist.Este atat de simplu..si daca este ceva legat, Puterea lui dumnezeu dezleaga orice fel de rau, intotdeauna.Si eu imi ridicasem intr-o zi statui si ma credeam speciala si credeti-ma prabusirea nu afost tocmai usoara si nici trezirea la realitate.
    Nu ne ducem pe lumea cealalta in blugi Dolce Cabana si nici cu banii in mana..ne ducem atat de repede cateodata si nu lasam nimic aici, de atsa ar trebui sa ne fie frica: de marele gol din noi si ca lasam nimic in urma noastra


  32. Si eu am plans dupa un baiat si mi s-a parut ca viata mea nu are sens i mi-au trecut prin cap tot felul de grozavii, si eu am urat o persoana care mi-a furat multe sufleteste..si am vrut sa-i smulg parul din cap…la propriu..dar nu imi vorbise nimeni despre Dumnezeu.sa nu credeti ca razbunarule ne fac mai buni..niciodata…dar sa fiti siguri ca daca Il cautati cu adevarat in viata aceasta bucuriile si fericirile vor fi numeroase.Nu suntem ingeri si gresim de atatea ori…dar trebuie constientizat intr-o zi ca Binele invinge intotdeauna raul.Mai ales raul din noi.
    Cei mai puternici dusmani ai nostrii suntem noi insine.
    Stiu ca nu este usor sa dai haina de pe tine unui om si a doua zi el sa te vanda ieftin.
    am avut senzatia ca ma voi preface in cioburi si ele se vor risipi,,,si ca nu voi mai fi niciodata aceeasi.Ei bine, dupa multe si multe tunele prin care si eu am orbecait ca liliecii, azi sunt un om mai bun.
    Daca nu te invinge raul, oricat ar fi de mare, vei observa intr-o zi ca nu ti-e frica decat de Dumnezeu.
    Se intampla ataea tragedii cu atatia oameni tineri incat ma intrebam de multe ori de ce nu vine cineva sa spuna intr-o zi cat te poate ajua o Rugaciune?
    ca poti pur si simplu sa spui Tatal Nostru de cate ori vrei intr-o zi si atunci cand ai cu adevarat probleme te tine puternic? si nu s-ar mai omorai atata lume…pentru ca nimic nu poate fi de nerezolvat atata timp cat ai credinta in Dumnezeu.Numic din lumea asta…si daca nu as fi trecut la randul meu prin atatea situatii pe muchie de cutit sau mai rau, mi-ar fi frica azi sa va spun sa va rugati cat mai mult, in felul vostru si sa nu va spun exact ce am vazut ca ajuta.
    N umai bine, Bogdana


  33. Am incercat sa postez si eu dar vad ca nu apare textul.


  34. Draga Igalis,

    referitor la mesajul de ieri de pe celalalt site.
    Am vorbit cu sotia despre pierderea copilului. Acum ea spune ca acela a fost un semn.
    De luni am fost in fiecare zi la biserica. La plecare ma dau cu agheasma pe frunte. Cam in 5-10 minute ma apuca o durere de cap, parca ma strange fruntea si ma doare si ceafa.
    Am stropit cu agheasma si pernele pe care dormim. Dimineata sotia era vesela si mi-a spus ca a dormit bine (pana acum spunea ca are cosmaruri).
    Nu mai stiu ce sa mai cred.
    Crezi ca este bine daca merg doar eu la biserica ? Ea a spus ca nu crede in asta si nu vrea sa mearga.

    Dan


  35. Draga Dan,

    Bine ar fi sa mearga si ea, dar daca deocamdata nu e chip sa o convingi, du-te tu. Pentru purificarea casei arde niste tamaie (macar o data pe saptamana), stopeste cu aghiasma si hainutele ei, unge cu putin mir eticheta de la hainele ei, dar vezi sa nu le patezi. Da-i si ei sa bea in fiecare dimineata agheasma pe stomacul gol, trei inghitituri si invat-o sa se roage atunci cand merge pe strada, cu masina sau are un moment de relaxare. Sa spuna rugaciunea inimii: “Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa”.

    Daca aveti ceva facut, sa nu te sperii, dar vor fi reactii foarte dure. Eu de cate ori aprindeam tamaie in casa (pe vremea cand eram in divort) ne bateam fizic, ne injuram si faceam ca doi draci. Dar incet incet s-a facut liniste in casa. Apoi, fostul sot a inceput sa se schimbe in bine. A inceput sa ii placa cum miroase in casa (a tamaie) si parca s-a trezit din vraja aia care il facea un monstru. Am ramas buni prieteni, dar de divortat am divortat de mana la tribunal, am plans ca doi copii, am baut o bere dupa si i-am multumit pentru sinceritatea cu care mi-a recunoscut ca nu imi poate promite ca nu o s-o mai vada pe amanta lui. Drept este ca nici nu mi-l mai doream de sot, dar imi doream cu ardoare sa nu mai fie legat de ochi, sa nu se mai teama de biserica si sa se intoarca la dreapta credinta, asa cum era cand l-am cunoscut. Ei bine, chiar asa s-a intamplat. Dupa o perioada grea pentru el (l-a inselat amanta, iar eu m-am maritat cu un barbat superb), a inceput sa mearga des la biserica. Uneori ne intalneam acolo si ma bucuram mult sa il vad cuminte si smerit. Ii merge mult mai bine, atat de bine incat ne-a ajutat si pe noi atunci cand am avut nevoie.

    Ca si sotia ta, nici el nu credea ca are ceva facut. Dar dupa ce am dat numele lui la altar ca sa ii scoata particele la o Liturghie, m-a sunat si plangea in hohote. Ma intreba intr-una “ce mi s-a intamplat?” Spunea ca de cand s-a trezit simte un pumnal in inima si il doare faptul ca a putut sa se poarte asa, nu cu mine pe care ma iubea, ci cu oricine din lumea asta! Mi-a mai spus ca nici tricoul de pe el nu mai pare acelasi de ieri. Atunci mi-am dat seama ca incepe sa se trezeasca. Pe eticheta tricoului pusesem mir inainte ca el sa il imbrace. I-am zis sa nu se sperie, i-am povestit despre Liturghie si despre mirul de pe tricou. Asa ca functioneaza!

    Tare bine ar fi sa mergeti impreuna la biserica, macar la Liturghie duminica, si sa dati si voi numele voastre pe un biletel la altar. O sa fie bine daca treceti de aceasta incercare. O sa aveti copii frumosi si o familie fericita, dar numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Nu trebuie decat sa cereti!

    Cu drag de voi,
    Igalis


  36. Buna,
    Stie cineva o Biserica in constructie, o parohie mai saraca in Bucuresti sau prin apropiere? Nu sunt din Bucuresti, prin urmare nu prea cunosc orasul. Daca stie cineva si ar putea sa mi spuna…astept mesajele voastre. Multumesc!


    • Draga Oana,

      Nu stiu in Bucuresti, dar stiu o biserica in satul Camineasca (la 45 de km de Bucuresti spre Ghimpati, Alexandria) care a ars. Satenii sunt foarte saraci si cu o medie de varsta avansata, dar isi iubesc foarte mult bisericuta. Pe vremea cand nu mai ramasesera decat peretii, isi duceau mortii acolo, la umbra zidurilor ca sa fie inmormantati crestineste.

      Eu, sora si cumnatul meu am facut un mic filmulet despre tragedia acestor oameni si l-am difuzat la TVR. In urma difuzarii s-au adunat ceva banuti in cont si cu ajutorul preotului paroh au reusit sa reconstruiasca acoperisul si au facut un brau care sa sustina peretii, care deja incepusera sa se desfaca. Biserica mai are nevoie de bani pentru pictura. Este o biserica monument, de aceea regulile de restaurare sunt mai putin permisive.

      Poate eu bat campii cu gratie acum, dar am avut intuitia ca vrei sa ajuti o biserica…

      Poate stie altcineva in Bucuresti…

      Cu drag,
      Igalis


  37. Da, este adevarat, mi-ar placea sa ajut. Nu am posibilitate foarte mare, dar putin cu putin se face mult. Am facut o promisiune pe care incerc de ceva timp sa o respect, dar pana acum n-am simtit ca “aici trebuie”. Poate gresesc…nu stiu.
    Iti multumesc mult de raspuns si sper sa ajung cat mai curand acolo.


    • M-as bucura mult pentru biserica din Camineasca. Eu sunt legata sufleteste pentru ca atunci cand eram foarte tanara (16 ani) eu si o pictorita am pictat aceasta biserica. As picta si acum, gratis, dar am nevoie de un pictor profesionist, e o lege in ceea ce priveste monumentele. Daca vrei coordonatele, just let me know.

      Cu drag,
      Igalis


  38. Draga Igalis,

    iti multumesc din suflet pentru sfaturi.
    Nu am inteles exact expresia “Dar dupa ce am dat numele lui la altar ca sa ii scoata particele la o Liturghie ….”.
    Te rog sa-mi spui mai exact ce trebuie sa fac.

    Multumesc,
    Dan


  39. Draga Dan,

    Nu stiu sa te lamuresc exact, practic tu duci la altar inainte sa inceapa slujba o foita pe care scrii numele voastre de botez, o lumanare aprinsa si ceva banuti (cat te lasa inima si bugetul). Din cate am auzit, atunci cand pun particele de paine in potirul sfant citesc si numele voastre.

    Poate te intrebi de ce nu stiu exact… pentru ca totul se intampla dincolo de altar, iar de aflat despre aceasta practica am aflat din cartile Parintelui Cleopa si de la duhovnicul meu, care mi-a cerut odata o hartiuta cu numele fostului meu sot.

    Du-te si tu la un preot si intreaba-l daca stie cum si ce.

    Sa va fie de folos!
    Cu drag,
    Igalis


  40. Draga Igalis,

    saptamana trecuta am fost in fiecare zi la biserica si m-am rugat. Vineri am fost la slujba la biserica Zlatari. Lucrurile
    pareau ca merg pe un drum bun. A inceput sa faca niste gesturi si sa spuna niste cuvinte care mi-au amintit de perioada buna a casniciei. Sambata si duminica a fost inchisa in ea, nu spunea mai nimic. Duminica a adus din nou vorba despre divort. Dupa o discutie relativ calma pe acest subiect, lucrurile parca s-au linistit (destul de ciudat). Este ceva ciudat, parca la un anumit interval de timp avem nevoie de o astfel de discutie dupa care totul decurge de parca nu s-ar fi intimplat nimic.
    Acum incep sa cred ca totusi aceste lucruri asa trebuiesc sa fie, nu e nimic provocat de cineva sau ceva. Din pacate ne indreptam amandoi catre un lucru foarte dureros, divortul.
    Si totusi, 8 ani nu au insemnat nimic ???

    Multumesc ca ma asculti,
    Dan


  41. Draga Dan,

    E posibil ca ea sa provoace astfel de discutii pentru a starni putina adrenalina. Poate ca simte sa alunge monotonia, inerenta dupa 8 ani de casnicie, provocandu-ti si provocandu-si o stare cu ceva mai multa traire, chiar daca acea traire este una negativa. Un divort nu vine pentru ca partenerii s-au plictisit, ci atunci cand unul dintre ei comite fapte impardonabile.

    Am citit zilele trecute un articol despre monotonia in casnicie : http://www.divahair.ro/cuplu_si_sex/rutina_in_cuplu:_nu-i_asa_de_rea_precum_crezi!?utm_source=newsletter_divahair&utm_medium=email&utm_campaign=from_divahair

    Slabeste-i putin lantul, scoate-o de sub microscopul cu care ii cuantifici sentimentele, da-i libertatea de a aface absolut orice isi doreste. Nu va face nimic din lucrurile care te sperie ca ar fi imorale, pentru ca probabil nu le-a facut nici pana acum, ci va folosi starea asta de detasare pentru a te analiza de la o distanta putin mai mare si poate va intelege ca starea in cuplu este hranita de ambii parteneri.

    Tu esti salvat, pentru ca mergi la biserica si Dumnezeu iti vede stradania. Dumnezeu iti stie si nevoile. Se spune ca in special vinerea, Dumnezeu iti numara pasii pana la biserica si pentru fiecare iti da cate un dar. Ai nadejde in El, nu in tine sau in ea. Continua sa mergi la slujbele de dezlegare, chiar daca ai ajuns la inteleapta concluzie ca nu e altcineva vinovat de starea voastra. Nu subestima puterea tainei cununiei. Acolo a fost un juramant in fata lui Dumnezeu, nu numai a oamenilor, iar daca oamenii se pot razgandi, Dumnezeu nu o face pentru ca El STIE exact ce e bine si ce nu. E sotia ta, nu o femeie oarecare. Deci ai nadejde si roaga-te din toata inima pentru ea. Asta e marea taina! Ca Dumnezeu stie de voi si va pune umarul sa ridice povara, dupa ce lectia va fi fost invatata.

    Gaseste-ti un duhovnic bun. Daca nu ai unul, incearca sa vorbesti cu preotul care tine slujbele de dezlegare de la Zlatari. Are mult har! Iubeste oamneii si ii tine minte dupa nume. M-a impresionat o data ca in timpul slujbei, a luat foc ceva in altar, dar chiar daca statea cu fata spre locul unde s-a aprins incendiul, nu s-a oprit din rugaciune, i-a lasat pe alti barbati sa stinga focul si a citit mai departe. Chiar stie ce inseamna lupta cu cel rau.

    Acum nici nu iti poti imagina ce putere are rugaciunea si nici nu iti poti imagina ce rezolvari gaseste Dumnezeu pentru voi. Tu ai grija doar sa ii dai slava lui Dumnezeu si sa fii un om de iubit, restul vin de la sine.

    Nu stiu cum decurg discutiile intre voi, dar ar fi bine sa ii spui ca o iubesti si ca ii doresti fericire, indiferent ce va decide sa faca. Iubirea neconditionata este cea mai grea si cea mai frumoasa cale. Spune-i ca iubirea nu se termina la divort si nici macar la moartea unuia dintre parteneri si nu depinde nici macar daca mai vezi sau nu persoana. Asigur-o ca o vei iubi si ca te va iubi dupa cum ati jurat (pana cand moartea va va desparti) indiferent daca veti divorta sau nu.

    Asta o spun din proprie experienta. Cine crezi ca a fost primul la spitalul in care eram internata, in noaptea cand mi s-au rupt membranele si am pierdut sarcina la 5 luni jumate??? Fostul sot! Pentru ca actualul sot dormea si nu auzea telefonul. Eu eram uda toata si nu mai aveam haine de schimb. Atunci l-am sunat pe fostul sot si l-am rugat sa merga la mine acasa sa il anunte pe actualul sot ca pierd copilul. Primul a ajuns la spital fostul sot si dupa cum tremura, mi-am dat seama ca il doare sa ma vada asa. Ulterior a sosit si sotul meu (tatal copilului) si am stat cu totii pe treptele maternitatii sa fumam o tigara si sa plangem. Femeile din salon au ramas cu gura cascata ca se poate asa ceva, dar eu, care am umblat pentru el la biserici si m-am rugat sa il indrepte Dumnezeu, stiam ca nu e nimic paranormal sau imoral ca atunci cand e situatie de criza sa sarim in foc unul pentru celalalt, chiar daca nu mai era sotul meu de mai bine de 2 ani. Vezi, iubirea aia care parea distrusa la momentul cand vorbeam si noi de divort, s-a innobilat, a devenit profunda si s-a transformat intr-o iubire comparabila cu cea parinteasca. Dezinteresata, neconditionata. Asa cum Hristos ne-a iubit pe noi toti.

    Deci nu te speria, Dumnezeu nu va ingadui sa se faca ceva care sa nu aduca un beneficiu mai mare. “Ce Dumnezeu a legat, omul sa nu dezlege”. Voi nu aveti nciun motiv real pentru dezlegarea acestei cununii. Nu sunteti rude, nu e vreunul dintre voi care sa refuze sa faca copii, nu s-a comis adulter… deci, ati face un mare pacat daca ati divorta asa… de pictiseala. In cazul meu era vorba de adulter (el) si refuza sa facem copii, dar duhovnicul meu m-a avertizat: “stiu ca exista motive intemeiate, dar va spun ca NU E BINE sa divortati”.

    Odata actele depusepentru divort, poti da inapoi, dar in cazul nostru era o chestiune de renuntare la amanta, iar aici, ii multumesc pentru onestitatea cu care mi-a spus ca nu imi poate promite ca nu o sa o mai vada vreodata. Ne-am dus cu lacrimile in barba si tinandu-ne de mana in fata judecatoarei. Ea ne-a intrebat: “V-ati impacat?” si noi am raspuns reflex “da”. A crezut ca renuntam la dosar, dar i-am zis ca totusi divortam. In momentul ala si-a tuguiat buzele cum fac copiii cand se bosumfla si i s-au inrosit ochii. Era o dura si totusi s-a induiosat peste masura cand a vazut ca mai sunt oameni care divorteaza fara sa se faca albie de porci in public.

    Am continuat sa locuim impreuna, dar fara a avea intimitati fizice. Dupa 4 luni de la divort, m-am indragostit de un baiat cu mult mai tanar decat mine. M-am smiorcait pe umarul fostului sot ca si cum ar fi fost tata! Apoi i l-am prezentat. S-au inteles bine, s-au respectat reciproc inca din prima clipa. Sunt oameni onesti amandoi si nu aveau niimic de impartit. Situatia era clara: eu il iubeam pe fostul sot ca pe fiul, tatal sau fratele meu, iar de tanarul frumos eram indragostita lulea. Fostul sot era pasionat de amanta si ma trata cu respect pe mine si pe iubitul meu, iubitul meu era exuberant si hotarat sa se insoare cu mine.

    Dupa nici un an, acelasi duhovnic, in aceeasi biserica, ne-a unit pe mine si noul barbat in taina Cununiei. Fostul sot si amanta au fost invitati la nunta, dar nu cred ca le era prea comod si in consecinta nu au venit, dar la bere am iesit toti 4.

    Crezi ca atunci cand ma dadeam cu capul de pereti in casa si urlam de durerea inimii, cu gura in perna, doar pentru ca aveam banuiala ca barbatul ma insala, imi puteam imagina un viitor ca asta??? Astea sunt minunile lui Dumnezeu. In perioada divortului umblam ca o vaduva, plangand incontinuu. Slabisem 10 kg umblam pe la biserici cu basma neagea pe cap si boceam intr-una. Nici nu imi puteam imagina unde ar putea exista un barbat care sa imi placa. Imi iubeam atat de mult barbatul, incat nu mai exista pe lume vreun alt barbat in afara de el. Si nu intelegeam cum a fost posibil ca o femeie sa ia ceva ce apartine altei femei…

    Acum, am o casnicie minunata, un barbat pe care il ador si il iubesc profund, un mascul superb cu care stau de mana la biserica unde plangeam ca o vaduva. Stii care e culmea? Si astazi ne mai intalnim cu primul sot la slujbe la Darvari, stam impreuna si apoi mergem sa bem un ceai impreuna, sau sa mancam o omleta la vreo terasa sau sa mancam chifle cu iaurt in parcul Ioanid, dand firimituri la porumbei. E pace si armonie, e mai bine decat mintea ar fi putut sa conceapa.

    Dar, trebuie sa iti spun si ce am facut ca sa merit asa dar: Am fost la 9+1 slujbe de dezlegare la Zlatari, la 7 slujbe de dezlegare miercurea la Zlatari (cand se citeste acatistul Sfantului Ciprian), am fost la multe slujbe de Maslu, m-am spovedit des, m-am impartasit si am fost la aproape toate liturghiile de duminica. Am lasat acatiste prin toate manastirile din tara, m-am rugat in genunchi dimineata si seara, am tamaiat casa zilnic, am tinut posturile de peste an si in fiecare miercuri si vineri si am citit muuulte carti ale sfintilor parinti (in special ale parintelui Cleopa), care mi-au mangaiat inima.

    Tu esti pe calea cea buna si daca in casnicia voastra nu s-au produs pacate mari, fii sigur ca o sa fiti impreuna pana la adanci batraneti. Pune-l pe Dumnezeu in capul listei si restul ti se vor adauga. Sunt foarte optimista pentru tine. Dumnezeu o sa te ajute si o sa intelegi asta curand.

    Cu drag de voi,
    Igalis


    • Doamna ”Igalis” sunteti o femeie extraordinara si empatizez cu dumneavoastra.De aceea ma doare sufletul si ma revolta faptul ca ati trecut prin atat de multe suferinte si incercari injuste,nemeritate.
      De ce oare oamenii cu sufletul curat sunt manipulati,invidiati,mintiti ,folositi,inselati.Detest,imi fac scarba, sunt zero pentru mine persoanele care insala, deoarece mi se pare ca sunt putrede in suflete,sadice,pline de amaraciune, cu probleme psihice si ca sufera de o mare neincredere in sine care izvoraste din faptul ca se cunosc si ca stiu cat sunt de nedemne de iubire si de pasiune frumoasa.
      Si nu pot intelege de ce tocmai acestor vampiri afectiv le merge bine….pt.ca le merge pana la un punct…pana cand ii paraseste amanta…dar asta nu ii impiedica sa continue sa ademeneasca alte si alte femei..pentru ca nu au stare..iar instinctul lor dezagreabil ii indeamna sa vaneze femei mai mult sau mai putin nevinovate tocmai pt.a-si calma setea de recunoastere,de autoapreciere si de a face rau.
      .Asta nu inteleg….de ce le iese…de ce femeile,fetele le cad in capcana…si de ce tocmai acesti barbati sunt atat de fermecatori pentru victimele lor…de parca le-ar atrage la ei tocmai promisiunea latenta a suferintei….Dar omul rau stie sa-si vopseasca bine chipul si vorba.
      Se poate compara o femeie frumoasa si nobila, celebra…. cu un om ale carui singurele momente de celebritate au fost atunci cand a suferit un atac din partea unui individ cu o arma….
      Poate si asta a contribuit la nevoia de a rani prin amanta…Se simtea castrat,nu avea o camera a lui cu jucarii,compusa probabil filme porno si discutii pe web cam,mergea la biserica pentru a vedea femei…. Sunteti frumoasa ,desteapta,puternica …sotul trebuie sa fie pe masura…altfel…S.F sa ne judece. Un barbat slab e un barbat rau si meschin si va rani,pentru a se simti mai puternic…nu-i va pasa de suferinta,de lacrimi,de sufocare.
      Va admir foarte mult pentru sentimentele pe care le aveti fata de cel care v- a inselat increderea ,dar ma si doare…Ma doare pentru ca mi se pare atat de nedrept…ca tot el sa castige…v-a facut rau dar il iubiti…….. Asta e peste puterile sufletului….Ma intereseaza povestea dumneavoastra…deoarece inspira ,purifica si merita spusa
      Va doresc o viata sufleteasca frumoasa ,cu cicatrici vindecate.
      Din suflet….Dianet


      • Draga Dianet,

        Abia acum imi dau seama ca am zugravit situatia intr-o lumina favorabila mie. De fapt intamplarea e mult mai profunda si vina nu este niciodata de o singura parte. Vina mea a fost ca l-am pus pe acest barbat mai presus de Dumnezeu. Si poate asta a fost, pana de curand, un patern care s-a tot repetat punandu-ma in situatia unui scolerel repetent. Am invatat sa iubesc corect oamenii abia dupa ce am fost abandonata de idolii mei, abia atunci cand nimeni nu a mai fost in preajma ca sa ma tina in brate cand plang. Atunci m-am refugiat in bratele Celui care dintotdeauna m-a iubit si m-a asteptat sa ma intorc. Dumnezeu.

        Deci, cum as putea sa judec jaloanele in loc sa vad calea? De fapt, acest barbat m-a ajutat foarte mult sa evoluez. Daca despartirea ar fi fost drastica, prin moarte si nu prin adulter, ar fi fost mult mai dureroasa si nu as mai fi inteles unde gresesc. M-as fi transformat brusc din fraiera slaba in victima si chiar as fi crezut ca sunt “imaculata”.

        Poate ca a fost un pic de orgoliu exacerbat la el, dar nici la mine nu a fost credinta tare si intelepciune. Am tratat situatia in termeni grosieri, umani, in loc sa o inteleg in profunzimea superficialitatii mele spirituale. M-am uitat la pacatele lui in loc sa le cuantific pe ale mele. De-aia am suferit, din orgoliul de a ma crede o femeie demna sa pretinda neconditionat iubire de la alt om. Daca nu esti conectat la sursa de iubire pura, Dumnezeu, iubirea se termina, ca orice lucru material care se consuma. Daca amandoi am fi ramas in iubire de Dumnezeu, iubirea ar fi curs de sus in jos si prin noi intre noi, apoi de la noi la tot ceea ce Dumnezeu a creat. Dar asa, distacati de sursa, ne-am hranit o vreme unul pe altul pana sentimentul s-a secatuit. Atunci a venit foamea, dar dintr-o camara goala nu mai ai ce scoate. Au ramas doar orgoliile sa pretinda si sa reproseze, sa acuze si sa se razboiasca. De-odata nu am mai tras in aceeasi directie, ci ne-am pus coarne in coarne.

        Atunci a aprut si ispita. Nu-mi aduc aminte daca si la mine a venit, poate ca da, dar si eu, ca si tine, am o scarba patologica de adulter si am respins din start orice varianta de a-mi reinprospata doza de pasiune de la izvoare straine. Barbati care sa imi faca curte au fost, dar i-am privit cu condescendenta si ca pe niste fiinte asexuate. Atunci ispititorul s-a dus la el si… a izbandit. Si in ziua de azi multumesc din suflet Domnului ca nu am fost eu aceea care sa calce alaturi. Cu asta nu cred ca as fi putut trai linistita azi.

        Trebuie sa iti spun ca “celebritatea” o avea si el, poate chiar intr-o masura mai mare, inca de cand ne-am cunoscut. Era actor al Teatrului National si juca Romeo intr-o piesa care s-a jucat 7 ani cu casa inchisa! Imagineaza-ti ca avea admiratoare care au crescut in sala de spectacol aclamandu-l la fiecare spectacol. Trebuie sa iti mai spun ca rar mi-a fost dat sa vad un actor atat de complet cum e el. I-a dat Dumnezeu daruri multe, l-a facut pentru teatru. Frumos, foarte harnic, dedicat, talentat, cu o voce speciala si o plasticitate a miscarii cum nu am mai vazut! Iar cand spun pasiune pentru meseria lui, stiu ce spun. Ar fi in stare sa renunte la orice pentru teatru! Inca de cand ne-am casatorit mi-a pus in vedere ca teatrul e pe primul loc in viata lui, iar pe locul urmator in sens descrescator eram eu. I-am respectat asta.

        Apoi, ca om, iarasi am de spus cuvinte frumoase. Acest barbat, are o capacitate de sacrificiu rar intalnita. Ii multumesc pentru felul in care a avut grija de mine timp de 5 ani. Este un om demn, curat, harnic, saritor pentru nevoile altora si generos. La biserica nu a intors vreodata ochii la vreo femeie, nici macar eu nu existam ca femeie, ci doar ca entitate. Era acolo pentru Dumnezeu. Tocmai de aceea socul a fost mare sa il vad ca se indeparteaza de valorile lui reale (intr-o perioada). Multe femei care ne cunosteau casnicia m-au judecat pentru acest divort, dar eu stiu ca am facut ceea ce era corect. La intrebarea “dar ce draga, cu asa bijuterie de barbat acasa, nu puteai si tu sa inchizi ochii la o infidelitate?” am un singur raspuns: NU.

        Si iarasi discursul se duce in profunzime si spun a nu i-as fi facut niciun bine. La Cununie se spune “sotii sunt datori sa se mantuie unul pe celalat” si e o taina pe care am primit-o, nu pot sa o neg. Daca l-as fi lasat sa duca o viata desfranata, ascunzandu-mi capul in nisip ca strutul, am fi trait in minciuna, iar pe mine m-ar fi judecat Domnul ca nu-l mantui. Iubirea mea pentru el ar fi devenit un simulacru, poate ca as fi cedat si eu vreunei tentatii ulterioare cu sentimentul ca sunt indreptatita… Am fi ajuns la un compromis promiscu. Mai bine nu. Il iubeam prea mult ca sa ii fac asta. Si acum o spun pentru totdeauna. Niciodata nu o sa fac pact cu diavolul in sensul asta. Mai bine ma calugaresc.

        Călăul meu nu a fost el, ci propria-mi slabiciune in credinta. De-aia nu il judec, nu am resentimente si chiar am invatat sa il iubesc frumos, crestineste, neconditionat de ceea ce alege sa faca cu viata lui. Sa il intelepteasca Dumenezeu si sa gaseasca adevarata fericire, iubirea aia care nu se termina, implinirea aia pe care cu totii o cautam si vine numai de la Sursa.

        Diana, stii multe lucruri despre casnicia mea anterioara, poate ca l-ai cunoscut personal, dar o sa te rog sa te asezi in alta perspectiva si sa intelegi ca nimeni nu e de judecat dupa aparente. Dumenezeu ne judeca si dupa motivatii, nu numai dupa fapte. Dumnezeu ne-a dat liber arbitru, nimeni nu are dreptul sa il anuleze. Asta o fi fost pacatul meu… am incercat sa ii anulez Liberul Arbitru si am platit pretul corect. Am invatat printr-o lectie destul de dureroasa sa respect alegerile altuia si sa caut dumnezeirea din om, nu semnele de pe coaja exterioara a comportamentului. Oamenii sunt tare frumosi in interior, doar ca uneori se acopera de zgura si nu mai razbate lumina pana la ochii nostri. De-aia exista spovedania! Si vreau sa fie clar, printre cei cu zgura pe chip ma aflu si eu…

        Mai scrie-mi.
        Cu drag,
        Igalis


    • Draga Igalis ai o poveste minunata si o experienta de viata incredibila,multumim


      • m-am regasit si eu printr povestioarele scrise pe acest Forum si am avut si eu sentimentul asta de multe ori sa vorbesc cu cineva care sa ma inteleaga si sa ma sfatuiasca.Nu am probleme mari ,am o casnicie fericita ,2 copii cu care ma mandresc dar uneori am senzatia ca-mi lipseste ceva, ma simnt singura


  42. salutare!
    este prima data cand iti scriu, draga Igalis, desi citesc mesajele tuturor de pe forum de ceva timp; la fel ca voi toti si eu am problemele mele si sper ca intr-o buna zi sa ma destainui vou asa toti au facut-o, sa pot primi si eu sfaturile si indrumarile voastre. Doream sa-ti spun ca astazi am fost la racla Marelui SF Ciprian si am admirat toate chipurile ce mi s-au ivit in cale in speranta ca voi reusi sa vad acel “indrumator”(pt mine) cu numele Igalis.
    multumesc


    • Draga Angi,

      La ora la care tu ai scris inca nu ajunsesem la coada la racla. Eu am sarutat moastele in jurul orei 23.45 si m-am simtit tare fericita. Pana sa ajung la biserica am avut o stare de furie pe care mi-e greu sa mi-o explic altfel decat ca pe o funie legata pe glezne de “ala rau”, dar pana la urma tot am ajuns. Sâc!

      Cand am ajuns la coada inca eram furioasa si suparata (fara un motiv real) pe sotul meu. Parca eram turbata. Stand la rand, dupa ce am parcurs cativa metri, m-am linistit, iar in momentul urmator, sotul meu m-a luat de mana si am simtit cum se topeste toata acea furie oribila. Dupa ce am sarutat moastele si ne-a miruit preotul, am plecat linistiti si indragostiti spre casa. Mare e puterea lui Dumnezeu!

      Iti multumesc ca ma consideri indrumator. Sa ma ajute Dumnezeu sa nu sfatuiesc gresit vreodata pe cineva!

      Cu drag,
      Igalis


  43. salut pot sa postez si eu ceva?


    • Bineinteles draga Mara, probabil ai incercat sa vezi daca mesajul tau apare… Da, apare, dar primul trebuie aprobat de mine. Urmatoarele vor aparea automat daca scrii aceeasi adresa de e-mail si acelasi nume.

      Astept vorbele tale :))
      Cu drag, Igalis


  44. o sambata superba -am postat la sectiunea spiritism ,acolo am reusit sa intru
    multumesc mult de tot pentru primirea calduroasa,vazusem nu de mult forumul vech,s i am incercat sa ma loghez


  45. cine esti?


  46. Draga Pria,

    Daca ar fi sa raspund la intrebarea ta mi-ar lua luni bune si as incheia cu propozitia: “da chiar, cine sunt?”

    Putin din cine sunt este deja exprimat pe acest blog. Daca iti face placere, rasfoieste-l.

    Cu drag,
    Igalis


  47. De ceva timp citesc cu atentie tot ce s-a scris pe acest blog.La televizor am vazut o prezentare Lizei Panait si ma tot intreb nu cumva una dintre manechine erai tu ?Nu stiu de ce dar atunci la tine n m-am gandit (parca la “confidential “),m-am inselat oare ?Dumnezeu sa ne ajute! O zi buna iti doresc.


  48. Buna ziua,ma numesc Alina si sufar enorm fiinca am fost despartita de sotul meu din cauza farmecelor soacrei mele. Mentionez ca avem si o fetita de 1 an.Sunt 7luni de cand ne-am despartit si mama lui e atat de bucuroasa fiinca fiul ei mi-a zis ca nu vrea nici macar sa ma mai vada la fata. Dintr-un sot iubitor si un tata minunat s-a transformat intr-un om fara suflet.Eu nu il urasc fiinca doar ce zice mama lui face, i-a zis sa renunte la mine si la fetita si asa a facut. Nu ne cauta si nu ne suna. Acum stau la parintii mei cu fetita si elimi zice ca va luafetita sa o duca la mama lui sa o creasca si ca v-a trece si peste cadavre, adica peste al meu.Am fost o familie minunata si toti ne admiram cat de bine ne intelegeam, dar totul s-a terminat brusc, nici urma de iubire sau respect, numai vorbe grele si jigniri. Va rog ajutati-ma cumva.Am citit despreminunile savarsite la biserica Zlatari si vreau sa intreb daca pot sa trimit un pomelnic ca sa-mi fie pomenitla slujbele de dezlegare fara ca eu sa particip fiinca sunt din jud Gorj?
    Va multumesc.


    • Draga Alina,

      Daca ai banuiala ca soacra ta a facut ceva impotriva voastra, trebuie sa iti si fie mila de ea, pentru ca osanda pentru asemenea fapte e grea.

      – Du-te la biserica si aprinde-i o lumanare, roaga-L pe Dumnezeu sa o ierte si sa o lumineze, sa te priveasca si sa te iubeasca ca o mama ce ar trebui sa fie. “Ce Dumnezeu a legat, omul sa nu dezlege!!!”. Iata ce porunca mare avem de la Dumnezeu, iar ea se pare ca nu o stie. Roag-o in inima ta sa te ierte daca i-ai gresit cu voie sau fara voie, cu stiinta sau fara stiinta si vei vedea ca nu va trece mult si isi va schimba atitudinea.

      – Du-te dimineata, duminica la Liturghie si, inaintea inceperii slujbei, da un biletel pe care care scrii numele de botez al familiei tale (al tau, al sotului, al fetitei si al soacrei) la altar, cu o lumanare aprinsa si cativa leuti, rugandu-l pe preot sa va pomeneasca la Sfanta Liturghie. Apoi stai la toata slujba, pana la miruire.

      – Ia de la biserica agheasma mica si anafura pe care sa le iei dimineata pe stomacul gol, dupa ce iti spui rugaciunile. E o protectie puternica! Toate astea ar trebui sa le faca si sotul tau, dar cred ca si el are ceva facut si iti va fi foarte greu sa il aduci la biserica.

      – Intreaba preotul cand se face slujba de Maslu la biserica si du-te si la Maslu, punand pe acatist si numele sotului tau. Bine ar fi sa il intrebi si de Molitfele Sfantului Vasile (foarte puternice in dezlegari!).

      – Nu in ultimul rand, spovedeste-te si impartaseste-te (daca primesti dezlegare de la duhovnic). Odata impartasita, nu te mai poate atinge niciun farmec!
      Cu el va fi mai greu, pentru ca sunt sigura ca nu prea da pe la biserica. Cum nu mai ai contact cu el… ar fi greu sa ii pui putina agheasma sau mir pe haine… Trebuie sa vrea sa vina cu tine la biserica… Dar poate ajuta daca il dai la Liturghie, sa i se dezlege un pic ochii. Roaga-te pentru el cu iubire neconditionata, sa il trezeasca Dumnezeu.

      Da, poti scrie acatiste si sa le trimiti la biserica Zlatari, dar nu stiu daca in maldarul acela pe care il citeste preotul la fiecare slujba de dezlegare nu cumva se rataceste. Dumnezeu e peste tot, nu numai la Zlatari. La Zlatari se fac slujbe si miercurea (cand se citeste Acatistul Sfantului Ciprian) de catre un preot, iar vinerea sunt slujbe de dezlegare tinute de alt preot… deci nu stiu daca acatistul tau ar nimeri la cine trebuie.

      Fa ce ti-am scris mai sus si in plus citeste Paraclisul Maicii Domnului, mai ales cand te simti disperata si suparata, sa vezi ce minuni face Maicuta Domnului. Si ti le face imediat!

      Dumnezeu sa te ajute sa ti se intoarca barbatul acasa, bun si iubitor cum a fost, tata bun pentru fetita voastra. Iar soacrei tale sa ii dea Dumnezeu viata lunga si sanatate, constiinta si regrete pentru pacatele ei, iertare de la Dumnezeu, ca sa poata vedea binele, sa te iubeasca frumos, ca pe o fiica!
      Cu drag,
      Igalis


      • Nu pot sa cred. Parca e povestea mea. La fel e si la mine. De un an ne-am despartit si a plecat sa stea langa mama. Eu si fetita noastra nu mai existam pentru el :((


  49. Multumesc mult draga Igalis.
    Cert e ca soacra e fericita fiindca de 1 saptamana suntem divortati civil, asa ca ea a castigat batalia si acum sarbatoreste victoria.Ea din nebuna nu ma scoate si a inceput sa ma complimenteze si sotul asa ca mama lui.A renuntat la mine si la fetita noastra pentru mama lui, el a zis ca la mama lui nu renunta si ca nu il intereseaza fetita.
    Timp de 2 ani ne-am inteles perfect iar la fix 2 ani a reusit sa ne desparta. Am si avut dovezi clare ca ea ne-a facut sa ne despartim. Mi-a declarat ca nu ma suporta si ca sa dispar din viata fiului ei si cand l-am intrebat si pe el a repetat ce a zis maica-sa, parca era hipnotizat.Toti prietenii si cunostiintele noastre au fost socate de despartirea noastra si au icercat sa-i spuna adevarul dar nu au reusit si tot mama lui are dreptate. Sunt disperata pt ca am pus-o si in pomelnic dar nici un rezultat si eu sufar foarte tare mai ales ca fetita mea nu v-a creste cu tatal ei langa ea.
    Visul frumos s-a destramat…familia pt mine era un lucru sfant, dar se pare ca nu am avut noroc sa am.


  50. Draga Alina,

    Ai rabdare si nadejde. Pana se va trezi el, tu ingrijeste-te de viata ta si a fetitei. Adu frumusete, credinta, bunatate si iubire in viata ta, fara a astepta ca atitudinea lui sa se schimbe. Iubeste-l crestineste asa cum e. Si pe soacra ta la fel! Sunt biete fiinte care fug de armonie. Dupa o vreme, isi vor da seama ca fericirea pe care si-o “cladesc” pe nefericirea ta e o victorie amara.

    Sotul tau se va simti din nou atras de tine, abia cand va vedea ca esti o femeie puternica, independenta, care isi creste bine si sanatos copilul, chiar si fara tata. Atunci cand tu te vei desprinde de suferinta care vine din ciuda sau de propria-ti mila, dupa ce iti vei vedea si vei elimina propriile greseli (pe care acum poate nici nu le constientizezi…), abia atunci vei simti adevarata fericire. Iubirea aia mare impartasita cu Dumnezeu.

    Abia atunci sotul tau se va simti inspirat si atras de frumusetea ta interioara si exterioara, pentru ca vei radia lumina. Nu iti mai pierde timpul si energia contempland cu amar jumatatea goala a paharului. Ai tot ce-ti trebuie ca sa fi fericita.

    Iubeste-l mai presus de orice pe Dumnezeu, pe el nu il opreste mama sa iubeasca, nu insala si nici nu fuge de acasa.

    Cu drag,
    Igalis


  51. Multumesc mult pt incurajari draga IGALIS,

    Va voi tine la curent cu schimbarile din viata mea. Sper ca vor fi in bine si cat mai repede ca nu mai pot rabda atata nedreptate.

    Cu drag,
    Alina.


  52. Buna ziua,
    De mai bine de 15 ani lucrurile la nivel profesional, personal au inceput sa mearga tot mai rau, de fiecare data am fost nevoit sa o reiau de la inceput, si niciodata nu mi-a lipsit dorinta de a o face. Dar …
    De foarte curand mi s-a spus ca mi s-au facut lucruri (vraji, farmece) pentru a mi se bloca toate caile, facute de 3 femei cu multi ani in urma.
    Mi s-a vorbit de farmece facute asupra tuturor barbatilor din familia mea. Aceste lucruri mi le-a spus un preot ortodox.
    Te intreb cum ne putem proteja.
    Problemele dureaza de 15-20 ani, eu sunt crestin dar am putina credinta, insa acum sunt dispus in a crede in tot, nu mai pot sa cred in coincidente.
    Cu respect,
    Ilario


  53. buna dimineata igalis buna mea prietena .am citit mult de pe forum lucruri interesante si chestiuni de viata care dor foarte mult . m am gindit mult la problemele mele dar din pacate foarte multi dintre noi ne confruntam cu probleme aproape identice .scumpele de mame soacre si soacra mea mi a transmis prin sotul ca nu mai am de ce sa merg la ei in vizita dupa 20 de ani de casnicie cu bune si rele .scumpa de ea de parca pina acum am deranjat o de ;;foarte multe ori ;.ii doresc sanaTATE SI BUCURII.STIU CA DUMNEZEU LE RINDUIESTE PE TOATE DOAR RABDARE SI CREDINTA SA AVEM .AVEM GRESELI DAR DACA LE RECUNOASTEM SI DUMNEZEU ESTE CU NOI PRIN GINDURI SI FAPTE .SCUZE NU VREAU SA PAR O ISTEATA .SOTUL ZICE CA AM FIXURI DAR SI INTUITIA MEAESTE BUNA SI SIMT LUCRURI SI MAI ALES PERSOANE NEGATIVE CHIAR SI PE STRADA MERGIND .MA FERESC CIT POT SI MA ROG IN GIND CHIAR SI PE STRADA ESTE BINE .TUTUROR O ZI FRUMOASA CU MULT SOARE .O SA MAI SCRIU .MULTUMESC PENTRU TOT .


  54. buna seara..Mi-e greu sa incep,dar poate asa ma descarc si invat ceva de la voi..Am avut o poveste controversata care a durat 5 luni,ne desparteam,ne impacam tipic varstei mele eu am 18 ani.a durat asta pana am intalnit pe altcineva,m-am despartit d x si de aici a inceput raul…nimic nu-mi mai merge,am incercat sa-mi fac alte relatii nu pot..sincer nu pot..mi-e greu cand zic asta nu ma refer fizic ca nu am avut relatii intime pana in prezent cu nimeni,mi-e greu pentru ca il iubesc cand zic asta sunt constienta ce inseamna..chiar daca am varsta acesta ,am mai avut relatii dar nu am simtit ce simt acum pentru acest baiat cand nu mai sunt cu el…stie ca l-am inselat,si nu ma v-a ierta niciodata si eu dak a-si fi in locul lui a-si fi procedat la fel,dar…acum ce mi-a mai rams de facut au trecut 3 luni si eu sunt distrusa,trista ,plansa ..invatati-ma ce sa fac,m-am gandit la un pomelnic dar nu stiu cum sa scriu numele meu si al lui,mi-e frica sa nu-i fac vrun rau,el e in sesiune.A-si vrea sa-si dea seama ca sunt constienta ca i-am gresit si ca vreau sa fac ceva sa repar..(el nu vrea sa mai auda d mine,p motive ca pleaca acasa,eu iasi-el vaslui,motive din acestea)


    • Draga Andreea,

      Adevarul mântuie. Se spune ca daca ceri iertare unui om de 3 ori pentru acelasi pacat si nu te iarta… pacatul si-l ia el. Pentru ca spui ca nu vrei sa ii faci vreun rau, poti sa ii ceri iertare doar o data. Important e sa o faci cu toata inima si spunandu-i adevarul cu toata sinceritatea. Daca nu va tine cont de iubirea ta, atunci nu iti ramane decat sa il iubesti de la distanta si sa ii doresti binele. E un fel de penitenta, de plata asumata a unui pacat. Asta te va elibera de suferinta si iti va deschide ochii pe viitor. Du-te la biserica, dar nu te ruga pentru el, ci pentru tine. Spovedeste-te si “sin no more”. Asa vei deveni o femeie de iubit.

      Bucura-te de durerea asta, inseamna ca inima ta nu e de piatra.

      Cu drag,
      Igalis


  55. multumesc din suflet pentru cuvintele spuse..


  56. stii ca te cunosc de la tele!nu am vazut si nici citit pana acum viata ta !pur si simplu am intrat pe internet fara sa stiu cine esti!ma bucur Gabriela sa te cunosc!nu am cuvinte sa iti multumesc!NU DORESC SA TE PLICTISESC DAR AM AVUT NEVOIE DE UN SFAT!DE O VORBA BUNA .ACUM SUNT IN SPANIA SI CREDE———MA CA MUNCIND 17-18 H PE ZI AM NEVOIE DE UN PRIETEN ,DOAR ATAT!DUPA CUM TI-AM SPUS IUBUTUL MEU NU MA PREA INTELEGGE!CREDE CA NOI ROMANII SUNTEM DIFERITI DE EI!IN FOND NU TOTI OAMENII SUNT LA FEL!NU-I ASA!CE POT SA -TI SPUN DAR PENTRU MINE ACEST LUCRU MA DERANJEAZA NU STIU CUM E IN ALTE TARI DAR AICI E DIFERIT!TE ROG SA MA IERTI DACA MA INSEL CU CEEA CE CRED EU!CU MULT DRAG SI RESPECT!
    ELA


  57. buna Gabriela!m-ai ajutat mult!iti multumesc!nu vreau sa ma laud dar,daca m-ai intreba acum o luna eram confuza de fapt m-am schimbat f mult nu ca nu-l iubesc dar nu mai sunt oarba din cauza iubirii,doare sa te stii singur, pentru ca suntem egoisti.i-am spus ce ma doare am avut curajul sa ii spun stiu ca va fi finalul relatiei dar daca am de pierdut si asa vrea DUMNEZEU voi accepta nu e usor dar decat sa sufar mai bine NU!DACA RUGACIUNILE SI POSTUL CHIAR AU FUNCTIONAT SAU MI-AU FOST ASCULTATE ATUNCI CEVA IN MINE S-A SCHIMBAT O SIMT EU!MA TEM DE NEPREVAZUT DAR PANA LA URMA MAI PUTERNICA E DRAGOSTEA PENTRU DUMNEZEU!DE AICI SIGUR VOI INVATA CEVA!DOAMNE AJUTA!INCA O DATA MULTUMESC!!TE ROG RASPUNDE DACA TE INTERESEAZA MES MEU!TE PUP!


  58. Draga Ela,

    Ma bucura mult satrea ta de spirit. Da, simti frumos si corect. Iubeste-l pe Dumnezeu inainte de toate si vei vedea ca nu vei mai comite erori si nici nu te va mai face vreun om sa suferi intr-atat de mult incat sa uiti de Dumnezeu.

    E posibil ca prietenul tau sa isi schimbe atitudinea tocmai pentru ca te vede atat de linistita si luminoasa. S-ar putea sa il inspire starea ta de bine si sa doreasca sa iti stea in preajma. Nu crezi?

    Ai tinut tot postul?

    Cu drag,
    Igalis


  59. sincer nu pe tot!dar a fost acel sentiment pe care ti l-am descris intr-un alt mes.cel de idei confuze multa ispita dar si stare de bine!multumesc lui Dumnezeu pt ca mi te-a scos in cale prin intermediul internetului!tuu cum te simti?ai gasit de munca?totusi iubitul meu nu cred ca este sincer cu mine!il simt f rece in ultimile zile spre exemplu vorbeste frumos cu mine o zi iar apoi e rece sau nu ma suna!il intreb de multe ori in scurtul timp ce il avem anumite lucruri iar apoi nu isi aminteste sau se face ca nu ma intelege!din experienta ta crezi ca ar fi trebuit sa ma ingrijoreze comportamentul lui?ii dau libertate eu cred ca il inteleg!chiar nu stiu daca ar fi bine sa mai vorbesc sau sa deschid un subiect de discutie care il deranjeaza de fapt cam tot il deranjeaza…te rog sa ma lamuresti tu daca ai dori!Doamne ajuta si lumineaza inima si gandurile noastre!


  60. Draga Ela,

    Eu nu cunosc toate amanuntele relatiei voastre si de aceea nu imi permit sa trag concluzii. De obicei, indiferenta este reversul iubirii. Tacerea poate fi insa altceva decat indiferenta. Poate fi un abuz emotional, un mod prin care te controleaza sau te pedepseste.

    Din ce imi spui, pare ca discutia directa cu el nu este o solutie. Poate ca ar fi mai bine sa iti vezi de treburile tale, sa te ocupi mai mult de sufletul tau si mai putin de ciufuţenia lui.

    Cu drag,
    Igalis


  61. Fratilor veniti sambata dimineata la 8,15 la dezlegari cu un acatist acolo de vii cu toti din casa dar mai special pentru cine are mare nevoie dumnika la Sf .Liturghie cu vii si morti si o sa vedeti voi ce bine o sa va mearga.Dezlegarile de sambata dimineata tine o jumatate de ora si le face Pr.Prof.Ioan Stancu .Eu va marturisesc ca am 27 de ani si de 3 ani lucrez la aceasta biserika si am participat la toate slujbele care sau tinut ,dar mai ales sabata si vineri seara ,miercuri seara DE LA 17 si luni seara la sf.maslu nu am lipsit ,dar imi merge foarte bine din punct de vedere sufleteste .Va astept cu intrebari sau veniti la dezlegari sambata dimineata la 8,15 sa fiti la biserika .va astept si pe adresa mea de email cu intrebari , valentin832003@yahoo.com Doamne ajuta la toti păcatosi si ne miluieste pe noi.


  62. DRAGA VALI,

    Iti multumim pentru sfaturi. Am fost intr-o sambata dimineata la dezlegari. MI-A placut mai mult. Este mult mai liber .Am vazut ca preotul citeste foarte multe acatiste. Posibil sa le citeasca si pe cele de vineri , pe care nu reuseste sa le citeasca in timpul slujbei.
    Multumim si pentru adresa ta, dar daca poti sa ne dai diverse sfaturi , te rog sa le expui pentru noi toti.
    EU am mai multe intrebari.
    1) cum se citeste acatistul Sf. Ciprian? (luni, miercuri, etc) sau 40 zile la rand? (cu rugaciunea de la final?). AM vazut mai multe variante.
    2) CE canon de rugaciune recomanda parintele pentru cei care nu pot ajunge la biserica?

    CU drag
    EMY


  63. Pup Emy,

    Bune intrebari!

    Draga Vali,

    Multumim pentru informatii!

    Are dreptate Emy, am auzit ca rugaciunea de la finalul acatistului Sfantului Ciprian nu e bine sa o citeasca acasa oricine, asa fara post, fara sa fie spovedit si impartasit… Se spune ca este atat de puternica incat ii zgandera tare pe diavoli si daca esti nepregatit te cam “trantesc”!
    De aceea e bine sa o citeasca preotul, ca e mai curat si mai protejat. E adevarat?


  64. buna.am gasit si eu acum..acest site…e foarte interesant imi place f mult..si ma regasesc in toate problemele de mai sus…sper sa mai pot intra sa impartasesc si eu din ”problemele ” mele aici cu voi…Am auzit de Biserica Zlatari..si cum cred ca au inceput niste probleme in viata mea si a iubitului meu..cu care sunt de aproape 3 ani impreuna si locuim impreuna…maine merg si eu la Biserica/..si ma rog la Dumnezeu sa imi ajute sa contiunui sa merg si dupa slujba de maine. E FOARTE BINE CA AI INFIINTAT UN ASEMENA SITE.MULTUMESC


    • Draga Mirela,

      Bine ai venit! Te invit sa ramai cu noi atata timp cat o sa iti placa si o sa ai nevoie.

      Bine faci ca mergi la slujbele de dezlegare, fac minuni, dar nu uita si de Liturghii. Sfanta Liturghie este cea mai puternica slujba! Apoi cauta sa te spovedesti la un duhovnic care iti place, ca sa te despovarezi de robia pacatului si atunci cand sufletul iti va zburda usor si liber o sa cunosti fericirea adevarata. Ar fi bine sa te urmeze si prietenul tau, poate va si casatoriti… Taina Cununiei iti descopera multe lucruri frumoase.

      Du-te maine la Zlatari si nu te lasa intoarsa din drum de “vrasmas”, indiferent de cum ti s-ar infatisa: om, alta treaba, stari de lene sau de rau fizic… Du-te hotarata sa iti iei de la Dumnezeu protectia si iluminarea.

      Cu drag,
      Igalis


  65. buna Igalis!vreau sa-ti spun ca-mi doresc f.mult sa-mi spun si eu povestea mea pt.ca ma regasesc cumva an ce se scrie pe acest forum.Sper sa fiu acceptata.


    • Buna Ela,

      Cartile ne invata multe, dar la fel de multe invatam unii de la altii, prin experientele fiecaruia.

      Te ascultam cu drag,
      Igalis


  66. buna!antamplator am inrat pe acest sait si mi se pare f.f.interesant.Poate ca nu a fost o antamplare,poate ca asa a vrut Dumnezeu ca eu sa ajung aici sa aflu raspunsul la toate framantarile mele.Surpriza placuta este ca toate aceste raspunsuri vin de la o persoana deosebita ,,radiind numai lumina,,asa cum s-a exprimat Oreste an emisiunea lui, avandu-te ca invitat cu ceva timp an urma.An mod sigur nu ma ansel draga Igalis,pt.ca tu esti acea persoana.


    • Draga Ana,

      Nu vreau sa te dezamagesc, dar nu am fost niciodata in emisiunea lui Oreste. Il admir, ii urmaresc emisiunile, dar nu am fost niciodata acolo. Ba da, am fost acum multi ani invitata in emisiunea lui MIRCEA SI ORESTE, dar acea emisiune era cu totul altceva.

      Daca vrei sa stii mai multe despre mine intra la “Despre mine”.

      Sper ca ne vei scrie in continuare…
      Cu drag,
      Igalis


  67. Ami cer scuze pt.confuzie,dar important pt.mine este faptul ca am primit raspunsuri la toate antreb.pe care le aveam de f.multi ani si ati multumesc din suflet pt.ca pe mie oricum m-ai luminat.Cu drag Ana


  68. Buna ziua, am dat de acest site din intamplare, cautand rugaciunile sfintilor Rita si Anton. Din pacate, si eu ma confrunt cu necazuri legate de farmece. Stau si ma gandesc pana unde merge uneori rautatea omeneasca, ce nu tine cont de nimic, trece peste sufletele unor oameni care nu merita sa fie loviti. Acum 2 ani mi-am regasit baiatul iubit, la care tin de 16 ani de zile. E o poveste lunga, ne stim de multi ani si credeam ca, dupa atata timp, Dumnezeu mi l-a adus in viata ca sa ma bucur de el si sa traim amandoi frumos, sa ne intemeiem o familie, sa ne cunoastem, cu bune si cu rele. Insa lucrurile s-au rupt brusc, pentru ca o alta persoana mi l-a furat. Dar nu luptand cinstit. Ci apeland la ceea ce este mai rau pe lumea asta. Nu va pot descrie cosmarurile si starile de rau pe care inca le mai am, cu toate ca ei s-au casatorit, chiar de ziua ei de nastere. L-a vrut atat de mult, incat a trecut peste toti si toate. Sub masca aparenta a bunatatii s-a ascuns perfidia si rautatea, invidia. As fi acceptat mai usor daca as fi stiut ca asta a fost vointa lui Dumnezeu, ca nu a fost sa fie, dar asa…sa-l pierd din cauza unor lucruri necurate…mai ales ca suntem la 100 km distanta si ea a profitat de lucrul asta, din plin…Ma doare sufletul si ii doresc din suflet o viata frumoasa, daca le e scris sa aiba si copii, cu atat mai bine, incerc sa iert si sa uit, dar…e foarte greu. Poate ca toate aceste lucruri au avut menirea sa ma aduca mai aproape de Dumnezeu, pe care l-am descoperit anul acesta mult mai mult ca inainte. Poate ca, peste un timp, imi voi vindeca sufletul. Multumesc ca m-ati ascultat si va doresc numai bine, poate aveti un sfat si pentru mine. A


    • Draga Alexandra,

      Si eu am trecut prin asta si nu era vorba despre un iubit, ci despre sotul meu! Acum, ca lucrurile s-au asezat pe un fagas concret, da-mi voie sa iti spun ca nu ai pierdut nimic! Am bocit ca o vaduva in perioada divortului, dar, la 4 luni dupa pronuntarea divortului, Dumnezeu mi-a trimis la usa un barbat superb. De atunci au trecut 4 ani si suntem casatoriti de 3 ani si 3 luni. Este cea mai frumoasa relatie de iubire, prietenie si evolutie spirituala din cate am intalnit in cei 41 de ani de viata.

      Deci, posibil ca acea femeie ti-a facut un bine. Eu am ajuns sa o iubesc pe femeia care mi-a luat barbatul. Nu mai sunt impreuna si putin am fost suparata pe ea ca i-a distrus omului casa si apoi l-a abandonat pentru un alt barbat, dar acestea deja nu mai sunt treburile mele.

      Si in ziua de astazi ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am fost eu cea care paraseste sau insala.

      Ce ti-ai dori mai mult, sa traiesti cu iubitul tau, dar sa te insele si sa nu inteleaga niciodata cat valorezi sau sa te iubesca profund si sa te respecte de la distanta, comparandu-te cu o femeie care nu e tocmai pe plac lui Dumnezeu? Iubirea nu tine de spatiu si timp, ci de imensitatea si curatenia sufletului din tine. E frumos ca il poti iubi neconditionat. Ai inima mare. Cu iubirea aia fa ce trebuie, iubeste-l pe Dumnezeu cu toata fiinta, iar pe aproapele tau ca pe tine inasti. Asta e masura in iubire si PRIMA PORUNCA!

      Restul… nu te teme, vei primi daruri de la Dumnezeu.
      Asta ti-o spune omul care bocea cu basma neagra in cap, pe la biserici, crezand ca lumea se termina odata cu casnicia! Stiu cat doare, dar stiu si ce daruri gateste Dumnezeu pentru copiii cuminti. :)

      Cu mare drag,
      Igalis


  69. Multumesc mult pentru raspuns…ma bucur ca va merge bine si ca ati gasit puterea de a merge mai departe. Sper sa apara soarele si pe strada mea, vad atata lume fericita in jurul meu si vreau sa fiu si eu la fel, macar pentru o perioada. Nu stiu daca voi ajunge sa o iubesc pe acea femeie, actiunile ei si ceea ce a facut mi-au provocat un rau care se va duce cu greu, sufletul meu e sfasiat acum de durere. Mai ales ca, nu stiu daca din cauza ei, el nu a avut taria sa-mi spuna in fata planurile pe care le avea. Au actionat miseleste. Nu le doresc raul, dar imi doresc ca Dumnezeu, care e sus si le vede pe toate, sa faca dreptate. Fiindca nu e corect ce s-a intamplat. Poate si eu am gresit, dar eu am fost corecta, am iubit frumos si neconditionat. Nu am pus mai presus de toate bani, sex sau alte interese. Si nu am apelat la nimeni sa leg sau sa despart. Nu voi face niciodata asa ceva, mi se pare o metoda jalnica, sa tii pe cineva langa tine in modul asta. Nu stiu daca voi mai gasi puterea sa iubesc pe cineva, sincer, nu mai vreau sa sufar si sa fiu dezamagita. Eu nu am dat nimanui sperante desarte, nu am amagit pe nimeni, nu mi-am batut joc de nimeni. Am fost langa el cand toti il parasisera. Dar nu a contat. Parca nici nu ma vedea. Ma doare cumplit, dar ii doresc sa fie fericit. Asa cum stie el. Iar ei…nu pot decat sa ma rog ca Dumnezeu sa o ierte. Dar sa-i dea macar o parte din suferinta pe care am indurat-o eu in acesti 2 ani de zile. Stiu ca trebuie sa iert, probabil ca voi face acest lucru in viitor, dar acum…durerea e mult prea mare. Va doresc din suflet multa sanatate si poate mai vorbim. Imi pare bine ca am dat peste acest site, constat ca nu sunt singura si ca si altii se confrunta cu diverse lucruri rele. Doresc tuturor numai bine. Cu drag, Alexandra


  70. Sper ca nu v-am suparat cu ce am spus mai sus, anul acesta a fost destul de greu pentru mine si acum incerc sa imi revin. Ma bucur sa vad ca atata lume se redescopera si invata sa ierte. Asta incerc si eu acum. Ma bucur ca nu sunt singura si sper ca cineva, acolo sus, ma iubeste. De fapt, mi-o arata mereu, dar uneori eu nu vad. Va doresc din suflet o viata fericita alaturi de cei dragi si multa iubire! Domnul sa va aiba in paza lui! Si fie ca tot ce ne da EL sa fie o lectie pentru noi, in urma careia sa evoluam spiritual. Va multumesc mult. AG


    • Alexandra G,

      Esti din Bucuresti? Hai si tu la biserica Sf. Ioan Botezatorul de la Unirea. In fiecare joi de la ora 18.00 este o slujba extraordinara, Sf. Maslu si dezlegari. Tine pana la 20.00.

      Biserica se afla in spatele magazinului INTERSPORT de la Unirea. Intrarea se face din bulevard.

      Eu sunt acolo in fiecare joi. Deja am depasit zece slujbe, nici nu le mai numar, dar merg in contiunuare pentru ca ma simt extraordinar si in timpul slujbei si multe zile dupa. Hai si tu!

      Cu drag,
      Igalis


      • Buna ziua,

        De fel sunt din Pitesti, dar m-am mutat definitiv in Bucuresti acum 5 ani de zile, aici am facut facultatea si aici lucrez de 7 ani de zile. Eu merg la biserica Zlatari, la Sfantul CIPRIAN, de pe Calea Victoriei, in afara de multe alte biserici unde ajung cat pot de des. O sa incerc sa ajung si eu joi la biserica, multumesc frumos ca mi-ati spus. Am promis bunului Dumnezeu ca, daca imi va darui vreodata un baiat, se va numi CIPRIAN, iar daca va fi fata, IUSTINA. M-a impresionat foarte mult viata acestor sfinti si m-as bucura din suflet ca numele lor sa fie purtate de copiii mei. Eu am facut primul pas spre vindecare: am promis bunului Dumnezeu ca ii iert pe cei care mi-au facut atata rau. Si eu imi tin promisiunile facute. M-am simtit mult mai bine. Toata furia si supararea parca au disparut. E mai bine sa ai sufletul curat si liber, despovarat de lucruri care nu fac bine nimanui. Ma rog sa ma ierte pentru tot ce am gresit si lor sa le dea intelepciune si o viata buna. Eu simt ca lucrurile se vor schimba in bine. E o perioada de rugaciune si de post, in care trebuie sa fim smeriti si sa facem fapte bune, mai mult decat in timpul anului. Si sa nu uitam ca nu suntem singuri. Niciodata. Asta uita oamenii, de aceea se intampla tot felul de lucruri rele. Va doresc tuturor multa sanatate si numai bine!


  71. Draga ALEXANDRA,

    Nu este cazul sa disperi.

    IGALIS are dreptate si anume ca trebuie sa te centrezi pe Dumnezeu si apoi pe problemele tale zilnice.
    AM trecut si eu printr-o experienta asemanatoare si m-am vindecat dupa 10 ani. DACA am un regret in acest moment, este ca nu m-am apropiat mai mult de Dumnezeu, cu sinceritate. Mergeam la biserica ca sa fac ,, troc ” cu Bunul Dumnezeu. Acum, am inteles ca am gresit.
    AM citit ce spunea un preot ,, ca trebuie sa cerem, ce ne este de folos ” si nu ce vrem noi.

    CU drag

    EMY

    PUPUCI, IGALIS , GABRIELA , CRISTINA

    LA MULTI ANI ! IGALIS (GABRIELA) SI pentru tine GABRIELA.
    AM uitat.


    • Pupici si tie Emy!

      Esti bine?


      • DRAGA IGALIS,

        Incerc sa fac fata vietii de zi cu zi. De cand am intrat in post, am diverse discutii cu anumite persoane pe care le credeam mai apropiate. Acum ispitele sunt mai mari.
        MULTE situatii se repeta, cu toate ca eu consider ca le abordez diferit. DE exemplu, am din diferite momente nevoie de ajutor, oamenii imi promit ca ma ajuta si cand le spun ca vreau concret un anumit lucru se eschiveaza si mai mult decat atat unii parca aud pentru prima data acel lucru.
        Acum si eu am partea de vina. NU urmez sfaturile tale, cu toate ca stiu ca ai dreptate.

        MI-am prosus de ceva timp sa ajung la SF. Ciprian si te fiecare data ma simt cam obosita si spun lasa data viitoare.

        TE mai tin la curent.

        PUPICI


    • Draga EMY,

      Multumesc pentru cuvintele tale si incurajari. Stiu ce spui, eu ma confrunt mai mereu cu situatii in care, desi ajut neconditionat, sunt rasplatita cu rau sau sunt ignorata atunci cand am nevoie de ajutor. Dar nu trebuie sa ne lasam. Nu toti oamenii sunt la fel, trebuie sa invatam sa-i luam asa cum sunt. O prietena a mea spunea candva: cu increderea in cineva e ca la banca: o acorzi daca merita, dar daca nu merita, o retragi. Important este sa simti ca tu ai facut bine ceea ce ai facut, ai ajutat dezinteresat si asta conteaza cel mai mult, nu?
      Intr-adevar acum, in post, sunt cele mai mari ispite. Eu in prima zi din post m-am certat cu toata lumea (de fapt, certat e mult spus, eu nu ma cert, doar ma supar daca nu-mi convine ceva si uneori tin in mine supararea, alteori o fac cunoscuta, dar nu in termeni rai, ci doar cat sa se stie ca ceva nu mi se pare in ordine). Apoi insa mi-am dat seama ca trebuie sa iau lucrurile mai usor, asa cum vin, ma rog mult mai mult, de fiecare data cand simt un impuls sa uit ceea ce am primit de la Dumnezeu pana acum, ma gandesc cat de norocoasa sunt si imi aduc aminte de atatea cazuri, chiar printre prietenii mei, care nu se pot bucura de ceea ce am eu, asa putin cat este. Dumnezeu compenseaza din plin, ceea ce ia pe o parte, iti da in alt mod. De asta sunt sigura. Nu le poti avea pe toate. Nu degeaba spunea Goethe (scuze, deformatie profesionala, am facut Germana-Engleza la Facultate): “nimic nu e mai greu de suportat ca o insiruire de zile frumoase”. Probabil ca simtea el ce simtea. Incercarile ne sunt date tocmai pentru a ne da seama ca exista o parte buna, in tot. Iti doresc multa sanatate si putere, sunt convinsa ca vei rezista tentatiilor. Si eu ma lupt cu mine zilnic in sensul asta. Plus ca se apropie cea mai frumoasa perioada din an, cand toti ar trebui sa fim mai buni, macar acum. LEXY


  72. Draga Alexandra G,

    Umple-s-ar lumea de oameni cu suflet frumos ca al tau!

    Cu mare drag,
    Igalis


    • Multumesc pentru cuvintele frumoase. Incerc sa nu pierd candoarea pe care o am uneori si sa nu imi incarc sufletul cu lucruri urate si rele. Viata e mult prea frumoasa pentru a fi nesocotita si pentru a ne lasa condusi de rautati si lucruri necurate. Trebuie sa nu ne fie rusine cand punem capul pe perna seara. Sa nu ne reprosam nimic. Dumnezeu e sus si le vede pe toate. Nu degeaba se spune ca “nu iti da Dumnezeu mai mult decat poti duce”. Numai ca ne incearca. Si, uneori, il dezamagim. Dar EL, in marea lui bunatate, ne iarta. Conditia e sa ne para sincer rau si sa ne indreptam, sa ne schimbam. In bine.

      Cu drag,
      Alexandra (LEXY)


  73. Draga le mele Lexy si Emy,

    Exact de luni, de cand am intrat in post ma confrunt cu situatii in care toate intentiile mele bune se lovesc de rautatea unor oameni obisnuiti sa strice bucuria sufleteasca oricui si mi se intorc niste ghimpi in inima, greu de suportat.

    Am ajuns la concluzia ca sunt incercari, sunt ispite menite sa ma faca sa pacatuiesc macar cu gandul, ca sa imi strice stradania postului.

    Primele 3 zile am avut parte de “rele tratamente” din partea unor persoane pe care chiar le ajutam cu toata inima. Am ajuns acasa cu inima rupta, iar in a treia seara am bocit pentru nedreptate, pentru inimile impietrite si pentru victimele lor.

    Mi-am comandat o pizza… Sa vedeti ce repede s-au rezolvat ispitele cand nu am mai tinut post! A doua zi am chiulit dimineata de la practica (pentru ca mi-a fost lene sa ma trezesc…) mi-am petrecut dimineata in pat cu sotul… si “minune”, dupa amiaza, nimeni nu a mai avut nimic cu mine la spital (unde fac practica), toate erau numai lapte si miere…

    Dar inima mea? De ce sa o dau ofranda oamenilor rai si nu lui Dumnezeu? Asa ca m-am facut iar fata cuminte. Tin post si ii las pe cei rai sa isi faca treaba fara sa mai fac riduri pentru lipsa lor de suflet.

    Un lucru stiu sigur. Cand plangeam ma simtam mai fericita decat atunci cand schimbam zambete false cu cei rai. Si mai stiu ca pacienta pe care credeam ca nu o voi mai gasi in viata, a doua zi am gasit-o constienta si linistita. VIE. Slava Domnului.

    Stiu ca intr-o sectie de terapie intensiva e foarte dificil de rezistat cu o inima ca a mea, dar pentru asta tot nu o sa ma impietresc pana la nesimtire doar ca sa ma protejez emotional. Mai bine imi schimb meseria. Medicul panseaza si Dumnezeu vindeca. Nu pentru moartea pacientilor plang, ci pentru ca unii mor si nu e nimeni langa ei sa ii tina de mana. Pentru ca daca ai face ceea ce e crestineste, sa le aprinzi o lumanare, probabil s-ar uita la tine ca la o ciudata si te-ar da afara din sectie…

    Am luat o decizie importanta pentru viata mea: vreau sa mor acasa, in patul meu, nu la spital.

    Concluzie: o sa tin postul si o sa fiu cuminte, chiar de m-ar târâ diavolul prin cele mai mari uraciuni ale servitorilor lui, oamenii rai. De fapt “ispita” e cinstita. Daca nu as fi fost mandra, nu m-ar fi atins nimic! Mandria este unul din pacatele mele stabile…

    Voi cu ce va confruntati?

    Cu drag,
    Igalis


  74. Of..ce bine inteleg…cea mai buna prietena a mea (de fapt am 2, ambele in zodia Pesti) este medic si are un suflet la fel de bun ca dumneavoastra. Ea lucreaza acum in Germania, ce-i drept, unde lucrurile sunt un pic altfel, dar tot cu oameni are de-a face. Insa aici se plangea si ea, cat facea practica pe la spitale, de rautatea si invidia oamenilor care nu au ce face…Din pacate, nu putem controla ceea ce se intampla, ce reactii au ceilalti vizavi de noi. Si eu plang si ma consum cand cineva ma raneste cu buna stiinta sau nu. Cred ca e bine sa te intaresti ca sa faci fata suferintei, dar nu stiu daca e bine per total…e foarte bine sa faceti ceea ce va dicteaza inima, eu asa fac, chiar daca sunt blamata de cei din jur (deh…gura lumii, sloboda…). Eu am grija pana si de cainii de la firma, cu toate ca altii dau cu picioarele in ei (ce vina au bietele animale ca au o soarta de care tot noi, oamenii, suntem responsabili?), am acum o catelusa care a fost calcata de masina si am pacalit-o cu amoxicilina bagata in carnita si cu pudra de baneocin, ca sa-i treaca rana de la picior. Ma bucur ca inca este cald afara, ea nu are unde sa stea, e in aer liber, pe iarba. Mai greu este ca in decembrie ne mutam in alta locatie si nu cred ca va mai avea nimeni grija de ea, un biet suflet suferind. Sper sa mai pot veni sa vad ce face si sa se insanatoseasca cat mai repede. Probabil ca, in ochii multora, asta pare o nebunie (am facut bine multi alti catei de la mine din cartier – castrare, sterilizare, vindecare, totul pe banii mei – ), dar eu consider ca, atata timp cat pot si am cum, voi ajuta orice fiinta, fie om, fie animal. Macar animalele iubesc neconditionat.
    Cat priveste tentatiile…da…acum e o perioada in care trebuie sa rezistam, acum parca ies la iveala, ca niciodata, rautatile si invidia. Dar, in final, toate se vor linisti. Si mie mi s-a intamplat ca in post, in urma unei suparari, sa renunt. Parca toate s-au rezolvat ulterior (chipurile…), ca prin minune. Dar in suflet am ramas cu regretul ca nu m-am putut abtine, nu m-am putut controla. Macar atat sa fac si eu, ca multumire pentru cate am primit. Asa ca va inteleg foarte bine. Sunt convinsa ca toate se vor rezolva, stiu ca e greu, nu mai puneti la inima tot ce fac ceilalti. Mai bine sa fii direct, chiar daca superi, decat sa zambesti amar si sa mergi mai departe, desi, in sinea ta, simti ca nu e nimic real. Si daca simtiti nevoia sa aprindeti o lumanare pentru un bolnav, sa fiti convinsa ca el vede si veti fi rasplatita inzecit. Intentia conteaza intotdeauna, foarte mult. LEXY

    P.S. Eu sunt scorpion, o zodie complicata, care ofera mult, dar asteapta la fel de mult de la ceilalti. Va povesteam acum ceva timp ca am decis sa-i iert pe cei care mi-au facut mult rau. Eu am un “talent” mai special, daca pot sa-i zic asa, pot “vedea” in vis ce se va intampla in viitor. Pana acum s-a adeverit cam tot ce am visat (am visat chiar ca baiatul iubit s-a casatorit, ca sa aflu peste cateva zile ca exact asa a fost, fara sa am habar de asta). Insa aseara, desi nu mi-am propus, am visat ca cei doi se certau extrem de rau, ea ii reprosa lui ca tipa la ea si il intreba de ce (oare de ce…). Decat asa o relatie, mai bine fara. Sunt convinsa ca, asa cum mi-a spus cineva acum ceva timp, a descoperit ca nu tot ce straluceste este aur. Dar asta deja nu mai este problema mea. Daca intr-adevar asa este, atunci imi pare rau ca oamenii nu sunt in stare sa isi traiasca viata frumos, fara certuri si suparari. Este o vorba din batrani: Dumnezeu nu bate cu parul. Sau, mai bine zis, dupa fapta si rasplata. Eu ma rog sa ii ierte pe amandoi, deja nu mai simt acea tristete si resentimentele de acum catva timp. Cred ca asta e solutia: sa te eliberezi de tot ce e urat si rau si te trage inapoi. Ideea e sa evoluam. Si sa mergem mai departe, cu capul sus. Sa nu ne doboare nimeni si nimic. Si sa nu uitam ca nu suntem singuri. AG


  75. Draga Lexy,

    Nu-mi mai vorbi cu dumneavoastra, nu merit una ca asta!

    Ma simt de 20 de ani si arat de douazeci si ceva… Daca m-ai vedea, ai intelege ca pronumele de reverenta face nota discordanta cu fiinta mea.

    Apropo de asta, in ziua in care m-a prigonit o asistenta rautacioasa (tanara), mi s-a adresat in cateva randuri cu “fetiţo!” Am rabdat-o vreo jumatate de ora, dar dupa aceea m-am apropiat de urechea ei si i-am spus: “Doamna (cu toate ca era evident ca nu are mai mult de 28 de ani), haideti sa ne intelegem, nu sunt fetiţă, am 41 de ani si oricat scandal ati face eu aici o sa raman, pentru ca sunt aici ca sa invat, nu ca sa ma cert cu dumneavoastra. Daca nu ne intelegem, pot merge “mai sus” sa intreb care e solutia”. Si s-a potoloit. A ramas un pic nauca de vestea ca nu sunt fetiţă… Pentru ca aveam o stare de nervi accentuata, nu am realizat ca de fapt imi facea un mare compliment, dar acum ca m-am calmat… :) O iau ca pe cea mai sincera recunoastere ca arat bine la 41 de ani!

    In aceeasi seara, unul dintre pacienti, consternat de faptul ca alt pacient consuma apa de la frigider, si mai ales de declaratia mea ca si eu fac la fel, a venit cu un argument tare: “Bine domnisoara, dar dv aveti 18 ani, omul asta are 50!” :)

    Despre aceasta tinerete iti pot spune doar ca a fost o dorinta pe care Dumnzeu mi-a implinit-o. Am povestit-o deja la pagina DESPRE MINE. Acum trebuie sa mi-o si asum. Lumea nu ma ia in serios, pentru ca autoritatea celor 41 de ani din buletin, apare ca o insolenta pe chipul unei tipe de douazeci si ceva… Daca reusesc sa raman desteapta… nu pot decat sa ma bucur de aceste confuzii.

    De aceea iti spun ca nu “merit” pronumele de reverenta.

    Dincolo de aceasta lamurire, trec la subiect. Despre catel: recunostinta pe care o citesti in ochii acelui animalut rar o vei gasi in ochii oamenilor, deci continua sa faci bine si vei avea inima plina de iubire.

    Despre vise: Daca se va confirma faptul ca cei doi ajung la neintelegeri, va fi inca o dovada ca toti “culegem ceea ce sadim”. Vor fi momente cand ii vei plange de mila iubitului tau, dar sa nu pui “palma la fundul lui” ca te va durea pe tine. Bătăiţa e rupta din Rai, si cum Dumnezeu nu bate cu parul… o face pentru indreptarea lui, pentru trezire… Lasa-l sa se trezeasca, nu-l lua in brate chiar daca se intoarce la tine, ci lasa-l pe Dumnezeu sa il ia in brate. Doar roaga-te pentru el.

    Esti un om foarte frumos, asa sa ramai!

    Cu drag,
    Igalis


  76. Multumesc pentru cuvintele frumoase, insa nu sunt chiar asa…ma mai abat uneori din drum, mai mult din lipsa de experienta, imaturitate si naivitate. Stiu ce spui, nici mie nu mi se da varsta pe care o am, uneori ma supara acest lucru, dar alteori ma gandesc ca este, totusi un avantaj. Important este sa nu imbatranim sufleteste, ceea ce este in suflet se oglindeste pe chip.
    Nu stiu daca se va confirma ceva cu privire la acest om, noi suntem la 100 km departare, nici nu stiu daca ne vom mai intalni candva (slabe sanse), eu am rupt orice legatura de cand am aflat (culmea, de pe facebook) ca s-a casatorit, chiar de ziua ei de nastere. Stiu doar atat: ca mi s-a facut o mare nedreptate. Ca l-am iubit enorm, cu bune si cu rele, ca meritam inca o sansa, nici macar nu m-am putut bucura pe deplin de ceea ce eu consider ca am primit a doua oara. Dar probabil ca este si asta o lectie, pe care trebuie sa o invat, totul se intampla cu un scop, cu toate ca, pana acum, nu-mi dau seama care a fost scopul atator incercari in acesti 2 ani de zile. Acum imi doresc doar ca in sufletul meu sa revina linistea. Si sa se faca dreptate. Pentru toti. LEXY


  77. Doresc din inima lui IGALIS si tuturor celor de pe acest site sarbatori fericite si binecuvantate, cu sanatate, pace, bucurii si vise implinite, bucate alese si cadouri minunate si un 2011 frumos si linistit, plin de realizari si minuni! Alexandra (LEXY) G


  78. Pai cum Lexy, pana dupa sarbatori nu ne mai vedem?

    Cum mai esti cu starea de spirit?


  79. Buna, multumesc pentru intrebare, in principiu sunt bine, doar ca acum sunt in analize si tratamente cu mama, sunt niste luni agitate si ma rog sa se termine totul cu bine. Ma bucur mult ca vin sarbatorile, desi voi avea o vacanta scurta si ne mutam locatia la serviciu, sper ca schimbarea sa fie de bun augur. As vrea tare mult sa ajung si eu joi seara la biserica, la slujba de maslu. Poate ne vedem atunci. Iti doresc un 1 decembrie cu distractie si odihna. A


  80. Vroiam sa-ti spun ca am citit multe din comentariile tale de aici…te admir pentru puterea ta, pentru faptul ca ai trecut peste toate. M-ai intrebat acum ceva timp cum sunt cu starea de spirit…oscilez intre acceptare si iertare pe de o parte si furie si razbunare, pe de alta parte. A fost un an extrem de greu. De fapt, cam de 2 ani a fost dificil, dar parca anul asta au culminat toate. Simt ca, uneori, durerea ma sfasie. Nu stiu daca voi mai iubi vreodata. Parca imi impietresc pe zi ce trece inima si nu vreau asta. Eu sunt scorpion ca zodie si tot ce este nedrept sau necurat ma doboara. Nu pot trece usor peste faptul ca mi s-a facut o mare nedreptate. Stiu ca, poate, astept prea mult de la cei din jur. Nici eu nu sunt fara de cusur, am atatea lucruri de care nu sunt mandra, chiar deloc. Am facut greseli, mai mult din naivitate si lipsa de experienta, am cedat si m-am indoit, in loc sa am incredere si sa fiu tare. Ma uit la mama, care a trecut prin atatea, as vrea sa am credinta ei si puterea de a merge mai departe, curajul de a spune lucrurilor pe nume, chiar daca doare, de a spune NU atunci cand este cazul. E mare lucru sa faci asta, sa fii drept.
    Cum reusesti sa-i ierti pe cei care ti-au facut rau? Sau chiar sa-i iubesti? Cum pot sa uit cosmarurile pe care le-am trait, cu serpi si pisici care muscau din corpul meu, cu senzatii stranii si zgomote ciudate, de parca incepusem sa o iau razna? Cum sa iert lacrimile cu care adormeam de fiecare data si care ma insoteau, chiar si in somn?
    Cum poate cineva sa lege pe altcineva de el/ea, fara sa se gandeasca o clipa ca distruge vieti si suflete? Cum de rabda Dumnezeu asa ceva? Stiu ca, probabil, sunt lectii de invatat, dar uneori mi se pare mult prea nedrept.
    Am scris mult, sa nu te superi, dar aveam o stare tare ciudata. Sper ca esti bine, ma bucur mult ca am descoperit site-ul. Nu ma rog decat atat: sa se faca dreptate. Imi spun ca nu mai vreau pe nimeni, ca nu mai am nevoie de nimeni, am iubit sincer, frumos, am sperat la o viata impreuna cu cel la care ma gandeam de atatia ani de zile. Dar nu a contat. Au contat altele. Incerc din rasputeri sa nu gandesc rau si sa nu doresc raul. Are Dumnezeu grija de toti, asa cum suntem, cu pacate si metehne. Te felicit inca o data pentru tot ce ai obtinut si iti doresc sa fii ferita de rau. AG


    • Cum?

      Uite asa: Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii, dar pe unii chiar ii cearta pentru ca asteapta mai mult de la ei. Asa se intampla cand pui mai presus de Dumnezeu un barbat. Asa am facut si eu cu fostul sot, l-am pus mai presus de Dumnezeu si atunci, Doamne Doamne m-a lasat sa traisec cu idolul meu dupa puterile omenesti… adica foarte limitat! A venit ispita la el si, pentru ca fara Dumnezeu nimic nu putem… a cedat!

      Apoi m-am intors la Dumnzeu plangand si pârându-l pe “Adam” ca are o amanta! Aproape ca am inteles raspunsul in cuvinte: “Daca pe el l-ai ales de Dumnzeu… inchina-te lui… cere-i lui ajutorul…”

      L-am cerut, dar m-a refuzat si bine a facut!

      Singura si disperata m-am intors la Dumnezeu si i-am zis ca nu mi se pare drept ca alta femeie sa imi ia UNICUL barbat, Dumnezeul meu personal… Atunci m-a luat in brate si m-a inteleptit sa vad cat de putin Dumnezeu era in comportamentul lui. Atunci am inteles care mi-a fost pacatul pentru care am meritat indreptare. Am calcat prima porunca. Nu l-am iubit pe Dumnezeu cu toata fiinta mea si nici pe aproapele meu ca pe mine insami. Am rasturnat valorile asa cum faci tu acum.

      De ce nu Il lasi tu pe Doamne Doamne sa se ocupe de fericirea ta? De ce Ii ceri sa iti ingaduie in continuare pacatul acesta subtil, pacatul de a-ti face idol dintr-un muritor?

      Din brate de la Dumnzeu il poti ajuta mai bine pe barbatul acesta pierdut. Accepta evenimentele ca pe ceva cu o existenta goala si lipsita de semnificatie. Este ce este si nu e bine si nici rau, doar este.

      Esti sigura ca daca s-ar intoarce la tine ai avea garantia fericirii? Nu cred, asa cum nu cred ca absenta lui te opreste sa il iubesti.

      Din intelepciunea personala: :) cel ce iubeste este fericitul, nu cel care primeste… Deci, cu mare drag iti vei aminti de acesti doi ani de iubire franta (franta de accesele de razbunare) atunci cand vei fi pregatita sa accepti. Pune lucrurile in ordinea fireasca si o sa vezi ce plan avea de fapt Dumnzeu cu tine.

      Cu mare drag de tine,
      Igalis


  81. Multumesc mult de raspus…nu sunt in stare sa ma razbun pe nimeni, nu imi sta in fire si nici nu o voi face vreodata. Doar ca uneori mai am ganduri gen “legea talionului”, care nu sunt chiar in ordine, din moment ce ma apuca remuscarile si ma mir si eu cum de pot sa gandesc asa ceva. Eu sunt un copil adoptat, am fost salvat de la moarte de MAMA, o femeie minunata (sincer, nu stiu ce am facut sa merit un astfel de suflet langa mine) si ma gandesc ca Dumnezeu are el un plan cu mine, din moment ce a vrut sa traiesc. Doar ca uneori uit asta. Fericirea e un lucru relativ…tine de multe aspecte. Sunt multe lucruri care ar fi trebuit lamurite, sa pot sa inchei un capitol asa cum trebuie. Nu il pun mai presus de Dumnezeu (sau poate, nu imi dau seama si fac asta…), doar ca as fi preferat sa fie oricine altcineva si nu el. Nu inteleg de ce mi l-a readus dupa atatia ani in viata mea, pentru a-l pierde. Poate si eu am gresit (din necunostinta de cauza uneori, nu cu rea-intentie), dar nimic nu este mai crunt decat sa dai sperante unui om si apoi sa fugi, fara o explicatie. Sa calci in picioare o inima. Si sa fii fericit alaturi de o “ea” versata sexual si bogata. As fi inteles daca macar am fi avut o relatie, in adevaratul sens al cuvantului si el ar fi simtit (real, e optiunea fiecaruia, eu nu tin pe nimeni cu forta langa mine) ca nu ma iubeste si ca nu avem un viitor impreuna. Asa, eu am fost din start “a 2-a”, asa a tratat relatia, iar ceea ce l-a salvat de “complicatii” a fost “distanta” de 100 de km. pe care, ca un las, a invocat-o, alaturi de “ceva intre noi n-a mers bine, mai precis n-a mers deloc”, trimis intr-un e-mail insipid. Si bineinteles, pentru a se simti bine, urmat neaparat de “Tu nu ai gresit cu nimic”, de parca ar fi trebuit sa stearga toate lacrimile si tot raul produs. Eu stiu ca intr-o relatie e nevoie de 2 ca sa mearga. Mai stiu ca, daca ceva nu merge, mai bine spui in fata, orice, oricat de dureros. Dupa care pui punct barbateste, fata in fata, ferm. Si chiar daca, asa cum spunea Aurora Liiceanu, pentru una din persoane va urma o perioada de “doliu erotic”, macar poti merge mai departe cu fruntea sus. Dar asa este, fericit e cel care iubeste, chiar si atunci cand pierde. Poate ca exagerez acum si m-am indepartat putin de Domnul pentru ca nu am inteles lectia pe care trebuia sa mi-o insusesc: probabil a pragmatismului, a lui “nu tot ce straluceste e aur”. Nu stiu cat il mai pot ajuta si daca el are nevoie de ajutorul meu. A facut o alegere. Isi doreste si copii. Iar eu pentru el sunt un capitol inchis, desi, se pare ca se mai gandeste la mine. Insa a pierdut un prieten adevarat in persoana mea, lucru rar in ziua de azi. Daca voi avea vreodata un baiat (si sper sa am, se va numi CIPRIAN), am sa-l invat sa nu se poarte asa, sa fie OM, inainte de toate. Cu toti si cu toate. Imi voi revizui atitudinea si am sa incerc sa nu mai cad. Si sa iau totul asa cum se petrece. Pupici


  82. Am citit ce ai scris la “Rinichiul si iubirea” si cred ca si eu as face la fel…m-a impresionat foarte mult. Stateam si ma gandeam la sfintii care au avut o viata destul de grea si nu s-au plans, au indurat totul in numele credintei. Nu stiu, cateodata am impresia ca toate faptele bune pe care le fac sunt in zadar. Si asta ma doare un pic. Sa vad ca totul se intoarce, uneori, impotriva mea si sunt rasplatita cu rau. Iti multumesc ca ma asculti si ma bucur mult ca te-am gasit pe acest site. Sper sa fie totul bine si daca te pot ajuta cu ceva, sa-mi spui. E mare lucru sa lucrezi intr-un spital, cred ca uneori iti este foarte greu sa vezi atata suferinta in jur. Si e mare lucru ca suferinta nu te-a asprit. Felicitari pentru casatorie, am vazut poza de la nunta, sunteti amandoi foarte frumosi si va sta bine impreuna, sa va dea Domnul tot ce doriti, zile senine si fericite, LA MULTI ANI sa traiti! A


  83. Vezi Lexy, asta a fost un dar pe care Dumnezeu mi l-a facut pentru ca am putut sa ma rog simplu, doar cu “faca-se voia Ta”. Si s-a facut voia Lui, si nu a mea, si imi este mai bine decat daca s-ar fi facut ceea ce speram la inceput. De fapt NICIODATA nu m-am rugat ca Dumnezeu sa imi aduca inapoi barbatul, ci sa il intoarca la CREDINTA! Multa lume nu intelegea asta, ca eu nu ma duc la biserica pentru ca sa mi-l recapat, ci ca sa il recapete Dumnezeu, ca slujitor bun cum i-a fost si acum ii este.

    Mie mi-a dat alt barbat, mai rabdator mai atras de credinta, mai tanar, mai iubitor…

    Asa sa te rogi si tu, sa va aiba Dumnezeu in paza pe amandoi si sa iti dea DOAR ce e al tau.

    O sa folosesc o comparatie telurica… Daca prin absrud tie ti s-ar pune pata pe o pereche de sandale frmoase, dar Dumnezeu ti-ar da bani pentru cizme, pentru ca afara e iarna, tu ti-ai cumpara tot sandale! Apoi te-ai plange ca iti ingheata picioarele…

    Noi suntem copilasii lui Doamne Doamne, ar trebui sa avem mai multa incredere in El.

    Iti spun si tie si Cristinei: “razboiul” e aprig. Cu cat te rogi mai mult cu atat te lupta mai tare. Deci, caderile din nadejde tin strict de capacitatea noastra de a discerne ce vine de la diavol si ce vine de la Dumnzeu. Un semn clar trebuie sa fie acesta: Tristete la Dumnezeu nu exista! Exista lacrimi, dar alea sunt strict pentru pacatele personale sau de fericire. Voi de ce plangeti? Daca raspunsul e “de ciuda” sau de “propria mila”… nu e de la Domnul!

    Stiu ca amandoua sunteti puternice si aveti suflet curat, e doar o perioada mai grea, dar o sa plangeti curand si de fericire. Folositi-va starea asta pentru rugaciune, e foarte productiva.

    Dumnezeu cu noi!
    Cu drag,
    Igalis


  84. DRAGA LEXY,

    NU te mai framanta atata. Dreptate o sa se faca dar nu imediat. Consumi prea multa energie pentru un barbat care nu te-a iubit sufucient. EL a gresit, s-a uitat la alta femeie. Tu ai tendinta s-o acuzi pe ea. Ea l-a acaparat cu totul, in momentul in care i s-a intins un deget. In general, femeile doresc, fie stabilitate emotionala, financiara, etc si fiecare incearca prin metodele lui .

    Poate, acum nu prea vezi o solutie pentru tine. DACA se intoarce, tu crezi ca ai mai avea incredere prea multa in el?
    STAREA ta este o stare de dependenta bolnavicioasa fata de el. Tu, trebuie sa ai propria temelie.
    DE cand am intrat in post am avut o serie de ,,conflicte” cu diverse persoane. AM diverse lucruri pur si simplu. DUMNEZEU mi le-a pus pe tava. Unul dintre ele are legatura cu fostul prieten care trebuia sa-mi devina sot.
    MI-A intr-o discutie ca daca actuala sotie nu facea copil el se despartea de ea. Am ramas fara cuvinte. Cand a ales-o pe ea am crezut ca o iubeste mai mult.
    AM inteles, ca Dumnezeu m-a ferit de un astfel de om, pe care el il consideram de calitate.

    Acum, imi pare rau de un singur lucru, ca nu am descoperit acest blog, inca de la inceput. Sunt convinsa ca viata mea lua o alta turnura.

    TE PUP
    EMY

    PUPICI IGALIS, GABRIELA

    PUPICI MARA- sper ca ne mai citesti.


    • Multumesc Emy. Imi aduc aminte ca si tu ai trecut prin starea pe care o are Lexy acum, faci bine ca o sfatuiesti.

      Si eu am trecut prin ce treceti voi, cu mai bine de 4 ani in urma si acum pot sa va asigur ca sunteti pe calea ce a buna. Fiti fete cuminti si o sa va fie tare bine.

      Cu drag,
      Igalis


  85. Buna, EMY,

    nu e vorba de o dependenta bolnavicioasa, nici pe departe. Sunt multe lucruri la mijloc, multe pe care eu le-am aflat ulterior. In general, femeile nu joaca cinstit. Prea putine in lumea asta au tarie de caracter si dau dovada de onestitate. Majoritatea sunt rele, materialiste, inseala, isi bat joc de cei din jur. Nu zic ca barbatii sunt altfel, dar…sincer, nu iti doresc si nu doresc nimanui sa aiba de-a face cu rautatea unei femei. Eu am avut parte de asta, din plin. E dreptul lui sa se uite la cine doreste, a facut o alegere. Nu asta m-a suparat. Eu nu oblig pe nimeni, la nimic. M-a suparat lasitatea, pe care nu o voi ierta niciodata. Sau poate o voi ierta, atunci cand ma voi ierta pe mine si faptul ca am avut incredere in el, am crezut ca nu e ca toti ceilalti, mai ales ca ne stim de 16 ani de zile si ne leaga enorm de multe lucruri. In niciun caz nu e vorba de dependenta sau obsesie. Eu nu sunt o astfel de persoana. Poate ca m-am consumat mult prea mult pentru un om care nu a meritat atentia si dragostea mea, asta mai degraba. Da, dreptate se va face. Dar nu cand vrem noi. Dumnezeu e drept si el va sti cum e mai bine pentru toti. Cat despre acel barbat de care spui: inca o dovada de lasitate: sa stai cu cineva doar fiindca iti face un copil…intr-adevar, e dureros. Mai bine ca ai aflat inainte sa-ti fi facut un rau si mai mare. Multumesc de e-mail si iti doresc curaj. LEXY


  86. Si iti mai spun un lucru: Igalis are dreptate: nu te impiedica nimic sa il iubesti in absenta, sa ii doresti binele. Mai ales cand stii ca in suflet nu ai ce sa-ti reprosezi. Eu prefer sa pastrez in cutia sufletului amintirile frumoase traite si peste ani sa imi aduc aminte doar de lucrurile bune. Cred ca toti ar trebui sa facem la fel. Cat despre posibilitatea unei reveniri in viata mea: sincer, cu toate ca il iubesc si il voi iubi mereu, nu stiu daca el este cel care imi trebuie mie acum. Prefer sa spun: FACA-SE VOIA TA si sa il las pe Dumnezeu, in primul rand sa ma ierte, daca poate, pentru toate greselile pe care le-am facut si apoi, daca el considera de cuviinta, sa imi trimita pe cineva care sa imi culeaga inima zdrobita si langa care sa traiesc frumos si cu care sa imi intemeiez o familie. Cred ca vindecarea este faptul ca nu trebuie sa tii in suflet suparare, manie, ranchiuna, ura sau razbunare. Trebuie sa “let go”. Chiar daca e greu, e singura solutie. Paradoxal, eu sunt convinsa ca aceasta experienta mi-a fost data cu un scop: sa ma apropii si mai mult de Dumnezeu si sa-mi dau seama ca, intr-adevar, fara el nu suntem nimic. Asa ca nu pot decat sa-i multumesc acestui barbat ca, fara sa-si dea seama (sau, de fapt, asa a fost sa fie), a contribuit la evolutia mea. Doar ca as fi vrut ca trecerea la aceasta etapa sa fie un pic mai lina. Dar…nu e dupa cum vrem noi.
    Si eu ma bucur ca am descoperit acest site, inseamna mult sa stii ca nu esti singur si sa ai cu cine vorbi. PUPICI tuturor


    • Draga Lexy,

      Ciudat, dar credinta in Dumnezeu si intelepciunea pe care am primit-o prin suferinta, mi-au adus capacitatea nu numai de a ierta, ci chiar de a putea-o iubi pe femeia care mi-a corupt barbatul. Practic, fara ca ea sa fi avut vreo intentie de a-mi face bine, a reusit sa imi puna in fata un adevar si o soarta buna!

      Unii au rolul de a interpreta partitura lui Iuda… sa multumim Domnului ca nu suntem dintre aceia!

      Pe noi suferinta ne creste, pentru ei suferinta e o plata si nu e cu nimic mai placuta decat suferinta celui care pe termen scurt a pierdut. Plata lor e pe termen lung si FOARTE lung, uneori pana la al 7-lea neam!

      Noi prin suferinta asimilata inteleptirii ne curatam neamul. Poate nu intamplator, eu, Cristina, Tu, Emy, Mara… nu avem copii. Poate noi suntem “curatatorii” neamurilor noastre si la noi se incheie o ramura a arborelui genealogic. Si stiti de ce? Pentru ca pe noi ne-a ales Dumnezeu sa mantuim oamenii care nu mai sunt si sa ii recrutam in oasea Lui pe cei cu care interactionam in viata noastra!

      Si asta pentru ca PUTEM!

      Curaj! Nu ne da Domnul mai mult decat pot umerii nostri sa duca. Avem cruci mari, dar toata lumea le ravneste.

      Cu drag,
      Igalis


  87. Draga Igalis,

    AM ajuns si la a zecea slujba. A fost cred, daca imi amintesc eu bine, cea mai usoara slujba la care am participat. AM avut cateva momente de moleseala, dar au trecut repede.
    In fiecare noapte am viasat foarte urat, dar m-am trezit buimaca intr-o dimineata , pe la 4, dupa un vis: si anume , o femeie 45-50 de ani s-a uitat urat la mine si mi-a ca trebuia sa-mi vad de treaba. Apoi l-am vazut pe fostul prieten si vroia sa vina sa stam de vorba…..”.
    A fost o saptamana cu multe momente tensionate, am vazut destule rautati de la oameni apropiati si mai mult decat atat , toate au culminat astazi cu discutii in familie din nimicuri.
    Doresc si eu, mai mult din curiozitate sa aud de ce am ,,incasat-o” asa de tare si de la cine.

    CU drag
    EMY

    PS: MAINE este Sf. Spiridon si este scoasa racla spre inchinare, biserica Sf. Spiridon vechi.


  88. DRAGA LEXY,

    Cum mai stai cu starea de spirit? Te-ai mutat in noul sediu cu serviciul ? EU am avut o sptamana, in care multe persoane m-au dezamagit. AM fost tare suparata in sufletul meu, cu toate ca, mi-am propus cu ceva timp in urma, sa nu ma mai las afectata. Inca nu am ajuns la acel nivel si imi pare rau.
    Sper sa vina sarbatorile, sa ne mai linistim si sa avem timp si de introspectie.

    UN gand bun si toate supararile nostre sa se risipeasca.

    Pusi

    Emy


  89. Draga EMY,

    iti multumesc pentru intrebare si gandul tau bun. Deocamdata avem bagajele facute, ne mutam dintr-o clipa in alta. As fi preferat sa mergem direct anul viitor in noua locatie, dar…nu e dupa cum vrem noi. E bine si asa.
    Stiu ce spui cu dezamagirile…nici la mine nu a fost mai usor, am avut o usoara controversa cu cel mai bun prieten, un om minunat, de altfel, dar care, uneori, exagereaza. Incerc sa nu ma enervez cand vad atata nepasare si rautate, dar marturisesc ca uneori imi este greu. Mi-as dori sa fiu mai toleranta, in primul rand cu mine, apoi cu ceilalti. Cat despre vise…si eu am avut, pot spune in ultimii doi ani, cosmaruri pe care nu le doresc nimanui. Apropos de ce spui tu, cu femeia aceea, eu am visat intr-o noapte o femeie care venea spre mine, urata la fata, schimonosita, vroia sa ma apuce cu mainile, dar m-am trezit imediat. In alta seara am visat ca eram inconjurata de mai multe femei care erau suparate ca nu pot sa-mi faca nimic. Dar in ultima vreme visez foarte des biserici, cred ca e un semn bun, ca cineva, acolo sus, ma iubeste. Eu cand mai am senzatii din astea ciudate (din pacate, inca le mai am), ma rog. Mi se intampla uneori sa nu pot duce rugaciunea pana la capat de teama, dar nu renunt. Si totul dispare dupa un timp. Poate ca acea femeie pe care ai visat-o ti-a facut rau, sau vrea sa-ti fie rau. Incearca sa te rogi pentru ea, incet-incet si o sa dispara si cosmarurile. Sunt multi oameni rai pe lumea asta, dar cred ca bunatatea ii dezarmeaza. Nu cred eu ca ne lasa Dumnezeu asa, fara un rost, desi de multe ori gresim si ne indepartam. Dar ne revenim, asta conteaza.
    In ceea ce il priveste pe fostul prieten, iti doresc sa fie totul bine si sa gasesti puterea sa il ierti. Tu stii ce e mai bine si ce simte sufletul tau. Eu asta incerc zi de zi. Cand sunt suparata si imi amintesc tot ce s-a intamplat si mi-a zdrobit inima, ma gandesc imediat la momentele noastre frumoase. Amintirile acelea nu mi le poate lua nimeni, cu atat mai putin o femeie. Eu sunt convinsa ca toate se vor aranja in final. Si intotdeauna Dumnezeu stie el cum e mai bine. M-a impresionat mult IGALIS pentru faptul ca a reusit sa mentina o relatie civilizata cu fostul ei sot. E mare lucru. Cred ca asa te vindeci. Dandu-i celuilalt, care ti-a gresit, dovada faptului ca ii respecti optiunile, ii lasi libertatea de a te aprecia asa cum, poate, nu a facut-o in alte circumstante. Si eu as fi vrut sa pastrez o astfel de relatie cu baiatul iubit, poate, cine stie, daca ne vom intalni candva, chiar asa va fi. Deocamdata ma rog Bunului Dumnezeu sa il aiba in paza si sa-i dea ceea ce sufletul lui merita. Si mie la fel. El va ramane mereu in sufletul meu. De acolo nu mi-l poate scoate nimeni. Si eu cred ca nimic nu este mai puternic pe lumea asta decat dragostea. Asta iti da puterea sa mergi inainte fara manie. Sa poti sa spui “multumesc” pentru ce a fost si “multumesc” pentru ce va veni. Au cei de la Directia 5 o melodie foarte frumoasa, cu un videoclip superb: ANII. In incheiere ei spun ceva in care cred si eu: ANII CEI MAI BUNI SUNT CEI CARE-O SA VINA. Asa ca fruntea sus, va fi si soare, in curand. Te pupic


    • Vezi draga Lexy,

      Abia acum esti pregatita sa primesti rasplata. Imagineaza-ti ca in punctul asta ar aparea in viata ta un barbat atat de perfect pentru tine incat nu ar mai conta daca intalnirea voastra ar dura 3 zile sau o viata. Iubirea, odata declansata, nu se mai sterge, nu mai dispare ci sublimeaza intr-o iubire neconditionata. Poti sa iubesti tot restul vietii un om cu care ai interactionat doar 3 minute. Asa o sa ajungi sa iubesti oamenii, pe toti, dupa cateva sentmente bune schimbate.

      Cea mai mare intelepciune pe care ai primit-o prin suferinta este ca NIMENI nu te poate impiedica sa iubesti si nici nu iti poate fura amintirile.

      Situatia ta e cu mult mai fericita decat cea a femeii care ti-a furat fizic barbatul si care acum cauta sa inventeze mental fericirea si iubirea autentica. Unde pseudo-iubirea este de fapt sentimentul posesiunii egoiste travestita in “iubire mare” este pierdere de energie, timp si fericire, care intr-o buna zi vor duce la uzura nervoasa si tocire afectiva.

      Fericit e cel ce iubeste, nu cel care face obiectul iubirii altuia.

      Imagineaza-ti cum ar fi sa te iubeasca la nebunie Becali! :)
      Te-ar face mai fericita decat esti acum, cand iubesti un barbat fugit cu alta?

      De-aia e al tau, pentru ca tu poti sa il iubesti neconditionat. Este obiectul iubirii tale, iar “hoata” aia nu iti mai poate fura NIMIC!

      E drept, “anii cei mai frumosi sunt cei ce or sa vina!”

      Cu drag,
      Igalis


  90. Draga Alexandra,

    LA nu se pune problema de iertare. EL a ales si a plecat. A fost totul in conditii civilizate, dar cu suferinta de rigoare. Iti spun sincer, ca daca s-ar pune problema intoarcerii il vreau doar ca prieten, nu ca si iubit. Ce a fost intre noi, a fost, dar eu personal nu am incredere in oamenii care inseala, atunci cand este vorba de dragoste.
    Referitor la femeia pe care am visat-o sunt convinsa, ca este platita de alta persoana care sa faca toate cele.
    AM prins o stare de tema si anume, ma intreb daca este bine sa mai imi doresc sot, diverse lucruri profesioanle si altele, mai ales cand vad ca altii nu au ce face si fac atatea rele. TOT timpul cand am fost cu fostul prieten toata lumea ne spunea ce bine ne intelegem si toti vroiau sa stie unde am gasit un asa baiat bun. Acum, cand privesc retrospectiv imi dau seama ca nu prea s-au mine. Mai mult s-au bucurat cand ne-am despartit si imi spuneau ca gasesc eu pe altul. Dar, mai mult decat atat imi spuneau ca lasa ca e mai bine singur, deoarece nu iti tine nimeni cont cand ajungi acasa, cand pleci, etc…..
    CU regret trebuie sa admit ca femeile sunt multttttt… mai rele decat barbatii.

    Cu drag
    EMY


  91. Draga EMY,

    inteleg perfect prin ce treci. Insa, desi nici eu nu am vrut sa admit, constat ca, pe zi ce trece, este tot mai mult vorba despre IERTARE. In sensul ca vei putea ajunge sa nu mai simti nici cea mai mica remuscare sau parere de rau. Este foarte bine ca totul s-a intamplat in mod civilizat, e un ideal pe care nu toti il ating, din pacate…Insa vezi, a ramas suferinta. Si asta, cu timpul, trebuie sa dispara. Eu stau si ma gandesc ca nu am incredere nu intr-un om care inseala, ci in primul rand intr-unul care nu ma respecta indeajuns incat sa fie barbat, sa aiba puterea si responsabilitatea de a comunica asa cum trebuie. Pe mine mai mult asta m-a durut. Cand respecti pe cineva, se simte si se vede. Si asta nu tine neaparat de iubire. Marile iubiri rezista pentru ca, in primul rand, acolo e baza, respectul, ceva care te face sa rezisti si sa treci prin toate (oricat ne pare de rau si da, trebuie sa lupti mereu sa intretii flacara, nimic nu e vesnic si, la un moment dat, atractia de inceput se duce. Atunci trebuie sa ai la ce sa te intorci. Sa-ti spui ca merita sa stai langa cel de langa tine). Eu nu mai tin demult cont de “sfaturile” celor din jur. Nu ei imi traiesc viata, ci eu. Eu fac alegeri, mai bune sau mai rele. Daca vor sa comenteze, este treaba lor. Iar oamenii care sunt cand asa, cand asa, dupa cum bate vantul, nu prea sunt de incredere. Cum sa fie mai bine singur? Crede-ma, am cunoscut persoane singure – bine, acum depinde si de persoana respectiva, cum isi traieste viata, depinde de circumstantele care fac ca ea sa fie singura -, dar, personal, nu cred ca e bine sa fii asa, doar ca sa nu dai cuiva socoteala…Bine, nici sa faci compromisuri, sa stai cu cineva doar ca sa nu fii singur, nici asta nu se face. Stii, doua persoane pot fi extrem de singure, chiar daca sunt impreuna. Deci, singuratatea are foarte multe valente.
    Da…cat priveste rautatea femeilor…nimic mai adevarat. Persoana care este acum sotia baiatului pe care l-am iubit s-a dus la altcineva (se pare) pentru a face tot felul de rele. Este optiunea ei. Sper sa fie fericita. Desi un om fericit, care iubeste, nu face asta. Iubirea trebuie sa vina de la sine, noi nu trebuie sa fortam nimic, pentru ca altfel piere tot farmecul. E foarte greu, dar, daca intr-adevar iubesti, trebuie sa-l lasi si pe celalalt sa decida. Sa-i dai libertatea de a alege. Despre ce ai spus, ca daca s-ar intoarce, l-ai vrea ca prieten…prietenia se castiga, se intretine. La fel si increderea. Nu trebuie confundat cu faptul ca sunt relatii civilizate. Asa este normal sa fie, e dovada de maturitate. Mergi mai departe cu capul sus. Mult timp am fost si eu cuprinsa de sentimente de care ma miram. Mi se parea absurd ca o femeie, pe care, din pacate, am si cunoscut-o, sa ia alteia un barbat. Uite ca se poate. Stii ce mi-a spus o buna prietena? “A, pai daca a facut asa, tu nu-ti dai seama ca intre ei lucrurile nu merg deloc bine, din moment ce a recurs la astfel de stratageme?” Are dreptate…Stiu ca e greu, nu este zi in care el sa nu-mi apara in minte si in suflet, dar la fel de bine imi dau seama de faptul ca ii multumesc lui Dumnezeu ca, poate, m-a ferit de un rau. Am aflat multe lucruri, unele ulterior despartirii bruste, iar acum, cand derulez firul, cam toate se leaga. Numai ca, atunci cand esti indragostit, nu prea vezi nimic, tinzi sa idealizezi persoana de langa tine, sa o pui pe un piedestal, de unde speri sa nu cada niciodata. Insa trebuie sa fim pregatite pentru momentul in care asta se intampla. Imi spuneam, atunci cand am aflat vestea casatoriei lui, ca nu pot trai fara el, ca totul s-a terminat, s-a naruit, ca nu mai vreau pe nimeni, nu imi trebuie nimeni. Zilele au trecut si trec, insa eu devin din ce in ce mai puternica. Constat ca pot trai foarte bine si fara el, ca exista multe pe lumea asta pe care am ales sa le ignor si care mi-ar fi facut viata mai frumoasa, daca as fi ales sa privesc cu sufletul. Da, nu e usor sa fii singur, mai ales cand vezi in jurul tau cupluri indragostite si oameni fericiti. Dar eu cred ca fiecare din noi are ceva pus deoparte. Pentru unii e mai devreme, pentru altii mai tarziu. Sunt lectii pe care trebuie sa ni le insusim. Prefer sa primesc un suflet de om langa care sa stau atunci cand si sufletul meu va fi din nou liber si fara resentimente sau regrete. Cand va fi liber sa daruie asa cum vrea sa primeasca. Sa nu iti fie teama sa iti doresti lucruri bune, teama e cea care ne tine si ne da inapoi, ratam ocazii care, poate, nu se mai intorc. Da, exista oameni rai, care nu au ce face cu timpul lor. Dar nu ii dezarmeaza platitul cu aceeasi moneda, ci tocmai reversul medaliei. Dumnezeu nu poate interveni in deciziile noastre, toti avem liberul arbitru. El ne poate ghida pasii si ne poate trimite semne si poate fi acolo cand il rugam si avem nevoie de el. Nu trebuie sa ne doboare rautatea, eu pur si simplu nu vreau sa ma las, nu vreau sa dau aceasta satisfactie acelei femei. Sunt mai puternica decat ea. Tu ai viata ta, eu sunt convinsa ca vei gasi omul care sa te merite. Iti doresc curaj (daca ai putut pune punct civilizat unei relatii, inseamna ca esti o persoana cerebrala, echilibrata, iar asta e mare lucru) si sa nu-ti pierzi niciodata SPERANTA. Cu drag, LEXY


  92. DRAGA LEXY,

    Ma simt foarte relaxata cand citesc mesajele de la tine. SE constata cu usurinta, ca esti un ,,om de litere”.
    SUNT putin cam obosita de atata lupta, daca ma pot exprima asa. Fiecare se asteapta se te comporti intr-un anumit mod si atunci cand tu schimbi directia, incep sa-ti faca diverse lucruri nedorite. NU prea inteleg foarte bine, de ce atat de mare interes pentru viata altora?
    IN legatura cu fostul meu prieten, in acest moment practic nu ma mai deranjeaza nimic. Din cate am inteles, nu prea se intelege cu actuala sotie. Prefera sa stea la serviciu decat acasa (fericire….) . Acum, este problema lui.
    Imi doresc sa fie mai multa intelegere intre oameni.

    MULTUMESC pentru mesaj.

    CU DRAG
    Emy

    PUSI IGALIS

    AI ajuns la Sf. Spiridon ?


    • Draga Emy,

      Din pacate, nu ajung nici la Liturghii. Singura slujba la care mergem aproape saptamanal este slujba de Maslu de la biserica Sf. Ioan (joi). Nu am tinut nici postul… Cu toate acestea ne merge foarte bine, dar este acel bine teluric, la care se refera lumea in general. Putin mai bine cu veniturile, cu relatiile interumane, cu starea de sarbatoare, dar nu pot sa ma laud ca si spiritual am prosperat in vreun fel.

      Am ratat postul. Poate pentru unii nu are mare relevanta, dar pentru mine e ca si cum as fi pierdut un an de Harvard…

      Pana acum nu ma rugam lui Dumnezeu pentru ceva anume, ci doar cu “faca-se voia Ta”, dar de o vreme i-am cerut si niste “cash”… L-am primit sub forma unei colaborari care, pentru doua zile de filmare, mi-a adus o suma destul de frumoasa in euro. Mi-a mai implinit o dorinta importanta: am fost alesi (eu si iubirea mea) de catre conducerea scolii sa plecam la un schimb de experienta (nursing) in Olanda, tara pe care o iubim si unde nu prea se intampla sa prinda romanii loc. In martie o sa patrecem 2 saptamani in Leiden (mare centru universitar) si inca una haladuind pe la prietenii din Haga, Lelystad, Delft si Amsterdam. Happy tare!

      Cu iubirea stam bine, cu sanatatea la fel, cu prietenii suntem pe val… Imi vine sa ii pup talpile lui Doamne-Doamne!

      Revenind la intrebarea ta, sunt prea ocupata cu fericirea grosiera ca sa mai ajung la Sf. Spiridon. Deocamdata. Cu siguranta te voi intreba de adresa cat de curand. Fericirea pe care o simti in biserica nu o pot compara cu micile evenimete descrise mai sus.

      Te pup cu drag si iti doresc multa liniste sufleteasca!
      Cu drag,
      Igalis


      • Ma bucur mult sa aud vesti bune. Eu am studiat olandeza (mai precis, neerlandeza – asa este corect – 5 ani de zile si am cunoscut oameni minunati. Va doresc sa petreceti frumos si sa va intoarceti de acolo cu amintiri care sa va bucure sufletul.
        Adevaratul post e in suflet. Nu spun ca nu conteaza si cel alimentar, dar…pana la urma, sufletul e singurul care conteaza. Daca e iubire, sanatate si sunt relatii frumoase si intelegere intre oameni, se bucura si Dumnezeu si da fiecaruia dupa cum si ce merita. Asa este…linistea din biserica nu se compara cu nimic. De multe ori, plansa si furioasa in drum spre biserica, plecam de acolo si parca totul disparea, ca prin minune. Eram alt om. Va veni si starea de sarbatoare, sunt convinsa. Cand esti cu cel drag si cand iubesti, e imposibil sa nu intri si in spiritul CRACIUNULUI. Iti doresc numai bine si un suflet linistit! Cu drag, LEXY


      • Draga Igalis,

        Ma bucur tare mult pentru voi. Se pare, ca Dumnezeu le potriveste pe toate. Realizarile voastre ma impulsioneaza si pe mine.

        Pupici

        Emy


  93. Draga EMY,
    si mie imi place sa vorbim cu totii pe acest forum. Este o oaza de liniste si ma bucur ca l-am descoperit.
    La mine e tot cam asa cu fostul prieten, numai ca eu am si vazut in vis ca nu se inteleg. Se facea ca eram toti 3 in camera si la un moment dat el s-a ridicat si a inceput sa tipe la ea si sa-i vorbeasca foarte urat. Dupa care a urmat un cutremur (eu stiu ca de obicei cutremurul inseamna schimbare). Insa visul se termina cu mine plecand dintr-o camera unde erau mai multi oameni care parca se uitau la un film si ei doi, el din nou parca nici nu ma vedea. Atunci am stiut ca ei sunt tot impreuna, dar ca ceva nu merge chiar ca pe roate (am inteles ca la mijloc au fost unele “interese”, plus comoditatea lui, viclenia ei…). Si multe alte vise din care inteleg totul, nici nu este nevoie sa vorbim. Daca am visat pana si casatoria lor…fara sa stiu nimic in sensul asta…si ea ii spunea: “ce fericiti vom fi noi”
    Iti spun si eu cum mi s-a spus si mie candva: tu acum ai viata ta, separata de a lor. E bine daca nu te mai deranjeaza nimic, inseamna ca esti in curs de vindecare. Pe mine cand ma mai apuca gandurile negre (din ce in ce mai rar, mai nou, ceea ce ma bucura), ma gandesc ca daca asa au vrut ei sa fie fericiti, atunci asa sa fie! Sa le ajute Dumnezeu si sa le lumineze mintea si sufletul. Asa cum spui tu, este problema lui, ar trebui sa-si poarte singur de grija. Cineva imi spunea ca prin metodele astea neortodoxe poti tine pe cineva legat de tine si toata viata. Eu insa nu cred asta. Da, poti fi orbit. Dar, la un moment dat, “vraja” asta se sparge. Nimeni si nimic nu e vesnic. Doar Dumnezeu. Iar daca unele persoane vor sa-si incarce sufletul cu astfel de pacate, e optiunea lor. Numai ca, in afara faptului ca fac rau unor oameni care nu merita deloc, le fac rau si celor dragi, pentru ca eu cred ca pacatele noastre se rasfrang asupra celor din familie. Si eu chiar nu as vrea sa fiu in pielea acestor persoane. Crede-ma ca peste ani, prietenul tau va regreta enorm ceea ce a facut. Va fi modul lui de a-ti cere iertare. IGALIS mi-a dat un sfat foarte bun: roaga-te lui Dumnezeu sa il aiba in paza lui si sa hotarasca EL ce e mai bine, pentru toti. Te pup, LEXY
    P.S. Sa nu te schimbi niciodata, pentru nimeni. Be yourself.


    • Speachless!


    • Draga LEXY,

      Multumesc mult pentru raspunsul prompt la mesaje. TREABA noatra este sa ne gandim mai mult la noi . Cred, ca am gresit in momentul in care i-am pus pe primul loc. AM consumat multa energie si timp.
      Imi pare foarte rau ca nu mi-am dat seama de multe lucruri mult mai devreme. Trebuie sa accept, ca am multe de invatat si la acest capitol. Imi doream ca viata noastra sa fie mai simpla.

      Cu mult drag
      Emy


      • Draga EMY,

        asa este, ai perfecta dreptate. Si eu am facut exact acelasi lucru: am pus pe altul in prim plan si m-am uitat pe mine. Am trait pentru altul, in loc sa traiesc pentru mine. Si asta este o greseala. Imi dau seama acum. Si eu am multe de invatat. Dar stii ce e frumos? Ca acum descopar o multime de lucruri despre mine, de care nu stiam. Constat ca sunt mult mai puternica decat credeam. Ma descopar pe mine, nu din egoism, ci din faptul ca sunt si eu un OM, care merita sa fie iubit si apreciat pentru ceea ce este. Si eu as vrea ca totul sa fie mai simplu…ca oamenii sa fie mai toleranti si mai intelegatori. Din pacate, nu e chiar asa si de multe ori avem de-a face cu oameni – hai sa nu le zic rai, fiecare trebuie sa aiba un dram de bunatate in el, doar ca trebuie sa o descoperim – dificili. Dar noi ne vedem de drumul nostru. Asa e cel mai bine, sa nu ne abatem.
        Ieri a fost o zi tare ciudata. Dimineata eram fericita ca am rezolvat o neintelegere la Administratia Financiara si, in drum spre serviciu, mergand pe strada, ma opresc sa vorbesc cu unul din cainii cunoscuti, caine de curte, cu stapan, lasat pe afara, sa se plimbe. Ma aplec putin, nu ca sa-l mangai sau sa-l bat, cu geanta ca un fel de pavaza, dar cainele a sarit la fata mea si m-a muscat rau. Pe moment, socul si adrenalina nu m-au facut sa realizez ce s-a intamplat. Insa, pe drumul spre serviciu, destul de lung inca, pe masura ce curgea sangele si imi pipaiam fata, incepeam sa intru in panica. Am ajuns la birou, unde nervii m-au lasat si am inceput sa plang, dar nu isteric, ci ca o descarcare. Insa abia aici incepe partea frumoasa (caci in toate sunt si parti bune): mi-am dat seama ce colegi am si cat de norocoasa sunt: toti colegii, dar absolut toti, mi-au sarit in ajutor: m-au ajutat sa ma spal, m-au dezinfectat, m-au pansat. Apoi seful insista sa merg la doctor, ca nu e de gluma. Eu, nu si nu, nu de frica (hai sa fiu sincera, poate un pic si de asta), mai mult sa nu-i pun pe ei pe drumuri, mai ales ca suntem in mutari acum. Pana la urma, ma duc cu seful de birou si un coleg. Ajungem la Matei Bals, unde se face antirabicul, il fac (mai am o doza duminica), dar doctorul imi spune ca trebuie sa ma vada urgent un chirurg plastician. Ca sunt fata si nu e bine sa se inchida urat rana. Eu am inghetat. Dar, mi-am spus: daca trebuie, trebuie. Asa ca ii iau pe seful si coleg si mergem la chirurgie. Aici, toti medicii erau in concediu. Ne-au trimis la spitalul Floreasca, la urgenta. Colegul cu masina nu mai putea sta, asa ca am ramas cu seful, care nu m-a lasat o clipa singura. E un om minunat. In tot timpul alocat spitalelor, m-am rugat continuu, sa nu ma lase Dumnezeu si sa fie bine. Si uite ca mi-a ascultat ruga. Am ajuns la Floreasca, unde vreau sa va spun ca cei de acolo chiar sunt eroi. E atata lume necajita si bolnava, ca ti se face o mila…Te gandesti cat de norocos esti…si nu-ti dai seama, de multe ori. Ca poti sa faci o multime de lucruri singur. Am intrat in cabinet, dupa o asteptare lunga, iar acolo am dat peste alti 2 oameni draguti: doctorita Tomita si inca un doctor, care a ajutat-o si mi-a facut si un anti-tetanos. Am ajuns pe la birou pe la ora 4, plecati de la 12. A fost o zi stranie, dar ma bucur ca mi-am dat seama langa ce fel de oameni stau, mult timp. Si daca exista pe lume astfel de oameni, nu avem de ce sa nu speram. Te pup, o pup si pe IGALIS, scuze ca am scris mult, dar sper ca experienta mea sa va ajute. Cu drag, LEXY


  94. Draga Lexy,

    Imi pare rau pentru incidentul de ieri. Sa mergi la medic si sa urmezi tot tratamentul prescris. Perioada postului este o perioada plina de incercari si mie imi este teama, mai ales, ca suntem in vizorul unora, care ne iubesc mult.
    AM auzit ceva pe strada din gura unui tip: exista oameni care nu suporta sa te vada fericit, chiar daca ai mai putine motive decat si atunci incep sa-ti faci sicane”. Daca si barbatii au observat acest lucru, ei care au o lume a lor, inseamna ca suntem departe de lumea civilizata.
    MA bucur pentru ca esti inconjurata de oameni minunati. Cred, ca de cele mai multe ori uitam sa le multumim celor de langa noi, deoarece noi vrem doar anumiti oameni.
    Se spune, ca cei de care avem cu adevarat nevoie sunt chiar langa noi.
    Nu ma supar pentru mesajele tale lungi, chiar imi fac placere.
    Iti doresc sanatate si sa se vindece cat mai repede.

    PUSI
    EMY

    PS: Daca ai nevoie de ajutor sa-mi spui.


  95. Draga EMY,

    iti multumesc din suflet pentru tot, esti o scumpa!
    O sa urmez tratamentul medicului, ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a avut in paza, ca nu am avut nevoie de cusaturi si nu mi-a afectat ochii. Probabil ca trebuia sa trec prin aceasta experienta, acum imi dau seama, fiindca a trebuit sa apreciez mult mai mult ce am (cu cateva luni in urma, cand sufeream atunci cand am aflat de casatoria fostului prieten, vroiam sa las totul, sa plec de la firma unde lumea avea nevoie de mine, dar si eu de ei. Dar colegii au fost langa mine in acea perioada, fiecare in felul lui si mi-am revenit, bine ca nu am luat o decizie la suparare, de multe ori, regretele sunt tarzii si nu mai avem ce face). Din pacate, da, suntem tare departe de lumea civilizata, suntem supusi tentatiilor si numai cei puternici rezista sau isi revin. Sa nu iti fie teama, eu in timp ce mergeam la cele 3 spitale, m-am rugat continuu. Si Dumnezeu m-a ascultat. A facut in asa fel incat sa scap cu bine si sa fiu ajutata. Si asta e mare lucru.
    Daca nu suporti sa vezi pe cineva fericit, asta are un singur cuvant care defineste cel mai bine totul: INVIDIA. Iar invidia te roade pana cand, in final, te va distruge. Nu e buna la nimic. Incercarile ne sunt date cu un scop. Si da, oamenii de care avem noi nevoie sunt chiar langa noi. Dar uneori nu-i vedem. Sau nu asa cum ar trebui. Simt din scrisul tau ca esti o persoana puternica, dar dezamagita de cei din jurul tau. Si eu sunt uneori asa. Dar iti spun ceva: daca in lumea asta exista macar un singur om care nu te dezamageste, eu zic sa mergi mai departe. Lasa-i pe altii sa se preocupe si sa te invidieze, daca atata stiu si pot. E o boala care, uneori, nu are leac. Mai e putin si trece si postul, vine cea mai frumoasa perioada din an. Iti doresc sa ai parte numai de lucruri bune si frumoase! Si in curand sunt convinsa ca imi vei povesti lucruri si mai bune! PUPICI


  96. Draga Lexy,

    Esti un feonomen de om! Oricine s-ar fi centrat cu povestirea pe spaima rabiei, pe sentimentul de insecuritate pe care i l-a creat acel caine pentru tot restul vietii… despre cicatricea care il va damna pentru vesnicie la singuratate, pe alergatura pe la spitale (care poate fi mai goaznica decat intamplarea in sine…) sau macar un semnul exclamarii prin regiunea “M-a muscat un caineeee!!!”

    Nu am gasit fraza in care spui ca ai ramas suparata pe catel.

    Nu gasesc nici frazele care sa descrie realitatea din spital. Hai, poate doar “dupa o asteptare lunga”…

    In schimb, ai avut inima, timp, rabdare si intelepciune sa vezi ca ai in jurul tau oameni carora le pasa de tine! Vei fi uimita de propriul tau magnetism de acum inainte.

    S-a cam dus suferinta, o sa iti fie dor de ea!

    Asa am patit si eu in perioada divortului. Dupa ce am incetat sa mai plang de ciuda sau de propria-mi mila, am constatat ca multi dintre cei care imi erau in preajma si pe care ii salutam zilnic ca pe boschetul din fata blocului, se gandeau la mine, veneau sa imi aduca mancare la usa, ma insoteau la plimbare si imi ofereau ascultarea atunci cand aveam nevoie sa ma plang. Oamenii aceia pe care ii evitam pentru ca sa nu se supere fostul meu sot ca stam de vorba ca “coafezele”… oamenii aia sunt prietenii mei de azi si din totdeauna! Uniul dintre ei locuieste acum la noi in mansarda!

    Daca as fi stat de gat cu “idolul meu”, asa cum am facut-o in cei 5 ani de casnicie, astazi as fi fost buna de trimis pe pustii, despletita si incalcita intr-un solilocviu fara de inteles pentru altii.

    Cred ca asta a fost cel mai dureros sentiment din momentul de debut al divortului: faptul ca omul in care investisem TOT, a fugit cu investitia. Am ramas singura in casa, prostita de situatia incredibila, somera, cu rate la banca, depasita de treburile casei si SINGURA, atat de singura, incat unica persoana careia as fi putut sa ii spun ce mi se intampla era mama, dar daca faceam asta ii sfasiam inima, deci m-am pitit o vreme… De fapt, si acum o am pe constiinta. Din momentul in care a devenit martor la suferinta mea i s-a declansat un diabet! Acum il tine sub control cu pastile si regim.

    Dupa ce mi-am facut un obicei din a merge des la biserica, am inceput sa vad in jurul meu acele umbre, vecini, prieteni, colegi… erau acolo, in jurul meu si abia asteptau sa le arunc o privire, sa sara sa ma ajute. Mi s-a umplut casa atat de repede si cu lume atat de buna, incat abia daca mai ramanea un loc pe scaun pentru sotul meu, care facea naveta impartind in mod egal saptana intre nevasta din Bucuresti si amanta din Constanta…

    Acum sunt si mai bogata. Mi-am extins iubirea si la cei pe care nu ii cunosc… pe strada, pe internet… Si numai tu stii ce simti in momentul asta pentru mine, dar eu sigur iti iubesc sufletul si il ingrijesc ca pe o floricica in plina crestere.

    Iubeste tot ce misca, este SENZATIONAL!

    P.S. … si nu ti-o poate lua nimeni!
    Pup Emy!

    Cu drag,
    Igalis


  97. Draga IGALIS,

    multumesc mult pentru cuvintele frumoase, desi uneori nu le prea merit. Am fost sambata sa ma spovedesc. A fost ceva straniu. Cu o seara inainte l-am visat pe Dumnezeu. Nu l-am vazut, dar se auzea din cer vorbind. Era atat de suparat…la cate pacate avem…Spunea ca ne va trimite furtuni, erau si nori pe cer, negri, tuna, fulgera…Inainte de spovedanie m-a apucat un plans…Dar nu de frica, ci de faptul ca m-au coplesit toate. A fost un an greu si ma bucur ca se termina si incepe unul care sper sa fie mult mai bun, pentru toti. Aproape ca nu ma simteam in stare sa merg la biserica. Dar m-am gandit ca isi baga coada cineva si ma face sa nu merg, asa ca am facut un efort. Si nu am regretat deloc. M-am simtit extraordinar, iar ieri dimineata, dupa slujba, m-am impartasit. Ma bucur mult ca am putut.
    Nu as putea sa fiu niciodata suparata, mai ales pe un biet catel, care nu stia ce face…ieri mi-am invins frica ce va mai persista o perioada si l-am hranit, asa cum fac de obicei, pe Baietelu’, un maidanez care s-a legat de mine (si eu de el), pe care l-am tratat si de care mi-e o mila cumplita cand vad cum doarme uneori cand e vreme rea si toti il dau afara. Nu pot decat sa-i multumesc constant bunului Dumnezeu pentru ca muscatura nu mi-a afectat ochii. Intr-adevar, eu simt ca a fost un fel de katharsis (poate exagerez acum), dar nu am ramas cu regrete si suparari, ci cu “morala”: aceea ca uneori poti primi ajutor de unde nici nu te astepti.
    Am citit ce ai scris mai sus…mi-a parut nespus de rau ca a trebuit sa treci prin toate aceste lucruri, chiar daca, in final, au avut rolul de a te face mult mai inteleapta. Stiu cum este cu parintii…nici eu nu spun totdeauna multe lucruri, tocmai ca sa nu o supar pe mama, care se consuma mai mult decat mine de multe ori…oricat am vrea, nu putem sa-i protejam pe cei dragi de tot si cred ca asta doare cel mai tare. Eu sunt convinsa ca fostul tau sot regreta in sufletul sau ce s-a intamplat. Dar faptul ca ati ramas in relatii bune cred ca e o vindecare, chiar si pentru el. Suntem oameni, gresim, suntem supusi tentatiilor si daca nu avem fundamentul, constructia se duce, cat ai clipi. Asa este, nici eu nu am vazut multe luni de zile persoane care chiar ma ajutau, fara sa-mi dau seama. Eram atat de orbita de iluzie, trageam cu dintii de o lume care speram sa nu se destrame niciodata…ce pacat de timpul pierdut…
    Am citit aici ca ai pictat biserici…mama a proiectat si restaurat biserici si mi se pare ca sunteti niste oameni cu totul aparte. Numai cineva cu har si cu suflet bun poate face aceasta munca nobila. Asa ca nu pot sa spun decat: JOS PALARIA si sa te asigur de pretuirea mea autentica.
    Ma bucur mult ca ne-am cunoscut, poate ne vom si vedea candva, mi-ar face mare placere. Si iti doresc din suflet sa ai o viata frumoasa si sa treci cu bine peste toate alaturi de cei dragi! Cu drag, de la un SCORPION pe nume LEXY

    P.S. Emy, te pup cu drag, sper ca esti bine, sanatoasa!


  98. Draga Lexy,

    Este extraordinar ca te-ai impartasit! Doamne ce bine!

    Multumesc pentru cuvintele frumoase, a fost ca o scrisoare de amor. Amor Hristic.

    Dumnezeu sa te tina in brate!
    Igalis


  99. DRAGA Lexy,

    MA bucur ca te-ai impartasit. Ai facut un mare pas spre Dumnezeu. NU PREA am fost in forma. IN postul asta, m-am simtit foarte slabita. Cu toate eforturile mele , nu prea reusesc sa trec mai usor peste aceste stari.

    Cu mult drag
    EMY


  100. Draga EMY,

    Stiu ce spui in legatura cu starea de slabiciune. Si eu am avut o perioada asa. In unele seri, ma confrunt cu aceleasi stari. Dar nu te lasa. Roaga-te si totul va fi bine. Iti va fi greu azi, maine, dar se vor duce toate. Nici eu nu credeam, dar, incet-incet, ma simt mai linistita. Stii ce metoda functioneaza in cazul meu? Eu imi fac planuri pentru fiecare zi. Adica imi propun sa rezolv cate ceva. Sa ma obosesc (nu pana la epuizare), doar cat sa nu ma gandesc la astfel de stari. Si vad ca functioneaza, chiar foarte bine. Imi tin mintea ocupata si nu-i dau voie sa se gandeasca la lucruri triste sau sa-si planga de mila (lucru pe care l-am facut multe zile). Am observat ca starile astea apar, in cazul meu, atunci cand ma gandesc la fostul prieten si actuala lui sotie. Insa in momentul in care am inceput sa-i iert si sa le doresc binele, sa-mi spun ca, asa cum sunt, probabil ca merita si ei sa fie fericiti, sa stii ca toate starile astea au disparut. Dovada ca nimic nu te atinge daca tu nu dai voie. Si gandurile bune nu pot atrage nimic rau. Am simtit asta pe propria piele. Sunt convinsa ca totul va fi bine, e si o perioada agitata, acum ca vin sarbatorile, e alergatura, dar ia-le pe toate asa cum vin. Si incearca ce ti-am propus eu, sa vezi ca te vei simti mai bine. Nu te lasa, asta e secretul. Si mai e ceva: dupa post, organismul este mai slabit, sa te hranesti bine si sa dormi suficient (la mine asta e o problema, nu prea dorm cat ar trebui, sper sa ma odihnesc mai mult acum, in concediu). Te pupic cu drag si sa auzim numai de bine, sa ai zile senine si pline de lumina! LEXY


  101. LA MULTI ANI !

    VA doresc multa sanatate, fericire si un an binecuvantat de Dumnezeu.

    PUPICI
    IGALIS, LEXY, GABRIELA, MARA , FLORY, LIA


  102. In primul rand, LA MULTI ANI tuturor, doresc din suflet ca noul an sa aduca sanatate si liniste sufleteasca, impacarea cu propria persoana si cu cei din jurul nostru!
    Pentru mine, sarbatorile au fost un test. Chiar in ajunul Craciunului, mama a cazut in piata si si-a dislocat umarul. Ne-am bucurat mult si am multumit Domnului ca nu a fost mai grav. Am avut noroc de oameni care ne-au ajutat. Insa trebuie sa stea cam 3 saptamani cu mana imobilizata, ceea ce pentru o femeie activa este extrem de greu. De Craciun si Revelion a trebuit sa fac toate pregatirile, eu care nu mai gatisem niciodata (a fost un “bine”, daca pot sa spun asa, in toata agitatia asta). Culmea e ca toate au iesit foarte bune si, desi am muncit pana in ultima clipa si am cazut franta in noaptea de Revelion, m-am bucurat ca am reusit sa invat ceva si mi-am dat seama ce inseamna sa tii o casa, cat e de greu si am apreciat mult mai mult munca mamei. Vacanta a trecut repede si acum sunt la serviciu.
    Ca stare de spirit, nu stiu, am fost tare multe zile, dar parca acum cedez, incet-incet. Sunt extrem de nervoasa, parca nu mai am rabdare, sunt foarte putin toleranta cu unele persoane, am o ciuda de care nu reusesc sa scap. Am trecut prin atatea, incat inima mea probabil ca isi cauta o supapa, o intarire ca sa reziste unor eventuale socuri. Ma supara ca sunt asa, parca nu ma mai recunosc, desi am avut unele zile in care chiar ma simteam minunat. Poate ca si oboseala acumulata isi spune cuvantul. Ma supara minciuna, suficienta, rautatea si proasta-crestere de care sunt inconjurata. In prima zi a anului am fost la biserica la care merg de obicei, unde am duhovnicul. La usa bisericii era un caine zgribulit, care avea o mica rana la picior. Tremura si era ignorat de lume. Desi inca imi este frica de caini, m-am aplecat usor si l-am mangaiat. S-a uitat la mine cu niste ochi ce m-au facut sa-mi dea lacrimile. Mi-e ciuda ca nu pot face mai mult sa ajut pe cei care chiar au nevoie. Frica a fost invinsa de dorinta de a ajuta bietul animal, chiar si cu o mica mangaiere, care nu stiu cat bine i-a facut (am regretat ca nu aveam la mine pudra de Baneocin, poate i-ar fi folosit). Cred ca pana la urma asta este ce imi doresc si ce le doresc si celorlalti: sa-si infranga temerile. Bunatatea si chiar iubirea sa fie mai puternice decat frica.
    Sper sa ma linistesc, incet-incet si sa nu ma mai consum pentru fapte si oameni care nu merita. Cred ca inca nu am ajuns la acel nivel in care sa iert pe deplin. Inca persista in mine o suparare, mai bine-zis o furie care ma roade. Sunt lectii pe care trebuie sa ni le insusim, dar uneori esuam.
    Sper sa nu supar pe nimeni cu cat si ce am scris, poate va veni si ziua cand toate vor trece si voi fi cu adevarat fericita si implinita, cand voi simti ca nu traiesc degeaba. Va pup cu drag pe toti/toate, LA MULTI ANI, IGALIS & EMY! Sa dea Domnul sa fie inca multi ani de aici inainte, in care sa ne uram lucruri bune, sa fim sanatosi si veseli! Cu drag, LEXY


  103. Draga Lexy,

    Esti intr-o perioada foarte fertila. Acum descoperi ce poti sa faci si unde ar mai trebui sa te antrenezi. Inca te supara cmportamentele urate. E normal, te vor tulbura tot timpul, dar nu confunda omul cu comportamentul lui. Oamenii, chiar si ce “rai”, merita un gand bun, un “Doamne iarta-l” spus in gand cand vezi clar ca e cazut bietul in ispita. Pare greu, dar nu e.

    Cand te gandesti ca omul acela ar prefera sa fie calm, fericit si iubitor si de fapt este frustrat si ispitit sa ispiteasca… Cel mult poti sa simti compasiune pentru imperfectiunea lui, dar nu sa te pui in concurenta cu diavolul care tocmai se manifesta prin el. Exista o vorba adevarata: “Nu poti sa-l scoti pe dracu cu dracul”. Aminteste-ti asta de cate ori intalnesti asemenea comportamente.

    Cu catelul ai procedat corect. Daca nu ai mancare sa ii dai, mangaie-l. Pentru catel e totuna. Este amator de hrana si de iubire in egala masura. Te admir pentru curajul tau. Te iubesc pentru ca muscatura aia de obraz nu te-a facut sa renunti la iubirea pentru animalute. Trebuie doar sa respecti conventiile: niciodata nu te pui cu fata la botul cainelui!!! Alta regula… “prin spatele calului si prin fata sefului sa nu treci niciodata”!

    Iti doresc un an plin de intelepciune, nadejde si dragoste pentru Dumnezeu. Restul ti se vor adauga. Poate anul acesta primesti “prajiturelele” binemeritate de la Doamne-Doamne. Fii copil bun si tare te vei bucura.

    Cu drag,
    Igalis


  104. Multumesc frumos pentru raspuns…poate ca este o perioada in care sunt pusa la incercare. Cutu (de fapt, ditamai dulaul :)), cu conformatie de ogar, nu m-a muscat de obraz, ci de frunte, nu i-a placut fata mea, ce sa-i faci :))Nu poti obliga pe cineva sa te placa, nu? Probabil ca a crezut ca vreau sa-i fac un rau, m-am aplecat sa-mi caut cardul de acces in firma, iar el a interpretat asta ca un gest de incalcare a spatiului propriu. Poate si eu am gresit ca m-am apropiat prea mult de el, o fac si cu alti caini, din dorinta de a-i face sa nu se simta si mai abandonati decat sunt. Dar asa este, orice apropiere prea mare strica. Cu calul, nu stiu, mi-e o frica de ei, n-am mangaiat niciodata un cal, de obicei merg cat mai departe de ei, daca imi apare vreunul in cale. Insa cu seful, cam greu sa nu-i trec prin fata, ca trebuie sa imi dea proiecte de lucru…:)))) Dar mi-a placut mult cum au sunat zicalele! Imi doresc mult ca, odata, sa ne intalnim, poate stam de vorba la o cafea. Cred ca am avea multe de povestit. Pana atunci, doresc din suflet ca anul care tocmai a venit sa fie mai bun si mai linistit, din multe puncte de vedere. Eu sunt un om corect, chiar daca ma doare ceva, prefer sa fiu onesta si sa las “loc de buna ziua”. Insa de multe ori, nu am cu cine. Am fost un pic data peste cap pentru ca de sarbatori nu am primit nici macar o urare de la persoane pe care le-am ajutat sau care mi-au facut rau. Credeam ca macar de sarbatori putem trece peste toate. Am asteptat cu sufletul la gura un mesaj din partea fostului prieten (daca pot sa-i mai spun asa), desi stiam si simteam ca nu se va intampla “minunea”. Este inca o dovada ca oamenii sunt egoisti, rai, mincinosi, materialisti, ranesc si nu se uita inapoi. Lumea ma condamna de multe ori pentru iubirea mea de animale, dar sunt sigura ca animalele, asa cum sunt ele, salbatice uneori (poate tot noi suntem de vina, intr-o mica parte), iubesc dezinteresat. E greu sa gasesti pe lumea asta oameni care sunt cu adevarat OAMENI. Poate nu e bine ce gandesc si nu stiu daca asta m-ar linisti cu adevarat, insa doresc sa se faca dreptate. Si ca pe el si sotia lui sa-i cuprinda remuscari pentru ce au facut. Am fost un suflet de care si-au batut joc (mai mult el, dar si ea) si nu meritam asta. Nu e corect ca oamenii buni sa sufere, in timp ce unii care nu merita sa se lafaie si sa se bucure, pentru ca, asa, in suficienta lor, probabil sunt fericiti (desi fericirea e relativa si nu stiu daca e suficienta). Imi pare rau daca am scris prea mult, probabil ca vremea de afara ma “inspira”. Ma uitam la americani, care, desi se cearta, se despart, gasesc in ei puterea de a ramane prieteni, sau macar in relatii civilizate, asa cum ar trebui sa se intample in mod normal. Nu ma rog decat sa primim fiecare ceea ce meritam, desi uneori balanta se inclina cum nu trebuie. In momentul asta nu stiu daca voi mai avea si eu parte de lucruri bune, imi pare ca deocamdata nu sunt in stare sa le vad sau sa le primesc. Sper ca sufletul meu sa se vindece. Pup cu drag si doresc o zi frumoasa si usoara! LEXY


  105. Ma gandeam cum e viata asta uneori…si ca “istoria se repeta” nu e doar o vorba in vant. Inainte de a reveni in viata mea, fostul prieten fusese refuzat de o oarecare, pe motiv ca ea a ales un altul, cu mai multe posibilitati financiare (cel putin asta e versiunea pe care el mi-a spus-o mie). Insa din aceasta lectie, de care ar fi trebuit sa tina seama, anume ca nu banul conteaza in viata asta, ca nu el e pe primul loc, a facut exact ceea ce i s-a petrecut lui: a ales o femeie bogata, rolurile s-au inversat si, din pacate, cea care a avut de suferit cel mai mult am fost eu. Ar trebui sa fiu bucuroasa ca, probabil, am fost ferita de un rau, fiindca eu, atata timp cat voi trai, nu voi pune niciodata banul in prim plan. Este si asta o bucurie, pentru unii…
    In alta ordine de idei, constat ca, totusi, trebuie sa incep sa iert. Nu sunt recunoscuta pentru asta, supararea imi trece greu. Aici mai am de lucrat. Exact in anul in care eu ma “indragosteam” pentru prima data, fostul prieten isi cunostea prima sotie. Au fost impreuna doar 7 luni de zile, fiindca ea a murit intr-o seara, lovita de o masina. Eu am aflat asta de la un prieten comun si fost coleg de scoala. Cand am citit stirea in ziar (aparuse), am plans o jumatate de ora. Noi nu mai vorbisem de vreo 7 ani de zile. Nu mai stiam nimic despre el. Asa ca intr-o zi, mi-am luat inima in dinti si am vorbit la telefon, cu toate ca un “condoleante” nu-ti aduce persoana iubita inapoi, macar stii ca nu esti singur. Iar din acea zi, incet-incet, parea ca se reinnoada o prietenie si, poate o greseala in partea mea sa cred asta, o relatie serioasa. Restul e mult prea incalcit pentru a fi povestit, toate s-au schimbat dintr-o data, din ceva frumos, in ceva dureros. Insa stau si ma gandesc ca, poate, in sufletul lui (asa cum imi spunea o prietena), s-a produs un declic, ceva care il face sa nu mai simta nimic, pentru nimeni (iubirea rareori o mai simti a doua oara, in orice caz, nu cu aceeasi intensitate), sa ridice un zid, sa prefere sa fuga de el insusi. Nu am trecut prin asa ceva si sper sa nu trec niciodata, nu doresc nimanui asta. Dar ma rog sa nu imi impietreasca sufletul si inima o astfel de tragedie. Cand ma gandesc la asta, parca acord circumstante atenuante, desi pare ca nu a invatat nimic din aceasta “lectie” (nu stiu a cui a fost “vina”, de ce s-a produs acel accident), cert este ca as vrea mult sa am numai lucruri bune in suflet cand e vorba de el. Cine stie, poate, odata, asa va fi. Sa pastrez amintirile, care sa dureze dincolo de lumea asta perena. AG


    • Ai fi preferat sa fii nevasta unui om cu inima impietrita sau amica de care se protejaza ca sa nu il mai raneasca iubirea?

      Acest barbat nu apartine de fapt nimanui, iar daca a mai fost casatorit… cu prima sotie de mana va pasi in rai dupa ce isi va face treaba pe aici, pe pamant…

      Crezi tu oare ca Taina Casatoriei e doar o poveste?

      Alegerile sunt dreptul fiecaruia, dar si responsibilitatea asisderea…

      Dincolo de el sunt ei, printre care poate e si un “el” al tau, care nu are loc in inima ta pentru ca gaseste locul ocupat de un barbat cu inima de piatra, casatorit cu o femeie cu bani…

      Vezi pentru ce traiesti? Tu hotarasti cand iti vei vindeca sufletul. De-aia nu a ingaduit Dumnzeu sa se casatoreasca cu tine, pentru ca deja l-ai pus mai sus de Dumnezeu, ti-ai facut idol din iubirea pentru un om. Faptul ca te-a parasit nu e decat salvarea ta, altfel, te-ar fi asteptat o soarta trista alaturi de un om care nu se poate compara cu Dumnzeu, chiar daca tie, in subconstient, ti se pare ca e chiar mai important.

      Lazarev spune ca atunci cand ne atasam de ceva teluric (bani, frumusete, omul de langa tine, copiii tai, propria intelepciune sau orice altceva pe care sa il pui inaintea lui Dumnzeu) apare agresivitatea inconstienta. Aceasta agresivitate poate fi indreptata impotriva altora, impotriva ta insati sau impotriva viitorilor tai copii. Inconstient!

      Atunci apare deprimarea = deznadejde = unul dintre cele mai mari pacate!!!. Apare neiertarea si judecarea, uciderea iubirii pentru oameni, impietrirea inimii si, nu peste mult timp, apar bolile la nivel fizic si moartea.

      Poate ca barbatul acesta, ca instrument al lui Dumnezeu, te-a salvat de la moarte, asa cum si pe mine m-a salvat de la moarte (moartea sufleteasca) fostul meu sot, printr-o infidelitate. Iata cat de intortocheate sunt caile Domnului!

      Dar… cine te opreste sa il iubesti profund si crestineste?


  106. Draga Lexy,

    MA bucur, ca te-am regasit si iti doresc un an plin de liniste, credinta, speranta si multe bucurii. Imi pare rau pentru mama ta, dar bine ca nu s-a ajuns la operatie. Sper ca evolutia ta este buna. Ai dreptate, traim intr-o tara in care lumea nu mai are prea mult bun simt . LA final de an am avut anumite discutii cu mai multe persoane, mai bine zis le-am atras atentia ca au gresit si drept urmare au inceput sa ma ignore. Ei nu vor sa recunoasca nici ca au gresit, dar sa te mai sune sa-ti ureze diverse. Am trecut si eu prin ce treci tu acum si inca ma mai framanta anumite intrebari. AM asteptat si eu ani la rand mesaj de la prietenul meu, dar el nu a sosit, mai ales ca el credea ca e bine sa pastrezi relatii amicale si dupa despartire. S-a schimbat intre timp. I-am trimis odata un mesaj, in care il rugam sa ma ajute si nici macar nu s-a deranjat sa ma intrebe ceva (e vorba de prietenul cu care am fost ani de zile impreuna si pe care l-am iubit foarte mult), cu un alt prieten am ramas in relatii civilizate. Traim intr-o societate nebuna dupa material si nimic nu mai conteaza.. Ajung sa-si dea seama de anumite lucruri cand trec prin situatii mai delicate pentru viata si familia lor.
    Cred, ca acesta este marele test, sa traim intr-o societate ca a noastra, fara sa renuntam la adevaratele valori.

    Cu mult drag
    Emy

    PS: Felicitari Igalis si la mai mare. Asteptam cu interes textele pentru blog.


  107. Deznadejdea este, intr-adevar, un mare pacat. E adevarat ca poate fac greseli, inconstient. Si e la fel de adevarat ca eu trebuie sa decid cand sa ma vindec. Ma bucur daca va fi asa si va pasi in rai cu cea care i-a fost prima sotie. De multe ori, am aprins pentru ea o lumanare, desi nu am cunoscut-o niciodata si i-am multumit pentru ca l-a iubit si i-a fost alaturi. Poate pare un anacronism, dar asa am simtit. Si ma rog ca, de acolo de unde este, sa nu-l lase sa se piarda. Chiar daca acum spun vorbe de care imi pare rau, sper ca Domnul sa imi dea taria de caracter de a ma elibera de tot ce inseamna ceea ce ai mentionat mai sus (acum cand citesc, parca mi se par si mai rele…). Cred ca traiesc intr-o lume in care inca mai cred in oameni, desi tare m-au dezamagit si ma dezamagesc. Uneori sunt ca un copil, care spera si crede ca toti sunt buni si ca rautatea nu are ce cauta, ca nimeni nu-ti poate provoca neajunsuri si neplaceri. Decat sa am langa mine un om cu inima impietrita sau ahtiat dupa bani, mai bine singura…desi e greu, dar e mai bine asa. Sper ca in sufletul lui sa-si dea seama, odata, ca a fost odata o fata care l-a iubit nespus. Si il va iubi, pana va inchide ochii. Acum mai trebuie doar sa incerc sa ma vindec. Sa gasesc puterea in mine si sa fiu ajutata de Dumnezeu.
    P.S. Am adaugat blogul in lista mea de bloguri, ca sa va am mereu si sa fiu la curent cu tot ce e nou, sper ca am facut bine. Multumesc mult pentru cuvinte, inseamna enorm.
    P.S. 1 Buna, EMY! Ma bucur si eu sa aud ca esti bine. Da…stiu ce spui…IGALIS are dreptate…va fi bine si pentru noi, sunt sigura. Doar ca trebuie sa luptam mai mult cu noi.
    Va pup cu drag si vorbim, oricand! Sa aveti o zi faina! LEXY


    • Ai grija la formulari! Nu cu noi ne luptam, ci cu cel care vrea sa ne ia in posesie si sa ne influenteze in rau!

      Nu trebuie sa lupti mai mult, ci mai putin! Relaxeaza-te si iubeste tare tot ce misca si ce nu misca, iar peste toate pune-l pe Doamne Doamne.

      La cat esti de desteapta si iubitoare ai putea sa umbli in fiecare zi pe strada cu surasul pe buze. Stii oare cate ti-a dat Dumnzeu? Stiu ca stii.

      Fii tu, chiar daca uneori iti vine sa ii iei pe toti in coarne ca la corida. Intra-n oamenii rai ca bila in popice, dar iubeste-i atunci cand ii indrepti.

      Cu drag,
      Igalis


  108. Eh…ce m-as face eu fara voi? :)) Nu stiu…poate ca sunt asa fiindca nu mai vreau sa mai sufar…vreau sa ma bucur si eu, dupa atata suferinta, de lucruri bune. Cert este ca trebuie sa ma schimb. De asta sunt convinsa. Multumesc mult pentru sprijinul acordat si daca aveti nevoie de ajutor, eu sunt oricand aici. Va pup, o zi faina si linistita! LEXY :))


  109. Intrucat azi e zi de post mare, ce precede sarbatorile de maine si poimaine, m-am gandit sa impartasesc cu voi ceva citit pe blogul Nicoletei Savin, pe care eu o admir foarte mult. E o istorioara ce trebuie citita cu sufletul…

    “A fost odată ca niciodată un deal şi pe dealul acesta creşteau trei copaci înalţi.
    Cum e vorba de o poveste, copacii aveau şi ei visele lor, pe care şi le povesteau unul altuia.

    Primul a spus:
    – Eu vreau să fiu transformat în corabie, să duc pe mare prinţii şi prinţesele lumii.
    – Eu, a zis al doilea copac, aş vrea să fiu transformat într-un sipet care să ţină comorile cele mai mari ale lumii.
    – Eu, zise ultimul copac, vreau să ajung cel mai mare şi mai falnic copac de pe dealul asta şi să se uite cu respect spre mine toţi oamenii.

    Într-o zi au venit acolo tăietorii de lemne.

    Primul copac jubila când a fost tăiat, căci se vedea cea mai mare corabie construită vreodată.
    Al doilea la fel, căci se vedea o ladă plină de aur curat.
    Al treilea era îngrozit, dar a fost şi el tăiat.

    Primul copac a fost dus într-un sat de pescari şi transformat în câteva bărci de pescuit.
    Al doilea, în loc de lada cu comori, a fost făcut iesle pentru animale.
    Al treilea a fost tăiat în două bucăţi şi lăsat într-un grajd, vreme de mulţi ani.

    Visurile copacilor păreau să fi fost sfărâmate.
    Corăbiile, comorile şi semeţia păreau acum atât de departe.

    Dar…

    Peste ani, o femeie însărcinată nu a avut unde să nască si a născut în ieslea făcută din trunchiul celui de-al doilea copac.

    Mai târziu, fiul ei a ieşit pe mare într-o zi cu bărcile facute din primul copac şi s-a făcut furtună mare.
    El a spus furtunii să stea şi furtuna L-a ascultat.

    După o vreme, omul acela a cărat în spate lemnele făcute din cel de-al treilea copac şi a fost răstignit pe o cruce făcută din lemnul acestuia.

    O iesle poate să ţină cea mai mare comoară, o barcă de pescuit poate să îl transporte pe cel mai mare rege, iar două lemne pot fi copacul cel mai înalt văzut vreodată.”

    Sper sa va placa, imi cer scuze daca am scris prea mult. Va doresc tuturor sa aveti zile senine, linistite si fericite! LEXY


  110. DRAGA Lexy,

    Foarte frumoasa povestioara ta. Daca mai citesti lucruri interesante, mie imi face placere sa le aud .
    TE rog frumos, sa nu te mai scuzi pentru expunerile tale lungi. ELE sunt pentru sufletul meu un adevarat balsam (in afara de pasajele in care ai anumite probleme).
    LA noapte, poate iti visezi ursitul.

    CU mult drag
    Emy


  111. Despre iubirea impartasita:
    “A dorit să obţină şi a obţinut. Dar este fericit acum? Fericirea era străduinţa de a obţine.
    Priviţi planta ce-şi formează floarea. E fericită după ce floarea a apărut? Nu, e sfârşită. Şi nu mai are altceva să-şi dorească decât moartea. Căci eu cunosc dorinţa. Setea de muncă. Plăcerea de a reuşi. Apoi odihna.
    Dar nimeni nu trăieşte din odihna care nu e hrană. Hrana şi scopul nu trebuie confundate.
    Acela a alergat mai repede. Şi a câştigat. Dar nu ar putea trăi din cursa câştigată.
    Nici cel ce iubea marea – din furtuna învinsă. Furtuna pe care o învinge este o mişcare în înotul său. Şi el cheamă o altă mişcare.
    Şi plăcerea de a forma floarea, de a învinge furtuna, de a clădi templul se deosebeşte de plăcerea de a poseda o floare deja crescută, o furtună învinsă, un templu gata ridicat”.

    Despre iubirea neîmpărtăşită

    “Dacă dragostea ta nu are speranţa să fie împărtăşită, trebuie s-o păstrezi în tăcere.
    Ea poate să mocnească în tine, dacă e linişte. Căci ea creează o direcţie în lume şi orice direcţie care-ţi permite să te apropii, să te îndepărtezi, să intri, să ieşi, să găseşti, să pierzi, te înalţă.
    Căci tu eşti cel ce trebuie să trăiască. Dar nu există viaţă dacă nici un zeu n-a creat pentru tine linii de forţă.
    Dacă dragostea ta nu este împărtăşită şi devine implorare zadarnică pentru o răsplată a fidelităţii tale, şi dacă nu ai forţa de a păstra tăcere, atunci, dacă exista vreun medic, mergi la el să te vindece.
    Căci nu trebuie să confunzi dragostea cu sclavia inimii. Dragostea care se roagă e frumoasă, dar cea care imploră este a unei slugi. Dacă dragostea ta se loveşte de absolutul lucrurilor, ca de pildă exilul sau zidul de netrecut al unei mănăstiri, mulţumeşte Domnului dacă aceea pe care o iubeşti te iubeşte şi ea, deşi este, în aparenţă, surdă şi oarbă.
    Căci există, pentru tine, o lumină aprinsă în lume. Puţin contează că nu te poţi folosi de ea. Căci cel ce moare în deşert, deşi moare, este bogat cu casa sa îndepărtată.
    Dacă voi clădi suflete mari şi îl voi alege pe cel mai perfect dintre ele pentru a-l închide în zidurile tăcerii, vei spune că nimeni nu va primi nimic de la el. Şi totuşi, el înnobilează întreg imperiul. Oricine trece în depărtare se prosternează.
    Şi astfel iau naştere semnele şi miracolele. Dacă există dragoste pentru tine, deşi inutilă, şi dragoste din partea ta în schimb, vei păşi în lumină. Căci doar ruga căreia tăcerea îi este răspuns este grandioasă, atunci când divinitatea există.
    Iar dacă dragostea ta e împărtăşită şi braţe se deschid pentru tine, roagă-te ca această dragoste să fie salvată de la putreziciune, căci mă tem pentru inimile prea fericite”.

    Stateam si ma gandeam acum ca tare se aplica aceste cuvinte mestesugit asternute pe hartie…mai ales la iubirea neimpartasita. Cati dintre noi pot oare sa faca ce se spune aici…prea putini. Insa sper ca oamenii sa atinga un alt nivel, sa nu mai fie atat de cantonati in imediat si efemer. Sa aiba mai multa grija de sufletul lor, de evolutia lor, chiar daca asta implica un soi de schimbare launtrica, spre folosul lor.

    P.S. Multumesc mult EMY pentru aprecierile tale…nu mi-am visat ursitul, insa dupa Boboteaza am avut un vis frumos: se facea ca eram cu prietena mea cea mai buna si vorbeam, afara, iar pe cer apareau icoane, dar doar imaginea lor, fara rama. M-a impresionat mult visul, insa eu eram singura care le observam. Apareau una dupa alta. Sper sa fie un semn de schimbare in suflet, de pace, armonie si mai multa toleranta. In noaptea de Sfantul Andrei l-am visat insa pe Traian Basescu :)) foarte ciudat si amuzant!!!! Eh…vise…Sper ca esti bine si ai visat ceva frumos…Te pupic cu drag si iti doresc numai lucruri bune in fiecare zi! LEXY


  112. Draga Lexy,

    Uite aici o carte care te va ajuta mult.

    http://www.scribd.com/doc/17220640/Adrian-Nuta-Despre-Iubirea-Nonposesiva-Si-Exuberant-A

    Gelozie, suferinta in iubire, posesivitate in exces, sentimentul neimplinirii intr-o relatie? Daca le-ati pus sub denumirea generica de “iubire cu arsenalul ei de manifestari”, ati comis o eroare. Psihologul Adrian Nuta explica admirabil despre ce e vorba de fapt. O lectura pe cat de facila si placuta, pe atat de profunda si valoroasa.

    Autorul e un barbat tanar si foarte şarmant, mi-a fost profesor in facultate si la masterul de psihoterapie experientiala.

    Vei vedea ce adevaruri profunde atinge sub masca unui umor persiflant.

    Cu drag,
    Igalis


  113. Buna seara,

    Am descoperit cam de un an forumul acesta si de atunci citesc prin ce trece fiecare persoana care scrie aici… Sa va povestesc si eu ce ma framanta acum..cu siguranta nu e atat de dureros pe cat cred eu, dar pe mine ma afecteaza destul de mult.
    Am cunoscut un baiat acum cateva luni care a reusit sa ma schimbe foarte mult. M a fascinat pentru ca era diferit de ce mai cunoscusem eu pana atunci. Imi doream sa intalnesc pe cineva care sa ma faca sa simt ce inseamna sa iubesti, sa cunosc sentimentul de bucurie cand suna sau da un mesaj sau pur si simplu e acolo si in foarte scurt timp am ajuns sa tin la el. Am avut o relatie scurta in care faceam cam ce vroia el si cand vroia el, m am lasat dusa de val pentru ca nu eram in stare mai gandesc si credeam ca asta o sa ma faca fericita. Mi am dat seama intr un final ca el se gandea cum sa faca multi bani, sa plece din tara sa si poata cumpara masini, case si alte lucruri… nu l interesa ce simt eu, ce mi as dori sau cum gandesc si n a incercat sa ma cunoasca; eram doar un mod de a petrece timpul dupa serviciu, afara din casa, prin oras, cu prietenii mei (pe care ii apreciez extrem de mult ca au fost langa mine in momente grele pentru mine). In tot timpul asta eu am fost foarte diferita de cum eram, nu pentru ca vroiam sa fac o anume impresie ci pentru ca nu reuseam sa fiu eu: o persoana vesela, mereu glumeata, care trecea usor peste probleme gandind ca toate au o rezolvare ce trebuie sa apara. El avea capacitatea de a mi induce starea lui de spirit, daca el era fericit asa eram si eu, daca era suparat, suparata eram si eu si nu eram in stare sa fac sau sa spun ce trebuia sa l fac sa se simta mai bine; ciudat pentru mine, deoarece era singura persoana cu care mi se intampla asta.
    S a despartit de mine pentru ca i am luat o bucatica de carne din furculita si cand am ajuns acasa, am inchis usa de la masina mai tare (explicatia a fost ca nu stiu sa mi controlez iesirile si glumele mele nu sunt”glumete”)….
    Nu m am simtit bine nicio clipa si sunt constienta ca n as fi fost fericita niciodata langa el si tocmai din cauza asta nu inteleg de ce imi e asa de greu sa trec peste si orice as face ajung tot cu gandul la el,il visez, adorm plangand si ma trezesc la fel…Am incercat sa ies din casa, sa mi ocup timpul cu ceva, sa par fericita si sa nu arat cat de mult ma afecteaza, dar cand ajung acasa si sunt singura, nu prea sunt in stare sa fac nimic.. nu reusesc sa mi dau seama de ce ma macina atat de mult… Mi e tare frica sa nu devin nepasatoare, rece si sa nu ma mai bucur de nimeni si nimic, pentru ca atunci ce rost mai are viata care e atat de frumoasa…
    Acum problema mea este ca nu mi dau seama ce trebuie sa invat din experienta asta? M am gandit daca si eu m am purtat asa cu persoanele care au tinut la mine si, chiar daca mi e greu sa accept, cred ca am facut o; daca acum ar mai conta, ar trebui sa mi cer iertare…
    Cred ca v am rapit destul timp si nu stiu cat de coerenta am fost in exprimare, dar simteam nevoia sa ma descarc..


  114. Draga Oana,

    nu stiu daca te va ajuta ce voi scrie eu acum. Poate ca da, poate ca nu…fiecare simtim altfel si ceea ce este valabil pentru un om, poate ca pe celalalt il deranjeaza. Cert este ca, dupa cum probabil ai citit din ceea ce am mai scris eu pe aici, nici eu nu am fost scutita de necazuri in acest domeniu. La mine lucrurile sunt mult mai complicate. Eu am avut de-a face cu viclenie femeiasca, cu lasitate si falsitate din partea unui EL pe care eu il adoram. Nu ma doare ca s-a casatorit si isi vede de viata linistit (desi, se pare ca lucrurile nu sunt tocmai roz, dar asta deja nu mai e problema mea), ci faptul ca a fost LAS. Ca nu a avut taria sa fie onest, in primul rand cu el, apoi si cu mine. Pe mine asta ma va durea intotdeauna la un barbat: nu faptul ca inseala, ci faptul ca fuge. Asta mi se pare cel mai rau. Stiu ce spui, baiatul la care am tinut enorm (inca mai tin, incerc sa delimitez fapta de omul respectiv) este extrem de materialist. Am inteles ca unul din motivele casatoriei lui au fost anumite interese de ordin material. Nu pot concura cu asa ceva. Si iti spun sincer ca nici nu imi doresc. Il pot asigura ca sentimente ca ale mele, curate, frumoase, nu va mai primi de la nimeni in lumea asta. Insa viata merge mai departe. Asta ti-o spune un om care timp de cateva luni bune o luase “pe aratura”, cum se spune: eram pur si simplu “o leguma”, socul la aflarea vestii pe care el a stiut foarte bine sa o ascunda, a fost enorm. Singurul lucru de care imi pare cu adevarat rau este ca nu a fost in stare sa ma respecte macar cat sa-mi spuna adevarul in fata. Ca nu a fost in stare sa ma cunoasca pe mine, cu bune, cu rele, cine stie, poate chiar ar fi mers lucrurile. Insa nu ai dreptul sa regreti, asa cum o face el, de genul “n-a fost sa fie”, atata timp cat nu incerci, cat nu lupti. Acum cateva luni, incepusem sa merg la Sfantul ANTON. Martea, in mod special, este multa lume. Nu sunt superstitioasa sau habotnica, adica nu fac ce zic “babele”, ci ce simt eu, bineinteles in limitele bunului simt si al canoanelor care e bine sa fie respectate. Mi-am pus si eu o dorinta, mai mult ca o incercare. L-am rugat pe Sfant sa faca in asa fel incat sa nu ma mai doara atat de tare. Nu credeam ca ma va asculta. Dar uite ca a facut-o. M-a intarit. M-a facut sa vreau sa fiu o alta persoana. Mi-am dat seama ca nimic nu ma doboara, atata timp cat am credinta, speranta, sunt un om bun, fac fapte bune. Mi-am dat seama ca nu ai nevoie de un barbat ca sa fii fericita. Nu trebuie sa depinzi sufleteste de cineva. Cred ca asta este lectia pe care fiecare o poate invata: sa fie puternic, sa nu se lase infrant. Nu spun ca nu e greu, uneori e cumplit. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu sunt convinsa ca va fi bine. Iti doresc sa gasesti in tine forta de a merge mai departe. Daca el a vazut in fata ochilor doar banii, atunci inseamna ca Dumnezeu te-a ferit de un mare rau. Decat sa stai langa o astfel de persoana, mai bine iti cauti fericirea in alta parte. Sfaturile se dau cand se cer, e drept, dar stiu ce spun. Prefer sa fiu saraca, dar sa am langa mine un om care sa ma vada pe mine, sa ma vrea pe mine, nu banii mei. Daca simti ca iti face bine sa vorbesti, e foarte bine, poate reusim sa te facem sa te simti un pic mai bine. Ai grija de tine, sa fii sanatoasa (asta conteaza) si toate cele bune. AG


  115. Draga Oana,

    Ma bucur ca ti-a raspuns intai Alexandra (Lexy), pentru ca ea e mai aproape de momentul crizei de tristete decat sunt eu. Ea iti intercepteaza foarte bine sentimentele si, prin automarturisire, te poate ajuta mai direct.

    Eu o sa iti analizez putin la rece comportamentul prietenului tau. Daca un barbat se poate supara doar pentru ca i-ai luat bucatica din furculita, inseamna ca e dispus sa renunte la el insusi foarte putin, mai deloc. Monument de egoism. Nu vreau sa te superi pe mine, dar mare bine ti-a facut ca te-a determinat sa te desparti de el. Practic, te-a eliberat din functia de sclava.

    Analizeaza situatia luand-o cronologic inapoi. Te-au facut parintii sa te simti un “apendice”? Te-au facut prietenii sa te simti neimportanta? Te-a umilit vreodata Dumnezeu in fata oamenilor sau in particular? Atunci cum ai putut sa il pui pe el (monumentul de egoism) inaintea lor?

    Doare despartirea? Doare, ca orice operatie de extirpare a unei tumori. Imagineaza-ti ca el este o celula dintr-un organism, dar e genul de celula care a luat-o razna, care lucreaza doar pentru ea insasi. Te-a mai acaparat si pe tine. Stii cum se numesc celulele care se inmultesc necontrolat si nu fac parte din sistemele functionale ale organismului, adica ale intregului? Cancer!

    Fii fericita ca nu mai hranesti orgoliul unei asemenea celule. Bucura-te ca ti-a redat libertatea de a functiona pentru ce ai fost creata. Foloseste-ti tristetea pentru a te pune in genunchi cu cartea de rugaciune in mana si a te ruga cu lacrimi, productiv!

    Ai grija de ce plangi. De ciuda? De propria-ti mila? Iti plangi greselile si pacatele? De fericire?

    Astea sunt cele 4 trepte ale lacrimilor. Tu unde te situezi? Numai ultimele doua sunt folositoare, primele… arunca-le.

    Ce lectie ai avut de luat? Simplu, te afli in fata gazetei de perete cu “ASA NU”. Acum stii ce NU ar mai trebui sa faci, ce NU ar mai trebui sa iubesti… Multumeste-i omului astuia ca te-a eliberat de el insusi si adu-i ca recunoastere titlul de “simbolul egoismului”. De-acum stii tiparul si il vei detecta imediat cand vei intalni o persoana care contine acelasi pattern.

    Mai esti trista? Nu ar mai trebui. Te rog sa ne mai scrii, ca sa te mai invatam mici trucuri cu care sa iti gasesti in intuneric drumul catre fericirea adevarata. Nu trece usor peste randurile Alexandrei, ea experimenteaza starile tale de cativa ani, dar mari progrese am simtit de la un comment la altul.

    Dumnezeu sa te intareasca, sa te intelepteasca si sa iti dea fericire adevarata.

    Cu drag,
    Igalis


  116. Multumesc pentru raspunsuri, pentru sfaturi, ma ajuta! stau in fata calculatorului de ceva timp si nu reusesc sa pun in cuvinte ce gandesc sau ce simt acum… Am avut timp de gandire, drept pentru care am analizat situatia asta pe toate partile..
    Datorita acestei experiente, am descoperit doi prieteni de nadejde care ma apreciaza, ma plac asa cum sunt eu si carora le pasa de mine si cand trec prin momente mai dificile. Nu pot decat sa le multumesc pentru asta, sper sa nu i dezamagesc si sa fiu langa ei cand au nevoie de un sprijin.
    In ceea ce l priveste pe EL, inca ii simt lipsa (de ce? nu stiu) dar nu pot decat sa ma bucur pentru mine ca s a terminat. Mi ar fi placut totusi ca el sa nu fie asa inchis in el, nefericit (de asta imi dau seama acum). Nu stiu exact prin ce a trecut el pana sa ajunga asa si mi pare rau ca nu stiu cum si daca eu as putea sa l ajut cumva. Am fost Duminica la biserica si am aprins o lumanare si pentru el, nu e mult, dar poate e un inceput…
    Cam atat sunt in stare sa spun acum, sunt tare obosita si trebuie sa ma pregatesc, in primul rand sufleteste, de o sesiune infernala….. Multumesc inca o data !!


  117. Draga IGALIS,

    vroiam sa te intreb ceva…sau mai degraba sa iti spun un pic din framantarile mele, in speranta ca nu te voi supara prea tare. In ultimele zile am trecut prin niste stari tare ciudate…sunt foarte nervoasa, desi nu prea am de ce…in afara de tiroida care imi joaca feste, dar pe care o tratez, nu stiu de unde furia asta, mania. Banuiesc ca tot de la cel care isi baga coada…In fine…ideea e ca nu stiu cum sa gasesc acea “closure”, cum spun englezii, sa pot sa merg mai departe. Desi ai trecut prin momente grele, tu ai ramas in relatii bune cu fostul sot, ceea ce este de admirat. Ati avut ocazia sa puneti punct si sa va vedeti de ale voastre. Eu nu am avut “sansa” asta si nici nu cred ca o voi mai avea vreodata. Ma gandeam sa reiau slujbele de maslu la care mergeam, la biserica Radu-Voda. Am doar o fotografie in care suntem amandoi, poate asa lucrurile se vor linisti…Nu stiu, caut raspunsuri, atata lume m-a mintit, incat nu mai stiu ce si pe cine sa cred. Sunt zile in care ma doare fizic atat de tare, incat imi spun ca nu-mi mai trebuie nimic. Stiu ca nu e bine, dar cand ma gandesc sa mai trec prin atatea rele, nu cred ca mai rezist. Intr-adevar, acum sunt in etapa in care plang pentru pacatele mele (am luat cu creionul fiecare pacat din indreptarul acela de spovedanie si a iesit nr. 36…destul de multe, am sa incerc sa reduc cat de mult), dar mi se pare atat de nedrept ce s-a intamplat. Nu sunt un om absurd, nu fac obsesii si stiu sa ma dau la o parte atunci cand este cazul…dar cand la mijloc sunt tot felul de chestii care nu tin de mine, dar care ma ranesc cumplit, nu stiu ce sa fac. Sa nu crezi ca nu ma rog, dimpotriva, acum parca mai mult ca niciodata. Dar as vrea sa merg mai departe, sa stiu ca fiecare va primi dupa cum merita. Nu suna ca razbunare, ci ca o dorinta a mea. Desi, in lumea de azi, se pare ca sunt rasplatiti cu bine numai cei care fac rau. Sunt convinsa ca cei care mi-au facut atata rau triumfa acum si sunt fericiti ca au avut ultimul cuvant. Asta ma doare…ca lumea fuge, in loc sa lupte, sa fie onestitate. Imi cer iertare inca o data daca am suparat cu ceva. Iti doresc sa fii fericita alaturi de cei dragi tie. Esti un om deosebit, cu care simt ca am multe afinitati: scrabble (mi-am dat seama imediat de unde vine IGALIS), muzica (eu am studiat pianul 8 ani de zile si trebuie sa ma reapuc, din pacate m-am delasat si am uitat tot), cititul, scrisul. Mi-ar placea tare mult sa ne vedem, asta daca si tu poti si esti de acord. Voi incerca sa ajung joi la biserica de la UNIRII. Pana atunci, toate cele bune! LEXY
    P.S. Pupici EMY, sper ca e totul ok, nu ne-am auzit demult.
    P.S.1 Draga Oana, ma bucur ca ai mers la biserica, eu cred ca inseamna mult ca ai aprins o lumanare pentru el. Iti doresc mult succes in sesiune, sa fie totul asa cum trebuie.
    P.S.2 Multumesc de aprecieri, Gbriela! Numai bine iti doresc!


    • Draga Lexy,

      Starile de nervi sunt de la tiroida sau lipsa de magneziu. Dar la nivel fin, “nodul in gat” pe care ti-l da tiroida tradeaza faptul ca inca nu “inghiti situatia”. Inca nu ai reusit sa iti armonizezi trupul cu mintea si cu sufletul. “Ruptura” este intre inima si cap. Gandesti una si de fapt simti altceva. Poate e o furie refulata.

      Ca sa defulezi, te sfatuiesc sa ii scrii o scrisoare luuunga si foarte sincera iubitului tau, pe care sa o pui bine in computer. Cand mai ai ceva de adaugat, mai scrie. Tine-o acolo pana simti ca e completa. Apoi, pune-te in situatia lui si raspunde la scrisoare, dar detasaza-te complet de tine. Fii el.

      Despre onestitatea oamenilor… nu poti sa ceri altora ceva ce iti apartine. Ei nu sunt tu si poate ca nu si-au propus sa detina aceasta virtute. Poate ca lipsa lui de sinceritate a fost o forma de a te proteja. Te-a mintit sau ti-a ascuns adevarul ca sa nu te raneasca.

      Hai cu noi la slujbele de Maslu de la biserica Sf. Ioan (la Unirea). Pe noi (eu, sotul meu, Cristina, Gabriela…) Ne gasesti acolo in fiecare joi de la ora 18.00. O sa iti faca bine.

      Te asteptam cu drag,
      Igalis


  118. DRAGA LEXY,

    Speram, ca esti mult mai linistita, in momentul in care am citit , ca ai fost la biserica SF. ANTONIE CEL MARE si acesta ti-a ascultat rugamintea.
    SI, mie mi-a fost foarte greu cand am fost in situatia ta. AM avut nod in gat o perioada foarte lunga (ani de zile).
    TE rog frumos, sa nu te mai framanti pentru ca, nu ai avut sansa sa ai o discutie civilizata cu el. NU trebuie, nici sa faci comparatii, in sensul ca altii au avut sansa si tu, nu.
    Eu am avut acesta ocazie si crezi ca, m-a facut mai fericita? DE terminat, tot s-a terminat.
    Intr-un fel, este mult mai bine pentru tine: acum, stii ce fel de caracter aresi pe de alta parte, nu mai ai ocazia sa speri ca, se mai intoarce.
    NU te cunosc, dar te indragesc foarte tare si nu vreau sa treci prin ce am trecut eu -am avut aceste framantari ani de zile.
    Putin, imi este teama sa mai dau sfaturi, deoarece GABRIELEI spus ceva la un moment dat (i-am spus, ce as face eu in locul ei), m-am inselat si ma bucur ca, lucrurile s-au rezolvat in favoarea ei.
    ESTE foarte bine sa mergi la biserica,unde crezi ca, te simti cel mai bine. Iubesc foare mult manastirea RADU VODA.
    ACOLO, m-am rugat foarte mult pentru o prietana care a avut cancer si a scapat (cu toate ca, medicii i-au dat sanse de supravietuire , dupa operatie ,de 30-40%. Din punctul lor de vedere a fost un miracol ca, a supravietuit operatiei. M-am rugat pentru mama unui prieten si dansa traieste dupa o operatie destul complicata. M-AM rugat pentru alte lucruri mai mici, dar importante pentru mine si unele si-au gasit o rezolvare.
    AM promis ca, voi spune depre aceste minuni si daca voi avea un copil am sa- pun numele (NECTARIA /NECTARIE).
    Noi am devenit dependente de persoanele iubite. Nu este in regula.
    Incerca, sa te rogi la DUMNEZEU sa-ti dea persoana potrivita. Pana atunci, priveste fiecare zi ca pe un miracol.

    Fruntea sus si toate cele bune iti doresc.

    CU drag
    EMY

    PS: PUPICI IGALIS , GABRIELA, MARA


  119. LEXY,

    ASTAZI se sarbatoreste SF. XENIA, care ajuta pentru casatorie( mai mult decat atat, lumineaza situatia, in momentul in care exista dileme) si pentru gasirea unui serviciu.

    TE pup
    Emy


  120. Draga EMY,
    iti multumesc mult de tot pentru cuvintele tale. Au insemnat foarte mult pentru mine. Am aflat si eu ieri de Sfanta Xenia, m-am rugat sa ne ajute pe toti. Sa ne fie bine, tuturor.
    Da, intr-adevar, Sfantul Antonie mi-a ascultat ruga, dar eu, ca un om nerecunoscator un pic, nu m-am mai dus o vreme. Si se simte. Au inceput iar cosmarurile si starile ciudate. Asa ca aseara am spus ca nu ma va opri nimic si am ajuns la Zlatari. De mult nu m-am mai simtit atat de bine. Este un preot acolo, nu stiu cum il cheama (e si lunea slujba de maslu), care vorbeste minunat. L-as asculta ore intregi. Insa oamenilor nu le pasa. Se foiau si vorbeau, ca si cand erau la piata. La un moment dat a inceput sa sune un telefon mobil. Destul de mult timp. Insa preotul nu s-a lasat intimidat si si-a continuat predica. Eu cred ca asta trebuie sa ne defineasca: indiferent ce se intampla, noi sa mergem mai departe. Cat priveste o discutie civilizata cu fostul “prieten”…nu stiu, poate sunt eu construita altfel, dar eu nu pot trece peste fuga. Prefer sa mi se spuna lucrurile in fata, oricat de dureroase, ca sa pot sa merg mai departe. Nu e usor si ma supara, ma doare, dar altfel nu pot. Dar probabil e cum a spus si IGALIS. Vreau sa cred, pentru farama de bunatate pe care fiecare din noi o avem, ca a facut asta ca sa ma protejeze, intr-un mod ciudat, dar…poate ca despre asta este vorba. Asa a fost sa fie.
    Si eu iubesc Manastirea Radu Voda, acolo l-am descoperit pe Sfantul Nectarie, un sfant care m-a facut sa gasesc lumina in vremuri tulburi, un sfant care a pornit de jos si, prin puterea exemplului, a realizat enorm, a schimbat vieti. Este protectorul femeilor insarcinate si le ajuta sa aiba o nastere usoara. Ma bucur ca vrei sa-ti numesti copiii dupa numele sau. E un lucru foarte frumos. Si vor fi aparati.
    In legatura cu ceea ce spuneai: nu stiu daca l-as mai primi inapoi…durerea este mult prea mare si semnele nu se vor duce, niciodata. Se vor estompa, se vor acoperi, dar nu vor disparea. Ma tem ca nu stiu daca voi mai putea sa simt ceva pentru cineva vreodata. Mi-a disparut, in primul rand, increderea. Poate ca Dumnezeu va ingadui sa o regasesc candva. Nu e vorba de o dependenta in sensul rau al cuvantului, insa o schimbare se impune. Trebuie sa traim pentru noi. Pentru ca asa nu vom suferi, indiferent de cine vine in viata noastra sau pleaca din ea. Stateam si ma gandeam aseara: daca il iubesc, cum se intampla si cum va fi mereu, va trebui sa ajung sa accept faptul ca, uneori, persoana iubita ia decizii care nu ne includ. Asta nu inseamna ca inceteaza iubirea. E vorba doar de o alta etapa. Dar intr-adevar, nu poti cere cuiva ceva ce nu are sau nu va avea niciodata. Nu trebuie sa avem langa noi o copie a noastra, tocmai acesta este farmecul vietii. Am aprins aseara o lumanare si pentru el, dar si pentru respectiva. Mi-am spus in gand ca ii iert. As vrea sa pot sa fac asta. Pentru ca asta e Alexandra cea adevarata: cea care se roaga, face fapte bune, iarta, arata mila si compasiune, nu cea care plange, e trista, suparata, nervoasa, manioasa, cu ganduri rele. Ma bucur ca am mers din nou la biserica, m-am simtit mult mai bine. Iti doresc si tie toate cele bune, oricum mai vorbim, sa dea Domnul sa auzim si vesti bune, in curand, de la fiecare! Te pup, LEXY


  121. Draga Lexy,

    Te simt mai intarita si ma bucur.

    Preotul despre care ai vorbit este intr-adevar un prot cu foarte mult har si curaj. Imi aduc aminte ca la o slujba de dezlegare, mai spre final, o fata a inceput sa faca urat. Se comporta ca o posedata. Urla si lovea cu picioarele in usa de la intrare. Am inghetat cu totii, lumea isi facea cruci peste cruci, dar preotul a ramas calm, s-a dus la ea si i-a zis pe nume. A rugat-o cu blandete sa se potoleasca si apoi ne-a linistit pe noi. Ne-a spus ca e doar un suflet mai sensibil si ca are niste probleme. Fata s-a linistit iar el si-a continuat slujba.

    Alta dovada ca parintele stie cu cine se lupta a fost cand in timpul rugaciunii de dezlegare a luat foc ceva in altar. Au sarit niste barbati si au stins focul, dar preotul NU s-a oprit din rugaciune!

    Nu orice preot poate citi Molitfele Sfantului Vasile sau Rugaciunea Sfantului Ciprian. Sunt dezlegari pline de blesteme la adresa diavolului, iar acesta nu le suporta. Este iritat si ataca. Daca preotul nu este curat, daca nu a tinut post sau nu s-a impartasit, il ataca! De aceea nu se fac dezlegari oriunde si oricand.

    Preotul din biserica Zlatari stie acest lucru, dar mai stie si ca il are alaturi pe Sfantul Ciprian si ca este protejat.

    Continua sa mergi, nu-i usor, dar nici imposibil. Despre lumea care se comporta ca la piata sa nu iti faci ganduri rele. Fii bucuroasa pentru ei ca sunt acolo si nu prin vreo carciuma sa-si dea cu halba in cap. Multi sunt pe prima treapta a credintei si inca nu stiu ce se face si ce nu se face intr-o biserica. Vor invata, dar intotdeauna vor veni alti “pufani” si vor face la fel pana se adapteaza, pana se lumineaza si pana ajung la stadiul in care sa se jeneze de comportamentul lor. Bine ca sunt acolo, restul vine de la sine.

    Cu drag,
    Igalis


  122. Multumesc mult de tot ca ai incredere in mine. Intr-adevar, asa este, nu oricine poate tine acele slujbe. Eu nu am vazut niciun om care sa faca asa de urat cum spui tu aici…cred ca exista, din pacate si ma bucur daca acea fata a fost mantuita in biserica. Lupta e acerba si multi capituleaza. Mie imi place sa ascult slujba, ceea ce spune preotul, sa ma reculeg, sa-mi plang pacatele, sa imi eliberez sufletul. Dar incerc sa ma controlez. Stiu ca nu toti sunt la fel, nici n-ar fi drept sa le cer asta. Acolo te educi cel mai bine si inveti ce inseamna toleranta. De cate ori plec de acolo, ma simt mult mai bine. Parca sunt alt om. Ieri plecasem de la serviciu plangand, iar acasa m-am linistit. Am citit inainte de culcare Paraclisul MAICII DOMNULUI. Sunt acolo niste cuvinte care nu au cum sa nu te miste. Banuiesc ca acesta este un prim pas spre vindecare. Acuma ca ceva amuzant (sau nu, dar vreau sa cred ca asta este), tocmai citisem ieri pe blogul tau de diverse “accidente” care ti se intampla in mod inexplicabil, dar care ar putea avea legatura cu initiala anumitor persoane. Azi dimineata, in timp ce ma imbracam, ca niciodata (nu mi s-a mai intamplat), mi-am jupuit pur si simplu pielea de pe un deget la catarama jeans-ilor. A fost atat de dureros, ca am simtit pana in creier. Acuma abia mai pot tasta cu degetul…Am facut o asociere cu litera D – deget – Daniela (cea cu care este casatorit fostul prieten). Ma rog sa fie doar paranoia mea la mijloc si sa exagerez, dar prea sunt data peste cap in ultimul timp. Ce nu pricep eu e de ce nu ma lasa in pace acum ca l-a obtinut pe mult-iubitul ei trofeu? Ca eu nu am de gand sa intervin in niciun fel. Sa-si traiasca viata cat se poate de bine. Am tamaiat prin casa si am sa vorbesc cu parintele sa vina sa ne faca o sfestanie. Sunt convinsa ca atunci toate se vor linisti. Iti doresc multa sanatate, multumesc mult pentru promptitudine si sa ai o zi frumoasa, a iesit soarele! LEXY


  123. In primul rand, felicitari din suflet, am vazut ieri reportajul in care vorbeai despre masini, a fost o reala placere sa te ascult! In al doilea rand, vroiam sa spun – de fapt sa va spun – ca astazi, in sfarsit, dupa o perioada lunga in care simteam ca ceva nu este in ordine, mi s-au deschis ochii (ca dovada ca intuitia nu ma inseala niciodata). Am aflat cu certitudine ca persoana cu care este fostul prieten umbla cu lucruri necurate. Nu vreau sa spun mai mult, mi-au dat lacrimile cand am aflat. Asta explica toate starile mele si tot ce s-a intamplat in acesti 2 ani de zile. Am aflat ca nu sunt cu siguranta fericiti impreuna. Ca el incepe sa aiba indoieli, iar ea este secretoasa, minte in stanga si dreapta si si-a vazut scopul atins. Ca stau impreuna din ratiuni pur financiare sau ca ea s-a ”jucat” putin cu magia neagra si ca il subjuga pur si simplu prin atractia sexuala. Paradoxal, informatiile aflate au rolul de a ma linisti, de a-mi confirma ca nu am luat-o razna (mult timp am fost pur si simplu un “mort viu”, daca se poate spune asa, parca nu ma mai recunosteam, devenisem o alta persoana. Cei care ma cunosc stiu ca eu nu sunt asa (trebuie sa-i cer scuze mamei, care mi-a indurat atatea in anii astia…sincer, nu stiu cum poate…). Imi doresc ca Dumnezeu, care e sus si le vede pe toate, sa aiba grija de sufletul lui, dar mai ales al ei. Am inteles ca stie ca mi-a facut rau si ma evita, nu vrea sa aiba de-a face cu mine (cred si eu, cui ii place sa-l demasti…). Desi imi este foarte greu, am sa aprind maine cand merg la Zlatari o lumanare si pentru ea. Sa-l rog pe Dumnezeu sa opreasca tot ce face cu atata rautate. Nu il vreau inapoi pe el, dar am sa-l rog pe Dumnezeu sa-i dea pe cineva mai bun, daca poate. Chiar daca mi-a facut rau (intentionat sau nu), l-am iubit si m-as bucura sa-i mearga bine. Nu spun decat atat: DUMNEZEU E SUS SI VEDE. Am sa ma rog pentru sufletul ei, caci nu stiu daca o ajuta altceva sau altcineva. Dar deja nu mai este problema mea. Imi pare insa nespus de rau ca in ziua de azi se intampla asemenea lucruri. Ca oamenii sunt perfizi, lasi, rai. Nu toti, desigur. Nu stiu cum altfel as putea sa il ajut pe el, decat sa ma rog. Cred ca asta ar fi cel mai bine. Va doresc sa nu treceti prin asa ceva, niciodata. Sau daca treceti, sa deveniti puternice.


    • Draga Lexy,

      Mare bucurie mi-ai facut! Multumesc ca mi-ai scris despre rezolvarea tristetilor tale, mare e puterea lui Dumnezeu!

      Esti a doua pe ziua de azi, uite ce mi-a scris Andreea!

      http://igalis.wordpress.com/2009/07/22/farmece/#comments

      Ce merite oi avea de m-a bucurat Dumnezeu cu marturisirile voastre?

      Cand cineva imi spune despre cum i-a raspuns Dumnezeu la intrebari simt o bucurie mare.

      Bine faci ca simti sa te rogi si pentru ea. Stii de ce raspunsul a venit acum, dupa atata travaliu sufletesc? Pentru ca abia acum te-ai desprins de patima care nu te lasa sa intelegi complet situatia. Daca o sa ii poti iubi pe fiecare in parte (crestineste), nu numai ca o sa te simti complet vindecata, dar o sa si intineresti fizic! O sa te umpli de lumina aia pe care o percep toti “fluturii”. Asteapta-te ca dupa o vreme sa incepi sa fii curtata si de barbati si de femei. Vei fi un canal curat de lumina.

      Straduieste-te cu rabdare in continuare, esti deja in gratiile Domnului, chiar daca putini dintre noi sunt vrednici de asa dar. Dumnezeu e iubire si ieratare, sa ne straduim sa fim ca El!

      Slava lui Dumnezeu!

      Cu drag,
      Igalis


  124. Un fapt curios, pentru a arata inca o data cat de mare este puterea lui Dumnezeu: am fost vineri la Zlatari, la slujba. Am ajuns destul de tarziu, caci prietena mea cu care am fost termina lucrul la ora 18:00. Era atat de multa lume, incat am stat afara, aproape de scari. Ma bucur ca nu am cedat primului impuls si nu am plecat. Pentru ca, la cateva minute dupa ce noi am ajuns, biserica a inceput sa se elibereze, pleca multa lume. Am ascultat predica parintelui, am stat la miruit si la icoana Sfantului Ciprian. Insa in timpul predicii, din candelabrul langa care ma aflam s-a desprins o bucata si a cazut pe jos, a atins un pic o femeie la mana. Daca ii cadea cuiva in cap, nu cred ca mai scapa cu viata…Insa Dumnezeu i-a ferit pe toti de un rau, desi sperietura a fost destul de mare, eu ma aflam aproape de acel loc. Mi-a parut bine ca am reusit sa merg, sper sa nu renunt si sa ajung cat mai des. Sper ca totusi sa se refaca biserica, bani cred ca sunt, probabil sunt prost administrati. Chiar este nevoie, cat stateam la icoana sa ne asteptam randul, a inceput sa picure apa de sus, undeva e o fisura ce trebuie remediata. In orice caz, fortele raului nu dorm…dar nu au nicio sansa in fata lui Dumnezeu, asta e clar. Pup. AG


    • Draga Lexy,

      Iarta-ma ca raspund tarziu, zilele astea arat ca o descreierata inconjutata de carti si caite pentru ca avem lucrari si foarte mult de invatat. Imi folosesc toate resursele pentru invatat si imi ramane foarte putin timp pentru viata personala.

      Stiu ca acolo se intampla tot felul de “accidente”, cum a fost si incendiul din altar, sau psudo-psedata de facea urat la slujba… dar mai stiu si ca preotul repectiv are multa credinta si multa protectie. Da, mare e puterea lui Dumnezeu, cea mai mare!

      Te pup si eu cu drag! Esti mai bine?
      Cu drag,
      Igalis


      • Draga mea, nu este nicio problema, va tin pumnii, asa cum am mai scris. Stiu ce inseamna si m-am inchipuit ca esti ocupata. Si eu am fost prinsa zilele astea cu foarte multe lucruri, ma bucur ca le duc la capat pe toate cu bine. Concentreaza-te pe invatat, sunt convinsa ca totul va fi bine. Eu ma simt minunat, astazi parintele duhovnic ne-a sfintit casa si chiar se simte. Ma bucur mult, asteptam de foarte multa vreme acest moment. In sufletul meu s-a asternut o pace si o bucurie, asa cum nu am mai avut niciodata pana acum. M-am schimbat enorm in ultimul timp. Sper ca toate sa fie bune, pentru toti. Te pup, spor la invatat, sunteti protejati de Domnul, asa ca nimeni si nimic nu va poate face rau! Cu mult drag, LEXY


  125. Buna,ma numesc Mariana,am 17 ani si nu stiu ce se intampla cu mine…simt ca toata lumea e impotriva mea,nimic nu mi merge bine…sunt tot timpul nefericita,nu stiu ce se intampla de ce nu pot sa fiu macar pentru cateva clipe fericita…Cred ca asa imi este scris sa fiu tot timpul trista,desi am zambetul pe fata…sufletul imi plange…


  126. ….As vrea sa mi dea cineva niste raspunsuri…oare ma voi bucura vreodata de viata sau o sa fie ca pana acum…va rade doar chipul pe cand sufletul plange…:((


  127. ma simt inutila pe lumea asta..ca o umbra..ce incurca mai mult decat sa fie de ajutor..ce sa fac?


  128. simt ca cineva imi vrea raul si nu vrea sa ma vada fericita…ca vrea sa ma vada numai suferind …


    • Draga Mary,

      Tristetea asta interioara, aparent fara motiv, este de fapt o depresie. Depresia este un deficit de energie intrapsihica, dupa cum o explica psihologia. Ea aduce sentimente de inutilitate, auto-blamare, auto-subapreciere si sunt resimtite penibil de catre subiect (omul in cauza). Starile astea sunt intrucatva normale la adolescenti. Ele vin din lipsa intelegerii sensului si a valorilor reale ale vietii. Or sa treaca, dar nu o sa te las sa experimentezi metodele prin care sa scapi de depresie (incercare si eroare), ci o sa te te ajut chiar acum.

      Detasandu-ma de psihologie, o sa iti spun ca depresia, in termeni ortodocsi, se identifica cu deznadejdea. Deznadejdea este un pacat. Tristetea omului nu poate veni vreodata de la Dumnezeu, ci de “dincolo”. Este o ispita a diavolului si o lipsa de continut a sufletului (de credinta). Daca ai in jurul tau oameni care pun mare pret pe bani, pe imaginea exterioara (fiţe), pe “care e mai smecher”… e posibil ca tu, un suflet curat si iubit de Dumnezeu, sa nu te simti implinita in prezenta lor. De fapt, la nivel inconstient, iti dai seama ca efortul ar fi mult prea mare si inutil sa te dezvolti in directia aia, sa te faci frate cu dracu ca sa placi oamenilor care il slujesc pe acela.

      Depresia e un pacat, dar si dovada ca nu ai un suflet impietrit in necredinta. Esti un copil cu suflet bun si de aceea Dumnezeu nu te lasa sa fii “senina si cretina” intr-un mediu stricat. Asta nu inseamna sa fugi de anturaj, ci sa fii puternica si autentica, stiind clar ca Dumnezeu exista si te si iubeste.

      Si eu am trecut printr-o depresie grava la 16 ani, cand mi-am dat seama ca valorile pe care le promovau parintii mei (cinste, bunatate, sinceritate, respect…) nu ma ajutau deloc in anturajul de afara. Eram privita ca o naiva. Problema mea era de fapt lipsa de credinta in Dumnezeu. Eram crescuta de regimul socialist, atee. Parintii si chiar si regimul ma invatau valorile morale si legile, dar ele erau frecvent calcate de anturaj si nu se potriveau deloc in locul ala. Acest paradox mi-a crea confuzie, neadaptare si depresie.

      Concret, daca vrei sa scapi de depresie, fii mai selectiva in alegerea prietenilor, da-I credit lui Dumnezeu si chiar roaga-L sa te ajute, sa te lumineze si sa te apere de ispite. Du-te duminica dimineata la biserica, la Sfanta Liturghie (e cea mai puternica slujba) si petrece acolo toata dimineata. Nu pleca inainte de miruire. Inca un lucru care ajuta ENORM este sa iti gasesti un duhovnic bun si sa te spovedesti. Apoi fii atenta la schimbari. Deocamdata nu povesti prietenilor (anturajului) nimic din demersurile tale. Nu te vor sustine, te vor combate, te vor ridiculiza si inca nu esti “vaccinata”, iar acest lucru iti va adanci depresia. Roaga-te cu toata inima lui Dumnezeu, e singurul tau prieten deocamdata.

      Mai stept sa imi mai scrii!
      Cu drag,
      Igalis


  129. Nu stiu ce sa zic..problema mea cu siguranta vine din copilarie…n am avut o copilarie prea fericita…am fost intodeauna un copil timid si pot sa zic complexata…de faptul ca eram slaba,de fapt sunt si acum,dar nu ma mai deranjeaza la fel de tare,cateodata ma privesc si mi place ce vad,dar vine cineva din exterior care imi repeta chestiile astea la nesfarsit.Repetandu mi se din copilarie…ce slaba esti,mi s a spus odata ca daca eram ca tine puneam furtunu si bagam mancare pe acolo,sau ceva de genu,stiu ca poate pentru ceilalti pare amuzant,dar repetandu se la nesfarsit,chiar daca eu ma accept asa cum sunt ceilalti imi dau deznadejde…de fapt nici din familie nu am primit prea mult ajutor,ei avand parerea ca majotitatea,de fapt ce chestie nu demult imi luasem apa beau…pentru hidratare,bausem mai multa ca de obicei..si mama(bea apa ca ingrasa( si multe chestii de genu care chiar daca sunt marunte ma deranjeaza enorm,si in legatura cu prietenii,pot sa spun ca nu am avut niciodata un prieten,dintodeauna de mica am stiut ca nu exista prietenii adevarati asa ca nu am fost dezamagita,nu am incredere in nimeni.Mltumesc mult…e mare lucru sa vezi cineva te sprijina si iti este alaturi…


  130. Nu demult mi s a intamplat ceva ciudat…am descoperit ca nu am cunosteam deloc…am intalnit un baiat care imi placea din toate punctele de vedere,sau cel putin asta era fatada lui,pana atunci nu credeam ca o sa am curaju sa spun cuiva ce simt si sa fiu asa deschisa..spun asta si pentru ca sunt timida,dar am facut o ,parca eram alta persoana,nici macar eu nu ma recunosteam,si aveam incredere in ce spunea,desi de obicei nu am incredere in oameni,mai ales in baieti,deoarece le stiu foarte bine interesele,dar cu el a fost altceva credeam fiecare cuvant pe care il spunea,si cred ca si a ratatat meseria,putea foarte bine sa se faca actor,are aptitudini cu siguranta.Si…dupa o intalnire,in care totul a fost frumos,eram si eu convinsa,ca chiar vrea ceva serios,dar am avut o mare surpriza si dezamgire in acelasi a doua seara,in care imi spune pe mess,numai vrajeli…nu mai poate fi cu mine ca el e mai golan,eu sunt cuminte si nu poate sta asa..cred ca v ati dat seama ce insinua…m a surprins foarte tare lasitatea lui..nu a avut curaju sa puna punct in fata s a ascuns in spatele unor taste si stiu ca nu ma merita,si desi stiu asta nu pot sa trec ,nu dupa mult timp vine * prietena* si mi spune ca l a vazut cu altcineva si ca a ramas uimita ce repede m a inlocuit,cuvantul asta inlocuit a sunat atat de urat pentru mine,mi am dat seama ca inca o persoana s a folosit de mine,cred ca zicea in mintea lui poate…poate iese ceva…a vazut ca nu a iesit si m a aruncat ca pe o carpa…nu i apasat deloc de ce spusesem eu…asta mi a dat mai multa* incredere* in oameni.


  131. Sunt constienta ca sunt doar niste copilarii………


  132. De ce imi pare mie rau este ca nimeni nu ma apreciaza,asa cum sunt eu,cu calitati si cu defecte si ca acum se apreciaza emblema nu calitatea


    • Nu este adevarat. Nu TOATA lumea umbla dupa aparente. Poate undeva, intr-un coltisor din jurul tau, vreun baiat timid (ca si tine) sta si iti soarbe fiecare gest, fiecare zambet… Crezi ca ai avea ochi pentru el?

      Nu cauta marul de aur printre merele stricate, e foarte putin probabil sa il gasesti.

      Ca esti prea slaba? Daca nu esti genul de anorexica, care isi baga degetele pe gat ca sa vomite ceea ce cu regret si vinovatie a inghitit, nu ai de ce sa te ingrijorezi. Trupul tau inca nu s-a implinit ca femeie. O sa vina si vremea cand o sa te uiti urat la vreun colacel pe burta. De fapt, cei care rad de tine, poate chiar asa isi disimuleaza invidia.

      Mie, silueta “prea slaba” mi-a adus o cariera de 20 de ani de top model, deci nu te mai complexa. Fa miscare, sport, pune pe scheleţel ceva muschi si o sa vezi cum vei atrage privirile admirative. Nu tesutul adipos (grasimea) te face femeie, ci forma sanatoasa, zvelta si tonica!

      Si inca ceva… oamenii au dreptul sa aiba pareri, dar si tu ai dreptul sa nu iti pese de ele. Daca te simti bine in pielea ta, zambeste-le si ignor-i pe cei care se mira de tine cat esti de slaba. Daca te tulbura, atunci ia-ti corectia, multumindu-le pentru sfat, si fa sport. Nu e musai sa faci bodybuilding, mergi pe jos, mergi pe bicicleta sau ia-ti role, fa genoflexiuni acasa, flotari (daca te tin manutele :)), danseaza la oglinda… pana iti simti muschii ca de piatra. Sa vedem atunci cine o sa-si mai permita sa rada de tine…

      Pentru baieti, sa nu mai faci riduri! Vor fi atatia in viata ta care sa te placa cu adevarat… si te vor place cu suflet cu tot!

      Baiatului cu pricina, multumeste-i pentru sinceritate, pentru faptul ca te-a crutat de o dezamagire mai mare. A fost sincer tocmai pentru ca iti respecta sentimentele. El avea nevoie de un trup, la tine a gasit un suflet si nu a vrut sa treaca peste el, sa il raneasca. Mi se pare corect din partea lui.

      Ca a gasit pe altcineva… crede-ma ca nu ai vrea sa fii in locul acelei fete. Nu ai vrea sa fii obiectul de care se tine cand se… Scuze pentru gluma dura, dar cam asta cauta el deocamdata.

      Fruntea sus, ca ai treaba! Inca mai ai mult de lucrat la suflet, intelect si trup. Spor!

      Cu drag,
      Igalis


  133. Draga Mary,

    desi nu te cunosc personal, simt ca esti tare debusolata. IGALIS te-a incurajat foarte frumos si a incercat sa iti dea niste sfaturi care cred ca te vor ajuta mult. Esti la o varsta cand te definesti si daca nu ai suportul necesar, din partea parintilor, in primul rand, iar apoi al celor apropiati, este foarte greu sa razbesti in jungla de azi (pe care tot noi o facem sa fie asa). La 17 ani ai viata inainte, nu e normal sa simti starile astea, doar fiindca cineva te-a dezamagit sau ti-a facut rau. Toti trecem, mai devreme sau mai tarziu, prin tot felul de conflicte, cu noi insine sau cu ceilalti. Important e cum le gestionam. Iar daca iesim mai puternici din toate incercarile, inseamna ca am evoluat, ca am invatat ceva si nu am trait degeaba. Cat priveste acel baiat: Dumnezeu te-a ferit de un rau, crezi ca ai fi fost fericita alaturi de un “golan”, asa cum s-a intitulat chiar el? Nu cred…Intr-adevar, e extrem de dureros cand cei carora le acordam increderea noastra ne intorc spatele. Dar ei nu sunt singurii de pe lumea asta. Si daca vei gasi macar un suflet ce merita atentia ta, atunci trebuie sa lupti. Nu cred ca nimeni nu te apreciaza, poate nu observi tu sau nu ii lasi sa te aprecieze. Eu mi-am gasit salvarea si alinarea in clipe grele in biserica. M-am rugat mult si m-am vindecat. Asa ca nu esti singura, daca tu crezi in Dumnezeu. El nu lasa pe nimeni de izbeliste. Doar ca da lectii. Unii le trec, altii, mai greu, iar altii, deloc. Nu renunta daca ai avut o dezamagire sau mai multe, la un moment dat trebuie sa fie si ceva bun. Sper ca nu te-am suparat cu aceste cuvinte, daca te pot ajuta cumva, sa-mi spui. Iti doresc putere si speranta. LEXY


  134. va multumesc tuturor ca ma intelegeti


  135. si va promit ca in momentul cand viata mea va lua o intorsatura mai buna,ve ti fi primii carora va voi impartasi


  136. Foarte interesant articolul cu spiritismu…avand in vedere ca dintodeauna m au atras astfel de subiecte si cum spuneai in articol multe persoane ar dori sa si afle viitorul,eu fac parte din aceasta categorie,chiar as vrea sa mi se spuna macar o particica cat de mica…sunt foarte curioasa


    • Este o curiozitate nesanatoasa, Mary.

      Crezi ca eu petrec un an comod acum stiind ca in tinerete mi s-a prezis ca ma ma marit la 31 de ani (m-am maritat la 32!) si ca mor la 42? Peste 11 zile implinesc 42 de ani si ma intreb zilnic daca o sa apuc Craciunul 2011…

      Daca nu m-as fi ocupat cu tampenii la 20 de ani as fi trait senina la 42. Nu de moarte mi-e frica, ci de tulburarile neproductive ale vietii, cum e aceasta intrebare care imi tulbura diminetile. Ce sa fac, sa invat si sa ma pregatesc pentru o viata de 80 de ani sau sa strang bani de inmormantare?

      Alunga de la tine aceasta ispita, ghicitul este un pacat foarte mare. Acum inteleg si de ce.

      Hai sa iti ghicesc eu:

      Daca iti vei pune toata nadejdea in Dumnezeu vei fi un om puternic, luminat, bun, iubitor sanatos, frumos, armonios si vei atrage in jurul tau oameni de aceeasi valoare.

      Te vei marita cu un barbat care impartaseste aceleasi valori cu tine, veti avea copii sanatosi si frumosi, iar daca ii veti educa tot in spiritul credintei, vor ajunge oameni mari, cu suflete alese.

      Iubeste-l pe Dumnezeu mai presus de orice si vei vedea ca te va lumina in toate ocaziile importante ale vietii. De pacate sa fugi, iar daca nu vei avea unde, lupta-te cu ele, Dumnezeu ti-a dat inger ca sa se razboiasca pentru tine, acolo unde tu esti prea pui.

      Nu vorbesc aiurea, ci din axperienta.

      Cu drag,
      Igalis


      • Ma alatur celor spuse de IGALIS: si eu am facut o mare prostie, atunci cand aveam sufletul vulnerabil si il uitasem pe Dumnezeu: am apelat la ghicit. Acum sfatuiesc din toate puterile, pe toata lumea, sa nu faca lucrul asta, sub nicio forma. Daca noi am fi trebuit sa stim anumite lucruri, Dumnezeu ar fi facut in asa fel incat sa le stim. Daca nu le stim, inseamna ca este un rost pentru care lucrul asta nu se intampla. Mie mi s-a spus ca voi pierde un copil. Iti dai seama acum cu ce frica stau? Nu mi se pare o durere mai mare decat sa pierzi un copil. Eu m-am “lecuit” pentru totdeauna si cate zile voi mai avea nu voi mai apela la chestii din astea. Asta se intampla cand in sufletul omului nu mai exista credinta, speranta si dragoste. Intra inspita, iar daca nu esti puternic, te acapareaza, cu tot ce ai tu. Si unii nu mai scapa. Roaga-te sa nu te inspiteasca nimeni si sa nu faci lucruri pe care, ulterior, le vei regreta amarnic si nu vei avea cuvinte suficiente sa-l rogi pe Dumnezeu sa te ierte. Crede-ma, stiu ce spun, tot din experienta. Nu te vei simti mai bine dupa ce faci asta.

        P.S. IGALIS, esti un om mult prea frumos ca sa se intample ceea ce ti s-a prezis. Eu nu cred. Ma rog Domnului sa nu fie asa. El ti-a dat familia minunata si atatea lucruri bune cu un scop, asa ca nu te mai gandi, a fost o “ratacire”, ca si in cazul meu. EL stie mai bine ca ne caim si tot ce ne trebuie, doar vrea indreptarea noastra, nu o pedepsire gen “legea talionului”. PUPICI


  137. BUNA!SUNT IN SPANIA!AM MAI SCRIS PE FORUM!TOT CE MI-AS DORI E SA.MI DATI UN SFAT BUN O VORBA CHIAR DE INCURAJARE!RECUNOSC CA AM FACUT O GRESEALA DAR INIMII NU II POTI PORUNCI!DRAGOSTEA…SAU CEL PUTIN ASA AM CREZUT.E DIFICIL PT CA LA UN MOMENT DAT AM CEDAT SI AM DEVENIT CE NU CREDEAM SI NICI NU SPERAM SA FIU!O PERSOANA INTROVERTITA IUBIND UN BARBAT DIN TOATA INIMA MEA;PIERZAND CEEA CE ESTE MAI IMPORTANT CREDINTA IN DUMNEZEU SI IN INGERII SAI!VA IMBRATISEZ PE TOTI EN SPECIAL PE TINE GABRIELA!


  138. AM SI EU O INTRBARE!ESTE BINE CA FIIND CESTIN-ORTODOX SA TE INCHINI LA BISERICA ,CATOLICA?SA TE INCHINI LA FECIORE PRECUM:DE LUNA,ROCIO,DE LA CABEZA,PILAR,GUADALUPE ETC.CE PARE AVETI PENRU CA EU CRED CA SI ACESTEA AJUTA!O SPUN DIN PROPRIA EXPERIENTA!PUPICI SI DOAMNE AJUTA SA TRECEM DE TOT RAUL CU “FRUNTE SUS”!


    • Draga Ela,

      Probabil ca daca ai intreba un preot ti-ar spune ca nu e ok sa te rogi intr-o biserica catolica, dar eu am stat 2 ani in Italia si nu aveam alta varianta, asa ca ma duceam in fiecare duminica la Mesa. Rau nu mi-a facut, dar nici prin cap nu mi-a trecut sa imi schimb religia. Apoi, dupa ce m-am intors in Romania, intr-o seara, inainte sa adorm, am simtit nevoia sa spun Rugaciunea Inimii. In timp ce mi-o repetam, imi venea in minte o alta rugaciune repetitiva: Santa Maria, madre di Dio, prega per noi peccatori. O simteam asa de melodioasa si dulce in inima, incat nu am alungat-o. In noaptea aia am avut o experienta unica si extrem de profunda. Am “visat”, dar sunt sigura ca nu a fost vis ci o calatorie in astral, o extracorporalizare, niste lucruri extrem de importante pentru viata mea, aratate toate prin simboluri. Nu simt sa dau mai multe detalii, dar stiu cand m-am intors in corp. M-am intors in trup prin talpi si am simtit, prin frison, cum imi reaiau corpul ca pe o haina. M-am trezit instantaneu si am rememorat fiecare amanunt. Aveam o senzatie atat de stranie, incat nu am mai putut sa dorm pentru cateva ore.

      Deci, nu am cum sa spun ca nu e bine sa mergi la o biserica catolica, dar sa nu uiti niciodata ca esti botezata ortodoxa.

      Ca ai gresit in vreun fel fata de Dumnezeu… sa-ti para rau, dar sa nu deznadajduiesti, Dumnezeu ne iubeste tare si ne iarta.

      Cu drag,
      Igalis


  139. SCUZE M-AM GRABIT VOIAM SA SPUN” CU FRUNTEA SUS”


  140. ELA, iti doresc numai bine, multa sanatate si, cum ai spus si tu, “fruntea sus”. Va rasari soarele si pe strada noastra.
    EMY, esti bine? Sper ca totul e in ordine si te simti mai linistita. Iti doresc sanatate si putere de munca, toate cele bune. Mi-au lipsit mesajele tale, imi face placere sa vorbim.
    IGALIS, te pup, cand ajungi in OLANDA, sa te gandesti un pic, daca ai timp, la mine, tare mi-ar fi placut sa ajung pe acolo. Iti spun ceva ce iti va folosi acolo: Prettig met u kennis te maken (it is nice meeting you). Iti spun si eu ce mi-a zis profesoara mea de neerlandeza: “Nu is het ook nieuw jaar in China: Gelukkig Jaar van het Konijn!”. Din cate m-am prins, Konijn este iepurele, a venit anul nou si in China, anul iepurelui, iar eu sunt convinsa ca toate ghinioanele se vor sparge, cu siguranta (am citit ieri ce ati patimit in Olanda, ati fost eroi de-a dreptul…eu nu stiu daca as fi rezistat, dar uite ca Dumnezeu v-a avut in grija, v-a incercat si ati iesit cu bine din tot). Eu cred ca a doua vizita va fi de bun augur, incercati, pe cat posibil – stiu ca veti avea mult de munca – sa va bucurati de ce vedeti acolo. Meritati si este o ocazie de care trebuie sa profitati. Va pup si va doresc zile senine si fericite, curand vine primavara! A


  141. Draga noastra IGALIS,

    iti doresc din suflet ani multi si sanatosi alaturi de cei dragi, bucurii cat cuprinde si un suflet la fel de frumos ca cel de acum! Multumesc mult pentru tot ajutorul dat si pentru sprijin. Sa dea Domnul sa fie inca multi ani de aici inainte, in care sa ne uram numai lucruri frumoase! Cu drag, LEXY


  142. Va doresc tuturor sanatate si putere. Eu din acest moment nu voi mai scrie pe site. Daca cineva crede ca are nevoie de mine, exista adresa de e-mail. Va multumesc ca, pentru o scurta perioada, mi-ati oferit o cale de iesire la liman. Dar, cum toate lucrurile bune au un final si oamenii sunt oameni, supusi, din pacate, mai mult greselilor, prefer sa ma retrag. IGALIS, e un lucru bun site-ul, ai grija de el! Si de tine. Alexandra G


    • Draga Lexy,

      Nu cred ca poti sa-mi faci asa ceva. Nu poate sa te alunge de aici, unde suntem in armonie, un membru mai vechi, care e pus pe rele. Daca vrei, ii cenzurez lui Bogdan commenturile, dar eu spun ca nu e cazul, e inofensiv! Doar tulbura apele ca sa ne unim noi mai tare.

      Eu tin atat de mult la tine, incat as fi in stare sa iti scriu in particular, dar sunt mai multi oameni care asteapta commenturile tale si mi-ar parea nespus de rau sa ne stricam noi gasca pentru cineva care doar face pe Iuda.

      Te rog, te intorci?

      Iti promit ca daca nu ii permiti sa te ofenseze si il tratezi cu umor, Bogdan o sa fie chiar pata de culoare care disoneaza grav cu spiritul echipei, dar este fata cealalta a aceleiasi monede. E nevoie si de ea.

      Ne antreneaza sa luptam mai tare cu partea intunecata a vietii.

      Te astept cu drag inapoi!
      Igalis


  143. Multumesc pentru raspuns. Nu este nevoie de cenzura, Doamne Fereste, nici nu m-am gandit la asa ceva. Acum nu sunt in stare sa scriu. Trebuie sa mai treaca un timp. Din pacate – sau din fericire – avem multe cursuri de la traineri (ceea ce ma face sa regret un pic ca n-am dat la Politehnica, mai ales ca au si o sectie in germana), grele, ieri nu prea am fost in stare de nimic, iar azi trebuie sa recuperez. Dar sunt Scorpion. Si Scorpionii uita greu. Si iarta al naibii de greu, fir-ar sa fie…Cu asta lupt zilnic. Culmea e ca ma framanta atatea lucruri…iar documentarele de pe HISTORY chiar sunt reusite. Daca aveti ocazia, va recomand ANGLIA LUI DICKENS, foarte bine realizat. Dar nu numai. Cel despre CRAH-ul din ’29 chiar mi-a pus pe ganduri. Iti doresc putere de munca. Si numai bine. Si imi cer scuze pentru neplacerile create. Alexiska


    • Stiu cum e… si eu am o plasma pe creier. Se pare ca acele explozii solare sau ce or fi (nu am televizor, am auzit de la mama) chiar ne afecteaza.

      Am foarta multa treaba, dar ma simt paralizata, nu stiu cu ce sa incep…

      Ma bucur ca nu mai esti suparata pe blog!

      Cu drag,
      Igalis


  144. Draga mea,

    iti doresc sa le rezolvi pe toate, asa cum este mai bine. Cunosc prea bine senzatia, dar simt ca tu esti organizata, asa ca o sa razbesti in tot hatisul treburilor cotidiene. Eu voi face o pauza, in primul rand pentru ca incepe Postul Mare si as vrea tare mult sa il tin. De fapt, nu vreau decat sa ma linistesc. Atat. Nici nu mai am putere sa cer altceva. Iar in al doilea rand, pentru ca nu mi se pare in ordine ca altii sa emita judecati de valoare – eu aici nu am judecat pe nimeni, nu mi-am permis sa afirm nimic in necunostinta de cauza, am incercat, dupa umilele mele puteri, sa incurajez, iar daca am facut bine sa nu, asta numai Domnul stie – . Nu cred ca este corect sa afirmi lucruri despre alte persoane, fara sa le cunosti, doar ca ti se pare tie ca ar fi nu stiu cum – singure sau cu masti -. Nu sunt suparata, doar ca pretind acelasi respect de la cei din jur, pe care si eu il acord. Recitind comentariile trecute, intr-un moment cu putin mai multa luciditate, singura “jignire” pe care as fi putut sa o aduc ar fi fost afirmatiile mele despre barbati. Dar credeam ca este de la sine inteles perspectiva SUBIECTIVA a relatarii, era vorba de ceea ce am trait eu in relatie cu barbatii, nu am afirmat ca “toti sunt asa”. Mi se par clisee stupide, iar daca ne luam dupa asta, inseamna ca suntem tare ingusti la minte. Intr-adevar, sunt furioasa, suparata, ranita. Si poate asta ma face sa spun uneori lucruri care suna un pic ciudat. Dar NICIODATA nu voi judeca pe cineva si nu voi emite pareri vizavi de starea respectivei persoane. Cred ca o pauza se impune, intr-adevar, imi doresc ca perioada care se apropie sa ne faca mult mai toleranti si sa ne imprime un pic de optimism (de care, in urma unor crunte dezamagiri recente – tot din partea oamenilor – tare duc lipsa…). Va doresc ca CELE RELE SA SE SPELE, IAR CELE BUNE, SA SE ADUNE! A


  145. P.S. cat priveste umorul…recunosc ca, de multe ori, nu ma prind la multe poante…desi am simtul umorului, iar faptul ca lucrez intr-o firma numai cu barbati ma ajuta si mai mult sa nu-mi atrofiez acest simt. Dar nu stiu de ce, nu mi-a sunat deloc bine “recomandarea” aia cu A. Obregia (nu doresc nimanui sa ajunga acolo, am o prietena de familie care sufera de Alzheimer si sincer, cu riscul de a face un mare pacat, am ajuns sa ma rog sa o ia Dumnezeu la el, ca sa nu mai aud si sa nu mai vad cum a ajuns, deci fereasca Dumnezeu sa se intample cuiva asa ceva sau sa ajunga in locul ala), si nici fraza conform careia ar fi trebuit sa vad ca imi creste nasul…in afara de faptul ca pe mine nu m-a facut nimeni pana acum mincinoasa, pentru ca nu a avut de ce, istoria lui Pinocchio m-a amuzat cand eram copil, dar nu pot sa spun ca m-a cucerit din cale-afara. Deci, pana cand persoana respectiva nu imi va cere scuze – am vazut ca a facut-o, la modul general, ceea ce e un pas inainte -, nu prea mai am ce sa scriu, la modul in care sa imi deschid sufletul si sa spun, uneori, lucruri care, cine stie, ar ajuta. Iar daca ar plictisi, m-as bucura ca cineva sa ma traga de maneca si sa-mi spuna – politicos – ca ar trebui sa schimb macazul. Si eu imi doresc ca site-ul sa aiba un alt tonus uneori, dar, pentru multi, sunt clipe dificile prin care trec si pur si simplu nu sunt in stare – ACUM – sa spuna bancuri sau sa caute diverse subiecte de discutie. Uneori, o prietenie tocmai prin asta se intretine, nu neaparat ca indrugi tot ce-ti trece prin cap, doar fiindca cel/cea de langa tine poarta acest titlu. Asta nu inseamna ca nu am luat in considerare sugestiile, lasand la o parte fatada vorbelor. MARTI este 1 MARTIE; in afara de faptul ca e luna MARTISORULUI, calendaristic incepe PRIMAVARA. La mine, e sinonim cu schimbarea, in bine, cu renasterea. Ceea ce doresc tuturor. Sa ne auzim sanatosi, cu bine si fapte reale.


  146. Ce mai faceti fratilor ,de cand nu am mai intrat pe forum asta ,am vazut lume noua.Eu va doresc sanatate multa si Sf.Ciprian sa va indeplineasca toate dorintele.Sambata pe 26 februarie nu se va mai face slujba de dimineata ,din cauza ca este sambata mortilor si se va tine pe 5 martie la orele 8,15 dimineata.Acatistul Sf.Ciprian se va tine miercurea la orele 17 ,00 dupa amiaza.Doamne ajuta.


  147. Toate bune si tie, Vali. Sambata sunt “MOSII DE IARNA”, nu stiu daca e considerata ‘sambata mortilor’, stiu ca se imparte atunci, ceea ce o sa fac si eu. Multumesc de precizari. Si tie sa iti aduca Sfantul Ciprian ceea ce ai tu nevoie si iti este de folos. Multa sanatate si numai intamplari fericite iti doresc. A


  148. Sambata am fost la un azil de batrani – singurul din sectorul unde locuiesc. Nu va sperii cu detalii, insa va spun doar atat: alea sunt probleme adevarate. Restul sunt nimicuri. Sunt oameni care au fost tineri, au iubit. Au dat VIATA unor alte fiinte. Iar acum sunt ignorati. Asteapta punctul terminus. Iar noi filozofam si ne ciondanim pe chestii mai mult decat triviale. Dar asa-i viata asta: nu apreciezi ce ai decat atunci cand pierzi. Cand vezi ca se poate si mai rau. Ca tu, asa cum esti, MERGI SINGUR LA TOALETA. MANANCI SINGUR. Te plimbi, mai greu, dar reusesti. Sunt unii care nu se bucura de acest lux. Think about it and then…cast the stone. Toate bune, AG


  149. buna!le doresc tuturor o primavara cu mult soare si multe realizari!referitor la azil:eu am grija de o pers in varsta ce sufera de alzhaimer!iti dai seama ce suferinta cata durere!acum o sapt ne-a decedat doamna!intreaba mereu de ea!e cumplit sa nu iti dai seama sa nu stii unde te aflii, cine e cu tine,cine nu mai e…nu pot sa mai continui!imi este greu dar inteleg cum este…am iubit-o mult!am suferit si sufar!dar mai greu e sa ii amintesc ca sotia sa i-a decedat!DOAMNE AJUTA!


    • Buna, ELA,

      stiu cum e…eu am o prietena cu Alzheimer…am scris si mai sus, cu toate ca fac un mare pacat, ma rog sa o scuteasca Dumnezeu de starile prin care trece acum, simtite nu de ea, ci de cei din jur. Ea nu mai recunoaste pe nimeni. Face multe lucruri pe care nu pot sa le scriu aici, as speria pe toti cei care citesc. A fost o femeie care a citit enorm, aveai ce vorbea cu ea in zilele ei bune. Deseori venea la noi si seara ne beam ceaiul sau compotul facut de mama si vorbeam despre istorie. Cand pleca la gara, o conduceam si ii dadeam bani, sa aiba la ea. Era micul nostru secret, nestiut de nimeni. Mi-e dor de vremurile alea. Imi pare rau de sotia domnului de care ai scris…trebuie sa fie cumplit sa nu mai stii de tine. Nici nu-mi pot imagina. Dumnezeu le hotaraste pe toate, cum stie EL mai bine. Noi putem doar sa fim alaturi de acesti oameni. La azil voi mai merge, deocamdata le iau medicamentele necesare. Imi dau seama ca se poate si mai rau, nu doresc nimanui sa intre in azilele de la Pitesti. Aici, de bine, de rau – poate si fiindca e Bucuresti si am inteles ca au fost uneori sponsorizati de straini – e, pe cat posibil, decent. Cel putin, din cate am vazut eu, cei de acolo sunt tratati omeneste. Este foarte greu. In jurul unui copil graviteaza intotdeauna cineva, dar in jurul unui batran…de multe ori nu mai sta nimeni. Sunt oameni pe care cei carora le-au dat viata, i-au uitat. De care s-au dezis. Din varii motive. Nu judec DE CE. Dar mi se pare infiorator si nu as face niciodata asa ceva. Eu o am pe mama si orice s-ar intampla, la azil nu o duc, cate zile am. Si nu as duce pe nimeni. Sunt multe de spus…daca toti am fi putin mai atenti cu cei din jur, poate nu s-ar ajunge la astfel de situatii. Iti doresc putere de munca, o zi faina! A


  150. DRAGA Lexy,

    Iti doresc o primavara frumoasa si cu multa caldura sufleteasca. AM sesizat ca, ai o stare oscilanta. POT, sa-ti spun un singur lucru : sa mergi la ZLATARI cat poti de des (la slujbe). Mergi cu prietena ta, cea care se afla in stare depresiva. SA-I asculti lamentarile reprezinta pierdere de vreme pentru amandoua. VREAU sa-ti spun ca am inceput sa merg si eu cand am timp. Aflu diverse lucruri care ar fi trebuit sa le aflu cu ani in urma. Ma refer la aspecte care ma privesc pe mine. MULTE dintre noi , ca sa vorbim cinstit, mergem la biserica si in speranta ca, la un moment dat cu ajutorul BUNULUI DUMNEZEU ne vom gasi jumatatea. Cu ceva timp in urma am crezut ca mi-am gasit-o si eu. Toate bune si frumoase pana in momentul in care am inceput sa-i spun ca imi doresc familie , stabilitate si s-a cam speriat. SE spune ca atunci cand, esti intr-o anumita situatie, lupti sau fugi”. El a ales fuga. Sansa mea ca, nu m-am grabit sa intru intr-un anumit gen de relatie. Am urmat sfatul lui Igalis si anume daca un barbat te iubeste are si rabdare.

    Spor la tradus, am inteles ca, ai destul de lucru.

    TE PUP
    EMY


    • Draga EMY,

      ma bucur sa aud vesti, iti doresc o primavara frumoasa si luminoasa, e asa frumos afara! Am mult de lucru, intr-adevar, dar gasesc o portita oricand. Merg la Zlatari si imi face foarte bine. La prietena mea e ceva mai complicat, dar isi va reveni si ea. Stare oscilanta am si din cauza oboselii acumulate. Inca nu m-am detasat complet de probleme. Poate dua POST sa fie mai multa liniste. Imi pare rau ca ai trecut prin ceea ce ai relatat. A fost decizia lui sa fuga. Poate e mai bine asa. Sa stii ca IGALIS are dreptate: cine te iubeste, are RABDARE. Multi se sperie cand sunt pusi in fata unei decizii, nu reactioneaza asa cum ne-am astepta noi. Ia tot ce vine asa cum se intampla. Eu nu mai sper si nu mai doresc nimic. Nu ma mai implic, este mai bine asa, un pic de pragmatism nu strica. Nu in sensul rau, ci e mai degraba o metoda de intarire, de aparare. Accept ce mi se pregateste, dar eu nu mai cer nimic. Si e mult mai bine asa. Sunt mult mai linistita. Ma implic in multe si asta ma ajuta. Enorm. Iti doresc sa iti gasesti pe cel de care ai nevoie. Te pup, LEXY


  151. IGALIS, te rog sa citesti, cand ai timp, mesajele pe care sper ca le-ai primit. Ma vad nevoita sa pun in practica promisiunea incalcata. Sper ca te simti mai bine. Drum bun in Olanda.


  152. Dragele mele Emy si Lexy,

    Azi am fost gospodeatza rau. Am calcat, am spalat, fac bagaje… Abia acum am intrat pe laptopul verisoarei nostre ca sa va citesc. Noi nu mai avem net. Deocamdata.

    Da Lexy, am citit tot ce ai scris, mailul tau ma ajuta mult sa trec peste perioada asta searbada. Cred ca “depresia” imi vine de la faptul ca mi-e dor de Dumnezeu. Nu prea am mai avut timp de El in ultima vreme si imi lipseste tare.

    Va recomand o carte, in loc de martisor: “Scoala Rugaciunii” scrisa de Mitropolitul Antonie de Suroj (sau Antonie Blum). O sa va placa atat de mult incat o sa o cititi de doua ori!

    Nu stiu daca se gaseste pe Scribd, nu am cautat-o, eu am primit-o de la cumnata mea si am inteles ca se gaseste de cumparat la Manastirea Radu Voda.

    Va pup cu drag si va promit ca o sa va scriu si din Olanda.

    Cu drag,
    Igalis


  153. DRAGA Igalis,

    Multumim mult pentru martisor. Promit ca, o citesc de doua ori pana cand veniti acasa. In magazinul de la Radu Voda sunt atatea lucruri frumoase incat iti este foarte greu sa alegi. ACUMl stiu ce o sa-mi cumpar pentru 8 Martie.
    Primeste din partea mea un buchet de imbratisari si urarea ,, calatorie linistita si binecuvantata de Bunul Dumnezeu”.

    Cu drag
    Emy

    PS: Asteptam un documentar din Olanda.


  154. Draga Emy,

    Martisorul asta e o declaratie subtila de iubire pe care mitropolitul Antonie de Suroj i-o face lui Dumnezeu, o sa simti si tu iubirea aia mare si o sa te bucuri.

    Multumim de urarile bune pentru calatorie. Ultima data cand am fost in Olanda am avut niste aventuri pagubitoare de am ramas masca. Ne-am pierdut rucsacul cu multe lucruri de valoare, am renuntat la biletele de avion ca sa aducem cuiva o masina in tara, dar masina s-a stricat in Germania si de acolo am trait un cosmar de 4 zile, in care au intrat si “salvatorii nostri” si am ajuns in tara cu senzatia ca vrem sa ne tavalim pe jos si sa pupam asfaltul Romaniei! GASESTI INTREAGA POVESTE PE BLOG la pagina Olanda.

    Documentarul din Olanda va fi mai mult pe teme medicale, scolare… ca doar mergem la studii, nu la coffee shop. Dar, cum weekendul e liber… nu se stie niciodata ce muzee vizitam :)

    La noapte plecam, dar promit ca va mai scriu cand pot, cand am acces la un net.

    Cu drag,
    Igalis


  155. Iti multumesc pentru martisor…am sa citesc carticica. Sunt convinsa ca de data aceasta va fi mult mai bine in Olanda. Sa aveti drum bun si sa va bucurati de orice intalniti acolo.
    Cu mult drag. Ai un suflet tare frumos. Si asta te va ajuta sa treci peste toate cate ti se ivesc in cale. Don’t change it.
    P.S. Am vazut videoclipul…FELICITARI! Foarte bine realizat, muzica lor e “cu mesaj”, iar Dan Teodorescu mi se pare un om deosebit. Sa ne auzim cu bine! Te pup, Alexandra


  156. Nu credeam sa spun asta, dar a ajuns sa-mi fie teama sa mai scriu ceva pe site. Sa fim seriosi acum: daca e asa, toata lumea ar trebui sa fie meschina doar ca sa nu fie “mancata”, din simplul considerent ca “se apara”. Numai ca mecanismul asta de aparare ar trebui sa includa minimum de respect. Eu am facut primul pas in sensul asta, a doua oara nu-l mai fac. Gabriela, sper din toata inima sa ne intalnim, daca ai nevoie de ceva, scrie-mi (daca ramaneti in pana de bani si va pot ajuta). De luni – abia astept – nu voi mai scrie nimic. Cum am spus, s-a mers mult prea departe. Toti avem zile bune si zile rele. Dar trebuie sa…MOVE ON. Imi pare atat de rau, pe mine site-ul m-a salvat in clipe cand nu mai gaseam iesirea. Insa nu sunt suficient de “gretoasa” ca sa accept marlanii. Imi pare rau. Nu am fost crescuta asa. Mi-ar fi placut sa fi lamurit amiabil lucrurile, sa se discute in mod MATUR si CIVILIZAT. Dar se pare ca este un deziderat utopic. Asta este…Ma rog sa va intoarceti cu bine, cu cat mai multe lucruri frumoase dobandite in minte si in suflet. Sa fiti sanatosi si sa aveti putere de munca.

    Met hartelijke grootjes,

    Alexandra


  157. P.S. Mii de scuze ca te-am stresat, numai de asta nu ai nevoie acum. Imi pare rau de faza cu banii, sa fiti voi sanatosi, restul se rezolva. Am sufletul mult prea trist acum. Dar maine e o alta zi, in curand vine primavara! Toate bune.


  158. DRAGA Igalis,
    Imi poti spune te rog, cum sa ajung la biserica Zlatari? Locuiesc in Bucuresti insa nu imi dau seama unde se afla exact.
    Numai bine!
    Laura


  159. Buna dimineata Igalis,

    Am citit mereu discutiile ce au loc aici.De ceva timp nu am mai primit nici un mail.

    Trec printr-o perioada in care am nevoie de un sfat si sa discut cu cineva sincer.

    Acum aproape 2 ani , a murit sotul meu. Durerea a fost mare. Mi-am gasit refugiul si satisfactia in munca (serviciu). Desi puteam sa stau acasa si sa am grija de nepotica mea in virsta de 3 ani. Nu suportam sa stau singura, in casa in care am locuit impreuna. Pe tema asta au aparut multe discutii cu fiul si mama mea, desi ii ajutam financiar pe amindoi.

    De citeva luni am simtit o apropiere fata de unul din colegii de serviciu. Reusesc sa discut cu el si ma sustine moral. Problema este faptul ca are o familie. I-am explicat ca nu este corect sa continuam. Decizia pe care a luat-o este de a divorta. Ceea ce a si facut.

    Am incercat sa discut cu familia mea de situatia existenta. Am primit un nu categoric. Motivatia – am distrus o familie.

    Ce pot sa fac acum? Este adevarat – am constiinta incarcata, ma simt vinovata.

    Liliana,


  160. Draga Liliana,

    Intrebarea e, barbatul acesta a divortat de sotia lui pentru ca nu se mai intelegeau sau pentru ca s-a indragostit de tine?

    Imi inchipui ca nimeni nu isi lasa familia, cu care traieste in armonie, pentru o simpla aventura… Mai trebuie vazut si daca acea femeie sufera, daca el si-a abandonat si copiii… E o chestiune delicata, iar vinovatul nu este intotdeauna cel care pleaca.

    Astea sunt intrebari la care numai voi puteti raspunde. Biserica da dezlegare de cununie in cateva cazuri:

    – pentru adulter
    – daca unul dintre soti ii refuza celuilalt dreptul divin de a avea copii
    – daca se descopera ca sotii au legatura de rudenie pana la veri de gradul II
    – daca unul dintre ei alege viata monahala

    E drept si faptul ca nu ne putem cladi fericirea pe cadavrul altora, mai exact, nu ne putem astepta sa avem o casnicie fericita daca nefericim alta familie… Sa nu crezi ca te judec, Doamne fereste, nu sunt eu in masura sa analizez situatia, imi lipsesc multe date, dar trebuie sa iti spun ca Dumnezeu e drept si rasplateste fiecaruia dupa dreptatea sau nedreptatea din inima si faptele lui.

    Din studii psiholgice s-a constatat faptul ca, in cazul mortii partenerului de viata, suferinta dureaza cam 3 ani. In cazul divortului, suferinta dureaza 5 ani, pentru ca acolo se asociaza si alte sentimente: repros, sentimentul nedreptatii si, nu in ultimul rand, speranta de a-l recastiga…

    Deci, daca stii ca femeia aia isi plange cu sinceritate sotul, gandeste-te ca suferinta ei va fi mai ampla si de mai lunga durata decat a ta. Daca el a decis sa iasa dintr-o relatie care era deja terminata… nu mai e problema ta.

    O ultima intrebare pe care ar trebui sa ti-o formulezi este:
    Dupa o perioada egala cu anii pe care barbatul cu pricina i-a petrecut cu fosta lui sotie, te va iubi si te va respecta mai mult pe tine?

    Te rog sa imi mai scrii si sa intelegi ca eu nu te judec, vreau doar sa te ajut.

    Cu drag,
    Igalis


    • Buna Igalis,

      Nu am reusit sa mai tinem legatura. Multe probleme ce trebuiesc rezolvate.
      Am sa incerc sa dau citeva detalii. Era casatorit de 23 ani si are 2 copii.
      Dupa cum mi-a povestit el avea o casnicie normala, fara mari probleme.
      Am incercat sa-l fac sa inteleaga ca nu pot accepta o legatura cu el in primul rind ca este casatorit si daca ma implic nu vreau sa fac pasul acesta doar pentru o aventura.
      Eu am nevoie de cineva linga mine, care sa ma sustina si cu care sa-mi petrec viata impreuna.
      in momentul in care i-a spus sotiei ca vrea sa divorteze, aceasta si-a aratat o alta fata. A inceput sa-l denigreze pe el si familia lui si sa-i faca tot felul de sicane.
      Probabil ca si discutiile acestea l-au facut sa renunte la ea si la tot ce au realizat impreuna. A lasat totul copiilor.
      La timpul respectiv, i-am spus sa se gindeasca bine ce face. raspunsul lui a fost categoric – indiferent daca vom fi sau nu impreuna – el divorteaza.
      Intr-o luna de zile a obtinut divortul.
      Continua sa-si vada si sa-si sustina financiar copii, desi sunt mari 22 si 23 ani.
      Desi a divortat de citeva luni, abia de o saptamina am acceptat sa stam impreuna.
      Nu mai pot suporta singuratatea.
      Constiinta mea nu este linistita si nu stiu daca v-a fi vreodata.

      Multumesc pentru intelegere
      Liliana


      • Draga Liliana,

        Traieste in prezent, nu in trecut, nu in viitor, ci aici si acum! Asuma-ti pana la capat si succesul si esecul, viitorul il scrii tu acum.

        Nu ajuta pe nimeni sa iti opresti sentimentele, sa le sugrumi pentru ca te mustra constiinta. Ce te indeamna constiinta sa faci? Nu, nu-mi raspunde la intrebarea “ce NU te lasa sa faci”… Deja lucrurile sunt facute si nimic nu va poate pune in situatia anterioara momentului in care v-ati privit in ochi.

        V-ati mutat impreuna. Casatoriti-va! Asta e cel mai bun lucru de facut in situatia data. O Cununie in adevaratul sens al cuvantului nu se mai poate face pentru ca biserica nu ingaduie o a doua Cununie pentru niciunul dintre voi, dar exista acte civile si o slujba speciala pentru a doua Cununie. Asta v-ar rezolva problema statutului si a moralitatii. Dar tu esti sigura ca il vrei pe barbatul acesta langa tine pana cand moartea va va desparti? Ori… e doar o prezenta care iti alunga singuratatea?

        Copiii nu mai sunt copii, sunt adulti si ar trebui sa stea de-o parte de deciziile voastre. Si voi sunteti adulti si aveti dreptul la libertatea de a alege ce vreti sa faceti cu viata personala.

        Tu ce simti sa faci?

        Te imbratisez cu drag,
        Igalis


  161. Simt că ies din Dumnezeu. Mai trăieşte cineva asemenea stare ticăloşită?


    • In fiecare zi, cu fiecare pacat mic sau mare!

      Grija mare la impietrirea inimii! Nu lupta zilnica cu pacatul ne ticaloseste cel mai tare, ci uitarea de Dumnezeu. Uratul ala de drac isi face treaba cu harnicie zilnic, tare se bucura cand reuseste sa ne faca sa uitam de rugaciune, de Dumnezeu. Parintele Cleopa zicea ca ala e cel mai destept dintre diavoli, ala care iti zice ca e bine si frumos sa te rogi si sa mergi la biserica, dar nu azi, maine. Si acest maine se perpetueaza pana cand spui STOP! Stop orice alt lucru acum. Acum ma pun in genunchi si ma rog, acum ma duc la biserica si nimic nu ma poate opri din drum!

      Andreea, vrei sa vorbim?
      Sunt aici!

      Cu drag,
      Igalis


  162. Buna Igalis,
    Ma bucur ca te-am gasit. Blogul tau e minunat! De cand te-am descoperit am un sentiment ciudat, de parca ne-am cunoste din totdeauna, parca am fi ‘gemene’ spiritual (daca exista asa ceva?), parca am coborat pe Pamant la intrupare din aceeasi zona…Avem cam aceesi varsta, faza cu tinerete fara batranete le fel si gandim si simtim la fel Lumina…Traiesc cu convingerea ca nimic nu e intamplator- si ma bucur ca te-am intalnit- macar virtual)))
    De cativa ani am observat o serie de evenimente noi, sincronistice pe care nu stiu sa le interpretez. Ai avut astfel de ‘intamplari’?
    Uite un exemplu- in urma cu 4 ani cand mi-am facut un cont la o banca, am primit un cod secret (si tin bine minte reactia mea pe moment de nemultumire? cand l-am vazut prima data) ca dupa 2 ani parintii mei sa-mi cumpere un apartament pe care nu l-am vazut, nu eu l-am ales, la adresa- nr. strazii si al apartamentului exact nr. codului secret. Vointa mea nu a fost implicata in nici o alegere iar probabilitatea sa se intample cred ca este fff.mica.Mai mult, numerele reduse sunt de fapt initialele mele si a datei mele de nastere. Ce parere ai? Ce iti inspira asta? Ai trait astfel de evenimente, sa ai senzatia ca totul este aranjat cu mare precizie si finete, dar imi scapa SENSUL…..Cu drag, Sirius


    • Draga Sirius,

      In fiecare amanunt al vietii mele simt ca e o mana care il aseaza intr-o ordine care se dovedeste total logiga in sensul cresterii spirituale. Pacat ca uneori sunt prea distrasa de alergatura laica si nu pot sa fiu mai treaza la minunea vietii paralela cu a noastra. Adevarata viata.

      Daca e adevarat ca suntem “gemene spiritual”, atunci sa stii ca suntem si complementare. Eu am un deficit nativ, un anti-talent daca vrei, la cifre. Mi-e greu sa operez cu ele pana si in cele mai hilare situatii, cand trebuie sa iau restul la magazin, spre exemplu. In schimb ma bazez pe un instinct care de multe ori ma pune sa fac lucruri care par fara sens (la prima vedere) si care mai tarziu se dovedesc a fi puncte cheie in devenirea mea.

      In anul 1996 am invatat ca sa dau la psihologie, dar m-am trezit ca m-am inscris fara sa gandesc prea mult la alta facultate, de parapsihologie! Dupa un an de studiu, facultatea s-a transformat in psihologie pura si astfel am terminat o facultate normala, de psihologie. In schimb, anul acela mi-a fost suficient cat sa invat ABC-ul esoterismului. Nu m-am oprit la nicio tehnica, nici macar la psihologie ca stiinta, mi-am luat tot ce imi trebuia din tot ce am studiat ca sa merg mai departe cu intelegerea vietii. Nu am un sistem filosofic propriu, dar macar am primit jaloanele traseului corect. Am descoperit curand ca drumul duce spre spiritualitatea ortodoxa. Aici gasesc raspunsuri profunde in fiecare zi.

      Blogul acesta a pornit (si a ramas) ca un fel de jurnal al evenimentelor din viata mea, dar si esenţă a semnificatiilor ascunse ochiului profan in ale credintei. De aceea oamenii de aici au capacitatea de a intelege experientele de viata intr-un mod profund, analitic, nu doar la suprafata. Nu o sa gasesti printre cititori oameni care sa iubeasca luxul material mai mult decat pe cel spiritual. Blogul nu l-am conceput pentru a aduna vizitatori, ci pentru a-i ajuta pe cei care CAUTA.

      Nivelul meu este mult inferior altora, care au cautat mai asiduu, dar chiar si de aici pot arata cu mana drumul spre rai. Jaloanele le-am lasat pe traseu, ca sa vina dupa mine si cei care au luat startul cu un minut in urma mea.

      Si eu invat de la voi, deci… bine ai venit. Te rog sa plantezi si tu cateva “jaloane”.

      Cu drag,
      Igalis


      • P.S. Sirius, ai vizitat vreodata Siracusa din Sicilia?


      • Draga Igalis,
        Iti multumesc ca m-ai acceptat pe blogul tau. Nici eu nu sunt ‘tare’ la numere, numai ca am devenit mai atenta la ele.
        Corelatia dintre numere nu am facut-o eu direct, ci am avut un vis, aprox. 2 ani dupa evenimente. In vis mi s-a dat legatura, dar atat, fara semnificatia numerelor sau a legaturii dintre evenimente. M-am trezit si mi-am zis Doamne, nu se poate! si cu ‘noaptea in cap’ m-am dus sa controlez, a fost corect.De parca doar s-a intredeschis o poarta intre 2 lumi, mi s-a dat un indiciu si parca subtextul, iti ajunge atat, sunt sigur ca te vei ‘prinde’ de ceea ce vreau sa-ti transmit. Sunt sigura ca e ceva ‘simplu’, ca o problema de mate, dupa ce ai rezolvat-o iti zici- uite ce simplu a fost- dar pana acolo, te cam urci pe pereti:))
        Apoi am cautat sa vad ce inseamna toate astea si ‘au venit’ cartile spre mine. Va scriu si voua un pasaj interesant, legat de sincronicitate-“Cei ce povestesc evenimentele, dupa ce s-au intamplat, n-au avut deloc sentimentul ca ar fi autorii acelei experiente… In momentul desfasurarii evenimentului sau cand privim in urma spre o serie de asemenea evenimente, vedem o organizare si o intentie ce par obiective, ca si cum povestea ar fi scrisa de altcineva, in nici un caz de noi. Uneori caracterul exceptional al evenimentului e dat tocmai de faptul ca s-a petrecut, desi avea o sansa atat de mica sa se produca. Cine este autorul? De unde vine
        sensul?- Dumnezeu.”
        Vreau sa cred ca nu sunt singura pe forum care a trait astfel de
        evenimente- poate mai sunt povesti asemanatoare care merita povestite si mai ales, ce ati invatat din ele…
        Igalis, nu am vizitat inca Siracusa, mi-ar place, dar poate nu a sosit inca timpul-))
        Sirius


  163. Draga Sirius,

    Pasajul din carte este foarte adevarat! Mai zilele trecute ii spuneam sotului meu ca uneori recitesc ce am scris pe blog si am impresia ca acele cuvinte nu sunt ale mele. Nu e lipsa de modestie, pur si simplu randurile alea mi-au curs in minte fara vreun efort intelectual.

    Pe undeva spuneam despre visele premonitorii ca ele capata valoare abia dupa ce se vor fi intamplat in realitate. Pana atunci, e bine sa nu le dai interpretari, ci doar sa stai atent la semnele urmatoare.

    Cartile care au venit spre tine tot de mana aceea nevazuta au fost aduse, asa cum o conversatie intamplatoare intre doua fete de langa mine m-a luminat pe ca mi s-au facut farmece in lacate!

    De mult timp am descoperit ca Dumnezeu vorbeste cu noi sau ne arata lucruri fara sa se arate personal celor cinci umile simturi ale noastre. Simturilor li se arata mesagerii Lui. Sfintilor sau marilor duhovnici li se comunica direct la nivelul celui de-al saselea simt. Si noi putem ajunge acolo, dar numai cu multa curatenie sufleteasca si credinta tare. Trebuie sa credem fara sa mai cerem dovezi, sa discernem ce de unde vine fara a mai avea indoieli. Abia atunci ni se dezvolta al saselea simt.

    Sirius, o sa te rog sa mutam conversatia la ultimul post, “Ce vezi prin biserici”, ca acolo s-a adunat lumea si acolo scriu in ultima vreme. Ai adus o tema de discutie extrem de interesanta si nu as vrea sa o rateze pentru ca scriem la alta pagina.

    Iti fac eu introducerea si le indic unde gasesc inceputul conversatiei. Deci hai la pagina principala ca sa te cunoasca si ei. Vezi ca avem un carcotas in grup, singurul nostru barbat… Il cheama Bogdan si o sa te chestioneze cati ani ai, cate Kg, ce mananci, cum te imbraci… E curios ca o baba. Daca nu-i mare secret, poti sa ii dai cateva detalii, dar nu e obligatoriu. Il iertam de carcoteala pentru ca e foarte simpatic si profund.

    Te asteptam cu drag dincolo!

    Igalis


  164. sunt mama unui baiat de 26 de ani care nu are un rost. a terminat facultatea, dar nu vrea sa munceasca. Este dependent de jocuri de noroc si de acolo se trag toate relele. Comportamentul lui lasa mult de dorit. dati-mi un sfat, daca mai pot face ceva. multumesc, Cristina


    • Draga Cristina,

      Cred ca suferinta ta e mare. Dependenta de jocuri de noroc este foarte greu de anihilat, mai ales daca el nu vede o problema in asta. Psihiatria o incadreaza la psihopatii, ca si piromania sau mitomania. Daca esti credincioasa ortodoxa, pot sa iti spun mai pe limba crediciosului ca patima asta este un diavol de care nu poate scapa daca nu vrea sa il alunge. Tu poti sa te rogi pentru el, chiar sa mergi la slujbe de maslu cu dezlegari, cum se tin in fiecare joi la biserica Sf. Ioan de la Unirea (Bucuresti), dar si mai bine ar fi sa mearga chiar el.

      Rugaciunea ajuta mult, mai ales Paraclisul Maicii Domnului. Daca poti si ai ravna, citeste in fiecare seara acest Paraclis, o sa vezi cat de grabnic ajutatoare este Maicuta Domnului. Roaga-te sa isi doreasca si el indreptarea. Poate mai tarziu o sa il poti duce si pe el la slujbele de dezlegare de la biserica Zlatari, unde face minuni Sfantul Ciprian. Se tin in fiecare vineri de la ora 17.00 la 19.00.

      Astept sa imi mai scrii, sa imi spui daca fiul tau ar vrea sa mearga la biserica.

      Sigur se poate vindeca, dar cu multa credinta in Dumnezeu.

      Cu drag,
      Igalis


  165. multumesc mult pt. promptitudine. Nu sunt din bucuresti, dar am auzit de slujbele care se fac la biserica zatlari. Am fost la maslu de mai multe ori, dar pe fiul meu nu-l pot face sa mearga nici macar intr-o duminica la biserica. Se declara ateu. pana in anul II de facultate mergea alaturi de noi. Nu constientizeaza ca are o problema. Pe zi ce trece are un comportament tot mai infantil. Traieste din fantezii, vede castiguri uriase fara munca, numai din poker. Joaca on line poker, dar nu castiga nimic. Nu are bani nici de tigari, dar nu-l intereseaza sa munceasca. Zice ca vor veni si vremuri mai bune. Nu stiu ce s-a intamplat cu el ca nu a fost chiar asa.Problema mare e ca devide din ce in ce mai nervos daca ii atragi atentia si nu ii pasa de nimic si de nimeni. Nu are respect fata de nimeni. Te roga sa ma ajuti cumva ca eu totusi cred ca nu-i chiar de tot pierdut. Inca mai pot comunica cu el, binenteles cu vorba buna. Crezi ca un preot sau un psiholog adus acasa ar fi o solutie, ca nu doreste sa mearga nicaieri. Multumesc.


  166. Draga Cristina,

    Un preot adus acasa pentru el in mod special l-ar irita foarte tare. Mai bine aduci preotul sub pretextul unei sfestanii.

    Un psihoterapeut nu o sa vina acasa la client, pentru ca incalca o regula importanta deontologica.

    Incearca sa ii ungi etichetele de la haine cu putin mir,in asa fel incat sa nu i le patezi. Asta ajuta sa i se mai deschida un pic ochii mintii.

    Nu-l mai critica, nu-i mai reprosa nimic si asteapta sa se intoarca el cu incredere la sfaturile tale. Cu cat alergi mai mult spre el ca sa ii faci un bine, cu atat va fugi mai tare de tine. Da-i sarcini care ii plac sub pretextul ca ai nevoie de ajutor (sa mearga la cumparaturi, sa repare ceva…) ca sa ii distragi atentia de la jocul online. Nu uita sa ii lauzi de cate ori face ceva util.

    O pasiune (sau mai bine zis o manie) trebuie inlocuita cu alta, mai putin daunatoare, altfel frustrarea va fi prea mare iar golul motivational il va impinge si mai aprig sa se reapuce de jucat.

    Intre timp, citeste Paraclisul Maicii Domnului, face minuni!

    Deocamdata urmeaza cat poti sfaturile mele si mai scrie-mi daca apar modificari. In secunda asta trebuie sa fug la serviciu si nu am timp sa iti spun toate cate le am in minte.

    Dumnezeu sa va ajute!
    Igalis


  167. am facut festanie in casa si a fost prezent. Nu am stiut ca un psiholog nu face terpie acasa la client. Merci de sfaturi, incerc sa le urmez, cristina


  168. Draga Igalis, ma bucur ca am descoperit acest forum, credeam ca oameni de bine nu mai exista.
    Povestea mea de viata se regaseste in mare parte in ceea ce tu ai scris despre experienta traita de tine cu fostul sot.
    La mine se mai adauga in plus o soacra diabolica care mereu umbla cu tot felul de chestii, soacra pe care am vazut-o cum presara pe la mine pe acasa ceva ca si cenusa habar n-am …..etc., vise premonitorii.
    Am vazut ca discutai depre particele din liturghie si te-as ruga daca poti sa-mi explici exact pt ca eu inteleg ca e vorba de bucatele de prescura din altar dar nu stiu nimic in rest.
    Sincer am ajuns intr-o situatie ca ma rog la dzeu sa faca el cum crede numai sa-mi fie bine mie si copilului meu pt ca sotul meu cred ca e irecuperabil.


    • Draga Rima,

      Bine ai venit la noi.

      Despre particele, da, sunt exact ce spui, bucatele de prescura cu numele celor scrisi pe pomelnice la Liturghie. Rugaciunea ta la Dumnezeu nu este inutila. Dumnezeu o sa te intelepteasca sa primesti in totala cunostinta de cauza si liniste sufleteasca oricare dintre variante: sotul se trezeste si se intoarce, sotul nu se trezeste si ramane pierdut sau sotul se trezeste, dar nu-i mai da Dumnezeu cale de intoarcere… In oricare dintre situatii, tu vei fi linistita, inteleapta si bucuroasa ca ai facut tot ce e posibil pentru aceasta casnicie.

      Ai grija de sufletul tau si al copilului, mergeti la biserica, spovediti-va si impartasi-va. Roaga-te si pentru sotul tau, dar nu te ruga sa ti-l aduca Dumnezeu inapoi, ci sa il faca BUN, iar restul e… “faca-se voia Ta!”

      Daca va impartasiti, poate soacra sa arunce cu orice la voi in casa, nu o sa culeaga decat osanda de la Dumnezeu. Biata femeie… habar nu are ce face si cat o sa scrasneasca din dinti de durere. Roaga-te si pentru ea. Stiu ca acum te doare, stiu ca esti disperata, dar ajutorul tau nu e la oameni, ci numai la Dumnezeu (prin oameni).

      Te imbratisez cu drag si ma gasesti oricand aici pentru un sfat.
      Igalis


  169. Iti multumesc foarte mult pentru raspunsul tau care a m-a uns la rana .

    Inca nu suntem divortati ,dar, dupa cum merg lucrurile nu stiu la ce sa ma astept.
    Daca soacra mea ii spune sa urce pe gard asa face, eu pt el sunt in toate felurile numai cum sunt in realitate nu ma vede.
    Multi care ne cunosc erau uimiti si-mi spuneau tu esti o fata frumoasa(desi am primit tot felul de epitete din partea lui si a parintilor lui) cum de l-ai luat si numai probleme ai.

    Verisoara mea care e mereu alaturi de mine si pe care sotul meu nu o suporta, ca de altfel pe nimeni care ar putea fi de partea mea, spunea …sa nu fie prea tarziu cand se va trezi el…

    Te-am intrebat de particele pt ca simt ca orice as face tot nu e bine si mereu imi rasuna imi minte …sa faca dumnezeu cum e mai bine, ca sufar prea mult si de prea mult timp.

    Sa fac slujbele de dezlegari ? sau dzeu stie mai bine ce e de dus tot se duce….ce sa fac?

    Imi caut si un job -sotul meu desi poate , avem aceeasi pregatire nu vrea sa ma ajute- ce rugaciuni sa fac in acest sens?


  170. Slujbele de dezlegare sunt foarte puternice si tamaduitoare de suflet. Daca ai râvnă, nu ezita sa mergi macar la 9 slujbe la Sf. Ciprian, la biserica Zlatari. Ai sa primesti cu fiecare slujba cate un dar de la Dumnezeu, dar si ispite mai rafinate… Lupta e mare, dar si ajutorul de la Domnul, Fecioara Maria si de la sfintii Ciprian si Iustina este extraordinar. O sa vezi!

    Nu uita, totusi, ca cea mai puternica slujba din cate exista este Liturghia! Maine e mare sarbatoare, se tine Liturghie, mergi si da pomelnic, iar in timpul slujbei roag-o pe Sfanta Fecioara sa te ajute. E GRABNIC AJUTATOARE! … Si mangaietoare. Cand te simti disperata, citeste Paraclisul Maicii Domnului. Iti ia deznadejdea cu mana!

    Dumnezeu sa fie cu voi, cu toata familia.

    Cu drag,
    Igalis


  171. Copilul meu e micut are 5 ani ma gandesc ca pt el poate fi vorba doar de impartasire?


  172. Da, copii pana la 7 ani nu trebuie sa se spovedeasca, dar sa nu manance in ziua in care se impartasesc. Intreaba si un preot.


  173. Sunt din partea opusa a tarii , din Timisoara.
    La noi se fac slujbele sfantului Vasile.


  174. Si Molitfele Sfantului Vasile cel Mare sunt foarte puternice. Du-te!


  175. Voi mai scrie pe masura evenimentelor.
    Multumesc tare mult si-ti doresc o zi de sarbatoare frumoasa si senina ca si sufletul tau.

    Cu drag,
    Rima.


  176. Draga Igalis ,

    am citit sfaturile duhovnicesti ale parintelui Argatul si am inteles ce insemna particica si cum se procedeaza

    De saptamana viitoare am posibilitatea sa incep si slujbele de dezlegare si sa merg si la manastire in apropiere sa ma ocup si de particica si atunci cu dumnezeu inainte sa faca el ce crede ca-i mai bine ca sa se transeze situatia.

    Intre timp am inceput de cand ti-am scris prima data sa tin post miercurea si vinerea si sa citesc in zilele respective Paraclisul Maicii Domnului si nu stiu daca e o coincidenta sau nu dar sotul meu e extrem de nervos, se enerveaza pana la paroxism chiar si din nimicuri pana cand zice ca ii plesneste capul de durere.

    Cu drag , Rima.


  177. Draga Igalis

    Sant impresionata de frumusetea sufleteasca a sit-ului tau! Cautam un psalm contra dusmanilor, si am gasit o alinare.
    Multumesc


    • :) Multumesc Cata! Alinarea mea sunteti voi, cei care cititi!


      • P.S. Toti Psalmii sunt frumosi si extrem de puternici. Citeste cate unul pe zi si o sa vezi ce fain iti raspunde la problema ta. Eu, initial, deschideam Psaltirea la intamplare. Apoi am gasit atata dulceata sufleteasca in ei incat am luat Psaltirea de la inceput si o citesc ca pe un medicament, picatura cu picatura. In fiecare dimineata si seara, la rugaciune, cate un psalm.

        Cu drag,
        Igalis


  178. Draga Igalis!

    Eu nu am si nu stiu cum sa fac rost de o carte cu psaltiri. Prin internet am gasit pana la Psalmul 66. Am citit ca pot trimite o scrisoare la manastire, unde sa trec numele dusmanilor. Nici nu stiu ce trebuie scris!
    Acest sfat l-am primit la Schitul Munteoru de la preasfintia sa Macarie. Acelasi sfat mi s-a dat si de preacuviosul Ioasaf. Numai imi doresc nimic de mult timp, dar daca mi-as dori ar fi sanatatea sufleteasca si pace, ca sa am putere sa-mi cresc copiii. Ea a fost descrisa de calugar cu porecla de “Irodiada”, iar in acest triunghi murdar eu sant singura care stiu ca Dumnezeu este mai puternic decat competitia, deci capul meu este dorit de ea. Mi-este greu sa scriu, dar se vor limpezi gandurile intr-o zi. Sant peste si cred ca sant la ultima mea calatorie pe pamant. Batalia mea este sa fiu umila, tare si iertatoare.

    Cu drag


  179. P.S.: Traiesc peste ocean.


  180. Buna CATA,

    Sper sa te ajute :

    Psalmul 26 este cel mai puternic din toată Psaltirea. Cine-l va citi măcar de 3 ori pe zi pe acela Domnul (când va binevoi El, iar nu noi, păcătoşii) „îl va trece pe apă ca pe uscat”. (Cuvioasa Maica Pelaghia de la Reazani) (www.crestinortodox.ro)
    Psalmii 26, 45, 69 şi 90 se citesc împotriva năvălirilor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi pentru a rămâne neclintit (mai trebuie citit şi condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – „Apărătoarei Doamne pentru biruinţă mulţumiri…”)
    ((Cuvioasa Maica Pelaghia de la Reazani) (www.crestinortodox.ro)
    Parintele Argatu recomanda psalmii: 3, 30, 142.
    Nu trebuie sa uiti rugaciunea ,, TATAL NOSTRU” -este cea mai puternica rugaciune de pe pamant. PARINTELE Arsene Boca recomanda sa spunem de 9 ori acesta rugaciune, atunci cand ne aflam in impas.

    Va admir sincer pe voi ce ati avut curajul sa plecati departe de casa si de cei dragi pentru un viitor mai bun.

    Multa putere si liniste sufleteasca.

    EMY


    • Dragă EMY,

      mă bucur să aud veşti bune, mi-au plăcut recomandările tale pentru Cătă, eu recunosc, încă nu am citit Psalmii. Dar o voi face, cu siguranţă. Te pup. A


      • Buna Alexiska,

        Chiar m-am uitat sa vad ce ai mai scris( imi plac foarte mult comentariile tale) si am crezut ca esti plecata. AM citit din psalmi de nevoie. Nimic din ce imi propuneam nu prea imi reusea. Erau prea multe obstacole. Atunci am inceput sa caut si am gasit recomandarile de mai sus. Psalmiii dau o senzatie de liniste. Merita sa incerci si tu. Maica Siluana a spus ca, psalmii sunt rugaciuni foarte puternice si recomanda sa citim zilnic.

        Te pup,
        Emy


  181. Multumesc Emy!

    Voi incerca orice pentru sufletul celor mici ai mei. Ei trebuiesc protejati!
    Oamenii ca noi sant considerati “diferiti” sa-i zicem frumos. Am prins curaj sa zic ce cred numai citind acest site, care iti lumineaza si bucura inima cu adevarul despre sufletul nostru de oameni (de fapt ce santem-nu carne si sange).
    Am avut 3 copiii si am ramas cu 2 (gemeni), si voi lupta pentru ei.
    Se zice ca niciodata nu este tarziu!!!!
    Am vorbit si cu Parintele Stefan Argatu, unul din fii lui Ilarion Argatu si mi s-a dat Acatistul lui Ilarion Argatu cu psalmul 142 si 50. Am citit pe internet cum ar trebui sa-l spun, ce trebuie sa fac, iar eu nu pot…Acest ritual este foarte greu pt. un om normal. De aceea se spune ca santem putini care vom fii primiti, ca nu avem toti dar si putere sa ne daruim total. Gasim scuze si etc…, dar raman incapatanata si ma voi ruga.

    Cata


  182. Draga Cata,

    M-as incumeta eu sa iti cumpar o Psaltire mica (ca sa o poti purta in geanta) si sa ti-o trimit peste ocean.

    Pentru asta, o sa iti scriu pe adresa de mail si o sa te rog sa imi dai adresa tot in privat.

    Sunt convinsa ca esti un suflet bun si rabdator, iar Dumnezeu nu ii trece cu vederea pe oamenii care Ii cer ajutor. Rabdare, lucrurile se vor rezolva nesperat de bine pentru tine daca ai “nadejde, credinta si dragoste”.

    Cu drag,
    Igalis


  183. Multumesc mult!


  184. P.S.: Sa ma scuze toata lumea pt. raspunsuri intarziate, dar este un alt fus orar.


  185. Draga Cata,

    De doua zile incerc sa-ti spun despre aceasta rugaciune. parintele Gherontie de la Caraiman a dat acesta rugaciune mirenilor. Este o rugaciune primita de acest parinte de la Maicuta Domnului.

    “DOAMNE, INTOARCE-I LA BUNATATE SI LA RUGACIUNE PE TOTI VRAJMASII MEI. AMIN.“ (RUGACIUNEA PARINTELUI GHERONTIE- MANASTIREA CARAIMAN)

    Rugaciunea trebuie spusa de 30 ori pe zi timp de 40 de zile si rezolva orice dorinta a celui ce o rosteste.

    Cu drag,
    EMY


  186. Faine rugaciuni stii Emy!

    Si Cata mi-a trimis o rugaciune frumoasa pe mail. O pun deocamdata aici din partea ei. Urmeaza sa o pun si intr-un post, dar sunt tare ocupata cu munca si nu prea apuc sa mai postez nimic…

    “N-am venit sa stric Legea ci sa o plinesc
    Iubirea aproapelui este plinirea Legii”
    Iisus Hristos
    ————————————————————

    RUGACIUNE

    O, iarta-mi, Te rog, Doamne, atatea rugaciuni
    prin care-ti cer doar paine si paza si minuni,
    Caci am facut adesea din Tine robul meu,
    Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

    In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta,
    Iti cer, Iti cer intr-una sa faci Tu voia mea!
    Iti cer s-alungi necazul, sa-mi lasi un loc in rai
    Si sa-mi slujesti in toate; sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai!

    Gandindu-ma ca daca-Ti cant si Te slavesc,
    Am drept sa-Ti cer intr-una sa faci tot ce-mi doresc.
    O, iarta-mi felul acesta nebun de-a ma ruga
    Si-nvata-ma ca altfel sa stau in fata Ta.

    Nu tot cerandu-Ti Tie sa fii Tu robul meu,
    Ci Tu cerandu-mi mie, iar robul sa fiu eu,
    Sa inteleg ca felul bun de-a ma ruga
    E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta.

    Cu drag de voi,
    Igalis


  187. Draga Emy!

    Multumesc pt. rugaciune.
    Voi incerca, sant convinsa ca aceasta rugaciune iti va arata pe cine ai cu adevarat prieten!
    Am gasit psalmii pe web si am extras 26,45,69 si 90. Foarte puternici!
    Cand i-am citit cu atentie (doar citit) m-au cutremurat. Stiu ca unii spun ca nu ai voie sa-i citesti, dar eu cred ca cine crede din toata inima in Dumnezeu nu are de ce sa se teama. Este un razboi al competiei lui D-zeu sa ne faca sa ocolim psaltirile. Multumesc mult. Am mai gasit un psalm mai bland: 85. Pt. cei care vor web site-ul pt. Cartea Psalmilor-Psaltirea: http://www.biserica.org/Biblia/VT/Psalmii/.

    Aici avem un preot sarb care slujeste in romana, rusa, engleza si iugoslava. In biserica tinuta este respectata:capul acoperit….
    Dansul a zis ca numai cei care umbla cu vraji si alte prostii au frica sa citeasca psalmi, pt. ca se rasfrang asupra lor.
    Din pacate nu avem nimic in Romana, iar eu la rusa nu stau bine cu cititul.
    Dansul ne-a zis ca oamenii buni sant cei care sufera cel mai mult, pt ca D-zeu ne iubeste, iar competia ne doreste invinsi. Iar cei buni au ramas putin, viata de zi cu zi ne rastoarna prioritatile si uitam de suflet. Sufletul este lumina noastra si locul lui este in INIMA. INIMA SACRA!
    Ratiunea, logica nu apartin Domnului, pt ca El ii iubeste pe toti, pe buni si rai, pe crestini sau nu, albi sau negrii, pt. ca El a dat sangele lui pt. toti.
    Nu stiu de ce mi-a venit sa scriu asta!
    Poate trebuia asa pt. cineva necunoscut!!

    Multumesc din nou lui Emy, Igalis si de fapt tuturor celor care citesc cu drag acest site!

    Cata


  188. Draga Cata,

    Poate chiar pentru mine ai scris asta… In ultima vreme am o mica povara pe suflet. Bunicul meu care a murit de curand (pe 23 august), ca si tata, au fost oameni foarte credinciosi, dar de alta confesiune, reformati. Eu sunt ortodoxa din dorinta mamei, care m-a botezat in taina la ortodicsi. Tata a aflat ulterior, dar nu s-a suparat. De 15 ani, de cand a murit tata, il tot dau la Liturghii stiind totusi ca cei care nu au fost botezati in rit ortodox nu au ce cauta la Liturghie. Acum, dupa inmormantare bunicului meu (anul asta ar fi implinit in decembrie 99 de ani!), l-am pus si pe bunicul la 40 de Liturghii.

    Sa ma ierte Dumnezeu daca am incalcat aceasta regula instaurata de Biserica Ortodoxa, dar stiu ca acesti oameni au fost cinstiti, buni si credinciosi. Cred ca Dumnezeu ii va avea in vedere, asa cum si Hristos a vindecat si a facut minuni celor din alte neamuri, celor care nu erau iudei.

    Mesajul tau m-a alinat un pic: “Ratiunea, logica nu apartin Domnului, pt ca El ii iubeste pe toti, pe buni si rai, pe crestini sau nu, albi sau negrii, pt. ca El a dat sangele lui pt. toti”.

    Ma bucur ca lupti cu atata credinta in oastea lui Dumnezeu, facem parte din acelasi contingent!

    Dumnezeu sa te aiba in paza!

    Cu drag,
    Igalis


  189. Draga Igalis,

    Sincere condoleante!

    Oare nu crezi ca aceasta coincidenta de date este ceva de la Domnul pentru tine? Cred ca ei sant impreuna acum! Te protejeaza pe tine, crede-ma! nu stiu de ce, dar stiu!

    Nu ai facut nimic care sa-ti impovareze sufletul. Numai in Romania, la anumiti preoti mireni (la manastiri nu)am auzit de separarea stricta intre credinte.
    Normal Biserica este Dumnezeu,tot universul si trebuie sa aibe usile deschise tuturor. Nu este o cladire cum cred unii oameni. O cladim noi cu lumina sufletelor. Cladirile sant sa avem un loc curat unde sa ne rugam, sa plangem, sa ne bucuram si in primul rand Sa-i multumim pentru tot.
    O sa-ti povestesc o mica intamplare a mea si poate vei realiza ca tot ce faci este corect, ca asa vrea Dumnezeu.
    Am fost in primavara, chiar la 3 zile innainte de Paste, la o manastire aflata la cateva ore de condus, iar masina mea nu era in conditie buna pt. asa un drum (la noi mai si viscolea). Vecinii mei s-au oferit sa ma ia cu masina lor, ei fiind din Iran. La manastire au aveau listute pe care scrie Pomelnic, tiparit deja, si impartit cu Ortodocsi-Vii si Morti, si jos scria Nonorthodox-Vii si morti. Ei si-au trecut acolo numele lor la Nonorthodox, dupa ce au intrebat pe Maica Stareta daca au voie, si daca cei din manastire se vor ruga pt. ei. Li s-a raspuns ca da, si ca Dumnezeu este unul pentru toti.
    Au fost invitati si la masa intre maicute, iar fetitei lor (are 3 ani) i-au dat mancarea cu care era obisnuita acasa.
    Ca unii se roaga corect sau au ales un alt fel de religie este o alta polemica, dar la Judecata toti santem in fata Domnului dupa sufletul nostru. Acea “temelie care este trecuta prin foc”-Judecata, si este bazata pe faptele bune sau rele, gandurile noastre, comportamentul nostru fata de semenii nostrii, incluzand pe dusmani. Am inteles atunci ca trebuie sa le doresc binele dusmanilor, sa-i binecuvanteze Dumnezeu, nu eu trebuie sa iau pacatul celor rai blestemandu-i, sau dorind ceva rau.
    Noi toti trebuie sa fim mai sus decat ei, iar puritatea este cea care ne ridica.
    Usor de zis si foarte greu de facut!
    Iar atunci cand cineva ne face “sa zicem vraji”, ne face de fapt sa uitam de noi, sa devenim rai, buimaciti,cu vederea in ceata, suspiciosi,dusmanosi, bolnaviciosi, obsedati, sa nu vedem frumuseta unei flori, a cerului, ierbii si sa nu reusim decat sa repetam “De ce Doamne?”, tragandu-L pe El la raspundere. Aceasta este victoria raului.

    Draga Igalis, as fi mandra sa fiu in Oastea Aleasa, deocamdata cred ca El ne aduna. Sant un suflet zdrobit, am fost si “ratacita” si incerc sa merg pe un drum corect, si sa-mi ierte Dumnezeu toate pacatele stiute si nestiute de mine.
    Cu totii avem, dar odata constientizate sant iertate de Domnul.
    Doamne ajuta!

    Scuze ca am scris atat de mult! Sper ca vei simti eliberarea de la acele ganduri care te impovarau, fara motiv. Era o incercare a competitiei sa te indoiesti de fapta corecta!

    Cu mult drag,
    cata


  190. P.S.: Astazi este o Mare Sarbatoare si va doresc tuturor celor care purtati acest Sfant Nume, “La Multi Ani de Sfanta Maria!”


  191. Draga Igalis ..(.imi permit sa-ti spun tu pentru ca intr-adevar exista oameni care emana o lumina atat de curata prin ochi si prin suflet incat reduc timpul la o simpla conventie..) raspunsul tau este frumos si impresionant si te admir pentru cat de curat simti.

    Foarte mult m-ar bucura sa-ti fie apreciate si de cei care ti-au gresit ,iertarea ,iubirea si bratul pe care li-l oferi…

    Esti o femeie care merita sa fie iubita neconditionat,de care un om ar trebui sa fie mandru ca poate sa-i stea alaturi…si cred ca simti si tu ca este adevarat…Sentimentele de vina fac mai mult rau decat bine si subrezesc echilibrul sufletesc.

    Nu Igalis,nu judec dupa aparente…cunosc si faptele si vorbele si motivatiile…

    Stiu ca femeia spune ca ea gresit ,iar barbatul ii da dreptate ,se absolva de orice vina,oculteaza orice greseala..Spune freudistic ca se simtea castrat,ca nu avea o camera a lui cu jucarii,ca vina e a ei… Cand adevarul se afla,pentru ca se afla(de parca mincinosul ar avea o dorinta inconstienta de a fi descoperit)se supara ,jigneste si se apara cu infantilitate intrebandu-te daca stii ca femeia il acuza ca o indoapa si ca se ingrasa din acest motiv (ce sa mai spui la un asemenea argument)…In conceptia lui el e imaculat…cel putin asa ii lasa pe altii sa inteleaga…prin multe detalii necerute

    E curios cum marturisirea ca teatrul e pe primul loc a venit dupa ci nu inainte de casatorie… Nu a fost corect si nu inteleg cum vine asta, cu toate ca sunt si eu foarte pasionata de teatru.E un fel de top ten al vietii? Teatrul locul 1,Amanta locul 2 …sotia in cadere libera? Se inventariaza suflete? Se pun etichete,se cantareste,se dau note? Cand se iubeste cu adevarat se da totul si se cere totul…Nimeni nu iubeste pe partitii,se iubeste total sau nu,si se pot iubi la fel de puternic ,dar altfel si teatrul si sotia.Nimeni nu se conformeaza cu o dragoste scindata ,contabilizata,iar daca nu se poate obtine e mai bine sa se renunte…cum s-a si intamplat mult mai tarziu..

    Cat despre,,celebritatea lui imi cer scuze,nu eram in tema.Nu am prins Romeo si Julieta, deoarece am 21 de ani si am inceput sa merg la teatru de la 15.De el nu auzisem,de tine insa da si ma gandeam ca poate a capatat un complex de in ferioritate si a inceput sa- si compare cu tine celebritatea,banii si alte calitati…Si de aceea a cautat sa-si reconfirme masculinitatea cu o amanta….Cat despre frumusete aceasta e subiectiva…observ insa ca acum ai un sot inalt.

    Ma indoiesc ca te numeri printre oamenii cu ,,zgura ”pe chip ,deoarece prin zgura inteleg un om care-si mascheaza adevarata expresie prin zambete false si mulaje de bunatate.

    Pornirea care m-a determinat sa-ti scriu a fost declansata, de un puternic sentiment de revolta fata de ipocritii de pe aceasta lume…insa cred ca inteleg ce simti si asa e cel mai bine….Doar ca uneori simt nevoia sa iau pisica de la gura cainilor.

    Din suflet,

    Dianet


  192. Draga Dianet,

    Excelenta replica. Profunzimea mesajului si limbajul absolut fascinant dovedesc clar ca “timpul e o simpla conventie”, dupa cum bine ai spus. Daca la 21 de ani cineva atinge asemenea performante in gandire… la 40, si mai incolo, cred ca devine fascinatie pura pentru oamenii care au capacitatea sa inteleaga profunzimile. Ce linii clare ai pe scara valorilor! Admirabil! Ti-a dat Dumnezeu har, sa il folosesti in sensul pe care umbli deja, ca e bine.

    Cat despre expresia “uneori simt nevoia sa iau pisica de la gura cainilor” m-a naucit de placere. Exprima mai mult decat un roman intreg.

    In secunda asta am remarcat faptul ca au disparut de aici cele doua mesaje anterioare ale noastre si asta ma alarmeaza si ma infurie. O sa fac niste cercetari in sensul asta ca sa imi dau seama cine mi le-a sters. Asta este o intruziune inacceptabila!!!

    Dianet, te rog sa imi mai scrii, chiar daca acum rup un pic comunicarea ca sa imi iau masurile de securitate necesare pentru ca NIMENI sa nu mai poata sa imi umble pe partea de administratie a blogului. Sunt consternata de-a dreptul!

    Cu drag,
    Igalis


  193. Am citit, mi-a placut sfaturile si m-am hotarat sa va scriu…
    Numele meu este Nicoleta si sunt din Calarasi.De ceva vreme simt ca nu mai sunt eu, fac lucruri fara sa ma controlez, desi nu vreau sa fac un lucru o putere, o forta mai mare decat mine imi spune sa fac, desi eu cred ca nu este bine.Pe de alta parte, simt ca as fi urmarita in permanenta de ghinion,de ceva timp dedesi am fost la numeroase interviuri nu reusesc da-mi gasesc un loc de munca, iar daca ca prin minune reusesc sa gasesc ceva, se intampla ceva neasteptat si trebuie sa renunt.E ceva ce nu pot sa-mi explic. Asa s-a intamplat si acum ceva timp, dupa indelungi cautari am reusit sa-mi gasesc ceva de munca si la nici 3 luni de cand lucrez firma incepe sa aiba probleme si trebuie sa concedieze din angajati printre care si eu.Acasa cu sotul meu am probleme, desi suntem casatoriti doar de 3 ani, nu stiu ce se intampla. La inceput toul a fost bine ne intelegeam iar acum de ceva timp nu stiu ce se intampla ca nu il mai recunosc.Refuza sa vorbeasca, s-a inchis pur si simplu in el, ne certam tot timpul, e total schimbat.As vrea sa aud si parerea dumneavoastra, ce credeti ca se intampla si ce ar trebui sa fac.
    Cu drag,
    Nicoleta


    • Draga Nicoleta,

      Sunt perioade in viata in care lucrurile par sa se dezintegreze doar ca sa se restructureze in alt mod. Sau sunt pure incercari ca sa ne inteleptim mai mult. Daca nu ai cunoaste intunericul, cum ai putea sti ce este lumina?

      Am trecut si eu printr-o perioada destul de lunga in care toate se daramau in fata mea si disperarea de a nu intelege ce mi se intampla m-a trimis in cel mai potrivit loc, la biserica. Asa am descoperit ca la fiecare Liturghie se spune (de fapt se canta) “toata grija cea lumeasca acum sa o lepadam”. Asa am descoperit ca, in paralel cu viata noastra, exista o viata spirituala frumosa, plina de bucurie si implinire, in care Dumnezeu e prezent si ne raspunde.

      Am fost somera 2 ani, dar saraca nu am fost. Apoi, a ramas si sotul meu somer, deci eram o familie de doi membri si doua pisici in care nimeni nu avea un job, dar cu toate astea ne-am mutat de la garsoniera la 3 camere, prin bunavointa si iubirea unei femei care in ziua de azi e gazda noastra. Dumnezeu ne-a bagat in traista tot ce aveam nevoie. Profita si tu de timpul liber si du-te la biserica la slujbe. Citeste carti ale sfintilor duhovnici: Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Arsenie Papacioc… si iti vei gasi raiul in ceea ce acum pare o crunta deznadejde. Asta e adevarata viata, nu un job bine platit care te face sclavul unui sistem social in care daca ai bani, masina tare si vila esti un domn, iar daca nu… nu existi. Pentru Dumnezeu cu totii existam si cu cat mai smerit, bun si iubitor de oameni esti cu atat mai aproape esti de Rai.

      Daca nu ai bani, fa milostenie sufleteasca. Iubeste-ti si ajuta-ti semenii si vei vedea ca nimic nu iti va lipsi. Despre neintelegerile cu sotul tau, ia aminte ca Dumnezeu v-a unit la altar si voi ati jurat sa va mantuiti unul pe celalalt. La bine si la greu. Razboiul dintre voi e FALS! Necuratul ne face sa ne certam intre noi, sa ne judecam, sa ne reprosam tot felul de lucruri, pentru ca in final sa ne abata de pe drumul catre Dumnezeu. Nu e razboiul tau cu sotul, ci al lui Dumnezeu cu ispititorul, deci ai grija pe cine slujesti! Fii buna cu sotul tau, iarta-l si iubeste-l. Barbatii se inchid in ei cand simt ca nu pot sa ofere partenerei o viata indestulata material… Dar viata nu sta doar in materie si aici poti tu sa il ajuti. Nu cu teorii, ci cu propriul exemplu de implinire spirituala.

      Cu drag,
      Igalis


      • Multumesc mult pt raspuns, imi place foarte mult ceea ce mi-ai spus si o sa tin cont de sfaturile tale. Iar despre biserica,iar un lucru pe care imi este greu sa-l inteleg: pana acum cativa ani(cand arem la liceu si in perioada studentiei mergeam destul de des la biserica, era o placere, simteam ca acolo sunt acasa, simteam o liniste sufletesca) in timp inexplicabil simt ca nu mai pot merge. Ceva ma retine sa fac acest lucru.Daca am timp liber si imi propun sa merg, sunt foarte hatarata, dintr-o data vreau sa nu mai merg sau intr-un final ajung aprind o lumanare si plec imediat.Nu stiu de ce nu-mi pot explica ce se intampla.sotul meu la fel, crede in Dumnezeu dar cu greu il poti convinge sa mearga la biserica.Este foarte frumos ce spuneti despre viata de cuplu dar problema este ca nu stiu cum sa-l ajut pt ca refuza pur si simplu sa comunice.Daca incerc pur si simplu sa stam de vorba se supara se supara din orice, pur si simplu nu stiu ce si cum sa mai incerc.As vrea daca puteti sa-mi mai dati cateva sfaturi, daca sunt rugaciuni pe care as putea sa le spun, nu stiu orice as putea sa fac.
        Cu drag,
        Nicoleta


  194. Buna ziua, imi place foarte mult ceea ce am citit aici. Imi plac sfaturile tale si sper sa ma puteti ajuta si pe mine cu un sfat,chiar am nevoie si simt nevoia sa stau de vorba cu cineva.
    O zicat mai buna!
    Nicoleta


  195. Draga Nocoleta,

    Cel mai bun sfat pe care ti-l dau o sa ti se para o gluma, dar nu e: Lasa-l in pace.

    Barbatii nu comunica verbal, de aceea comunicarea tipic feminina, prin vorbe, li se pare pisalogeala. Asta ucide armonia in casnicie. Ea vrea sa auda “te iubesc” si el se supara ca ea nu intelege din comportamentul lui ca asta face, o iubeste!

    Cand barbatii tac, sunt ca omul cavernelor cand nu a gasit ce sa vaneze sa aduca la gura familiei si neputinta asta ii face sa se izoleze in pestera. Nu te duce dupa el, nu incerca sa il ajuti sau sa il consolezi. Barbatii au o doza mare de orgoliu, iar tendinta femeilor de a-i ajuta intareste in mod tacit ideea ca sunt neputinciosi! O sa comunice cu tine abia dupa ce o sa incetezi sa ii mai ceri asta. Cat sta el “inchis in grota”, tu du-te la biserica si cauta sa-ti regasesti starea aia de bine si de liniste interioara pe care o aveai mai demult. Cand vei fi in armonie, te va urma si el, pentru ca oamenii fericiti armoniosi si multumiti atrag ca un magnet si ii inspira pe cei din jur, fara cuvinte, doar prin exepmlul propriu.

    Exista o rugaciune speciala, se numeste RUGACIUNEA SOTILOR UNUL PENTRU ALTUL. O gasesti in orice carte de rugaciuni.

    Iti dedic asta:


    :)

    Cu drag,
    Igalis


  196. Iti multumesc din suflet,vreau sa ramanem prietene si sa pastram legatura.
    Cu drag,
    Nicoleta


  197. Draga Igalis,

    In ultimile zile nu mai am putere sa ma rog! Ceva ma impiedica, ma opreste!
    Un simtamant de pace cam de genul “Gata! Ajunge!’
    Stiu ca nu este ceva normal, dar nu reusesc sa trec aceasta asa numita “liniste”, pt. ca in interior sant zdrobita, coplesita. Doar mintea este in pace.
    Nu prea dorm, iar atunci cand reusesc, visez ca sant in biserica si ma rog, sau incerc sa ma rog, sau aprind lumanari, dintii mei scosi si el cu ea razand de mine. Ma scol zicand Tatal Nostru si sant parca in asteptare ca ceva important sa se intample.
    El suna non-stop, lasa mesaje “maneliste – gen ce faci ba sau bai”, si cred ca vrea sa ma faca sa termin eu cu el,sa-i raspund sa ne lase….

    Astazi m-am trezit stiind ca am nevoie de sfatul tau, pt. ca puterea de a astepta si rabda se pare ca se evapora, iar aceasta liniste surprinzatoare se instaureaza vertiginos.
    Simt ca ceva nou, si greu, se apropie de mine. Poate este sfarsitul acestei familii…Oare crezi ca ea a inceput sa actioneze altfel?
    Doamne! Tot ce reprezinta noi, el, eu, copiii, pana si lucrurile, pozele de la fata mea (care le pastram pt.mine) sant pe mainile ei.
    Oare nu mai stiu realitatea si traiesc in o alta lume? Poate trebuie sa ma adresez specialistului!!!?

    Cu drag,
    Cata


    • Draga Cata,

      Rupe-te de lucrurile materiale. Fetita ta e in inima ta, nu in poza. El poate fi influentat in toate felurile de acea femeie, dar tu nu!

      Ramai in Dumnezeu si El in tine. Nu mai ai forta sa te rogi? Linistea aia iti cere acum sa te rogi cu cuvintele tale sau, mai bine, roaga-te fara cuvinte, doar cu inima. Iubeste-l pe Hristos pentru cat a patimit pentru noi si totusi ne-a iubit. Iubeste-o tare pe Maicuta Domnului care, in timp ce noi pacatuim pe toate drumurile cu surasul pe buze, ea sta in genunchi in fata Tronului Imparatesc si se roaga pentru noi, roaga-te tuturor sfintilor care au pornit de la stadiul de om pacatos si s-au sfintit prin puterea credintei lor, au patimit pentru asta, au murit, dar si-au capatat loc de cinste langa Dumnezeu si de acolo se roaga pentru noi.

      Iubeste-i pe toti, apoi pe tine si pe baietii vostri, pe el, asa cum a fost cand l-ai luat de barbat si ai vazut dumnezeirea din el. Iubeste-o chiar si pe nemernica aia care se osandeste la iad facand ceea ce face. Poate mai are si ea o scanteie mica de dumnezeire, trimite-i un pic de lumina de la Dumnezeu ca sa creasca in ea scanteia aia, sa inteleaga unde greseste si sa se caiasca acum, in viata asta, ca sa mai aiba timp sa isi spele pacatele cu lacrimi. Poate intr-o buna zi o sa ii plangi de mila.

      Stiu ca ti-e greu, dar nu uita ca esti o stanca tare in fata ispititorului si Dumnezeu isi iubeste ostirea.

      Cand suna, vorbeste-i frumos, fii tu aia inteleapta si generoasa, ca el NU POATE. Pe el il mana o legiune de demoni sa te scoata din sarite, sa ii raspunzi cu demonii tai, pentru ca mai apoi legiunile sa isi dea mana, sa jubileze ca v-au invins pe toti. Razboiul asta nu al tau! E al lui Dumnezeu. Tine-te tare in credinta si curand te vei linisti atat de tare incat vei putea sa vezi urcusul greu pe care l-ai trecut pentru a ajunge la intelepciune, la credinta, nedejde si dragoste. Curand!

      “Grija cea lumeasca sa o lepadam” spune pe undeva pe la Liturghie, si nu sunt cuvinte goale, este echivalentul lui “poa’sa tune poa’ sa ploua” eu am treaba sa il iubesc pe Dumnezeu acum si restul mi se vor adauga de la EL.

      Maine va pun iar la Liturghie, roaga-te si tu dimineata. Nu te speria, Liturghiile sunt foarte puternice si ii cam tulbura pe indraciti.

      Dumezeu sa fie cu tine in fiecare clipa!

      Cu mare drag,
      Igalis

      P.S. Nu te-am uitat cu pachetul, dar trebuie sa mai astept un pic…


  198. Draga mea Igalis!

    Citindu-ti raspunsul, inima mea este plina de multumire si incredere!

    Mi-ai reamintit in ce credeam! Multumesc lui Dumnezeu ca te-am gasit!
    Da! Dumnezeu are tot! Si El ne da tot: si lucruri, case, masini, vacante, bani…soti,copii…..Are tot, dar cel mai important are bogatia, lumina si curatenia sufletului!
    Am ratacit pt.2-3 zile, uimita si pietrificata, dar tot Domnul mi-a dat imbold in inima sa-ti scriu, pentru ca stia ca-mi vei aduce aminte ce rost avem aici.
    Tu sa ma pazesti, sa ma sprijini si eu sa reusesc sa merg mai departe pe un drum corect!
    Chiar innainte sa-ti deschid site-ul ma gandeam ca daca nu mai pot citi rugaciunile, psalmii, macar sa-i multumesc Domnului si Sfintei Fecioare pentru tot, si sa fie voia Lui si numai a Lui!
    Cat referitor la dusmani, nu am cerut decat sa-i binecuvanteze Dumnezeu, dar acum, dupa ce am citit ce mi-ai raspuns, am realizat ca am pomenit prea des de ea, si ar trebui sa o ignor total, sau sa ma rog pt. bunatatea ei si iubirea ei pentru Dumnezeu.
    Mi s-a parut ca iubirea mea pentru sotul meu a devenit o obsesie. Cand iubesti nu plangi si suferi! Esti fericit, iar daca sant lacrimi, ele sant de “dragoste si multumire”.
    Obsesia nu este o arma curata, este a competitiei, si cand pune stapanire pe noi poate sa ne duca pe partea cealalta a baricadei.

    Multumesc si Dumnezeu sa fie cu tine la tot pasul!

    Cu mult respect, cu multa prietenie si cu
    Mult, mult drag!
    Cata


    • Cata,

      Uite ce am primit acum o ora pentru tine:

      Toti cei care popositi pe aici, accesati linkul de mai sus, este un film de o ora, FANTASTIC. Se numeste “Codul lui Moise” si ilustreaza superb tot ce incerc eu sa va spun pe acest blog.

      Sa va fie de folos!
      Igalis


  199. Draga Igalis,

    Am reusit in final sa-l vad.!!!
    Am vrut sa-l trimit unei bune prietene care are mari probleme cu unul din baietii ei, l-am cautat doar in engleza, fara subtitlu. L-am trimis, dar a mai gasit ceva.

    http://www.spiritual-research-network.com/themosescode.html

    Sant foarte linistita si accept aceasta liniste precum mi-ai zis. Rugandu-ma in gand, minut cu minut, multumind Domnului pentru tot, si cu speranta ca adevarata viata cea luminata si linistita va fi descoperita de mine si de copii. Stiu ca daca ceva se intampla, se intampla numai pt ca asa vrea EL, si se va termina numai atunci cand va dori Dumnezeu, probabil cand voi merita.
    M-a marcat numarul 40. Oare de ce imi sta atat de mult gandul la 40?
    Oare la 40 noi toti santem la raspunti de drumuri?
    Cat de logica si clara este explicatia lor, dar cred ca este ceva mai mult decat atat.

    Multumesc pt tot!.
    Cu mult drag,
    Cata

    P.S.: Of course! Nu am reusit sa ma duc la biserica! Sambata a fost furtuna, si Duminica a trebuit sa-i duc pe copii la o onomastica in alt oras.
    De astazi am sa ma straduiesc sa citesc rugaciunile in jur de ora 12 noaptea.


  200. Draga Igalis,

    sunt foarte trista .
    De cand am inceput slujbele de dezlegare sotul meu din nou se pare ca a luat-o razna.
    Dupa ce am aflat ca a terminat cu o colega de servici, acum e cu alta.
    Nu pot sa-i spun nimic ca e extrem de reactiv, mai mult daca putin ridic tonul la el are o privire daca pot sa spun asa rotunda si exoftalmica, se citeste ura din el.
    Eu simt raportat la sotul meu ceva de genul nu te iubesc, nu te vreau dar nici la altul nu te dau.
    Desi imi e sufletul plin de tristete si simt ca ma scufund pret de cateva clipe, imi revine in minte ceva nu stiu ce si simt ca de data asta lucrurile se vor schimba ca dumnezeu e cu mine si n-am sa mai cad, ca voi reusi sa ies la lumina.
    Soacra mea din nou a venit la mine, desi eu nu merg la ea, si iarasi am vazut cum amesteca ceva cu mainile in buzunare, ca de multe alte ori, si scotea mainile si se scutura pe ele.
    Colac peste pupaza acum citesc si Psalmii, cate o catisma pe zi.
    Nu mai stiu ce sa fac, ma lupt si parca nu mai reusesc sa ies la capat, indiferent cum ar fi capatul acela.


    • Draga Rima,

      Nu abandona lupta. Nu tu esti pe o cale gresita, ci ei. Mergi la dezlegari in continuare, pune-o pe soacra ta pe acatist si roaga-te sa o lumineze Dumnezeu, ca sa nu va mai distruga casa. Roaga-te pentru el si, acolo unde povara e mai grea decat poti duce, roaga-l pe Dumnezeu sa ia de la tine neputinta. Rabdare, simti bine ceea ce simti. Sporeste in rugaciune, dar mai ales in credinta!

      Daca nu s-o mai putea cu el in casa… biserica te dezleaga de el, pentru adulter. Decizia e a ta.

      Cu drag,
      Igalis


  201. Stii ce imi e greu sa inteleg- da sa zicem umbla cu femei are o aventura , bun dar la el e dintr-una in alta.

    As vrea sa-mi explic mie ce nu e in regula cu el, ce nu functioneaza, pt ca din pacate eu numai asa ma pot linisti cand gasesc o explicatie cat de cat logica care sa desluseasca, sa lege evenimentele.

    Intotdeauna cand vine soacra mea “pregatita” el o saptamana- doua e alt om , pe mine sau pe copil nici nu ne vede, are atacuri de panica si slabeste in 2-3 zile de te sperie.(evident ca nu recunoaste ca are atacuri de panica ci spune ca nu inspira normal si pune totul pe seama fumatului, iar cand eu vreau sa-l duc la radiografie pulmonara si probe respiratorii refuza).

    Nu renunt la lupta pt ca asa cum am scris simt in suflet ca ma ridic, nu stiu cum, n-am nici cea mai vaga idee, dar asa simt.

    Am sa o trec si pe soacra pe acatist si voi vedea la sfarsitul slujbelor daca nu se mai poate……

    Ma bucur tare mult ca mi-ai raspuns, mi-a facut bine.

    Iti doresc numai bine si vorbim.

    Cu drag,
    Rima.


  202. Draga Igalis,

    am noutati.
    In cinci minute dupa ce am iesit de la a 3-a slujba de dezlegare s-au mai intamplat noi evenimente, au iesit la iveala alte secrete, care incet, incet l-au pus cu botul pe labe pe sotul meu.
    Pentru el incepe schimbarea .

    Sincer imi e frica ce va mai fi la urmatoarea slujba.

    Ma bucur nespus de mult ca te-am ascultat si am inceput sa merg pe calea cea dreapta si acum ma gandesc ca poate n-a fost intamplator faptul ca asa din senin am descoperit forumul tau.

    Iti doresc numai bine si ne mai auzim.

    Cu drag ,
    Rima.


  203. Draga Igalis!
    Totul merge din ce in ce mai rau! Familia se destrama si nu pot sa ma opresc din plans! Nu pot sa ma rog si nu pot sa gandesc! Miros iarasi a cianura! Nu realizez cum a reusit din nou, sau sant ramasite!
    Am fost la biserica si eram stana, dar la impartasanie preotul mi-a promis (fara sa il rog) ca va veni sa-mi sfinteasca din nou casa.
    Stiu ca avem momente in care Dumnezeu vrea sa ne incarcam pozitiv energetic. Este ca un fel de respiro, dar in gluma spunand, acest respiro al meu nu-mi place. Este cam lung…….Este a doua saptamana de Liturghie?
    Te rog sa-mi dai un sfat, daca se poate!

    Pt. Rima: eu stiu ca farmecele facute de mama (soacra ta in acest caz) se desfac foarte greu, daca se desfac…Pretul desfacerii este SUPREM!! Eu stiu si sper sa nu iei pacatele soacrei pe capul tau si al copilului! Salveaza-te pe tine si copil! urmeaza sa faci tot ce-ti zice Igalis si alti oameni buni de pe forum. Vei vedea ca vei reusi. Nu-l lasa pe Dumnezeu! Va fi foarte greu! Cei 3 dusmani ai nostri sant: diavolul, vrajmasii (care fac legatura cu el) si noi insine, cand ne indoim, intrebam de ce, sau spunem ca nu poate fi adevarat. Eu strig dupa ajutorul lui Igalis, Emy, sau al oricarei fiinte bune de pe forum, pt. ca stiu ca santem facuti sa ne sustinem cand simtim ca picam, ne incurajam si poate gasim sfaturi F. F. bune, pe care altineva nu poate sa ne dea.
    Nu oricine gaseste acest site minunat!!!!!!!!!!!!!!!!

    Cu mult drag,
    Cata


  204. Draga CATA,

    Trebuia sa ai ceva rezultate pozitive dupa ce ai citit rugaciunile respective. Putin imi este teama sa-ti dau urmatorul sfat, dar situatia ta este complicata: tine post intr-o zi (indiferent de zi), aprinde 9 lumanari in forma de cruce (despre lumanari am citit in cartea parintelui Argatu), (in Romania se gasesc niste lumanari albe rotunde, vezi sa le pui la loc ferit) si citeste toata PSALTIREA LUI DAVID (dureaza cam 4 ore). Trebuie sa ceri protectie de la DUMNEZEU, in ziua respectiva (se poate, sa ai mari ispite).
    Trebuie sa ai in vedere ca, dezlegarea (daca este vorba de ceva legat de ganduri necurate, etc), se poate face destul de neplacut (dureri de stomac, stari de rau, ai senzatia ca nu mai vezi bine cand citesti). Am citit cu ceva timp in urma pe un forum, cum o tipa a citit toata psaltirea si sotul ei i-a adus copilul inapoi dupa 5 ani (nu mai stia nimic de el de 5 ani).
    Chiar zilele trecute am ascultat un interviu cu un mare parinte al ortodoxiei si ne recomanda sa citim zilnic cate 2 catisme.
    Mai tine cont de un aspect (sfat preluat de la parintele Arsenie Boca si parintele Argatu) nu trebuie sa spui la nimeni ca vrei sa citesti Psaltirea.
    Totul depinde de tine si este alegerea ta.
    MA lupt si eu ca si tine zilnic cu diverse probleme. DE curand, am primit un telefon de la cineva si m-a intrebat dintr-o data cum stau cu sanatatea (am o afectiune care nu trece si ce este mai interesant ca nici la analize nu se vede). Eu nu prea am vorbit, de problemele mele decat cu un numar mic, de persoane, de la care nu avea cum sa afle. Persoana care m-a sunat, o banuiesc (80-90%) ca mi-a facut farmece sa nu ma casatoresc. Dar, nu s-a oprit numai asupra mea si a largit aria de activitate si la alte persoane din familie. Pentru unul dintre ei am luptat 5 ani. Toata lumea se astepta la ceva inevitabil si cu toate previziunile negative, DUMNEZEU ne-a demonstrat contraruiul. IN aceasta perioada am fost la un sa pierd pe plan profesional ani de munca si renuntari.
    INTR-UN moment, cand nu mai puteam sa lupt, am descoperit Blogul lui Igalis si cartile lui OVIDIU Dragos Argesanu.
    Ce este mai ,,interesant ” ca acesata afectiune a mea a aparut, in momentul in care o relatie de amicitie a devenit o relatie de prietenie frumoasa, si, pact afectiunea. Umbla, pe la doctori, timp pierdut, umilinte (sistemul nostru medical lasa mult de dorit si din punct de vedere uman).
    SUNT multe de spus, dar am inteles ca, rautatea umana este fara margini. Exiata si oameni buni, dar sunt dispersati.
    AM uitat sa-ti spun ca, in aceasta multi dintre prieteni s-au facut nevazuti si neauziti. AM primit ajutorul de la oameni care nu ma asteptam si de la necunoscuti.

    CU drag,
    EMY


  205. Draga Emy,

    Iti multumesc pentru marturisirea ta, ma surprinde chiar, stiindu-te foarte discreta. La Dezlegari la Zlatari ai fost?

    Despre Psaltire as vrea sa va zic ceva. Mai ales lui Cata! Psaltirea e bine sa o citesti exact asa cum ne invata preotii: cate doua catisme (psalmi) pe zi si nu toata o data. Este FOARTE PUTERNICA, zgandare tare lumea de jos si nu putem tine piept singuri iadului care se dezlantuie daca nu suntem constanti in rugaciune, post si credinta. Mai ales in CREDINTA!

    O prietena de-a mea a citit toata Psaltirea. Nu s-a ridicat din genunchi 6 ore! Are o putere fantastica in rugaciune. Fata asta, cu ani in urma, si-a salvat tatal de la moarte prin rugaciuni cu ochii in lacrimi. Tatal ei a mai trait vreo 15 ani dupa ce doctorii il trimisesera sa moara acasa. Avea uremie.

    Dupa ce a citit Psaltirea pentru ca avea niste probleme de sanatate care i-au distrus viata sociala, profesionala si casnicia, mi-a zis ca a avut niste trairi extraordinare, niste revelatii fantastice, dar boala si-a continuat cursul iar nadejdea ei in Dumnezeu si in rugaciune a slabit. Acum nu mai merge la biserica, nu mai tine post si nici nu ii mai pasa de rugaciune. Ma doare sufletul sa vad cum a infrant-o diavolul! Acum crede mai mult in pastile decat in Dumnezeu. Nu e nevoie ca necuratul sa iti dea stari de rau fizic sau sa iti dea foc la casa, ispititorul are metode mai fine, ITI IA CREDINTA si cu asta ti-a luat TOT. Te lasa sa traiesti intr-o stare caldicica, dar fara posibilitatea de a te inalta spiritual catre Dumnezeu.

    Cititi Cartea lui IOV. “Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, in veci fie numele Lui binecuvantat”.

    Cineva, cand am avut probleme grave acum cateva luni, mi-a zis “roaga-te mai putin si crezi mai mult!” A fost o revelatie fantastica pentru mine. Noi ne rugam pana la epuizare, dar nu credem suficient in puterea lui Dumnezeu. Ne punem in genunchi si strigam cu disperare dupa ajutorul divin, dar apoi privim in pamant si la toate rautatile in loc sa ne deschidem sufletul pentru a primi semnele de la Dumnezeu. Mi-a luat destul de mult timp sa inteleg ca daca vreau sa simt iubirea trebuie sa iubesc. Daca vreau sa traiesc linistita si in armonie, atunci trebuie sa ma linistesc si sa ma armonizez cu tot ceea ce Dumnezeu a creat. Binele e in noi! Schimbati paradigma, nu va mai uitati la cine va vrea raul, ci la cat va iubeste Dumnezeu. Dati si voi iubire in jurul vostru, iubiti neconditionat si neselectiv si o sa vedeti cata iubire se intoarce la voi. Nu noi trebuie sa ne luam de piept cu oamenii rai, ci DUMNEZEU.

    Daca citesti Psaltirea echivaleaza cu orgoliul de a te lua personal de piept cu diavolul. O sa te tranteasca de o sa te imprastii. Mai bine rugati-i cu merenie pe sfinti, pe Maicuta Domnului si pe Iisus sa va apere, sa va protejeze si sa ia de la voi ispitele.

    Cata, citeste Paraclisul Maicii Domnului de cate ori te simti tulburata. E grabnic ajutatoare si nu lasa pe nimeni in suferinta inutila. Ea sta in genunchi in fata Tronului Imparatesc si se roaga pentru noi!

    Emy, pentru boli exista Sfantul Nectarie, doctor fara de arginti, care vindeca tumori si cancere. Citeste-i acatistul de 40 de ori. Face minuni! Nu mai tin minte daca esti din Bucuresti, dar la Manastirea Radu Voda este racla cu moastele sale. Multi oameni s-au vindecat megand acolo.

    Cata, situatia ta este intr-adevar disperata, dar cu Iisus in inuma, fa un exercitiu de imaginatie: daca cel mai rau lucru pe care ti-l poti imagina s-ar intampla cu adevarat, ce ai pierde? Ai putea sa traiesti in continuare cu asta? Da! Deja ai trecut printr-o drama imensa si ai mers cu curaj inainte. Deci pune-ti nadejdea toata in Dumnezeu si nu mai dispera pentru comportamentul altora. Frica e de la diavol! Crezi cu toata fiinta ca Dumnezeu stie ce ai nevoie si daca te rogi Lui nimic rau nu se poate intampla. Dumnezeu ingaduie niste situatii dureroase ca sa ne intareasca si mai mult credinta, dar, ca si in cartea lui Iov, de sufletul tau numai TU te poti atinge, diavolul NU.

    Sunt mereu pe fuga, acum trebuie sa plec la serviciu, dar as vorbi ore in sir cu voi. Sunteti suflete curate, ostasi bravi ai lui Dumnezeu si asta ne face frati (surori).

    Cu nadejde inainte, ca multa bucurie va asteapta!
    Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca in credinta, nadejde si dragoste.

    Cu iubire pentru voi,
    Igalis


  206. Dragă EMY, CĂTĂ şi RIMA,
    îmi permit să vă încurajez şi eu cum pot, primul loc este, bineînţeles, al lui Igalis, ea are cuvinte mult mai meşteşugite ca ale mele şi o experienţă de viaţă mai mare. Însă, citind ceea ce aţi scris, chiar dacă nu am participat efectiv la discuţie (am avut nişte săptămâni crunte, Igalis cred că mă înţelege cel mai bine), constat că şi eu am experimentat stări ca ale voastre. Acum trec iar prin momente ciudate, să le zic aşa, dar nu mă las. Cred că cel mai rău e să-ţi pierzi credinţa. Pentru că, dacă nu mai crezi în mai bine, dacă nu mai ai nicio speranţă, atunci chiar eşti pierdut. De-a dreptul. Şi nu mai ai ce să faci. E păcat să pierzi războiul, chiar dacă pierzi bătălii. Până la urmă, rezultatul final contează. Să ieşi la suprafaţă. Eu m-am schimbat mult în ultimii ani. Pot spune că şi datorită lui IGALIS. Recunosc, a apărut în viaţa mea la momentul potrivit. Acum un an eram devastată că cel pe care, chipurile, îl credeam al meu forever, s-a căsătorit cu o alta. Şi nu am mai văzut nimic dincolo de propria ‘dramă’. Nu vedeam că adevăratele probleme sunt altele, că viaţa e frumoasă, dacă vrei să vezi asta (jumătatea plină a paharului). Mi-am plâns de milă multă vreme, în loc să lupt cu propriile temeri, să mă accept aşa cum sunt, cu bune, dar şi cu rele. Pe urmă, am ascultat sfatul lui Igalis şi, coincidenţă sau nu, cred că înainte de a 9-a slujbă de la Zlătari, am primit un cadou frumos. M-am îndrăgostit. De un om pe care, încrâncenată în ceva ce credeam eu că era iubire, nu l-am observat mulţi ani, deşi ne ‘ciocneam’ în fiecare zi lucrătoare din săptămână. Nu credeam să mai simt ceva pentru cineva. Dar uite că nimic nu este imposibil. Asta s-a întâmplat fiindcă şi eu m-am schimbat. Nu mai sunt cea de acum 1 an de zile. Am învăţat să iert (chiar dacă cel de jos îmi mai dă impulsuri şi orgolii egoiste şi mă face să am gânduri de răzbunare, în loc să mulţumesc cerului că m-a ferit de un rău, sau că mi-a rezervat ceva mai bun). Nu-i o lecţie uşoară cea cu iertatul…dar iertatul din toată inima, nu doar verbal. Nu am copii, dar îmi închipui că trebuie să vă fie greu când sunt la mijloc astfel de suflete…Însă nu disperaţi. Rugăciunile sunt puternice, dar eu am mai învăţat ceva în acest răstimp. Lecţia altruismului, a dăruirii necondiţionate, nu aştept nimic în schimbul lucrurilor pe care le ofer. O bună prietenă îmi spunea cu ceva vreme în urmă: ceea ce oferi tu lumii, asta vei primi înapoi. Am observat că, de câte ori sunt supărată, ofuscată, nervoasă, arţăgoasă, cam asta primesc înapoi. Pe când atunci când fac uz de ‘duhul blândeţii’, vă asigur că şi cea mai dură inimă se topeşte. De multe ori ne dezarmăm ‘inamicul’ prin atitudinea opusă, cea la care el/ea nu se aşteaptă. Eu cred că, în adâncul lui, fiecare om are o parte bună. Doar că unii sunt mai puternici şi nu se lasă înfrânţi, alţii sunt ‘încercaţi’, dar motivele nu le ştie decât Doamne-Doamne. Secretul nu e să te întrebi DE CE EU, ci să te rogi să ieşi cu bine din toate. Într-adevăr, EMY, am auzit multe lucruri bune despre Sfântul Nectarie. Pe mine acest sfânt m-a impresionat mult. A pornit de jos, a avut o condiţie umilă şi un suflet de aur, milos, a făcut bine multora, uitând de sine. Acesta este cel mai frumos dar pe care îl poţi face cuiva. Sigur că răutate este peste tot. Fie sub forma unor cuvinte rele, fie sub forma acţiunilor folosite în mod incorect, atunci când oamenii se joacă cu energii şi universuri pe care nu le cunosc. Dacă aveţi sufletul curat şi nu aveţi să vă reproşaţi nimic, atunci eu cred că toate se vor rezolva. Şi asta o spun din proprie experienţă. Sunt etape ce trebuie parcurse, aşa învăţăm cine suntem, ce putem, ce avem de oferit celorlalţi şi ce putem primi în schimb (de fapt, primim ceea ce avem nevoie şi când ne trebuie acel ceva). Farmecele sunt un subiect dureros din multe puncte de vedere, cu mâna pe inimă vă spun să vă ţineţi departe de aşa ceva sau de persoane care se ocupă cu aşa ceva. Mi se pare o dovadă de slăbiciune maximă, să recurgi la stratageme de genul ăsta, ca să înlănţuieşti pe cineva lângă tine, ca şi cum ar fi o jucărie. Am auzit şi eu destule metode, dar n-aş face aşa ceva, pentru tot aurul din…ROŞIA MONTANĂ :)) Mi-au rămas în minte până în ziua de azi cuvintele lui Igalis: trebuie să te întrebi dacă este într-adevăr iubire sau posesie…eu asta am făcut şi…am găsit răspunsul în cazul meu. Vă doresc să vi se rezolve cu bine toate problemele, să vă găsiţi liniştea. Şi dacă vă pot ajuta cu ceva, eu sunt aici. Am scris mult, am avut chef de taclale :)) Vă pup. LEXY


  207. Draga Cata,

    e mult adevar in ceea ce imi scrii.
    Sper ca sfaturile lui Igalis sa fie de folos tuturor carora le urmeaza.
    Ma bucur inca o data ca am descoperit acest blog si va doresc tuturor numai bine si putere sa treceti peste greu.

    Cu darg,
    Rima.


  208. Draga Alexiska,

    am citit tot ce ai scris si ma regasesc in multe.
    Simt si eu schimbare in mine si la fel cum ziceai daruiesti bunatate si primesti la fel.
    Eu care eram obisnuita numai cu picioare in …. si de aceea am ramas surprinsa cand doua persoane m-au ajutat mai mult decat credeam incat mi-au dat lacrimile si atunci primul meu gand a fost sa-i multumesc lui dumnezeu ca mi s-au deschis ochii.
    Dar cred ca inca sunt la inceput.
    Vorbim.

    Cu darg,
    Rima.


  209. Draga Igalis, Lexy,

    Multumesc pentru sfaturi. Sf. Nectarie este ,, prietenul meu”. M-am rugat pentru o prietena si a scapat cu viata, m-am rugat pentru familie si pentru mine. Am o icoana mare, am cumparat-o pentru casa. Dar, nici sfantul nu te face bine la comanda. Toate sunt de la DUMNEZEU si poate trebuie sa mai invat cate ceva. AM ajuns la o concluzie, atentie Igalis: nu pot sa-ti spun ca o iubesc pe cea care mi-a facut farmece (am iubit-o, mi-a fost ca o mama, cu ceva timp in urma), dar daca viata mea decurgea normal, nu aveam posibilitatea sa invat atat de multe lucruri si nu aprofundam pe drumul credintei. NU STIU, ce sa-ti spun referitor la rugaciune (ca facem prea multa pana la epuizare) parintele ARSENIE BOCA intrebat de mireni, de ce au multe necazuri? A raspuns: fiindca nu va rugati suficient. Raspunsul la multe intrebari, eu l-am gasit in pildele din Biblie. Referitor la citirea integrala a PSALTIREI, depinde de cat de pregatit este fiecare. Eu, i-am recomandat-o cu o rezerva destul de mare. Vreau sa-ti spun ceva: nu am gasit in BIBLIE O RECOMANDARE DE GENUL : sa se citeasca 2 catisme zilnic(mai ales ca, nu exista o astfel de impartire).
    Mie dupa 10 ani, de mers prin biserici si dat acatiste mi-a spus un calugar sa citesc 3 PSALMI zilnic. Pai, daca stateam fara sa caut, ma numaram printre cei 40% de depresivi.
    Fiecare alege ce considera ca se potriveste pentru el. Este mai bine sa stie, ca exista si aceasta posibilitate. Mie imi pare rau, ca nu am stiut de multe rugaciuni. Cineva cu studii teologice, pana nu s-a casatorit, nu mi-a spus de Paraclisul Maicii Domnului (de puterea acestei rugaciuni), imi spunea cand intrebam sa cietsc si eu un acatist. Sunt de spus si de povestit. AM ascultat un interviu cu Iustin PARVU- A fost intrebat unde gresim noi ca oameni?
    R: Nu invatam din experienta altora .

    LEXY, ma bucur pentru tine.

    Cu drag,
    Emy


  210. Draga Igalis, Emmy, Lexy,

    Am continuat cu citirea rugaciunilor, a Psalmilor, la care am adaugat si Psalmul 10. Au fost si sant momente cand le citesc linistita ca o adiere usoara de vant, alte momente in care lacrimile curg fara oprire, fara deznadejde, dar cele mai grele sant cand cad in disperare si-mi vine sa urlu. Cel mai important este ca ceea ce s-a tesut in spatele meu a inceput de ieri sa se arate, iar acei sfinti calugari au avut dreptate cand mi-au zis ca “nu stiu daca o sa-l mai vrei, cand vei afla. Nu vorbeste el si nu este el.”
    Va multumesc mult pt. ajutor, pt. ca sincer simteam ca imi vreau sfarsitul si ca nu pot sa le mai duc. Dar Dumnezeu m-a privit si mi-a indreptat spatele incovoiat.
    Draga mea Igalis, la indemnul tau:” fa un exercitiu de imaginatie: daca cel mai rau lucru pe care ti-l poti imagina s-ar intampla cu adevarat, ce ai pierde? Ai putea sa traiesti in continuare cu asta? Da!”, am fost cutremurata.
    Pt. ca mie mi s-a intamplat ceva foarte grav si am zis:”Este cel mai cumplit lucru care se poate intampla unui om, si mi se intampla mie!”
    Dumnezeu mi-a aratat cat de gresit am judecat atunci, si am pierdut copilul, iar lectia a fost asumata de mine pe loc. Se intampla multe alte lucruri necurate, grele (poate de neconceput pt. unii) si nu ma mai revolt, nu exclam, nu ma minunez! Multumesc ca m-ai intors din ratacire.
    Vezi, in calatoria noastra Domnul ne aduna si ne da ajutor asa cum trebuie, si ne ridica la timp, trimitand prieteni nestiuti din “zari”, daca in inima noastra stim ca si noi gresim si Ii cerem iertare Lui.
    Lupta mea cu mine continua si sper sa nu va plictisesc cu ale mele, dar stiu ca atunci cand intrebari vor aparea in mintea mea, voi bate la usa acestui minunat forum, iar o raza de lumina ma va proteja!

    Va imbratisez pe toate cu mult drag,

    Cata


  211. Draga Cata,

    Lupta nu e cu tine, e cu cine vrea sa te intoarca la cele rele, la teama, la deznadejde, la pierderea credintei… Nu e cu barbatul tau, ci cu monstrul care il tine captiv. Stiu exact senzatia aia ca omul tau nu mai exista decat cat un bob de mustar inchis intr-un munte de rautate si nimic din ce faci sau spui nu ajunge la el.

    Cu credinta vei face sa creasca bobul pana va reusi sa vada in cine a stat captiv. Dar, pana atunci, salveaza sufletele celor nevinovati si prigoniti de rau, tu si copiii.

    Ma rog pentru voi, ca sa fim mai multi si astfel sa fim o biserica! Iisus a spus ca “acolo unde doi se vor ruga in numele meu, voi fi si eu”, deci vor fi 3 si trei oameni pot forma o biserica.

    Doamne ajuta!

    Cu drag,
    Igalis


  212. Draga Igalis!
    Ti-am raspuns si vad ca aceea postare nu apare!
    Te rog sa verifici! Stiu precis ca astazi la ora mea in jur de 8 dimineata am postat, acun este 10 seara la mine, la voi 5 dim. asteptam un semn si nici macar postare me nu este!
    Este OK! Fara panica! Noi santem mai tari! este a doua oara! Irodiada este aici; mi-a zis avocatul meu! Ea inainteaza divortul si asteapta sa semnez! sa astepte si sa plateasca hotelul! Are de unde…..
    Cu drag,
    Cata


    • Se intampla lucruri dubioase pe blog pe aici… eu aprob comentarii si ele nu apar.

      In cazul tau, e posibil ca ai schimbat calculatorul sau adresa de mail si nu te-a mai recunoscut blogul, asa ca a cerut iar aprobare. Am gasit mesajul tau abia acum.

      Irodiada asta e dracul gol, fereste-te de ea cat poti. Da-i divortul fara probleme, fii femeie libera si nu te opune unei schimbari majore, care pentru oamenii nevinovati vine, de regula, cu multa fericire si eliberare de iad. Priveste divortul ca pe situatia in care pana acum te-ai dat cu capul de pereti si de-odata te-ai oprit.

      Esti un om de calitate, o femeie puternica, cinstita, credincioasa, buna, generoasa, iar toate astea nu ti le anuleaza un divort. Din contra, abia dupa divort se va face lumina si se vor decanta valorile. Viata ta nu apartine decat lui Dumnezeu, Lui sa i-o dai, nu barbatului, nu anturajului, nu irodiadei. Prin divort le iei definitiv dreptul de a mai dispune de tine. Nu vor mai avea motiv sa te sicaneze.

      Cat va plange barbatul tau dupa voi… deja asta va fi problema lui. O sa-i plangi de mila intr-o buna zi, dar pana atunci spala-ti sufletul cu lacrimi pentru propriile pacate si dupa aceea vor veni si lacrimile de fericire. Abia atunci o sa poti avea marinimia sa ii plangi de mila.

      Sunt cu sufletul langa tine! Dumnezeu sa te tina in brate si sa te ocoteasca de turbatii astia posedati!

      Cu mare drag de tine,
      Igalis


      • Draga mea Igalis!

        Ce ma nelinisteste este faptul ca preotul nu reuseste sa-mi sfinteasca casa. Pana acum s-a amanat de cel putin 5 ori, iar motivele lui erau f. serioase, aparute din senin (la un moment dat a trebuit sa plece in alt oras, la spital cu fetitele lui). Si-a dat seama si el ca ea este aici, si trebuie sa faca rugaciuni mai speciale in duminica aceasta. A promis ca vine luni.
        Am nadejdea ca voi reusi sa-mi lumineze Dumnezeu inima si voi gasi drumul pe care Domnul mi-l arata, iar eu nu-l deslusesc acum. Copiii sufera tacut, iar el bineinteles ca ma suna zilnic. Cred ca vrea sa ma apuc de antidepresive, sa plang si sa ma umilesc, dar ce el nu intelege este ca eu am stat, stau si voi sta umila in fata SFINTEI TREIMI si la Judecata mea. Ce mi se pare frumos in procesul meu de vindecare este faptul ca-mi aduc aminte clar situatii, clipe din viata mea, pe care nici nu le consideram amintiri. Erau situatii importante referitoare la propriile mele greseli, toti avem, dar odata vazute cu o minte clara si recunoscandu-le parca competitia nu are ce cauta langa tine, si pierde teren. Mi-ai mai zis ca nu este batalia mea, dar trebuie sa ne unim pentru ca mai multe suflete curate si iertate, mai multe rugaciuni fac o Biserica Puternica.
        “Viata ta nu apartine decat lui Dumnezeu, Lui sa i-o dai”- cata dreptate!
        Ma las pe mana LUI si cum O vrea asa sa fie!

        Te imbratisez cu mult drag,
        Cata


  213. Buna,
    Ma numesc Catalina si sunt din Craiova.
    Am descoperit sit-ul asta cautand despre acatiste pe internet. Pot sa spun ca mi se pare foarte interesant. Eu cred ca am farmece facute, deoarece anul acesta dupa o relatie de 2 ani trebuia sa am nunta iar mirele dupa mai multe discutii timp de o luna de zile a zis ca nu mai are loc nici o nunta. Precizez ca nici un baiat nu se leaga de mine. Ma intalnesc o data, de doua ori dupa care dispare. Fara modestie va zic ca nu sunt urata am un serviciu ok. Una peste alta si sora mea trece printr-un moment greu, cumnatul meu ia zis ca nu o mai iubeste, ca nu mai este femeie pt el dupa o casnicie de 8 ani si 11 ani de prietenie. Cum se poate schimba asa dintr-o data un om?. In familie nu-mi merge bine, tata bea iar mama sufera. Cred ca este ceva in familia noastra. Ei nu cred in farmece de aceea va scriu eu ca sa vedem ce por face sa ma ajut si pe mine dar sa ajut si familia mea. Cand o vad asa pe sora mea se rupe ceva in mine. Ma rog la Dumnezeu sa-l lumineze pe cumnatul meu si sa se schimbe. Am dat si acatiste la biserica pt ei. Am tot cititi despre Biserica Zlatari care face minuni, dar eu sunt din Craiova si mi-e foarte greu sa ajung in Bucuresti datorita faptului ca eu lucrez si nu ma pot invoi pt ca sunt singura pe post. Daca stiti si ni Craiova o astfel de biserica care face minuni va rog sa-mi spuneti si mie, deoarece mama nu sa prea dus la Biserica si ei nu cred in farmece. Eu insa cred pt ca prea mi se intampla lucruri necurate.
    Multumesc frumos!


    • Draga Katalina,

      Mai puternica decat slujba de dezlegare este Liturghia! Liturghia se face in toate bisericile duminica dimineata. Du la altar, inainte de inceperea slujbei, un pomelnic cu numele de botez ale celor din familia ta si a surorii, o prescura pe care o cumperi de acolo de unde se vand lumanarile (sau o paine daca nu se gasesc de cumparat prescuri…), un leu sau cat te lasa inima si o lumanare aprinsa de la candela Fecioarei Maria, de la altar. Pe pomelnic poti sa pui si sufletele celor adormiti, dar pe o coloana in dreapta foii si scrii deasupra “adormiti”. Nu ai voie sa pui la Liturghii numele celor care s-au sinucis (daca e cazul…). Nu ai voie sa pui la Liturghii persoane care traiesc necununate sau persoane care au pacate grave (avorturi, crime, nedreptati facute semenilor sau atei).

      Bine ar fi ca fiecare dintre cei pe care ii pui pe pomelnic, dintre cei vii (evident!), sa mearga personal la aceasta slujba.
      Fa ce ti-am spus si apoi te va lumina Domnul ce sa faci in continuare.

      Cu drag,
      Igalis


  214. Draga KATALINA,

    Exista in orasul tau ICOANA Maicii Domnului, aflată în Catedrala Episcopală Madona Dudu , este o icoana facatoare de minuni, dezlegatoare de farmece si blesteme, pentru diverse boli, etc.
    Important este sa mergi la Liturghie, dar si la Maslu. Maslu este o slujba puternica pentru iertarea pacatelor. NU te crampona daca nu sunt citite Moliftele, dar la fiecare slujba de maslu se citesc si anumite rugaciuni de dezlegare. Mergi la o biserica daca se poate unde aceasta slujba este oficiata de 3 preoti ( dar nu trebuie sa fie acest lucru o piedica).
    Mergi la 24 de masluri (acest este recomandat de un preot de la Manastirea Cotmeana. Trebuie sa ai rabdare. Sa mergi in post este foarte bine. Nu mai este mult pana la postul Craciunului.
    Poti sa trimiti acatist (SF. Liturghie) la Manastirea Frasinei pe 6 saptamani. Aici se oficiaza zilnic liturghie si sunt cititte 40 de zile la rand.
    Doamne ajuta!

    Ps: Nu incerca sa rezolvi problemele tuturor dintr-o data. Fiecare are crucea lui de dus. Aplica ce ne spune Igalis: Faca-se voia ta Doamne! Personal mi-a fost foarte greu sa zic acest lucru, dar iti spun un lucru: peste anumite aspecte o sa treci forte usor daca te ghidezi astfel.

    Cu drag,
    Emy


  215. Draga Igalis si Emy!
    Oare puteti sa ma sfatuiti cum as putea trimite o scrisoare la manastirea Frasinei? Am gasit adresa pe web, dar nu am cum sa trimit banii prin mandat postal. Poate sa-i pun direct in scrisoare?
    La mine atmosfera a devenit incarcata, iar eu nu pot sa reusesc sa-i iubesc pe oamenii care-mi vor raul, asa cum reusiti voi. Am inca in mine supararea, intriga, simtul de a fi batjocorit. Imi dau seama ca nu ar trebui sa pun nimic la inima pentru ca nu-mi aduce pace. Si totusi…….
    La fiecare telefon tresar si atunci cand vorbesc (f. rar, pentru ca incerc sa nu raspund) tremur si ma enervez, vorbesc ce nu trebuie si nu pe un ton calm, nepasator.
    Ar trebui sa-l iubesc pe sotul meu atat de mult incat sa fiu fericita ca el a gasit-o pe ea si poate este fericit (Igalis iti multumesc pentru sfat). Dar nu pot! Aparent am o iubire egoista mult prea puternica, ceea ce nu este de la Dumnezeu. Singura ma analizez si zic ca este “obsesie”.

    Voi continua sa ma rog! Am sa incep sa-l rog pe Dumnezeu, pe Maica Domnului sa-mi arate drumul si sa-mi lumineze inima cu adevarata dragoste neconditionata!
    “Cere-Mi, si-Ti voi da…” Pana acum nu am cerut nimic pentru mine, ceream pentru sot sa-l lumineze, pentru copii, iar pt. dusmani sa fie buni, nu am fost in stare sa ma gandesc la mine! La ce vreau eu de fapt!

    Cu drag,
    cata


  216. Draga Cata,

    In primul moment am crezut ca, esti Katalina din Craiova, dar am citit mai bine mesajul si mi-am dat seama de confuzie.
    Pentru a trimite acatist la MANASTIREA Frasinei , cauta Caiet de impresii -MANASTIREA Frasinei, am si o adresa : http://www.ortodox.ro/manastiri/manastirea_frasinei_impresii.html
    Stiu ca, am citit si despre o modalitate pentru cei din strainatate. NU CRED, ca este o buna practica cu banii in plic. Corespondenta din afara este mai vizata si nu esti sigura ca ajunge la destinatar. In tara se mai practica asa ceva, dar preotii ne roaga sa trimitem banii prin mandat postal si sa punem o copie a acestuia in plic. Daca ai posibilitatea poti sa trimiti, pomelnic pentru un an de zile. Cred, ca poti sa trimiti si prin Firma de Curierat rapid, esti sigura ca plicul ajunge (vezi cat costa).
    Sa nu crezi ca, starea ta de nemultumire are sa treaca foarte repede. Roaga-l pe Bunul DUMNEZEU sa te lumineze si sa-ti arate calea pe care trebuie sa mergi.
    Este foarte greu sa-ti vezi viata fara sotul tau, dar trebuie sa te desprinzi de acesta dependenta (nu este obsesie, din punctul meu de vedere). Noi gresim pentru ca, o mare parte din viata avem incredere prea mare in fortele proprii, fara sa acordam primul loc lui DUMNEZEU.
    Trebuie sa avem in vedere cateva coordonate importante pentru viata:bunatate- simplitate- modestie. Acest lucru este posibil (vezi la comentariile lui Bogdan, despre vizita lui in Sebia. BOGDAN are un ochi destul de rafinat si are o baza complexa de comparatie.
    Cat despre barbatii care isi gasesc alinarea in bratele altor femei (atunci cand au tot ce le trebuie acasa), cred ca sunt prea slabi si superficiali si nu pot face face ispitelor. Crezi, ca, daca statea acasa si se intalnea cu amanta erai mai fericita si aveai mai multa liniste?
    Iti spun un sigur lucru, oamenii care ne sunt meniti de DUMNEZEU (sot, prieteni) sunt cei care ne dau o stare de pace si bucurie in suflet. Sunt oamenii carora le pasa de sentimentele noastre, daca avem sau nu ce manca, sunt afectati atunci ca nu ne simtim prea bine.

    Poti merge la moastele SF. Ioan MAXIMOVICI, daca ajungi acolo sa ai si cartea sau foile cu psalmii la tine si sa citesti in cinstea Sfantului, se spune ca este grabnic ajutator. Eu am citit de cateva ori acatistul si stiu ca m-a ajutat. Mai tarziu nu am mai fost suficient de perseverenta :
    Moaste-Biserica unde se gasesc moastele Sf. Ioan Maximovici are adresa: 6210 Geary Boulevard, San Francisco CA, 94121-1822, U.S.A. (IN AMERICA am inteles ca, traiesti. Sper sa nu gresesc).

    Cu drag,
    Emy


  217. Buna Emy!
    Ma uimesti!
    Nu am pomenit de unde vin; intr-adevar lumea spune ca cine trece pe sub mormantul Sf. Ioan Maximovici are acelasi binecuvantari ca cei care se duc la mormantul lui Arsenie Boca.
    Multumesc mult!
    O sa incerc sa gasesc bilete mai ieftine. Doresc sa-mi iau si copiii cu mine. Daca Dumnezeu vrea voi ajunge si acolo. Toate vor veni la timpul lor!
    Cu drag,
    cata


  218. rugaciunile in general, acatistele,psalmii din psaltire cand sunt cititi ,se citesc cu voce tare sau in gand? referitor la citirea psaltirii…are 366 de pagini nu cred ca ,cu voce tare in 6 ore poate cineva sa o citeasca.


    • Eu citesc in gand si nu recomand citirea intregii Psaltiri de-odata, ca la maraton, ca nu poate mintea unui om sa se concentreze optim mai mult de 50 de minute. Deci, daca citesti mecanic, pierzi frumusetea intelepciunii ascunsa in aceasta carte.

      Cand o deschizi, la prima pagina scrie ce este psaltirea si ce putere are. Uite un citat frumos de la a doua pagina:

      ” Voia iti este a sti foloasele ce se pricinuiesc din citirea Psalmilor? Insuti le vei pricepe, numai de vei citi cu luare aminte, cu trezire si cu pricepere, ca nu este cu putinta a numara ce poate Psaltirea…” Restul il gasiti in Psaltire.

      Apoi, cateva pagini mai incolo, se descrie cu lux de amanunte cum se citeste Psaltire de catre biserica, apoi cum citeste credinciosul acasa… Nu este specificat ca trebuie sa citesti o cantitate anume, dar este subliniat ca se citeste “incet si cu luare aminte, fara sa te grabesti si cugetand mereu ca sa intelegi si cu mintea cele ce citesti”.

      Inainte de a incepe sa citesti se spun niste rugaciuni (le gasiti inainte de prima catisma) pentru ca, asa cum ne sfatuieste si Parintele Cleopa, sa ne dea Dumnezeu putere sa intelegem.

      Daca mintea nu iti pleaca pe aratura, poti citi in gand rugaciunile, acatistele, Psalmii… dar, daca simti ca nu te poti concentra, ajuta si cititul cu voce sau in soapta. Mai ajuta si o lumanare aprinsa si putina tamaie sau smirna arsa… ii alunga pe “aia” de vin sa ne tulbure gandul de la rugaciune.

      Eu l-am intrebat pe duhovnicul meu daca e pacat ca citesc Evangheliile intinsa in pat si mi-a raspuns tare frumos. Cu un deget strengar mi-a impuns fruntea de cateva ori si a zis “MINTEA sa nu stea intinsa!”

      Cu drag,
      Igalis


  219. aseara cand citeam o rugaciune dupa 1 noaptea…lumanarea eram cam pe terminate si a inceput sa faca o flacara mare…o aveam pe o masuta de sticla si cand am vrut sa vad ce se petrece m am ars ca se incinsese tabla in care era…am luat o si si am tinut o pe maneca bluzei pana am terminat rugaciunea,mi s a gaurit bluza iar in final cand am vrut sa o sting…am suflat in ea de vreo 15 ori si in loc sa se stinga se facea flacara de 20 ori mai mare,dar doar daca suflam so sting ,parca as fi pus benzina peste ceara…am reusit so sting doar dupa ce am pus o invers pe tava de metal…interesant si totusi sunt convins ca exista o explicatie stiintifica


    • Rares,
      Poate nu ar trebui sa cauti explicatii stiintifice. Rugandu-te, tu iti deschizi NUS-ul tau (spiritul, sufletul) si incerci sa comunici cu spiritul Domnului. Competitia se zvarcoleste, iar aceasta ataca mintea, incercand sa ne indoiasca, sa cautam explicatii stiintifice etc. si sa ne intoarca de la rugaciuni. Indoindu-ne de puterea rugaciunii savarsim fara sa vrem un pacat. Iar necuratul e mutumit. Ti-as recomanda sa citesti acest articol, chiar daca este publicat de biserica romano-catolica, dar nu am gasit pe internet explicatia Bisericii Ortodoxe.http://www.calvaria.ro/Cred+in+Dumnezeu+II+-+materialul+predicilor+catehetice+din+Postul+Mare.art.htm
      cata


  220. plictisitor articolul


    • Da! Ai dreptate!
      Greu de parcurs si esenta se poate pierde.
      Iti doresc sa ai putere sa te rogi, sa nu te lasi si Domnul sa te aibe sub ochii lui!
      Doamne Ajuta!


  221. din cate am inteles eu de acolo, e ca si stiinta la un moment dat se intersecteaza cu teologia cu dumnezeu,ca dumnezeu exista si e peste tot


  222. Draga Rares,

    Cu siguranta se poate gasi si o explicatie stiintifica, asa cum medicina demonstreaza functionalitatea fiecarui organ in parte, dar si a intregului… Ce nu poate medicina sa spuna este DE UNDE SE INSUFLETESTE acest organism.

    Desigur, Dumnezeu a creat lumea fizica, e normal sa se foloseasca de lucruri fizice, doar ca atunci cand sunt semne de la El, unele legi fizice pot fi incalcate.

    Bietul Darvin, s-a strofocat toata viata sa arate cum ne tragem noi din amiba si s-a impotmolit la maimuta, a pierdut o veriga din lantul trofic. De fapt, stiinta vine sa intareasca ideea de Creatiune, chiar daca ipoteza initiala era ca omul se trage din maimuta…

    Un calugar cu duh spunea “cine crede ca se trage din maimuta, din maimuta se trage”.

    Iti scrisesem un comment fain chiar imediat dupa ce ai povestit faza cu lumanarea, dar nu stiu prin ce fenomen nu am putut sa ti-l postez. Pur si simplu se bloca computerul si imi lungea fereastra de dialog multiplicand la nesfarsit texpul… Explicatia stiintifica este ca poate am vreun virus… dar, nestiintific vorbind, de ce nu s-a mai intamplat asta inainte si nici acum??? (Sper sa pot publica raspunsul…)

    Nu mergea nici cursorul, asa ca nu am putut sa copiez textul, a trebuit sa dau restart la calc si l-am pierdut…

    Esti mai bine?

    Cu drag,
    Igalis


    • Buna tuturor. In urma cu ceva timp am intrat pentru prima data pe acest blog cautand pe net cum se dezleaga farmecele si am gasit articolul tau,Igalis, despre farmecele cu lacate. Mi-a placut foarte mult tot ce am citit aici.Simt o caldura si o iubire pe care nu am simtit-o prea des ,citind cum va ajutati unul pe altul.M-au facut sa plang de multe ori. Am o intrebare la care caut raspuns de mult: mai exista si unde in Romania preoti care exorcizeaza?


      • Draga Adelina,

        Ma bucur mult ca te simti bine cu noi, ramai. Eu personal nu am fost la o asemenea manastire, dar am auzit de Manastirea Frasinei.

        Uite un site care te-ar putea ajuta:

        http://www.valcea-turism.ro/j15/index.php?option=com_content&view=article&id=62&Itemid=95

        Buna intrebare ai pus, chiar ar trebui sa facem niste cercetari in acest sens. Daca mai afli si tu ceva sa ne spui. Uite un citat de pe site:

        “MANASTIREA FRASINEI – LOCUL IN CARE FEMEILE NU AU ACCES
        CA O BINECUVANTARE DATA DE DUMNEZEU,
        MAI JOS CU 2 KM. DE MANASTIRE S-A CONSTRUIT
        O BISERICUTA la care vin femei din toate colturile lumii.
        AICI SE FAC CELE MAI PUTERNICE EXORCIZARI”

        Sa-ti fie de folos!
        Cu drag,
        Igalis


  223. draga igalis
    de bine nu stiu daca sunt bine sau mai rau,am stari si stari…m ai facut curios de ce ai scris si nu s a postat…astept cu nerabdare,sa postezi in caz ca nu uiti…am lasat demonul orgoliu si acum vorbesc cu fosta prietena…pacat ca nu am filmat aceasta intamplare cu lumanarea. Dar nu cred ca a fost cauzata de fortele raului,poate trebuia sa o las aprinsa,oricum pt mine e un fel de minune…ceva mai presus de fizica…
    Cu ajutorul lui Dumnezeu sper ca saptaman aceasta sa ajung la preot.

    IN legatura cu preotii exorcisti eu stiu unul, acolo merg eu… e si exorcist si vazator cu duhul,dar omul se pare ca e foarte precaut,nu vrea reclama…se pare ca multa popularitate nu ii aduce nimic bun ci doar disparitia harului divin.
    Dar la Frasinei sunt cei mai buni preoti exorcisti…
    A inceput sa mi placa la biserica, am retinut pila semanatorului,iar astazi s a spus pilada cu cel posedat de o Legiune de diavoli,in care care iisus a ingaduit diavolilor sa sa iasa din om si sa intre in porci….sunt foarte frumoase
    pildele astea, si am inteles ca nu exista in lume 2 forte BINE Si RAU…exista doar Binele care reprezentat de Dumnezeu care ingaduie raului sa ispiteasca
    omul doar pentru ai testa credinta si inca ceva interesant…diavolul e mai credincios ca omul pentru ca el stie ca dumnezeu exista,pe cand nu toti oamenii stiu asta.


    • Buna!sunt maria,daca ai putea sa imi spui si mie cum il cheama pe acest preot vazator cu duhul


    • am o problema cu sotul, e mult de povestit, dar te rog din suflet spune-mi unde il pot gasi pe acest preot, am cautat peste tot un preot cu har


      • Draga Maria,

        Din pacate, noi oamenii ne punem speranta in oameni in loc sa credem cu toata fiinta in Dumnezeu. Preotul cu har nu este un ghicitor, nu iti prezice viitorul si nici nu iti da alte solutii decat cele pe care deja le stim din cartile altor mari duhovnici. Poate doar te trateaza mai personal decat un preot care nu te cunoaste.

        Multi se duc la un asemenea preot spunand cu ce necazuri se confrunta si pornesc de la premisa ca sursa necazurilor este una exterioara. De fapt, orice necaz este ingaduit de Dumnezeu pentru a ne intari in credinta si porneste chiar de la noi. Desavarsirea ramane o lucrare personala care incepe cu recunoasterea propriilor greseli si continua cu stradania de a face binele tot restul vietii.

        Am comis o indiscretie spunand despre acest preot si va spun cu toata sinceritatea ca nu am de gand sa fac public numarul lui de telefon. La usa lui am vazut oameni care asteapta cu orele pentru boli grave, incurabile si care aproape si-au piedut orice speranta. Au fost oameni care s-au invartit in jurul adresei ore bune si nu le-a fost dat sa ajunga. Altii au stat ore in sir la coada si nu le-a venit randul pana seara. Si aici trebuie sa faci rabdare.

        Preotul se numeste Ioan, dar nu este facator de minuni, ci doar un om care se implica mai personal in problemele celor care se duc la el. Mie spre exemplu, mi-a spus ca tot ce mi se intampla rau este generat de mine insami si de niste pacate de neam. Inca nu am inteles care sunt pacatele neamului, pentru ca par oameni foarte ok, dar indrept cu staruinta propriile mele pacate. Merg mai des la biserica, ma rog dimineata si seara, fac metanii, ma infranez de la a gandi sau a face rau cuiva, imi iubesc mai mult semenii, chiar si pe cei care imi fac rele, tin posturile de peste an si ma spovedesc. Necazurile au diminuat pana la disparitie!

        Cu drag,
        Igalis


  224. Draga Rares,

    Esti fantastic! Imi place mult starea ta si inteleg faptul ca tot necazul tau este spre bine, spre mantuire. Dumnezeu sa te tina asa, smerit intarit in credinta si cu multa bucurie duhovniceasca!

    Tu si Cata sunteti cei mai cuminti copii de pe acest blog, iar progresele sunt uimitoare! Dumnezeu sa va ajute, sa va lumineze si sa va dea multa bucurie in suflet!

    Va iubesc pe toti!

    Acum nu am timp sa iti povestesc despre fenomenul cu lumanarea, trebuie sa fug ca am intarziat la treaba. Azi am o prezentare de moda foarte importanta, este prezentarea aniversara de 20 de ani a Lizei Panait, iar cum eu am fost pe podiumul ei toti anii astia… voi fi si azi in prezentare. Am inteles ca o sa se dea si la tv, dar eu nu am televizor si nici nu stiu cand se difuzeaza.

    Am fugit, vorbim dupa.

    Cu drag,
    Igalis


  225. Salut la toata lumea. Am ajuns aici cautind informatii despre farmece, vraji si altele. Mi-am petrecut 3 zile citind cam tot mini-site-ul. Fascinant! Multitudinea de informatii la obiect si pertinenta comentariilor, m-a impresionat! Atit de mult, incit ma incumet (cu voia <>) a-mi depana pe scurt motivul ce pina la urma m-a adus aici.

    Tare multe (nu toate) din istoriile cu farmece si vraji depanate aici sint povestite din partea “ei”. Eu va voi povesti pe scurt un episod din viata mea, episod care inca nu s-a incheiat in prezent.

    Mi-am cunoscut sotia acum mai bine de 10 ani iar casatoriti sintem de vreo 8. Fiind tineri si total necopti la virsta la care ne-am luat, adevarata viata in doi ne-a pus probleme imediat. Am fost binecuvintati cu un copil chiar la inceput de drum dar ceea ce ar fi trebuit sa fie un miracol, o bucurie pentru noi a fost cumva mereu la mijlocul a tot felul de neintelegeri familiale. Una peste alta, anii au trecut, dar relatiile dintre noi doi se raceau incet dar constant. La un moment dat am incetat a ne mai spune “Te iubesc” si inertia a inceput sa conduca toata treaba.

    Disperarea, amplificata de neintelegerile zilnice si atmosfera tensionata m-au facut sa ma simt pe zi ce trece tot mai “prins in capcana”. Vroiam “afara” dar era un copil acolo. Eram disperat. Ma rugam cu lacrimi in fiecare seara “Doamne te rog, nu ma lasa asa! Nu ne mai iubim…nu stiu cum sa fac…arata-mi ceva! Am atita iubire in mine de dat si nu o mai pot da ei! Nu ma mai vrea si nu o mai vreau! Fie-ti mila de mine si implineste-mi dragostea cumva! Tu stii ce trebuie sa se intimple!”

    Trei ani de zile m-am rugat asa, pina cind nemaisuportind atmosfera de acasa, atmosfera ce influenta copilul in rau, am inceput sa ma gindesc tot mai mult la plecare. Colac peste pupaza, aflu ca mai e un copil pe drum. Nu stiu daca e al meu, fiindca “calendarul nu pusca”. Tot atunci, intru in vorba la birou cu o fata mai in virsta ca mine cu trei ani, divortata. Nu trece mult si imi dau seama ca comunicarea cu ea e ceva ce mereu mi-am dorit. Dar sint insurat. Ma abtin de la orice. Dar inima are voia ei. Totusi, ma hotarasc sa ma duc sa-i zic ca nu mai putem vorbi fiindca eu incep sa am unele sentimente fata de ea si fiind insurat, indiferent de ce am acasa, nu-mi fac cinste deloc si nici ei nu-i fac cinste.

    Cind sa ma duc a-i spune asta, ea imi trimite un mesaj in care imi spune ca e indragostita de mine. Stie ca sint insurat, dar sentimentele sint asa puternice ca macar sa-mi zica sa stiu, si apoi daca socotesc de cuvinta – nu ne-om mai vorbi / vedea niciodata (era de la alt etaj din cladire).

    Aici incepe tot. Nu rezist. Anii de cearta conjugala, umilintele suportate acasa doar ca copilul sa aiba “familie”, isi cer rasplata. Ma vad indreptatit a ma infrupta din viata cu amindoua miinile. Ma duc la ea.

    Incep a-mi minti sotia. Aplic celebra “vezi ca o sa lucrez pina tirziu mai multe saptamini de acum incolo”. Surprinzator, prinde. Ziua sint la birou – seara cu ea de mina. Zilele trec si imi scrie ca a venit vremea “sa ne avem unul pe altul ca doi iubiti”. Mi-e frica. Teleghidat, ma duc la ea.

    Ma aseaza pe pat si dupa ce se dezbraca, scoate o camasa – o ie – si un lantisor ce le avea pregatite. Spune despre ie ca e importanta pentru ea si ca eu trebuie sa port acea ie si lantisorul la git cind facem dragoste. Nu-mi suride ideea deloc. Pina sa ma dezmeticesc, vira camasa pe gitul meu si-mi pune lantisorul. Nu port camasa pe mine mai mult de 1 minut. La fel lantisorul. Dar judecind dupa informatiile de pe site, ar putea fi indeajuns.

    Urmeaza 3 ani de drama, in care stiu ca nu-i bine ce fac dar nu ma pot opri a fi “in limba” dupa ea. Imi mai aduce odata un fular ce l-a purtat ea la git, zice ca-i al meu si mi-l pune dupa git. “Ma inseala” cu alti doi barbati, ma minte de 2 ori ca e insarcinata cu mine – de fiecare data “pierzind” sarcina “din vina mea” (ma numeste <>).

    Sotia afla, ma iarta, dar recidivarile mele repetate o imping sa plece. Sint 6 luni de atunci. Sincer – imi vreau familia inapoi, iar amanta imi tot da tircoale.Se jura ca ma iubeste si ca vrea sa fie cu mine. Ma simt nepuntincios in a-i rezista si atractia ce-o simt pentru ea nici nu mai stiu daca vine in inima. Sint tare vulnerabil, depresiv si disperat.

    Daca ati ajuns pina aici cu cititul, si aveti un sfat, va rog sa-mi spuneti.

    Mutlumesc frumos!

    Numai bine si Doame ajuta!


    • Draga Rico,

      Esti un om foarte inteligent, sincer si corect. Raspunsul il ai in tine, mai greu este e cu ispita. Daca sotia te-a iertat… imi pare ca acolo e dovada ori de multa iubire, ori de indiferenta totala, dar de ce te-ar mai tine langa ea daca ar fi atat de indiferenta?

      Amanta e foarte abila in a nu-ti da pace, dar intrebarea este, ea te iubeste? Ati petrecut 3 ani in ilegalitate (dulce fructul oprit!), dar daca ti-ar fi sotie, ai iubi-o un pic mai mult decat pe sotia ta peste 10 ani? Oare nu ai termina vorbele si cu ea si ai cauta iar pe cineva careia sa ii reversi preaplinul de iubire? Asta imi seamana a patern.

      Daca ma intrebi cum se vede situatia ta de la mine, imi seamana a ratacire grava. Oare nu ai putea sa iubesti pe fiecare asa cum e crestineste si frumos? Nu a fost o gresala casatoria ta, ci o soarta! Ce este amanta? Ispita. Face parte tot din soarta, dar lupta pentru ceea ce simti ca e bine, frumos si corect ar trebui sa fie stict a ta!

      Daca femeia aia a facut vraji sau nu… e mai putin important. Grav este ca tu nu iti asumi nici lipsa de comunicare cu sotia (dialogul se face in doi…), nici juramantul pe care l-ai facut in fata altarului (pana cand moartea ne va desparti…), nici rolul de tata al unor copii care vor deveni adulti si vor avea dreptul sa te judece. Te pierzi in niste constructii imaginare cu o femeie cu care cladesti castele de nisip. Poate si o placere carnala , doar ca fuga de responsabilitatea de a-ti face sotia fericita. Amantei ii da mana sa fie surazatoare, parfumata si fierbinte din cand in cand. Sotia trebuie sa iti creasca copiii, sa faca treburi casnice, sa se ingrijeasca de familie… asta mai scade din libidou. Dar fii sigur ca sotia ta ar putea fi la randul ei o manta traznet daca ati schimba rolurile. Daca nu a facut-o inca, inseamna ca e mai matura si mai responsabila decat tine. Merita respect si iubire.

      Te sfatuiesc sa te spovedesti unui duhovnic, sa iti cresti sufletul printr-o viata curata si spirituala. Schimba amanta pe o relatie tu cu Dumnezeu, macar o vreme. Atunci vei stii exact ce ai de facut. Sa nu crezi ca te judec sau ca iti dau lectii. “Sint tare vulnerabil, depresiv si disperat” – starea asta vine dintr-un gol de continut, un gol pe care si Adam l-a simtit dupa ce a fost izgonit din rai.

      Acum sunt foarte obosita si nu stiu daca am reusit sa ma fac inteleasa cat de cat, dar te rog sa imi mai scrii, ca sa te pot ajuta.

      Cu drag,
      Igalis


  226. Draga Igalis,

    Multumesc mult pentru raspunsul prompt! Marturisesc ca in ciuda “avertismentului” de final cum ca esti tare obosita, am fost – sincer – izbit de claritatea ideilor exprimate.

    Ai dreptate cu partea cu claditul castelelor de nisip. Am momente in zi in care ceata din minte se mai rareste si vad realitatea asa cum este ea de fapt: o biata colectionara de emotii (amanta) hartuind un biet suflet ratacit (eu). Si copiii mei si sotia pierd tot. Imi tot spun “iubirea nu raneste”. “Iubirea daruieste, oblojeste, are grija, are compasiune – uita-te la ce ai trait! Numai grija nu ai primit!”

    Apoi din senin totul se incetoseaza, ancora din real e smulsa si ma trezesc intr-o realitate in oglinda, cladita pe justificari “traieste-ti viata asa cum vrei tu de fapt” sau “du-te la ea fiindca pe ea o vrei de fapt” sau “daca n-ar fi copiii ai fi plecat de mult oricum” sau chestii de speriat ca “n-o mai iubesti asa ca de fapt n-ai inselat-o” etc…Ceata asta imi ia mintile. Provin dintr-o familie unde ai mei au stat “pentru copil”. Traiesc amindoi, inca impreuna, dar relatia dintre ei nu-i deloc cordiala. Mi-e teama sa nu sfirsesc ca ei. Chestia asta imi alimenteaza “plecatul”.

    Parca sint 2 “eu” in mine. Fiecare e capabil sa ia controlul total lipsindu-ma de o ancora stabila.
    Sint capabil sa ma imersez total in acest “matrix” fatal.

    In perioada de inceput a necazului, sotia a umblat pe la biserici. S-a dus la slujbe pentru ea si pentru mine (eu n-am stiut – eram “turbat” in perioada aia) si a dus haine de-ale mele sa fie sfintite. Ani de zile mai tirziu (in ziua cind a plecat) mi-a povestit ca dupa fiecare slubja era atenta ce haine imbracam si ca eu, matematic, evitam toate dar toate hainele care tocmai fusesera sfintite.

    Cind am decis a ma razbuna pe amanta si a o face sa-si paraseasca prietenul, am premeditat si executat un plan nenorocit intins pe 2 luni si ceva. In ziua in care urma sa incep a-mi pune in aplicare planul, am fost la biserica, m-am dus in fata icoanei lui Iisus unde ma rog de obicei cind sint acolo si am zis “Doamne iarta-ma te rog pentru ceea ce voi face” si am iesit de acolo. Ulterior am perceput faza asta ca si cum “m-am lepadat de Dumnezeu” atunci si ca de atunci nu mai pot sa ma intorc inapoi…

    Ratacire e un cuvint bun. Poate cel mai bun. Vreau acasa, dar nu mai gasesc nici un drum catre acolo. Imi lipsesc copiii de mor…cind scriu rindurile astea sint in faza in care ceata e dispersata un pic…Ma tem sa nu o fi luat-o razna de mult…

    Mereu, plinsul amantei la telefon m-a facut sa-mi fie mila de ea. Sint un tip milos. Ea stie si probabil uzeaza de asta…Mi-a marturisit ca tot anul trecut, scopul repetatelor expuneri ale mele si ale corespondentei mele cu ea in fata sotiei mele au avut ca scop o fortare a casniciei mele spre a o rupe “ca sa putem fi impreuna iubitule”. Macabru!

    Nu stiu daca ma poate ajuta cineva, afara de Dumnezeu. Daca mai vrea sa ma primeasca la El….Cindva am fost un copil bun…am fost un tata minunat copilului meu cel mare si un sot responsabil si prezent… Iar acuma…am fost absent din viata copilului meu cel mic desi locuiam inca in aceeasi casa si intrebat odata cind s-a nascut cel mic, n-am stiut sa raspund. Nu stiam ziua nasterii copilului meu cel mic! De neiertat! In perioada aia amanta ma mintea ca ar fi insarcinata cu mine…

    Acuma sint si eu obosit. Mai mult, am adus completari.

    Numai bine,
    Rico


    • Buna!
      Ma intreb daca din cauza ca amanta te-a dezamagit, ai vazut ca altcineva era mai bun?
      Eu am aceeasi poveste, doar ca eu sant sotia. Crede-ma ca-l voi ierta pe sotul meu, si-l voi iubi toata viata mea, dar nu cred ca voi putea sa-l mai “slujesc” si sa mai fiu calcata in picioare, doar pentru ca a gasit cu cine “sa comunice”. La noi se spune ca prima dovada de a fi inselat este atunci cand partenerul comunica (se deschide) cu o alta persoana.
      Bine pentru tine este faptul ca realizezi ca ai copii si ai facut greseli cu voia ta (chit ca s-a mai adaugat si altceva). Vei avea reusita sa iesi numai daca nu pierzi credinta in Dumnezeu. Fii puternic, asuma-ti greselile, si urmeaza ceea ce-ti spune inima, si nu simtul carnal. Tu recunosti: “Nu stiam ziua nasterii copilului meu cel mic! De neiertat!”, si pentru ca realizezi ce ai facut, este un pas mare catre Domnul El este Cel ce te iarta cand te caiesti!
      Viata ta se rezuma la copii si o femeie (de fapt singura) care ii creste.
      Dumnezeu te va iarta daca ii vei cere iertare din toata inima ta, si crede ca este mai mare decat competitia, iar totul este cu voia Lui.
      Pasii care trebuie sa-i faci iti vor fi calauziti de toti cei de pe forum. Ei stiu mai bine, si crede-ma ca sant ca ingerii pazitori. Pe mine Igalis, Emy, Lexy ma sprijina, si incet mi se deschide o lume minunata, care credeam ca este doar un basm! Voi trai, Dumnezeu imi va fi calauza si nu imi va mai fi frica si rusine sa zic ca DA! Cred!
      cata


  227. Draga Cata,

    Spre deosebire de alti barbati – a caror viata nu ma intereseaza – eu nu am cautat niciodata infidelitatea! In anii mai tirzii ai casniciei mele – care desi nu s-a sfirsit atirna de un fir de par, aproape uscat – privat fiind de o comunicare reala acasa (unde crede-ma insistam, iertam si o luam de la capat in fiecare zi sub imperiul lui “sa aiba copilul familie”) am devenit fara sa-mi dau seama atit de vulnerabil emotional incit atunci cind prima femeie in 8-9 ani m-a tratat in primul rind ca pe un barbat/coleg care nu-i timpit, ca pe un barbat/coleg a carui pareri nu doar ca conteaza si merita a fi luate in considerare dar chiar stie ce spune – am fost magulit. De fapt – astea sint lucruri normale intre doi oameni care se respecta. Iar respect nu primeam acasa. De multa vreme. Eram facut vinovat pentru orice…in sfirsit…nu sint imaculat si de greseli de abordare a vietii de cuplu ma fac vinovat de asemenea – dar cind ani de zile te lovesti zilnic de o ghilotina conjugala care fara rationament te neaga ca individ, oricine ai fi, n-ai mai reactiona normal in situatii absolut normale.

    Acum 3 ani, a purta orice fel de discutii cu cea ce ulterior urma sa-mi devina amanta / nemesis emotional – era asemeni senzatiei incercate de un calator prin desert care obligat de ani de zile a se multumi cu cite o lingura de apa la 2 zile, zareste o oaza a carei fintina e plina si nu pare a fi o fata morgana. (Doar decorul fintinii e fata morgana din pacate.)

    Am zis asta, nu pentru a ma justifica. Ca nu pot justifica comportamentul meu. Pina la urma, orice ar fi fost, daca tot considerasem ca nu mai pot, corect si cinstit fata de toata lumea ar fi fost sa ies in fata si sa zic “gata – eu ies”. Cu toate ocarile de rigoare. N-am fost in stare de asta. Lasitate? Cel mai probabil.

    In rest, sincer am crezut ca amanta e raspunsul rugaciunilor mele de 3 ani. Ca sa vezi ironie. Cumva, in capul meu, Dumnezeu tacit pune mina la destramarea unei familii (a mea) numai ca eu sa pot sa “comunic”.

    Mama mea mereu mi-a spus ca in viata sa am grija a nu incerca sa-mi cladesc fericirea pe necazul altuia. Si in cazul asta, mereu am vazut o iluzorie fericire dincolo, pe cheltuiala fringerii inimii copiilor mei.

    Nu stiu ce-mi va aduce ziua de azi. E inca devreme. Dar de ieri seara de cind m-am incumenta a scrie aici, de la primul raspuns a lui igalis cumva ma simt mai bine. Sa nu va suprati pe mine cind zic asta, dar parca pentru prima data in multa vreme, ma asculta si pe mine cineva.

    Va multumesc din suflet!

    Numai bine!


    • Rico,

      Igalis te-a indrumat pe un drum corect, care atat la inceputul lui, cat si la sfarsit, vei descoperi puterea si iubirea lui Dumnezeu pentru tine, daca Ii vei arata dragoste si umilinta.
      Mama ta are dreptate, cu atat mai mult ca fericirea ta o cladeai pe nefericirea propriilor tai copii.

      Nu stiu de ce, dar iti trimit recomadarile Parintelui Ilarion Argatu:
      “Spovedania o primeste Dumnezeu, iar preotul da iertare in numele Mantuitorului. In familiile cu pacate grave, nespovedite si fara pocainta, apar copii cu grave infirmitati fizice si psihice. In timpul spovedaniei, Ingerul tau pazitor sta in dreapta ta cu sabia scoasa si porunceste diavolului: “Iesi ca te-a pârât”. Acesta raspunde: “Eu stau pentru ca nu a spus aşa cum a făcut”. Daca ai spus corect pacatul, diavolul pleaca de la tine si trece in spatele preotului.”
      Parintele Arsenie Boca scrie:
      “Nu trebuie să-ţi aminteşti de persoanele cu care ai fost în clipa săvârşirii păcatului, ci, să te osândeşti numai pe tine.”
      Ti-as recomanda, daca o sa ai timp sa citesti:

      http://www.bibliazilnic.ro/cuvinte-de-folos/despre-spovedanie-parintele-arsenie-boca/

      Sper sa te ajute.

      Doamne Ajuta
      cata


  228. Rico, eu sunt de “cealalta parte a taberei”, adica …. sotia. Aceeasi “ratacire” a avut-o si sotul meu, ajutat fiind si de “niste cafele”. Nu mai intru in amanunte, durerea aia crancena m-a macinat aproape trei ani. Dar vreau sa iti spun un lucru: faptul ca tu constientizezi ca numai Dumnezeu si Maica te pot ajuta, indiferent daca amanta a umblat sau nu cu lucruri necurate, este un prim pas pentru tine. Asa cum alcoolicul sau drogatul incept dezintoxicarea, asa ai facut si tu primul pas. Leapăda-ti grija ta in mainile Domnului, El va sti mai bine ce sa iti aduca ziua urmatoare! Tu doar urmeaza-i calea …. restul se va aseza de la sine!


    • Uite cata intelepciune ai primit ca recompensa la suferinta ta crancena! Asa e Doina, Dumnezeu ne dezpovareaza, iar pentru asta nu-i nevoie decat sa crezi si sa-i ceri.


  229. Draga Rico,

    Tu nu esti facut sa slujesti diavolului, indiferent cat de atragator s-ar arata. Esti plamada din Hristos si o sa poti spune si tu intr-o buna zi “inapoia mea satano, caci scris este, Domnului Dumnezeu sa te inchini si numai Lui Unuia sa-i slujesti”.

    Hristos ne-a mai dat o cheie, o balanta, un instrument pentru a cantari si a intelege ce de unde vine. Cand te zbati in incertitudini, masoara dupa vorbele lui Iisus: “Pomul bun se cunoaste dupa roada”.

    Hai sa luam roadele celor doua relatii.

    Sotia ti-a dat:

    – doi prunci,
    – iubire (cat s-a priceput sa arate),
    – o casa traita macar la nivelul necesitatilor de baza satisfacute,
    – rugaciune in biserica
    – IERTARE
    – ti-a mai dat si senzatia ca nu esti destul de bun. Oare mintea? Oare nu simtea ca poti fi SI MAI BUN? In loc sa te superi pe ea, ar fi trebuit sa iti iei corectia si sa evoluezi catre superlativul absolut, CEL MAI BUN. Acum uita-te la ce ti-a dat amanta, “iubitule, esti cel mai bun!”. Stop, atat, nu-i nevoie sa faci ceva mai mult, esti perfect. Si uite asa ti-a oprit evolutia si devenirea ta ca om.
    La cununie se spune “sotii sunt datori sa se mantuie unul pe celalalt”. Asta facea sotia, iti desfiinta imaginile prea bune despre sine insuti, te invata subtil smerenia, iti amenda imperfectiunile si te ambitiona sa te mantui, sa cresti spiritual. Si toata ponegreala ei era de fapt de la Dumnezeu prin ea. Iti arata mutual ca inca nu esti vrednic de RAI.

    Amanta ti-a dat:

    – comunicare si intarirea orgoliului ca esti un adevarat barbat (orgoliul e un diavol),
    – expunerea corespondentei in fata sotiei, lucru care a dus la ruperea relatiei consfintita de Dumnezeu insusi (“Ce Dumnezeu a legat, omul sa nu dezlege!”),
    – ti-a dat placere carnala (fara scopul procreerii e desfranare, la care se adauga si adulterul, preacurvia si minciuna).
    – ti-a dat iluzii si minciuni legate de o sarcina care te-au rupt de realitatea celor doi copii care sufera nevinovati pentru zburdalniciile unui tata absent. Aici iti pun o intrebare dura. Ce te vei face atunci cand, la varsta de regresie, pasiunea carnala ramane amintire iar neputintele batranetii cer un pic de ajutor din partea altora? In functie de ce alegi acum, langa patul tau de muribund se vor afla copiii tai sau o amanta care va fi indispusa ca nu mai ai ce sa-i oferi.

    Stii ce poate face sotia si nu poate face amanta? Poate sa te puna la Liturghii! Atat pe timpul vietii cat si dupa, NUMAI SOTIA iti poate salva sufletul din iad, prin rugaciune. Ok, unii ar gandi aici, mda si care-i problema? Divortezi, si te insori cu amanta. Nţ. Nu tine. Numai prima cununie e TAINA.

    Foamea ta de comunicare e reala, dar uite, poti comunica cu noi, poti comunica cu batraneii in parc pe banca, poti comunica cu copiii (ai tai sau ai altora), poti comunica mai ales cu necunoscutii, cu toti oamenii pe care ii intalnesti intr-o zi pe strada, in autobuz, la biserica, la coda la taxe si impozite, cu cersetorii, cu vanzatorii de la tarabele ambulante, cu taximetristii, cu soferul firmei… Cu absolut tot ce are urechi, gura si suflet. Da, chiar si cu animalutele de pe strada. Comnunicare nu inseamna masturbare intelectuala, inseamna sa exprimi autentic senzatiile pe care le incerci aici si acum. Tu chiar esti un om autentic! Si nu e nevoie sa te culci cu toata lumea pentru a avea comunicare.

    Mai ai si sete de iubire. E minunat! Incepe prin a-l iubi pe Dumnezeu, apoi pe tine insuti si apoi pe toti semenii tai ca pe tine insuti.

    Esti tanar, ai nevoie de iubire pasionala. Inchide ochii si amintesteti primul amor cu sotia ta. Asa-i ca a fost fain? Deschide ochii si priveste-o in fata. E TOT EA! Fa-o sa se simta ca atunci. Adu-i aminte de perioada aia si o sa vezi cum cel mai erogen organ este de fapt CREIERUL.

    Am ramas cu o curiozitate. Pentru amanta simti mila. Pentru sotia ta ai simtit mila? Cred ca nu si mai cred ca de fapt e o femeie puternica, aproape castratoare, fata de care, daca ai fi fairplay, ai avea admiratie si respect.

    Ca sa nu ramai cu impresia ca imi permit sa te judec o sa iti zic si ce vad bun la tine.

    Esti un om sincer, autentic, inteligent, profund, credincios, ai o latura artistica nesatisfacuta, dar reala, care iti cere imperativ sa o exprimi, deci esti creativ, altruist (foarte!), ai o capacitate aparte de a trata oamenii cu foarte multa corectitudine si o remarcabila putere de asumare. Lista ar putea sa continue, dar deja este suficient cat sa iti dai seama ca nu ai ce cauta in iad. Dumnezeu te vrea in oastea lui si nu asteapta decat semnatura ta pe contract.

    Du-te in audienta si cere-I sa ia de la tine patimile care te tin ancorat in afacerea asta murdara care a devenit viata ta.

    Esti din Bucuresti? Ce-ar fi sa te incrâncenezi asa de-odata si sa mergi la 9 slujbe de dezlegare la Sfantul Ciprian la Zlatari? Bine ar fi sa te duci si la Liturghii si mai ales sa te spovedesti unui duhovnic care sa te atraga (daca nu ai deja unul). Cata te-a invatat bine. Spovedania e alta TAINA profunda si are o putere zdrobitoare asupra diavolului.

    Stiu ca o sa fii fericit. Daca ar fi sa te intreb cand pleci pe drumul fericirii, nu-i asa ca mi-ai raspunde “acum”?

    Cu drag,
    Igalis


  230. Igalis! Wow! Nu stiu unde sa incep!

    (Nu sint din Bucuresti. Am vizitat Bucurestiul doar o data cind am fost mic, in 1989 ianuarie pentru 2 zile. Atit! )

    Mi-as fi dorit a gasi locul asta acum trei ani! Am petrecut ultimile 6 luni intr-o cvasi letargie atit spirituala cit si de ordin personal, incercind din rasputeri a ma ridica dar mereu mi-a lipsit punctul de sprijin. Acum l-am gasit aici. Asa simt. Am fost citeva luni de zile la terapie – nimic. Am citit carti despre dinamica relatiilor de cuplu, ca sa inteleg cumva ce mi s-a intimplat (cu concursul meu desigur) – nimic. Vin aici, imi scriu pe scurt povestea si intr-o zi primesc cele mai bune, patrunzatoare si pertinente poveti care le-am primit vreodata. In legatura cu orice.

    Sotia a fost si ea un copil ca si mine, la inceput cind ne-am luat. Apoi, mai incoace, de cind cu caderea mea spirituala (in primul rind), a luat toata durerea si drama ce a lovit-o si – intr-adevar – s-a transformat intr-o femeie. Pe cind eu am ramas (un pic) un baietandru. Au fost dese momentele in care stind linga ea la masa la casa noastra (cind locuiam impreuna) ma simteam un pic “in urma”. Cind tsunami-ul cauzat de mine a lovit-o din plin, si-a pus nadejdea in Dumnezeu si a razbit. Eu am ramas undeva in spate “ca sa comunic”…

    Nu doar ca o admir, dar cumva sint mindru ca e mama copiilor mei! A ajuns o femeie pe cinste. Altceva nu prea mai am ce sa zic. Mi-aduc aminte cu stupefactie ca acum citiva ani, in vizita la parinti fiind, mama imi atragea atentia (asa cum a facut-o mereu) ca orgoliul meu e exacerbat si ca daca nu-i pun friu, o sa ma bage in necazuri. Replica mea favorita din vremea aceea era (spusa rizind in gluma) “Mama, da-mi voie sa-ti raspund in felul urmator. De cite ori zbor cu avionul, iau doua biltete intodeauna. Unul e pentru ego-ul meu. Atita e de mare.” Ca sa vezi unde am ajuns…

    Va multumesc la toti din suflet pentru toate sfaturile care mi le-ati dat! E tirziu pentru mine si nu prea am avut multe de zis acuma.

    Multumesc inca odata tuturor celor care si-au spus parerea.

    Noapte buna si Doamne ajuta!

    Rico


  231. Daca nu e dat de la Dumnezeu sa fii cu cineva,chiar daca faci orice pe lumea asta nu poti schimba destinul sa fii cu ea? nici chestia cu citierea la toata Psaltirea nu face minunea asta,sau citirea Paraclisului Maicii Domnului in intregime? absolut nimic?


    • Nimic si asa e mai bine decat sa pierzi timpul langa un om care nu-i al tau, tinand locul celui care ti-e bun ocupat.

      Noi oamenii ar trebui sa invatam sa ne rugam cel mai fierbinte cu “Faca-se voia Ta!”
      De multe ori patimim sau nu gasim fericirea pentru ca ne opunem binelui, dorind cu ardoare ceva ce doar ni se pare ca e bun. Suntem noi mai destepti decat Dumnezeu?

      O babuta mi-a povestit mai demult cat de mult a iubit un barbat cu care traia necununata. Se ruga in biserica sa i-l dea Dumnezeu de sot. Si dupa muuulti ani, barbatul a cerut-o de sotie. Pana la data Cununiei, omul A MURIT! De aceea m-a invatat sa nu cer lui Dumnezeu un barbat anume, ci pe cel care e al meu.

      Fa la fel, e posibil ca cel/cea pe care il/o iubesti sa fie al tau, dar inca nu esti destul de curat si intelept ca sa il primesti. Daca vrei sa fi iubit/a, fii un om de iubit.

      Cu drag,
      Igalis


  232. Draga Igalis,

    AI mare dreptate, in privinta “Faca-se voia Ta!”. De multe ori, primesti mai mult decat , ai sperat.
    Exista pe lume oameni minunati si care se potrivesc aproape perfect cu noi, dar suntem stapaniti de patima si vrem doar o persoana anume (cea aleasa de noi).

    Draga X,

    Psaltirea se citeste pentru dezlegare de farmece, in general.
    . Te intreb ceva: de ce vrei, sa te legi de cineva, care nu vrea sa fie cu tine?
    Poate, schimbarea destinului atrage dupa sine si alte dezamagiri.
    Lasa-l pe DUMNEZEU sa-si faca treaba si tu ocupa-te de rugaciune, de mersul la biserica, etc.
    Lucrurile care nu sunt de la DUMNEZEU, nu sunt trainice.
    AM citit un articol, in care un preot recomanda pentru casatorie, citirea psaltirea de 20 ori, in interval de 6 luni (casatorie cu cel sortit/sortita).

    Va pup cu mult drag.

    Emy


  233. deci se poate schimba destinul? cum?


  234. Draga X,
    Oare stim noi care ne este destinul? Oare santem mai sus de Dumnezeu sa-l schimbam?
    Putem doar sa ne rugam sa fim mai buni, iar daca simtim ca lucruri necurate si ciudate se intampla cu noi sa alergam la Dumnezeu sa ne pazeasca, sa nu cadem in abis.
    Emy ti-a scris clar:”Lucrurile care nu sunt de la DUMNEZEU, nu sunt trainice”, iar eu ti-as mai adauga sa nu cazi in acest mare pericol. Roaga-L pe Dumnezeu sa iti arate calea si sa-ti lumineze inima cu adevarata dragoste.
    Domnul sa te aibe in paza si sa te fereasca de ispite!
    cu drag,
    cata


  235. din ce mi a spus preotul am farmece facute,mi a dat un canon de 40 de zile,sa mi caut un duhovnic sa ma spovedesc din 6 in 6 zile( e cam greu.)..si apoi sa merg din nou la el….era foarte ocupat si n am putut vb multe cu el….referitor la farmece,dupa ce fac canonul oare se dezleaga singure?,sau sa merg la masluri sau sa vin la zlatari(cam greu sa ajung acolo)…
    e posibil ca chiar prietena sa mi fi facut ceva…nu stiu…sunt foarte confuz,si doar pe ea o vad eu


    • Nu se dezleaga singure Rares, dar daca faci canonul o sa iti fie tare bine. Mergi la Maslu si mai ales la vreo biserica de la tine din zona unde se citesc Molitfele Sfantului Vasile cel Mare. Poti gasi pe net si Acatistul Sfantului Ciprian. Citeste-l 40 de zile neintrerupt, dar daca citesti rugaciunea de la sfarsit, asteapta-te si la probleme. E foarte puternica si ii cam zgandare pe diavoli. Daca ai curaj si credinta tare, citeste si rugaciunea, dar tine post si spovedeste-te intre timp.

      Ma bucura mult determinarea ta! Se spune ca Dumnezeu iti numara pasii pana la biserica si pentru fiecare pas iti da rasplata.

      Dumnezeu sa te intareasca, sa te intelepteasca si sa te ajute!

      Cu drag,
      Igalis


  236. mai vreau niste sfaturi dar nu prea as mai vrea sa vb pe forum aici,de teama sa nu vada altcineva…am inteles daca daca afla cel care mi a facut ca stiu ca am ceva facut imi poate reinoii la nesfarsit farmecele…igalis folosesti yahoo messenger? daca da adauga ma si pe mine…pe facebook eu nu te pot adauga


  237. si inca ceva- SE APROPIE SFARSITUL LUMII,UE e condusa de masonii care sunt cu diavolul,…papa e si el cu diavolul ca si patriarhul romaniei…o sa inceapa cu buletinele biometrice…si apoi cu tatuaje pe frunte si pe mana dreapta


    • Acum o sa ne cernem. Crestinii au mai fost prigoniti si vor mai fi, dar cine crede in Dumnezeu cu adevarat nu o sa aiba nevoie de acte biometrice, cipuri in frunte sau pe mana dreapta… Eu prefer sa mor de foame decat sa ma las cipata. Dumnezeu are grija si de pasarile cerului, nu o sa aiba grija de noi?

      Daca toti credinciosii se vor opune, nu vor putea sa ne excluda din civilizatie, ca suntem prea multi!


  238. Draga Rares,

    Ti-as recomanda Manastirea Cotmeana. Sa incerci sa vorbesti cu Preacuviosul Ioasaf Boiciuc. Primeste 25 de persoane pe zi. Au slujbe de dezlegari si Masluri miercuri si vineri.
    Iti trimit link-ul:

    http://www.ortodox.ro/manastiri/manastirea_cotmeana.html

    Sa nu-ti fie frica! Esti cu Dumnezeu si vei reusi sa indepartezi tot raul. Ai incredere in Domnul, el te va ajuta, iar noi ne vom ruga pentru tine si cu tine.

    Cat despre a doua afirmatie vezi:

    http://apologeticum.wordpress.com/category/anti-cip/

    http://apologeticum.wordpress.com/category/anti-masonerie/

    http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/04/14/pf-daniel-la-consiliul-europei-face-apel-la-o-educatie-in-spirit-ecumenist-in-romania-patriarhul-a-coordonat-infiintarea-consiliului-consultativ-al-cultelor/

    Santem toti in situatii asemanatoare cu a ta, si cred ca forumul lui Igalis ne uneste si ne da tarie sa mergem pe drumul corect.

    Doamne Ajuta,
    cata.


    • Nu stiu ce se intampla cu comentariile tale de nu se mai posteaza fara aprobare, acum l-am gasit si l-am aprobat.


      • Multumesc.


        • Chiar ieri mi-a povestit cineva de acest preot! Se afla la Manastirea Cotmeana si ca sa poti sa ajungi sa stea de vorba cu tine personal trebuie sa te inscrii pe o lista in prealabil. Deci trebuie sa petreci vreo doua zile acolo.


  239. cata nu ma pot duce la Cotmeana, am fost la un alt preot ala mi a dat canon dar nu am putut vorbi prea multe cu dansul
    Va trebui sa fac canonul,dupa ce o sa l termin sigur voi pacatui iar,si apoi voi merge din nou acolo…si sper ca o sa fie bine


    • Draga Rares,
      Nu te gandi ca vei pacatui, iar acel canon dat de preotul tau, in care-ti cere sa te sppovedesti din 6 in 6 zile este un semn bun de la Dumnezeu.
      Santem facuti dupa infatisarea Domnului, dar pentru a dobandi acea inima curata avem drum lung si plin de ispite. Daca gresim, Dumnezeu ne da o mana intinsa spre confesare si recunoastere. Nu mai tin minte cine a scris pe forum Igalis sau Emy, ca sa nu uitam ca unii Sfintii au fost si ei pacatosi, care au recunoscut, au crezut in Dumnezeu, s-au rugat si au primit Lumina, viata adevarata, care nu este aici pe pamant.
      Am avut cunostiinte in care preotul le-a interzis spovedania pe mult timp (vorbim de ani), pana nu faceau multe, multe dezlegari, Masluri si rugaciuni.
      Fii tare si ai incredere ca vei reusi!
      Pleaca cu premize pozitive la acest drum!, si noi te vom sprijini cum putem.

      Doamne Ajuta!
      cata


  240. Se spune ca un om a plecat in lume. Ca sa isi afle destinul, ca sa cunoasca alte locuri, de necazuri, nu se stie. Mergea prin desert si vede ca lasa in urma sa doua perechi de talpi. Se intreaba: “o pereche este a mea, dar cealalta?”. Si un glas ii raspunde: “nu-ti fie frica, sunt tot timpul cu tine!”. A inteles ca cel care ii mergea alaturi era El. Si merge incontinuu. Si tot incontinuu vede cele doua perechi de urme. Ajunge la un munte, zapada, vifor … greu. Una din cele doua perechi se vede mai putin apasat. Dar reuseste si trece de cealalta parte. Ajunge la o apa mare. Foarte greu, intr-un sfarsit, reuseste sa o treaca. Ajungand dincolo, vede alaturi doar o pereche de urme. Si intreaba: “De ce, Doamne, m-ai parasit?!”. Si i se raspunde: “Eu nu te-am parasit niciodata. Cand ai vazut urmele mai putin apasate, eu te luam de mana si te calauzeam. Iar acum, cand vezi doar o pereche de urme, sa stii ca sunt ale Mele. Tu nu ai mai putut merge, dar Eu te-am luat in brate si nu te-am lasat”.


  241. mi e greu sa ma spovedesc din 6 in 6 zile, o sa fac canonul ala…dar apoi…o sa mi caut alte fete probabil si tot o sa traiesc in preacurvie caci fosta prietena nu cred ca se va mai intoarce la mine,si cu alta nu am de gand sa ma insor pana la 30 ani


    • Draga Rares,
      Cum vrei tu!
      Nu vei face decat ce doresti! Prietena???? Daca este a ta, va fi, ca vrea Domnul! Am fost prietena si dupa multi ani sotie! Ce rost! Copiii mei nu au tata si e ratacit. Va ramane asa prea mult timp pt. a-l mai recupera. Gandeste-te ca tot ce simti in talpile goale e al tau, ca viata merge, zumzaie, e tulbure, dar este frumoasa. Ce atingem poate fi un miracol.

      Canonul are in consideratie si spovedania, deci ori intelegi ca “vine la pachet”, ori nu! Nu te gandi ce va fi. Este numai ce “Vrea Dumnezeu”. Si cand te insori, si cand vei pacatui, si cand vei avea copii,..totul va fi logic atunci, cand vei fi pregatit.
      cata


  242. Am dat pomelnic pe 40 zile pt fosta prietena si acum e foarte rece cu mine,imi vorbeste la telefon cu “mars” ca a fost vina mea pentru tot ce s a intamplat…ca nu se va intoarce niciodata la mine…nu mai pot sa intru de loc in sufletul ei sa scot o vorba buna care sa mi aline suferinta.

    Referitor la spoveditul din 6 in 6 zile cred ca trebuie sa merg asa de des pentru ca in caz ca mi se vor face farmece in continuare ele sa nu mai aiba putere.

    De prietena nu pot sa ma apropii mai deloc,nici ea nu ma vrea si nici parintii. In acest caz ea cum poate fi dezlegata de farmece?


    • Rares, nu ai voie sa dai la Liturghii oameni pe care ii stii ca fac pacate mari, cum ar fi faptul de a trai necununati!

      Nu ai voie sa dai la Litughii partenerul de viata daca nu sunteti cununati!

      De-aia se poarta mai rau. Fa canonul si abia dupa aceea vei stii ce trebuie sa faci pentru ea. Deocamdata fa pentru tine.


  243. dar am pus o separat pe leturghie…pe ea si pe familia ei


    • Ok, atunci retrag observatia, doar ca ramane prima parte… daca stii ca cineva are pacate mari…

      Cum esti, cum te mai simti?

      Cu drag,
      Igalis


  244. Buna! ma bucur mult ca ati reluat discutiile pe blog. Nu am postat niciodata aici, dar am citit cu interes toate subiectele. Am fost ingrijorata pt Igalis si nu am inteles aceasta tacere a ei. Cu siguranta are un motiv si ni-l va spune poate cand va veni vremea. Voiam doar sa stiti ca si datorita voua am inceput sa caut calea credintei. Ma mai impiedic si ma ridic, dar ati pus inceput bun pt mine si probabil pt multi altii. Cu drag, Medeea


  245. :)
    se pare ca pe forum era activitate. eu cautam doar la articolele postate de Igalis si comentariile aferente…. si cum ultimul era din mai mi-am facut griji.


    • Draga Medeea,

      Sunem mai activi la cateva posturi: “Farmece”, “Farmece in lacate”, “Forum” si “Ce vezi prin biserici”. La ultimul, s-a adunat gasca celor care au scapat de disperare si acum sunt veseli :), acolo ne scriem bancuri, poezii, ne trimitem filme spirituale si ne pupam virtual intre noi. Sunteti invitati cu totii la categoria “veseli”, cat mai curand posibil!

      La Forum se intampla ceva ciudat… De fapt pagina aia chiar contine un forum adevarat, doar ca nimeni nu il acceseaza. E un scris mic acolo “forum” pe care daca ati da clik s-ar deschide forumul. Am lansat chiar si teme! Dar e mai bine ca nimeni nu a observat, mi-ar fi greu sa ma ocup si de forum, imi ajunge blogul.

      Daca esti curioasa… poti incerca.

      Cu drag,
      Igalis

      P.S. Si sa mai stii ca eu sunt aici in fiecare zi, in limita timpului care imi mai ramane pe langa munca si scoala.


  246. Draga Emy, Igalis!
    M-am “poticnit”! In ultimile 2 zile este o liniste sinistra in inima, si nu mai reusesc sa ma rog. Stiu ca nu e bine. Ce sa fac?
    cata


    • Roaga-te cantitativ daca nu poti calitativ, Cata. Parintele Cleopa zice ca rugaciunea cu lacrimi e dar de la Dumnezeu. Si ei, calugarii, simt cateodata uscaciune in rugaciune. Atunci se roaga mai mult sau fac mai multe metanii.


    • TE rogi cum poti si daca trece o zi fara rugaciune, nu trebuie sa te alarmezi. Starile ciudate vor persista o perioada de timp .

      Ps: RETETA expusa de tine este o reteta mai complexa si pentru vindecarea cancerului. Sunt sigura, ca am citit-o .

      EMY


  247. Igalis nu mi merge prea bine,cred ca lucreaza slujbele…am spart acasa o usa ca m am enervat,ba mi e bine ba cad in deznadejde…am dat cu piciorul in zid cred ca mi am rupt degetul mare…azi mi a omorat cainele un pisoi…e ciudat ca zilele trecute ii spusem bunicii ca il duc la cineva ca nu mi place ca tot mereu e prin picioarele mele si azi l a prins cainele, nu intru in detalii ca nu vreau sa va sperii cu ceva macabru…motorul la masina a inceput sa faca ca la diesel si e benzinara si nu are nici asa multi kilometri asa dintr o data….se pare ca imi gasesc alinarea in bautura,ziua e mica trece repede si nu apuc sa fac prea multe…sper sa nu ma prostesc si sa incep de sapt viitoare canonul…am multe de facut,sa merg la fostul duhovnic care de fapt e al 3 lea…sa i cer dezlegare sa merg la un calugar,mi se pare ca mi a dat canon acum 2 ani si eu nu l am facut nu mai stiu sigur,sper sa ma dezlege…


  248. si m a luat o tuse de zici ca fumez de 60 ani, tusesc eu cam de 1 an dar acum s a agravat extrem de tare,dar eu nu sunt fumator,o tuse seaca…o sa merg si la un control in viitor sper ca in viitorul apropiat sa nu mai tot aman de pe o saptamana pe alta
    si presimt ca o sa mai apara si altele


    • Rares,
      Si eu am avut aceeasi tuse.
      M-am rugat, s-au rugat pentru mine Sfinti Parinti si toti prietenii care au aparut prin acest forum (ceilalti au disparut). Am luat 10 zile urmatoarea reteta:

      1. – 1/2 sau 1 kg. de miere de albine

      2. 2 frunze mari sau 3 frunze mai mici de Aloe Sabila (Vera)

      3. 3 linguri de cognac, whisky sau tuica (ca dilatator)

      Se sterge praful de pe frunze si spinii se indeparteaza. Apoi, planta se taie in bucati mici. Astfel taiata planta, se introduc toate elementele intr-un mixer, licuador si se mixeaza, pana se face o pasta vascoasa. Astfel se poate deja intrebuinta. Se poate pune in frigider sau lasa afara, dupa dorinta fiecaruia.

      NU TREBUIE SA SE SCOATA PARTEA EXTERIOARA A FRUNZEI SI NICI SA NU SE TREACA PRIN SITA ACEST REMEDIU !!!

      Calugarul Romano ne da sfatul ca trebuie luata 1 lingura mare de 3 ori pe zi, cu 15 minute inainte de fiecare masa. Aceasta cura trebuie sa dureze cel putin 10 zile si numai daca analizele arata ca nu ati avut rezultatul scontat, se mai poate repeta inca de 4 ori, pana la remiterea totala. Ceea ce se mentioneaza este faptul ca pot apare abcese ale pielii , dar acest fapt este un simptom bun si nu trebuie sa ne ingrijoram.

      Se zice ca cel mai bine este cu whisky datorita metodei de distilare.
      Nu uita sa te rogi. Exista pe forum rugaciunea pt. Sf.Nectarie!

      Dumnezeu a facut minuni si le face in continuare!

      Ai incredere! Dumnezeu El te iubeste!
      cata


  249. :) esti un baiat destept. Da, or sa vina si altele, dar acum nu mai esti singur!


  250. La multi ani, Igalis, si la multi ani tuturor celor ce-si sarbatoresc ziua numelui astazi.
    O zi frumoasa tuturor!


  251. La Multi Ani!
    cata


  252. Multumesc!


  253. Buna igalis, buna la toata lumea

    Acum vreo 2-3 saptamini am scris aici istoria mea, poate va mai aduceti aminte. Daca nu, o defilare in sus a paginii va poate satisface curiozitatea. Reiau pe scurt: casatorit de tinar, si eu si sotia mea nu am stiut multe despre viata in cuplu si trebuind sa crestem si primul nostru copil aparut la scurta vreme, ne-am “impiedicat” intr-ale vietii si am ajuns sa traim intr-un camin dominat de certuri. Pe fondul lui “stau ca sa aiba copilul mama si tata” am suportat cu stoicism certuri ani de zile pina am ajuns a fi “franjuri” emotional vorbind.

    Astfel ca atunci cind prima femeie in ani de zile s-a uitat la mine ca la un barbat si nu ca la un tolomac care nu face nimic bine, am fost magulit. De aici -> relatie extraconjugala cu implicatii sentimentale adinci. Sotia afla, ma iarta, dar repetatele mele recidivari ulterioare (unele din ele chiar jalnice in ideea ca amanta ma si inseala de vreo doua ori – de atitea stiu eu cel putin), o imping sa nu mai suporte si sa plece. Plecata e de 6 luni.

    Aici am lasat povestea data trecuta si v-am cerut ajutorul. Si l-am primit. Si va multumesc. Dupa ce am primit sfaturile voastre, dorindu-mi mereu in astea 6 luni sa imi refac familia, am reusit discutind cu cea ce inca mi-e sotie, sa ne adunam cu totii la un loc. Eu am asigurat-o ca nu ma duc la amanta, dar nu asta a convins-o. Mi-a povestit de copiii nostri cum desi nu spun, ea ii vede cum le e dor nu neaparat doar de mine ci de casa in sine si cumva, pentru asta ea ar mai fi dispusa sa incerce “ceva” inca odata. Am multumit la Dumnezeu pentru asta.

    A doua seara dupa ce ne-am adunat din nou (ma simteam strain! sint copiii si sotia mea la masa cu mine, dar 6 luni sint enorm! nu mai stiu multe despre copiii mei – ei ma privesc oarecum ciudat si vesel in acelasi timp si cam nici unul din noi nu stie cum sa se poarte), ma suna amanta. Raspund la telefon, ii spun sa nu mai sune apoi inchid. Suna din nou. De data asta raspunde sotia. Urmeaza un dialog destul de dur apoi inchide telefonul. Mie-mi pica cerul in cap. Ma gindesc ca singurul fel in care scap de amanta e daca ma arunc de la geam. Ca atunci n- o sa poata sa ma mai sune! Intr-un acces de furie, sotia imi spune ca in ultimile 6 luni si ea a avut pe cineva.

    Nu cred ca zice. Pun asta pe seama furiei. 20 minute mai tirziu, imi amintesc cum prin Iulie, vorbind cu ea la telefon observ ca pe linga faptul ca e vesela (lucru de care ma bucuram gindindu-ma ca in chinurile separarii, macar cumva sa fie vesela pentru copii) vorbeste obsesiv de mult despre nu stiu ce coleg de serviciu nou si cum discuta cu el si cum comunica cu el. Ma vad pe mine in discursul ei de comunicare si tin minte ca i-am zis “Vezi sa nu faci ca mine! Daca tot vrei asta, hai sa facem ce trebuie apoi iti vezi de viata. Dar nu te murdari si tu asa!” Un ghimpe mi s-a infipt in inima atunci, dar l-am scos gindindu-ma ca ea nu o sa faca prostii. Acuma, intrebind-o din nou, mi-a spus ca da. Cu acel coleg a fost. Doua luni. Mi-a spus ca a facut-o voit, ca sa-mi faca in ciuda, ca sa se razbune pe mine. Ca a fost doar atractie fizica, ca nu a insemnat nimic, ca s-a razbunat.

    La care eu am zis “Primii 6 ani de casnicie m-ai facut cu ou si cu otet. Apoi, nemaisuportind, necautind voit infidelitatea, facilitat de contextul creat de tine ajung in bratele altei femei, si acuma tu te duci si tu voit, constient, tintit, in bratele altui barbat fiindca eu m-am dus in bratele altei femei! Cum vine asta!??!!” Sint nebun? Va rog sa-mi spuneti! Cum e in regula, ca dupa ce au am gresit ca urmare a unei periode de 6 ani abuz conjugal in care am fost desfintat ca individ de catre ea, ea sa fie indreptatita ca triseze fiindca eu am gresit, desi ea a creat contextul in care orice individ epuizat emotional cum am fost eu, e foarte posibil a fi sfirsit la fel? Adica 6 ani iti trag palme, dupa care tu nemaisuportind te duci in alta camera dupa care eu plec si eu in alta camera fiindca tu ai plecat in alta camera?!?! Nu suna a gradinita asta!??!?! (Imi doresc sa aud comentarii la subiectul asta!) Nici o fapta rea nu scuza alta fapta mea. Nimic nu scuza o fapta rea.

    Ma simt gol. Orgoliul mi-a fost ranit. M-a durut cumplit primele 2 zile apoi durerea a disparut. Ce a ramas e o casa in care doi adulti cvasi-independenti au doi copii impreuna. Intr-un fel ma simt eliberat. Mi-am dorit o reapropiere. Am realizat-o. Am pus suflet in ea. Imi pare rau ca lucrurile s-au cam naruit. De ierat, cred ca am iertat-o. Cred. Oricum, mi-am trimis orgoliul pe bancheta din spate asa ca nu ma mai gindesc la “onoarea mea de familist”. Pina la urma, nimeni nu-mi traieste viata.

    Simt ca nu mai avem nici o baza pe care sa putem cladi ceva. Chiar traim din inertie. Cumva o inteleg si pe ea. Trei ani de zile, in care s-a dus pe la biserici pentru ea, pentru mine, timp in care eu visam la amanta, timp in care eu nu am stiu ziua de nastere al celui de-al doilea copil al meu, oricine ai fi, probabil ca nu mai esti intreg dupa aia. Imi dau seama ca e foarte posibil sa fi creat la rindul meu un context care sa favorizeze asa ceva. Nu stiu…Fiind deja in situatia ei odata, desi as intelege-o, nu ma pot impaca…poate nici ea nu poate…

    In schimb simt cumva ca atit ea cit si eu am ajuns la un nesperat nivel zero; cumva sintem pe podea. Si cum nu poti cadea de pe podea, sintem amindoi la un nivel in care nimeni nu mai are nimic de pierdut zicind lucrurilor pe nume, status quo-ul actual fiind de fapt o chestie facuta praf.

    Nu sint furios pe ea. Numai sint. Am mers pina acolo, ca imi cer scuze ei pentru ca ea m-a inselat, in ideea ca am trenat lucrurile mult prea mult si am creat un context toxic care a facilitat asta. Ma duc la biserica si ma rog la Dumnezeu sa ma ierte pe mine, pentru ce s-a intimplat si s-o ierte pe ea si sa-mi de-a mie tot ce e de tras, sa nu se puna pe ea si pe copiii mei.

    Simt ca am ajuns cumva la un capat. Ca si cum un ciclu s-a incheiat si cumva mi-am cistigat viata din nou. Intre timp, o parte din mine imi sopteste ca aventura ei e pretext perfect ca eu sa evacuez sala fara zgirieturi si cu obrazul “intact” si sa sfirsesc in bratele amantei miine.

    Ca de fapt, ea si amanta – ca femei – au ajuns la acelasi nivel: am fost inselat pina la urma de ambele. (In astea 6 luni, mi-am sustinu financiar sotia si copiii ca si cum nu ne-am fi separat. Nu au dus lipsa de nimic. Si masina le-am dat. Tot ce au dorit. Si cumva simt ca sotia a luat lucrurile alea de la mine si m-a inselat pervers si perfid pe banii mei si pe sufletul meu.) Si ca acuma am de ales intre doua femei care m-au inselat: una e sotia mea si mi-a dat 2 copii si la final m-a inselat, alta e amanta care spune ca ma iubeste m-a inselat de 2 ori si m-a mintit in doua rinduri cu existenta unei sarcini la care eu am contribuit.

    Sincer, fara a pune emotiile in joc, nu-mi vine sa aleg nici una. Nu vreau sa alegeti pentru mine. E alegerea mea si nu vreau s-o deleg nimanui. Eu trebuie sa fac asta.

    Dar fiindca data trecuta am primit de la voii cele mai pertinente, simtite si intelepte sfaturi – va rog, daca aveti comentarii sau sfaturi – sa le scrie-ti din nou.

    Va multumesc frumos din suflet.
    Rico


  254. Stii, Rico, … daca iti spun ca te inteleg, vei spune ca exagerez. Dar stiu EXACT cum e pentru ca, ti-am spus, am fost de cealalta parte a baricadei. Italienii, parca, au o vorba: “stiu cum e, am trecut si eu pe acolo!” – adica, in cuvintele noastre, STIU EXACT CE SIMTI. Fiind de “cealalta parte”, din femeia care nu concepea sexul fara dragoste si fara respect, ajunsesem sa consider asta ca pe ceva fara pic de importanta. Nu-mi venea sa cred ca as fi fost in stare sa ma dezbrac oriunde, in primele 20 de min. de la intalnire. Atata ura si salbaticie adunasem in mine! Desi sunt trecuta binisor de 40 de ani, inca mai rosesc daca observ ca un barbat ma studiaza cu atentie. Ei, bine, ajunsesem o felina turbata! Stii cat m-am luptat cu starea asta?! Cred ca daca nu erau copiii (care ar fi putut afla de comportamentul meu) …. nu stiu de reuseam sa bag fiara din mine acolo unde trebuie sa stea! Si totusi …. l-am lasat pe sotul meu (care, intre timp, devenise “fost” la dorinta lui expresa) sa creada ca as avea pe cineva. In fond, eram libera de sarcini! Rico ….. m-a razbunat cerul mult mai mult si mai bine decat as fi facut-o eu!!! Ce a urmat … mult de scris si explicat, dar atat a recunoscut: “de abia acum inteleg cand spuneai ca te doare in capul pieptului si ca nu mai poti respira! Acum inteleg durerea cu care te-ai luptat atata amar de timp (trecusera aproape doi ani)”. Am fost tentata sa ii platesc cu aceeasi moneda, sa il fierb si sa il sfidez exact cum facuse el, dar ….. eu stiam cat de crunta este rana aia si cat de cumplit doare. Desi este de doua ori cat mine (are 1,90 m) stiam ca se va prabusi, asa ca …. l-am ostoit si l-am alinat ca pe cel mai scump copil al meu. Rasplata …. cu prima ocazie m-a sfidat din nou si din nou m-a ranit! As putea sa emit sfaturi, ipoteze, daca te-a mintit pentru a se razbuna, daca chiar a facut-o (desi chiar nu vad rostul pentru care ar fi dorit sa fiti din nou o familie si apoi sa iti arunce asta in fata …. sau poate s-a simtit sfidata si nu a mai rationat, vazand ca individa aia intrece orice imaginatie cu tupeul …) dar iti spun din proprie experienta: detaseaza-te de tot si de toate, ce va fi sa fie – tot va fi, lasa-te in voia Domnului si El iti va asterne calea. Degeaba te zbuciumi si cauti sensuri in tot si toate, ai gresit, te-ai cait si ai platit, poate asa a fost sa fie … Nu te mai zbuciuma, doar roaga-te si cauta-ti pacea sufleteasca! Restul …. are Dumnezeu grija!


  255. Am citit cu sufletul la gura ce ai postat. Am aceeasi poveste dar eu sunt sotia, fara copii si nu am inselat desi sotul meu de 2 ani are amanta.Nu voi face ce a facut sotia ta, daca a facut, pt ca e pacat chiar daca noi in fata lui D-zeu nu mai suntem casatoriti.Nu o critic,a fost alegerea ei. Pt tine insa as incerca a-ti da un sfat, poate prea mult spus, oricum faci ce vrei, incearca sa te impaci cu tine si apoi daca e sa poti si sa vreti amandoi luptati sa va depasiti problema si sa fiti impreuna, parerea mea.
    Oricum femei mai bune ca sotia ta nu vei mai gasi, ca prima nu e niciuna.


  256. Draga Rico,

    Daca ar fi sa fim corecti, ar trebui sa ii ierti si tu sotiei o pasiune pentru alt barbat egala cu a ta pentru amanta si pe o perioada similara. Ar trebui sa ai tu grija de copii timp de 3 ani si sa mergi la biserica pentru ea. Ai putea face asta?

    Ea te-a impins in bratele altei femei, tu nu ai impins-o pe ea in bratele altui barbat? Credeai ca sotia ta nu e atragatoare? Credeai ca tanjeste dupa tine pentru ca esti unicul barbat care se uita la ea?

    Cum sa nu o ierti? Cum sa nu iti asumi paternitatea dezastrului din casa voastra? Grija mare ca daca nu iti recunosti pacatele, tu vei plati si faptul ca ai impins-o si pe ea sa pacatuiasca. Fiecare isi va plati polita lui, ia vezi a cui e mai mare? Ea la momentul adulterului era o femeie FARA barbat. Tu aveai sotie acasa si doi copii. Hai sa analizam corect situatia, ca asa face si Dumnezeu. El e drept si judeca si dupa motivatii, nu numai dupa fapte. El stie lucruri pe care poate nici voi nu le stiti. La El si perii capului tau sunt numarati! Dumnezeu ne stie pe toti inca din pantecele mamelor nostre.

    Ţipă in tine orgoliul ranit? Omoara orgoliul, e un diavol! Calea corecta este plangerea propriilor pacate, cainta, iertare pentru altii si viata curata. Altfel, cum sa ceri liniste, armonie si fericire de la Dumnezeu daca tu insuti nu esti in stare sa o creezi in jurul tau?

    Cum se face ca pe amanta ai iertat-o de doua ori iar pe sotia ta o condamni, fara drept de apel, inca de la prima abatere? Femeia aia te-a facut sa visezi la doi copii virtuali, sotia ta ti i-a dat, i-a crescut si i-a educat in absenta ta, fara sa ii inraiasca impotriva unui tata adulter. Chiar esti legat de ochii sufletului incat nu poti vedea diferenta de valoare dintre cele doua femei???

    Nu incerc sa te imping in vreo directie, ci doar sa iti deschid ochii pentru a-l vedea pe Dumnezeu si minunata Lui lucrare. Dar, pentru Dumnezeu, intoarce-te cu fata spre El si nu-l mai sluji pe “celalalt”. Nu mai sluji orgoliului, razbunarii, judecatii altora, adulterului, lipsei iubirii, tristetii, disperarii, deznadejdii… Toate sunt pacate si sunt de la diavol!

    Nu te cert, doar te scutur de umeri. Esti un om bun, ce cauti in iad?
    Ai duhovnic? Fugi la spovedanie! Uite, gasesti aici un indreptar pentru spovedanie: http://igalis.wordpress.com/2010/03/23/indreptar-de-spovedanie/

    Incearca sa tii postul acesta care incepe pe 15 noiembrie si o sa ti se schimbe viata. O sa gasesti ceea ce ai cautat de-o viata, fericirea adevarata! Nu trebuie sa alegi niciuna dintre femei deocamdata, ia-ti un timp pentru viata personala si abia dupa aceea, dupa cresterea ta spirituala vei simti exact ce ai de facut. Intre timp nu uita sa fii un tata bun.

    Dumnezeu sa te ajute!

    Cu drag,
    Igalis

    P.S. Roaga-te si pentru sotia ta.


  257. Iar referitor la amanta crezi ca daca te-a inselat de 2 ori in 2 ani nu o va mai face, sotia ta macar nu a mai rezistat nici fizic nici psihic, dara amanta avea barbat ce i-a mai trebuit altii?
    Oricum o femeie care e amanta sincer nu e femeie, iar sotia a suferit, a plans nu a mai putut. Sunt sotie inselata si imi vine sa o iau razna, am suferit enorm, am avut depresie, deci stiu prin ce a trecut sotia ta, chiar daca asa cum zici tu a fost de vina, dar de la o aventura au fost 3 ani cu amanta daca era doar o luna nu o intelegeam pe sotia ta daca facea ce facea, dar asa….
    Si eu sunt pe marginea prapastiei dar mai bine stau sa citesc ce scrieti voi,pana voi baga divort sa pot sa am si eu pe cineva. Asta il va durea pe sotul meu peste ani ca nu l-am inselat in ciuda a tot ce a facut, eu pe premiza asta merg.
    E trist si dureros ca intr-un moment de furie si frustrare daca pot spune asa unii pot pierde familii si se arunca in bratele unor femei care oricum nu sunt nici pe departe ca sotiile ca daca amanta era mai buna decat sotia ta pe sotia ta o lasai de mult.Am dreptate nu…….?


  258. Revin cu exemplul propriu.

    Eu am fost sotie inselata si am divortat in decurs de 4 luni, urgent si de comun acord, nu pentru ca nu il iubeam, nici pentru ca nu l-as fi putut ierta, ci pentru ca nu as mai fi putut sa am incredere in el. Viata ce ar fi urmat alaturi de el ar fi fost un iad. Neavand copii, i-am redat libertatea de holtei de care avea nevoie in acel punct al existentei. Cu aceasta decizie, iadul meu a incetat si… din pacate a inceput al lui.

    Pana la pronuntarea divortului nu am ridicat ochii la alt barbat. La 5 luni de la divort am primit darul pentru faptul ca am fost o sotie credincioasa pana la capat. L-am cunoscut pe actualul meu sot si ne-am casatorit in mai putin de un an. Sunt linistita si fericita. Acum ii multumesc in gand atat fostului sot, cat si amantei, pentru ca m-au eliberat de o viata ce putea fi o promiscuitate, o minciuna, un calvar pentru amandoi si chiar si pentru amanta… Acum fiecare e pe calea lui. Amanta are un copil cu altcineva, fostul sot e fericit cu alta fata, iar eu ma desavarsesc in iubirea neconditionata pe zi ce trece. Nimeni nu e vinovat, sunt doar lectii de viata, ispite ingaduite de Dumnezeu ca sa ne intareasca si mai mult in credinta, in urcusul catre sublim… Fiecare cu invatatura lui, dar eu ma simt rasplatita ca un premiant cu coroniţă!

    De-aia imi permit sa emit pareri, pentru ca stiu cat doare, dar stiu si cat de intense sunt lacrimile de fericire ale omului care cauta calea dreapta. Iertarea e unul dintre cele mai importatnte ingrediente! Iertare si iubire neconditionata, nadejde si credinta de nestramutat, asta-i reteta implinirii.

    Va doresc sa cunosteti aceasta fericire pe care o tot propovaduiesc in cuvinte sarace.

    Cu drag,
    Igalis


  259. Am mai postat, dar ….am salvat copia (asta fac in ultimul timp).
    Draga Rico!

    Foarte greu! Pune-ti intrebarea de ce te-a dezamagit sotia, iar amanta nu prea (pt. ca pana in momentul acesta te gandesti sa te intorci la ea) si poate ai sa gasesti raspunsul!

    In viata luam totul ca ni se cuvine, nu ne gandim la cel pe care il facem sa sufere, si din deznadejde, din dorinta de a-si reface viata, din razbunare, ei pacatuiesc, fiindca li se pare ca nu mai au o alta solutie.
    Toti gresim, dar trebuie sa intelegem : “Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostrii”

    Eu sant “sotia” cu 2 copii (nu am facut pasul sotiei tale) si nu pot sa fiu neutra. Interesant ca mie, ca sotie, amanta s-a straduit sa-mi faca ceva rau. Numai Dumnezeu m-a salvat! Daca tu ai un vag sentiment ca ceva este necurat, de ce crezi tu ca cine te vrea despartit nu-ti ataca sotia si copiii,mai ales ca de 3 ani nu i-ai inlaturat complect din inima ta
    Roaga-te! Dumnezeu iti va arata calea. Indiferent care este, si este bine sa incepi de la 0, dar nu uita ca acel sentiment de pornit de la 0 deocamdata este doar langa sotia si copiii tai. Mana Domnului ti-a fost intinsa! Oare nu ar fi bine sa mergeti impreuna (luati si copiii) la biserica?
    Daca nu, atunci acest sfat te va ajuta:
    “Relationships are like glass. Sometimes it’s better to leave them broken than hurt yourself trying to put them back together. ~ Unknown..”

    cata


  260. M-am trezit de la 5, unul din motive fiind sa imi ajut baiatul la plansa de desen … dar gandul meu era la comentariul postat aseara. Din cauza oboselii cred ca mi-am cam dat drumul la “spovedit”. Vroiam sa mai spun ca orgoliul nu are ce cauta aici, intrucat trebuie sa te gandesti unde era orgoliul ei cand tu erai la alta …. dar am vazut si ce ti-au scris Igalis si alte doamne. De ajuns!

    Important este sa te rogi la Dumnezeu sa iti limpezeasca mintea si sa iti linisteasca sufletul. Si de va fi sa mai fiti impreuna, veti fi!

    De nu … sa ramaneti in relatii cat mai amiabile, sa o cinstesti ca ti-a purtat numele si ca nu te-a inselat atat timp cat dormeati amandoi in acelasi pat si sub acelasi acoperis si sa te porti cat mai “domneste” de dragul copiilor, care trebuie sa stie ca au un mama si un tata care le sunt datori cu dragoste si grija. Nu conteaza relatiile dintre mama si tata, atat timp cat ei nu simt raceala dintre cei doi, nu se culca in scandal, nu se scoala in trantit de usi. Copiii trebuie sa stie ca, atunci cand e vorba de ei, parintii se vor sprijini mereu unul pe altul. Doamne-ajuta!


  261. Doina, mi-a placut comentariul tau. Parca ti-am vazut năvala, e autentica, dar am simtit si multa smerenie.


  262. Multumesc, Igalis! Stiu ca, pentru a fi cu adevarat umil, ar trebui sa socotesc ca este doar o constatare din partea ta si nu un compliment. Am intelesc ca, pe langa intuitia-ti nativa, ai si pregatire psihologica, asa ca nu ma mir de ceea ce ai observat. Dar Maica stie ca inca nu am atins un prag de smerenie menit sa imi asigure un oarecare confort sufletesc intr-atat incat sa nu ma mai las ranita de oameni fara o minima limita a bunului simt. Uneori … mai iau si eu foc, desi toata viata am crezut ca sunt foarte toleranta. Dar probabil ca din cauza asta mi-au fost date anumite incercari, pentru a-mi cali nivelul de toleranta si a-mi da mandria la strung.


  263. Rico,
    pana te vei lamuri ce simti, ce vrei, ce ti-ai dori, cum ai vrea sa fie viata ta, ai posibilitatea sa intri in lumea copiilor tai, sa descoperi grijile, spaimele, asteptarile si cele mai tainice dorinte ale lor.
    nu fac pe desteapta; la fel analizez si eu fiecare latura a existentei mele, doar ca eu nu am cui sa ma dedic pt ca nu am copii. mi-ar fi mai usor sa stiu ca cineva are nevoie de atentia si grija mea. habar n-ai ce fericit esti.
    pt. restul – rugaciune, viata curata, nadejde si rabdare.

    medeea


  264. Buna ziua,

    Multumesc frumos tuturor pentru raspunsuri! Sint de-a dreptul coplesit atit de numarul lor cit si de continutul lor, de gindurile exprimate. Multumesc tare mult! Au fost de mare ajutor in a-mi echilibra un pic mintea si gindurile.

    Doina: Nu stiu ce inseamna sa ma las in voia Domnului. Dar vreau sa fac asta, avind in vedere ca pina acuma, incercind sa controlez mai tot ce tine de mine – am cam calcat in strachini. In ceea ce priveste ce va fi, habar n-am. Momentan, ma trezesc dimineata, ma dau jos din pat, ma spal, ma imbrac apoi ajut copiii sa se imbrace si astept ca si sotia sa se termine de aranjat, apoi plecam impreuna fiecare la “locul lui de munca”. Intre timp, nu uit sa respir. Deseori, ma simt redus la o pereche de plamini care respira. In rest nu e mare lucru.

    Maria: Ai dreptate despre “sotie vs. amanta” in ideea ca inca de la inceput am stiut ca in afara acelei “comunicari” – de care in acel moment ma infruptam cu amindoua miinile – de fapt, amanta nu reprezinta tipul de femeie dupa care m-as duce fara sa ma uit in spate. Mereu era ceva in neregula acolo (bineinteles pe linga “elefantul din camera” care era de fapt “extraconjugalitatea” intregii povesti). Acel “in neregula” cuplat cu strasnicia cu care m-am vazut legat de ea – inexplicabil uneori chiar si pentru mine – in toti acesti ultimi 3 ani, m-au facut sa ma gindesc la farmece. Asa am ajuns aici.

    Cata: Sint acuma la “momentul 0″. Nu stiu unde voi ajunge, unde vom ajunge, dar cred ca sint la acel moment 0 de care vorbesti. De rugat, ma rog. Uneori am impresia ca ma rog “pe uscat”, ca ce spun “nu se prinde”…incerc sa nu ma rog automat, ci constient, din suflet.

    Igalis: Da. Ochii sufletului meu sint inchisi. Legati poate. M-am cutremurat cind am citit ca ai scris asta, fiindca cu ceva vreme in urma am descoperit niste incercari lirice ale amantei pe un site de profil, in care versurile ei spuneau ca “i-am legat ochii sa ma vada frumoasa” si mai era si ceva cu “i-am legat miinile si inima sa fie al meu” nu mai stiu aici exact, dar asta era ideea. La vremea respectiva n-am bagat de seama, dar simtind premeditarea, egoismul si o oarecare cruzime mascata ce razbateau din ele, parindu-mi-se ciudate, le-am tinut minte. Dar acuma!!?!?!?

    Marturisesc ca nu stiu ce traiesc acuma. Am reusit in decursul a citorva zile (un numar record as zice) sa imping in spate, departe, toata aventura extraconjugala a sotiei. Reusesc sa petrec ore bune din zi fara sa ma gindesc nici la asta, nici la amanta, nici la ce sa aleg. Am o carte de rugaciuni de la bunica mea. Citesc de cite ori pot. Citesc si iar citesc. Uneori imi vine sa citesc cu furie, doar sa inabus mai tare idei, sentimente care se zbat sa iasa. Mai toate “cer singe”. Mi-e teama de ele. Merg pe strada si spun in gind “Tatal Nostru” de multe ori. Ma calmeaza. Uneori reusesc sa le las in spate de tot. In momentelea alea asa o liniste coboara peste mine – ceva extraordinar. Dar nu ramine de tot linistea aia.

    Vreau sa tin postul ce incepe in 15 Noiembrie. N-am mai tinut niciodata un post, dar am sa-l tin pe asta. Multumesc din suflet voua, doamnelor care mi-ati scris. Nici nu stiti ce de ajutor imi sinteti. Nu ma victimizez; ce traiesc acum poate foarte bine a fi incadrat la “daca semeni vint..” insa sint decis ca avalansa razbunarilor sa se opreasca la mine. Voi inghiti tot ce-i de inghitit si cu ajutorul lui Dumnezeu nici nu voi innebuni facind asta.

    Mi-e dor de liniste, de armonie, de “ne-durere”.

    Multumesc frumos, inca odata.
    Rico


    • Rico, spune cat mai des si mult posibil Rugaciunea isihasta “Doamne IIsuse Hristoase miluieste-ma”. Fa-o pe respiratie: Pe inspir “Doamne IIsuse Hristoase”, pe expir “miluieste-ma”, increcand sa te concentrezi pe inima proprie. Vizualizeaza cum il inspiri pe IIsus in plamani si prin oxigen in inima si apoi scoti aerul cu pacatele si zgura din tine rugand “miluieste-ma”. O sa vezi, nu doar ca te linistesti, dar incepi sa gandesti mai limpede, te simti mai curat, mai fericit si mai iubitor de oameni. Doar adu-ti aminte sa o faci! Nu lasa gandurile sa te despoaie de energie.

      Cu drag,
      Igalis


  265. Rico, sunt trei ani … TREI ANI … in care nu trece o zi fara sa spun “Tatal nostru” si rugaciunea inimii asteptand la semafor, in masina, ori mergand pe jos. SUNT TREI ANI in care nu pot adormi daca …. ei, bine, va voi spune … daca nu ascult rugaciunile inregistrate pe telefon. Am gasit pe “Trilu” (asta am gasit atunci … ce sa fac?) rugaciunile de dimineata, de seara si chiar m-am inregistrat eu, citit rugaciunea Sf. Ciprian. Ma inchinam seara, spuneam rugaciunile, inchinam perna si … stateam cu ochii in tavan (in cazul cel mai bun, cand eram linistita). Bagam telefonul sub perna si ii dadeam drumul, nici prea tare, nici prea incet si, dupa caz, ascultam ce anume rugaciune vroiam eu. Adormeam, dupa 1-2 ore iar ma trezeam, iar dadeam drumul la telefon. Uite-asa am dormit eu timp de trei ani! Au fost perioade in care, desi divortati, m-am impacat cu fostul sot. Eu tot sot ii spun. Acum dadea navala peste mine, iar eu … inca nu-mi era indiferent. Chiar si in perioadele in care era in pat, langa mine, eu tot cu rugaciunile sub perna adormeam. Altfel … nici o pastila nu avea efect, nici plansul epuizant, nici munca fizica, nici alergarile … nimic … parca beam tone de cafea, asa era creierul meu. Ca sa nu mai spun ca, atunci cand plecam la servici pe jos, imi bagam castile in urechi si … nu ma interesa nimeni si nimic, decat rugaciunile ce imi strabateau timpanele. Ce bine era!
    Ca sa o scurtez ….. inca o data, nu esti singur, multi/multe dintre noi “am fost pe acolo!”. Cand spun sa te lasi in voia Domnului, nu fac apologia vreunui sacrificiu dus la extrem, pentru o viata fara iubire si impliniri. Rezerva-ti o perioada de “doliu” (plangi pacatele tale si viata spulberata, framanta-ti sufletul, apoi alina-l cu rugaciune), fa-ti automatismul cotidian (care este, de altfel, necesar, cu atat mai mult cu cat sunt copii la mijloc), tine postul (cu atat mai mult daca ti-ai propus acest lucru …. ai sa vezi cat iti caleste vointa si limpezeste mintea), iar mai apoi …. vei lua (cu ajutorul Domnului) hotararea care va prii sufletului tau. O vei putea iubi si trece cu vederea (si tu si ea, bineinteles), va fi armonie, de nu …. Dumnezeu le aranjeaza! Daca v-as spune prin ce am trecut acesti trei ani …. nu am vrut divort, pentru ca, desi era vinovat pana in sfarcul inimii, eu “luasem calea bisericii” (cum plastic s-a exprimat) si adevarul este ca nu concepeam sa ne despartim. Dar nu ma lasa sa plang, nu ma lasa sa oftez … nu mi-a lasat perioada de “doliu”. As fi dorit sa ne separam, macar o luna. Nu a vrut in ruptul capului …. alta data povestesc mai mult. Ce vreau sa spun este ca, dupa cum au decurs evenimentele ulterior, a fost cel mai bun lucru ce mi se putea intampla atunci. Si am zis: DUMNEZEU ESTE CEL MAI BUN REGIZOR!

    PS – in timp, s-au mai rarit noptile in care nu pot adormi fara “telefon”, asa ca nu iti fie frica sa capeti orice fel de dependenta vis-a-vis de Dumnezeu (asta s-a vrut o gluma!)


  266. Imi cer iertare … nu stiu cum fac, desi imi propun sa nu “bat campii” si sa scriu putin …. tooooot la multe randuri ajung. Toate cele bune!


    • Mare adevar ai grait Doina! Dumnezeu este cel mai bun regizor. El ne ingaduie ratacirile (pentru ca ne respecta liberul arbitru) si tot El ne pune jaloane in “jungla” ca sa ne intoarcem pe calea Lui!

      Ca si tine, si eu mi-am gasit Raiul in cele mai negre cotloane ale iadului in care singura ma bagasem. Cand am inteles unde gresesc, totul s-a luminat si iadul s-a transformat in Rai.

      Cu drag,
      Igalis


  267. Ma bucur pt tine Rico, tare as fi vrut ca si sotul meu sa isi de-a seama de greselile lui, el ma acuza pe mine de aceleasi motive ca si tine cu sotia ta, dar e povestea putin diferita sotul meu fiind prea gelos, tot el, ma impingea sa ma cert cu el, sa nu suport nimic, sa nu fiu multumita de nimic, in fine…, pt ca toate astea au contribuit la starea mea de spirit de atunci.Nu caut justificari asupra comportamentului meu dar nici al lui nu era prea bun, iar ce a urmat apoi, sunt 2 ani de cand amanta e buna, gandeste, spune adevarul, e o femeie pe care oricine ar dorii langa el, acum inteleg poate de ce a avut 30 de barbati pana acum si doar la varsta de 25 ani. Asa multi au avut-o dar numai sotul meu a luat-o acasa dandu-ma pe mine afara pt ea. Ma bucur pt tine ca ti-ai dat seama ca ai gresit e un pas inainte.Acum vei putea alege, dar alege rational. Si eu caut sfaturi dar sfaturi dure sa ma faca sa inteleg ca trebuie sa fac eu primul pas spre divort, nu imi doresc asta dar nu vad alta solutie.


  268. CUM ÎNSEALĂ DIAVOLUL PE OM

    În cele ce urmează, vom vorbi despre sfatul dracilor; cum îi învată dracii pe oameni sa amâne pocainta.

    Era un calugar pustnic, ascet mare în pustie în partile Alexandriei, cu numele Ilarion, mare sihastru. Avea aproape o suta de ani.

    S-a rugat lui Dumnezeu câtiva ani de zile: “Doamne, sa-mi arati mie care este sfatul dracilor cu care ei câstiga cele mai multe suflete pentru împaratia iadului! Care-i mestesugul lor si metoda de a-i întoarce pe oameni de la calea cea buna, pentru a-i face robi pacatului, si a-i duce în iad. Cum câstiga ei mai multe suflete pentru iad, decât îngerii pazitori pentru împaratia cerului?” S-a rugat parintele un an, doi, trei si nu i-a raspuns Dumnezeu.

    Într-o noapte, stând el la rugaciune, în puterea noptii fiind, afara era luna ca ziua, aude un glas: “Avva Ilarioane!” “Ce este, Doamne?” “Ia Sfânta Cruce în mâna, ia toiagul tau, fa semnul Sfintei Cruci, iesi din chilie si mergi pâna în poiana din apropiere si, când vei ajunge în poiana, stai lânga un copac, acolo. Dar sa nu te temi de ce vei vedea! Stai acolo si uita-te în mijlocul poienii pâna voi veni”.

    El, când a auzit ca l-a învatat sa se înarmeze cu semnul Sfintei Cruci, a cunoscut ca este de la Dumnezeu chemarea. S-a dus batrânul, zicând în minte rugaciuni, si a ajuns în poiana. Era liniste mare; nu batea vântul în noaptea aceea. Numai luna si stelele se vedeau. S-a dus batrânul calugar lânga un copac si statea luând aminte.

    Deodata, vede ca în mijlocul poienii apare un jilt, un tron împaratesc. Parca era de fulgere, ca para focului. Întâi scaunul a aparut si s-a minunat. Dupa aceea vede ca vine satana si se asaza pe scaun. Avea umerii ca nicovala. Pielea lui era ca cerneala, cu peri ca de urs, cu gheare puternice. Avea o coroana facuta numai din serpi, si tinea în mâna un toiag în chip de balaur.

    Când l-a vazut, s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci. Satana s-a asezat pe scaunul acela si a batut de trei ori din palme. Când a batut, s-a umplut vazduhul de cete dracesti. Polcuri de draci, mii si milioane. Unii, care pareau sa fie cei mai mari, boieri de-ai iadului, stateau aproape de el. Altii, deasupra padurii si altii, prin vazduh; cât vedeai, numai cete dracesti.

    Când a vazut calugarul atâta amar de iad acolo si atâtia diavoli, si-a adus aminte de cuvântul din chilie, care i-a zis “sa nu te temi”, s-a înarmat cu semnul Sfintei Cruci si statea atent.

    Atunci, dupa ce s-au adunat cat nisipul marii, în toate partile nu se vedeau decât cete de diavoli, s-a sculat satana în picioare si a zis:
    – V-am adunat în noaptea asta, în miezul noptii aici, ca vreau sa fac un examen cu voi. Trebuie sa dati un examen greu. Stiti voi de ce v-am chemat?
    Si a zis unul:
    – Stapâne, nu stim!
    – Iata de ce v-am chemat aici. Sa iasa la raport fiecare din voi, care stie cel mai bun mestesug de a însela oamenii si a-i aduce în împaratia mea. Si sa-mi arate cum înseala el lumea si cum îl prosteste pe om si-l înseala de-l aduce la munca cea vesnica si la împaratia noastra. Care-i metoda, care-i mestesugul vostru, ca voi în toata lumea, aceasta treaba aveti, sa înselati sufletele oamenilor? Sa va vad cât de iscusiti sunteti voi în a însela sufletele oamenilor!

    Cel ce ma loveste în gândire, daca are sa-mi spuna un sfat cum înseala lumea asa cum gândesc eu, iata îi voi da sa conduca trei minute iadul, îl voi pune împarat trei minute în locul meu, si-l voi face mare general peste ceilalti.

    Atunci a iesit unul din multime si a zis:
    – Sa traiesti, întunecimea ta! Am venit sa dau raport, cum însel eu pe oameni!
    – Ei, sa vedem! – Eu, zice el, îi spun omului asa: “Mai omule, mai du-te la biserica, mai posteste, mai roaga-te, mai fa chiar si milostenie, si alte fapte bune. Mai, dar nici cu dracul nu te strica! Mai du-te la restaurant, mai mergi la crâsma, la jocuri, la petreceri, la jocuri de noroc, ca si cu lumea asta sa te mai veselesti!”

    Cu aceasta metoda am înselat pe foarte multi. Le dau în gând, ca alta putere n-am! Din iad alta putere nu ni s-a dat noua. Îngerii din rai au putere de la Dumnezeu numai sa-i dea în gând omului sa faca bine. Noi avem putere numai sa-i dam în gând omului sa faca rau. Da ca sa-l silim, nu putem, ca omul are de sine stapânirea lui data de Dumnezeu. Nu putem cu sila sa-l facem sa pacatuiasca; numai daca-i prost si ne asculta ce-i dam în gând.

    Si asa am amagit pe foarte multi. Când ies de la biserica, unii se opresc la cârciuma. Acolo fiecare se întâneste cu neamuri, cu prieteni. Mai ia o tuica, mai ia un pahar; unul mai ia o tigara, mai vine un lautar sa-i mai cânte. Din cauza asta omul s-a împiedicat, nu i-a mai folosit nimic ca a fost dimineata la biserica, caci seara s-a întors de la slujba noastra. Si tot asa fac cu fiecare.

    Si a întrebat satana:
    – Pe multi ai înselat?
    – Sa traiesti, întunecimea ta, pe multi!
    – Ai înselat pe cei mai prosti decât tine, dar n-ai facut nici o isprava.
    – De ce, întunecimea ta? – Tu îi spui omului sa mai mearga si la biserica, sa mai mearga si la cârciuma, sa mearga si la petreceri, sa se mai roage, pe urma sa mearga la distractii nepermise, dar Hristos îi spune în Evanghelie: Nimeni nu poate sluji la doi domni! adica si mie si Lui.

    L-ai îndemnat tu, poate omul n-a fost pregatit sufleteste si se duce de câteva ori, dar dupa o vreme vine îngerul si-i da în gând: “Mai omule, nu poti umbla pe doua carari; ori cu dracul, ori cu Dumnezeu”. Si omul, fiind certat de frica de Dumnezeu, se lasa. “Mai, ma tin de una, ca nu este mântuire umblând pe doua cai!”
    – Ai patit asa?
    – Am patit si asa!
    – Vezi! Ti-am spus eu ca tu ai înselat pe cei mai prosti decât tine. Deci sa stii ca n-ai raspuns bine.

    Si a chemat pe un comandant, de acei mari, un capitan si i-a zis:
    – Ia-l în spate, du-l în adunare si da-i zece toiege la spinare si sa-l trimiti în fundul iadului ca-i prost!

    L-a batut, în loc sa-i multumeasca! Nu i-a placut sfatul lui. Cauta altul mai bun.

    Iese altul la raport:
    – Sa traiesti, întunecimea ta! Daca nu te-oi multumi eu, altul nu te multumeste.
    – Sa te vad, viteazule! Cum te cheama?
    – Scarabuta ma cheama.
    – Cum înseli tu pe oameni?
    – Iata cum, maria ta. Eu îi spun omului asa: Mai omule, nu este Dumnezeu, nu este drac, nu este înger, nu este iad, nu este rai, nu este munca vesnica, nu este slava vesnica, totul este aici în lumea asta! Daca ai ce mânca si ce bea si ai femei si bani multi, daca ai cinste de la oameni, casa si bogatii multe, aici este raiul. Si daca n-ai, aici este iadul. Deci atâta-i, cât îi omul pe lumea asta.
    – Si ai înselat multi?
    – Multi am înselat!
    – Si tu ai înselat pe cei mai prosti decât tine. Stiu eu ca ai înselat, dar pe cei prosti, ca pe cei ce stiu Scripturile nu poti sa-i înseli. Pentru ca Scriptura îi spune omului ca este Dumnezeu, ca este drac, ca este înger, este iad, este rai, este munca vesnica, este pedeapsa pentru pacat, este rasplata pentru fapta buna în ceruri. Scriptura este plina de acest fel de învataturi si cei care o citesc, nu te cred pe tine.

    Ba si mai mult. Dumnezeu, când l-a sadit pe om a pus în sufletul si trupul lui simtirea de Dumnezeu. Cât de pagân ar fi cineva, simte ca este o putere nevazuta în sufletul lui si aceasta este constiinta. Constiinta îl mustra când face rau si-l bucura când face bine. Si glasul constiintei nu poate fi un reflex al materiei, ceva material, ca-i de natura nevazuta.

    Constiinta este glasul lui Dumnezeu în om si, îndata ce a gretit, îl mustra: “De ce ai facut asa? Poate sa nu-l mustre nimeni când face pacatul. Oricând greseste, aceasta lege pusa de Dumnezeu lui Adam întâi, numita si legea firii sau a constiintei, îl mustra imediat.

    Uneori asa de tare în mustra, daca este pacatul mare, încât îl da aproape în deznadejde. Se împlinelte atunci cuvântul care spune în psalmi: Întru mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om si ai subtiat ca pânza de paianjen sufletul sau (Psalm 38, 14-15). Adica se subtie nadejdea ca pânza unui paianjen si, de mare mustrare de cuget, mai ca-si pierde nadejdea.

    Constiinta, daca se pateaza cu multe pacate, asa de tare îl mustra pe om uneori, ca se face lui aceasta mustrare chinuirea chinuirilor. Din cauza constiintei nici nu poate mânca bine, nici nu mai poate dormi, nici pace nu mai are, nici nu se poate ruga. Constiinta roade, roade ca si cariul în lemn. “De ce ai facut si de ce ai mâniat pe Dumnezeu cu asemenea pacate?”

    Deci, degeaba îi spui tu ca nu-i Dumnezeu, caci constiinta îi spune si, dupa constiinta, îi spune si Scriptura. Tu zici ca-l înveti pe om ca nu-i Dumnezeu, ca nu-i drac, ca nu-i înger, ca nu-i iad, ca nu-i rai, dar constiinta îi spune ca este si Scriptura este plina de marturii din care se arata ca exista Dumnezeu, ca este înger, este munca vesnica, este slava vesnica. Deci si tu – i-a zis satana la acel cu raportul, care se lauda ca prin acest sfat înseala multa lume – esti prost si nu aduci mare aport pentru împaratia iadului; nu aduci mare folos!

    Asa a patit si acest drac care a venit cu al doilea raport înaintea satanei, cum a patit si cel dintâi care se lauda ca a facut mare isprava. Adica în loc sa-l laude, sa-l faca mai mare peste multe cete de draci, l-a batut si cu rusine l-a trimis în fundul iadului, ca-i prost si nu stie sa însele pe oameni.

    A înselat, dar a înselat prea putin si prea putine suflete a dus la iad! A patit si acest diavol ca si cel dintâi care învata pe om sa mearga si la biserica si la crâsma si sa faca si de-ale lui Dumnezeu ti de-ale satanei. Deci si acesta a iesit rau.

    Si acum dintre cetele dracilor care erau de fata a chemat pe altul la raport. Si era o tacere între polcurile dracilor, ca erau milioane de demoni în jurul padurii si a poienii aceleia, si nu iesea nici unul, ca se temeau ca vor pati ce au patit ceilalti, ca, în loc de lauda, îi bate si îi trimite în fundul iadului.

    Satana statea pe scaun si astepta sa mai iasa vreo unul la raport, zicând:
    – Daca cel ce iese a treia oara, ma loveste în gândire, adica îmi spune un plan de a câstiga suflete pentru împaratia iadului, mai bun decât al celor doi care mi-au dat raportul mai înainte, atunci eu pe acela îl voi face general peste multe ostiri dracesti si-l voi pune sa stea pe scaunul meu de împarat al iadului trei minute.

    Dupa ce-a zis satana asa, din polcurile cele nenumarate de draci n-a vrut sa mai iasa nimeni, pentru ca se temeau sa nu pateasca ce au patit ceilalti doi, care au raportat mai înainte si nu i-a placut lui.

    Totusi dupa un timp iese unul ghebos, cu patru rânduri de coarne, un picior de rata, unul era de cal. Avea semnele iadului pe fruntea lui, coada era lunga, de nu stiu câti metri în urma. Si când a iesit, s-a dus înaintea satanei, cum statea pe scaun acolo în mijlocul poienii, si i-a spus:
    – Sa traiesti, întunecimea ta! Satana îl întreaba:
    – Cum te cheama?
    – Sarsaila, ma cheama!
    – Ehei, te vad batrân si grebanos. Mi se pare ca stii tu ceva mestesuguri de a însela suflete, sa le aduci la împaratia mea. Sarsaila a spus:
    – Nici întunecimea ta nu stii ce stiu eu!
    – Sa te vad! Mi se pare ca esti mare mester de a câstiga suflete.
    – Nici tu nu stii ce stiu eu! Eu am un mestesug, ca am îmbatrânit în lupta cu sufletele oamenilor de atâtea mii de ani, prin care multe suflete duc la iad. Cum cad primavara fulgii de zapada, asa cobor suflete în iad în fiecare zi.
    – Si cum ai reusit sa aduci atâtea suflete la împaratia mea?
    – Eu n-am sa spun nici ca diavolul cel dintâi, care a iesit la raport, pentru ca se întâmpla cum ai zis întunecimea ta. Omul stie ca nu poate sluji la doi domni si îndata îl câstiga îngerul de partea lui. Dar, nici n-am sa-i spun omului, ca celalalt prost, ca nu-i Dumnezeu, nu-i drac, nu-i înger, nu-i iad, nu-i rai. Nu! Pentru ca Scriptura spune ca este si Dumnezeu si drac si înger si iad.

    Eu atât îi spun omului: “Mai omule, este Dumnezeu, este drac, este înger, este munca vesnica pentru pacat si slava vesnica pentru fapta buna, dar mai ai vreme! Esti prost? Chiar de azi începi fapta buna?”

    Daca-i copil îi spun: “Mai baiete, tu de acum ai de trait! Vine tineretea, trebuie sa te casatoresti, trebuie sa petreci în lume! Nu cumva sa-ti pierzi tineretea asa degeaba, doar viata trebuie traita!”

    Iar daca-i tânar îi spun: “Dupa ce te vei casatori si îti vei face o gospodarie, dupa aceea ai sa începi fapta buna. Acum manânca, bea, distreaza-te, fa toate rautatile, ca doar esti tânar. Te va ierta Dumnezeu, ca El stie neputinta omului. Pentru pocainta mai lasa pe mâine, lasa pe poimâine, lasa pe la anul, mai încolo!”

    Îl învat pe om sa amâne pocainta de azi pe mâine, de mâine pe poimâine! “Ce milostenie vrei sa faci acum? Taci din gura! Te pocaiesti aproape de moarte! Vrei sa postesti acum, sa-ti cheltuiesti sanatatea trupului? Lasa la batrânete, ca postul este pentru cei batrâni! Vrei sa te rogi? Sa pierzi tu atâtea ceasuri rugându-te lui Dumnezeu? Apoi acum ai treaba. Iata, ai sa cresti copii, ai de facut casa si zestre la fete, ai de însurat si maritat. Ai atâtea!”

    Si-l încurc cu grijile vietii si tot îi spun: “Lasa pe alta data”. Cand vine îngerul si-i spune: “Mai, omule, fa un praznic pentru morti!” Eu îi spun: “Dar esti prost? Acum ai de îmbracat copiii, ai de facut nunta, ai de facut cutare!” Îngerul vine si-i spune: “Mai, omule, ia începe a posti posturile de peste an, miercurea si vinerea!” Eu îi spun: “Nu posti ca îti pierzi sanatatea! Tu trebuie sa muncesti, sa aduni averi, ai de crescut copii!”

    Sau vine îngerul si-i spune: “Mai omule, spovedeste-te si lasa pacatul, lasa desfrâul, lasa betia, lasa tutunul, lasa înjuraturile!” “Ei, dar de pe acum? Mai încolo, aproape de moarte, m-oi spovedi la un preot, ma va dezlega si gata. Doar cartea spune sa te apuce sfârsitul cel bun, dar pâna atunci poti petrece asa!”

    Cu aceasta ma asculta toti, zice diavolul, si fapta buna tot o amâna de azi pe mâine.

    Sfânta Scriptura spune altfel. Duhul Sfânt îi trezeste pe oameni, zicând: Astazi de veti auzi glasul Lui, sa nu va învârtosati inimile voastre (Evrei 37,8). Si cum am spus, glasul lui Dumnezeu în om este constiinta, care-l mustra pentru pacat si-i spune: “Omule, paraseste pacatul! Lasa-te de furat, lasa-te de curvit, lasa-te de înjurat, lasa-te de betie, lasa-te de fumat, lasa-te de lucruri rele, de zavistie, de pizma, de cearta”. Dumnezeu îi porunceste azi, iar noi îi spunem lui: “Nu astazi, ci mâine, poimâine, la batrânete!”

    Si-i zicem asa: “Da-mi mie ziua de azi si tu ia-o pe cea de mâine!” Si asa, zice, este pacatul la om cum, ai lua un cui mare si cu o barda începi a-l bate într-un lemn de stejar uscat. Daca-i dai un ciocan, dpua, trei, cuiul îl poti scoate usor. Daca-l bati pe jumatate, este mai greu, iar daca îl bati de tot, trebuie sa crapi lemnul!

    Asa-i si pacatul! Se bate în fire prin obisnuinta. Si daca omul nu lasa azi pacatul, când este proaspat, cu cât se învecheste, cu atât mai greu se poate dezobisnui de dânsul.

    Vazut-ai în arama rugina verde? Arama daca o curatai în fiecare zi, stralucea ca aurul! Însa, daca s-a lasat ani de zile, a prins rugina verde, n-o mai poti spala cu nimic în lume, numai daca o topesti. Asa-i sufletul când îmbatrâneste în pacat. Daca nu a lasat azi pacatul, sa nu creada ca mâine sau poimâine îl lasa mai usor. Ca, pe masura ce trece vremea, pacatul se învecheste, se bate în fire si obiceiul devine o a doua natura; obisnuinta se face a doua fire si omul face pacatul vrând-nevrând, si cu mare nevoie se mai dezbara omul de pacat, dupa ce s-a învechit în el!

    Obisnuinta, dupa legile canonice ale Bisericii, este a zecea treapta a pacatului, ca de aici urmeaza deznadejdea, penultima treapta. Si când l-am vazut pe om ca s-a obisnuit cu pacatul, un an, doi, zece, nu stiu câti, este al meu pentru totdeauna! Si asa reusesc eu sa-i însel, ca mii si milioane de oameni amâna pocainta de azi pe mâine, si toti se robesc de pacat; caci pacatul care nu l-a lasat azi, mâine-poimâine tot prinde radacini si este tot mai greu. Iar când vrea omul sa lase pacatul, pacatul se ridica cu mare putere asupra lui: “Esti prost, mai? Cu mine ai trait! Cum sa te lasi de mine? Ce mai este? Sa traiesti cum te învat eu si cum te-ai obisnuit cu mine!”

    Asa, cum ti-am spus mai înainte, am învatat si înselat atâtea suflete, încât acestea cad în iad cum cad fulgii când ninge, cu un singur sfat: “Oameni buni, pentru fapta buna mai este vreme; nu fiti prosti sa începeti chiar de azi sau chiar din ceasul acesta!”

    Deci, va spun întunecimea ta, acesta-i sfatul si mestesugul meu si am o ceata în iad de mii si sute de mii de ucenici de-ai mei, pe care i-am învasat asa, si-i trimit în tot pamântul sa sopteasca omului la ureche: “Omule, pentru fapta buna mai este vreme. Mâine, poimâine, peste un an, peste doi, la batrânete”. Si am reusit si reusesc. Du-te si vezi în iad câti am pogorât si pogor cu acest sfat!

    Atunci satana a zis:
    – Bravo! Cel mai bun sfat, sa-l înveti pe om sa amâne pocainta de azi pe mâine: “Chiar azi vrei sa te spovedesti? Chiar azi vrei sa te împartasesti? Chiar azi vrei sa faci milostenie? Nu vezi ca n-ai timp? Lasa pe mâine!”

    Acum, pentru ca m-ai lovit în gândire, îti voi da coroana si toiagul meu, sa stapânesti trei minute iadul, si toti sa învatati de la el acest viclesug, ca sa aduceti cât mai multe suflete în împaratia mea, ca sa se chinuiasca cu noi în vecii vecilor.

    Calugarul, dupa ce-a vazut si auzit toate acestea, a vazut pe satana ca a batut de trei ori din palme si ca o scânteie s-a stins în vazduh si n-a mai vazut nimic, nici nu s-a mai auzit nimic. Si el a ramas uimit de cele ce a auzit, cum instruieste satana pe ucenicii lui si pe cei fara numar draci în iad, ca sa-i învete pe oameni sa amâne pocainta.

    Atunci a venit îngerul Domnului si i-a zis:
    – Avva Ilarioane!
    – Ce este, Doamne?
    – De trei ani de zile te rogi lui Dumnezeu ca sa-ti arate cum înseala dracii pe oameni si cum îi duc în împaratia iadului! Iata ai vazut cu ochii tai si ai auzit cu urechile tale cum!

    Du-te la chilia ta, ia un caiet, pune mâna pe condei si scrie tot ce-ai vazut, tot ce-ai auzit cu urechile tale, sa ramâna pentru neamurile ce vor veni, pentru cele din urma, acest mestesug al satanei. Caci trebuie sa stie toata lumea, ca cel mai bun sfat al dracilor de-a câstiga suflete pentru împaratia iadului, este de a-l învata pe om sa amâne fapta buna de azi pe mâine, de mâine pe poimâine, de la tinerete la batrânete, pe patul mortii, si asa sa-i duca pe toti în iad! Amin!

    Povestită de Părintele Cleopa


    • Multumim Nico!

      Si eu am invatat muuulte lucruri de folos din seria de carti “Ne vorbeste Parintele Cleopa” si recomand tuturor sa le citeasca.

      Cu drag,
      Igalis


  269. Buna Seara…Ursuletilor…M-am transferat de la’Ce vezi prin biserici’,si am citit tot ce ati postat…O felicit pe Gazda Noastra pe aceasta cale,de deschiderea acestui blog,si ai multumesc ca a avut ideia de a uni persoane deosebite…Mi-a placut foarte mult ceea ce ai scris Nico…Si este invatatura pentru multi dintre noi…Am citit stupefiata ceea ce i s-a intamplat lui Rico…E dificil sa te intorci sa o iei de la capat,langa sotia ta,pentru ca ai cunoscut o alta viata…si te inteleg,tocmai de aceea e necesar sa iti dai timp,sa te cauti pe tine insuti,si sa gandesti de 10 ori…Nu sunt sotie si nici mama,desi imi doresc cu ardoare sa ating aceasta culme,dar poate ca tocmai datorita problemelor din trecut,am fost mai retinuta si nu m-am grabit…Sunt sigura ca ceea ce v-a unit,fiind tineri,va poate inca tine impreuna,si sunt din nou sigura,ca puteti trece peste tot,de dragul copiilor…Jo,personal,nu iert tradarea,dar in situatia ta,Rico,e necesar sa te gandesti in primul rand la copii vostri,sa-ti aduci aminte cand i-ai prins in brate,cand le-ai auzit plansul,prima data,si sa-ti para rau de toate momentele petrecute in bratele’celeilalte’…cand inmiit puteai sa ai satisfactii,alaturi de copii tai…Jo sunt sigura ca iti vei gasi linistea alaturi de familia ta,exact cum ti-a scris Cata si Medeea,mergand la Biserica cu totii,revenind la credinta,si reformandu-ti’familia’,care a-ti fost la inceput…Drumul pana in varful piramidei,va fi anevoios,dar tu esti puternic,si de fiecare data,cand vei cadea,te vei simti mult mai puternic,pentru a te ridica…Apropie-te de copii tai,si incearca sa cresti din nou,odata cu ei…Jo sunt rodul unor parinti,care fiecare a facut ce-a vrut…nu am avut afectiune,nu am auzit o vorba buna,nici nu cred ca am fost copil vreodata…Raul care l-ai facut celor din jurul tau,nu il simti acum,ci mai tarziu…Cand nu vei avea o pensie prea mare si nici ceea ce e important pentru’amante’,nu va mai functiona,si-atunci…’Cu ochii,taica…’Dar iti vei astepta copii,poate chiar si nepotii,si iti vor da atata liniste si bucurie…Gandeste-te cu intelepciune,si iubeste-ti sotia,cu defecte si calitati…Oare nu toate astea v-au unit…?E important sa ai iubire de daruit,si sa te simti iubit,la randul tau…Iti doresc numai bine,multa putere si tarie,liniste sufleteasca si multa credinta in Dumnezeu…Miha


  270. Ce frumos, a patruns Miha si la grupa de oameni impovarati… acum e cazul sa treaca si impovaratii la “veseli”. Nu uitati ca toti cei de pe acest blog ati ajuns aici cautand o rezolvare la ceva ce nu va dadea pace intr-o vreme. Daca ati gasit solutia, aratati-o si celorlalti.

    Te pup Miha!


  271. Dumnezeu versus stiinta

    Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

    Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
    Esti crestin, nu-i asa, fiule?

    Da, dle, spune studentul

    Deci crezi in Dumnezeu?

    Cu siguranta

    Dumnezeu e bun?

    Desigur, Dumnezeu e bun.

    E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?

    Da

    Tu esti bun sau rau?

    Biblia spune ca sunt rau.

    Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

    Da, dle. As incerca.

    Deci esti bun.

    N-as spune asta.

    Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…

    Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

    El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

    Studentul tace.

    Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?

    Pai…, da, spune studentul

    Satana e bun?

    Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”

    De unde vine Satana?

    Studentul ezita. De la Dumnezeu.

    Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?

    Da, dle.

    Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?

    Da

    Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e
    rau.

    Din nou, studentul nu raspunde.

    Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?

    Studentul se foieste jenat.

    Da

    Deci cine le-a creat?

    Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se
    altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

    Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.

    Da, dle profesor, cred.

    Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?

    Nu, dle. Nu L-am vazut.

    Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?

    Nu, dle, nu l-am auzit.

    L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?

    Nu, dle, ma tem ca nu.

    Si totusi crezi in el?

    Da.

    Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?

    Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.

    Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.

    Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

    Dle profesor, exista caldura?

    Da

    Si exista frig?

    Da, fiule, exista si frig.

    Nu, dle, nu exista.

    Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

    Studentul incepe sa explice.

    ‘Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de 458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau
    transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau materie sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

    Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

    Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?

    Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

    Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic,
    iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?

    Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

    Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

    Dle profesor vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

    De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?

    Poti explica in ce fel?

    Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste
    electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e
    opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?

    Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.

    Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?

    Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.

    Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?

    Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

    Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? (Clasa izbucneste in ras.) E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul,
    dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

    Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu….

    Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?

    Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste
    manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

    La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din
    inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.

    Profesorul s-a asezat.

    PS: Studentul era Albert Einstein.

    Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921….


  272. Foarte frumoasa pilda!


  273. Am avut impresia ca citesc o carte !
    …Doina , multa rabdare mai ai .

    Auzi , dar de ” 21 de grame ” , stii ceva ?

    * fumatul produce cancer *


  274. Am zile in care sunt iute la minte. Dar am si zile in care spun raspicat “azi nu ar fi trebuit sa ies din casa”. Am zile in care sunt supertoleranta si rabdatoare, dar am zile in care e bine sa “cuplezi” imediat. Ei bine, acum este unul din momentele in care nu ar fi trebuit sa socializez. Totusi, incerc sa o iau “babeste”:
    1. e rau sa citesti o carte?
    2. sau e mai rau sa ai impresia ca citesti o carte?
    3. daca prin a avea rabdare te referi la faptul ca am scris cele de mai sus, te inseli: am dat copy/paste (am primit, mi-a placut si am dat si altora).
    4. da, am avut rabdare sa rascolesc prin “maldarul” de mesaje, intrucat este un e-mail primit mult mai demult.
    5. ce este cu acel “21 de grame”?
    6. …. piesa de rezistenta ….. te-am avertizat ca azi (mai ales la aceasta ora) sunt “incuiata” – ce treaba am cu fumatul si cancerul produs de acesta? Ti se pare ca ar exista o analogie? Daca te ajuta cu ceva, pe mine nu ma deranjeaza aceasta analogie, important este sa pricepem amandoi aproximativ acelasi lucru.
    7. … si nu in ultimul rand! Multumesc … pentru rabdarea de a citi si, eventual, de a ma lamuri!
    Un sfarsit de saptamana cat mai placut tuturor!


  275. Doina ,

    Nu e deloc rau sa citesti o carte , ba e chiar bine , mai ales daca e o carte din care sa mai ramai cu ceva .
    … Si marturisesc ca nu stiu cum e sa ai impresia ca citesti o carte , adica nu stiu nici daca e ceva de bine , nici daca e ceva de rau .
    Ce-am zis eu mai sus nu era decat un compliment si atat fata de cel mai lung post pe care l-am citit vreodata – nu stiam ca ai dat copy paste , ha ha .

    Cat despre bannerul cu fumatul , sa vezi ce chestie , era pus pentru altcineva ( stiu ca pare de necrezut , da’ habar nu am daca tu fumezi sau nu ) .
    Ok .

    Si acum sa-ti zic de cele ” 21 de grame ” .
    Se spune – unii zic chiar ca exista studii stiintifice cu treaba asta – ca in momentul mortii fizice corpul uman se usureaza cu 21 de grame .
    Si ei bine , astea 21 de grame de care vorbim nu ar reprezinta nici mai mult nici mai putin decat greutatea energiei care paraseste corpul – unii afirma ca energia asta e de fapt SUFLETUL care se ridica din corp .
    Bun .
    Asta e cam tot ce stiu eu pana aici .
    …De ce te-am intrebat si pe tine ?
    Cand ma preocupa ceva , un fenomen sau o idee , obisnuiesc sa mai intreb si prin jurul meu … oricum , intrebarea mea a fost adresata intr-un spatiu public , unde si altcineva ar putea sa stie ” ce este cu acel 21 de grame ” ( si chiar sa aiba si o parere despre treaba asta pe care sa o posteze aici , astfel incat sa putem beneficia de ea cu totii ) .

    Ha ha , chiar ca esti simpatica .

    MIHAELA MAMA , ma bucur sa te citesc din nou !!
    Sa stii ca ma gandeam la tine , mOlto seriosa …
    Ce mai faci tu , eee ?
    Faciamo bene ?
    Uite, fa si tu cunostinta cu Doina .

    Gepetto

    * fumatul provoaca acnee *


  276. Buna seara…Ursuleti…Si ca sa vezi Bogdane,Tata ce ascultatoare sunt,…Incantata sa’te citesc…’Doina…Jo ma tin mai umbra,in general,iar daca ceva ma depaseste,citesc,incerc sa raman cu ceva,pe CD…si trec mai departe…Dar sunt si cazuri cand simt nevoia sa particip(nu sa ma bag in seama)…E bine sa ridici moralul unei persoane’incercate’,dar uneori ma intreb,daca este bine sa spui tot ceea ce simti…?Si neavand un intelect prea ridicat,sunt moderata…Va caut mereu, si ma bucur nespus cand ne inmultim…Va pupacesc pe toti cu drag,si il rog pe Dumnezeu sa ne dea tuturor liniste in suflet,pace si speranta…Miha


  277. Draga Igalis!
    Este oare real ce citim?
    Va rog, daca va cunoasteti, sau o sa va cunoasteti, incercati sa nu distrugeti simtul nostru, de oameni simplii, ca aici gasim un loc aparte….de “solidaritate”. Nu ma refer la “cum s-a calit otelul”. Majusculele dispar voit. Simt nevoia sa justific!!!!
    Bogdan! mersi pt.21 grame reinprospatate! Sa citesti Michel Newton! Aciditatea o ignoram….nu vine de la 21……
    cata


  278. Sa va zic eu ce se intampla. Bogdan are obiceiul sa treaca prin furcile caudne orice nou membru. El este “agitatorul” de pe acest blog, dar nu e baiat rau, chiar are un suflet mare, doar ca uneori ii place sa provoace. A mai facut asa si cu Alexandra, dar pe urma s-au impacat si au ramas chiar prieteni.

    Nu va suparati, asa functioneaza el. Are de interpretat partitura carcotasului. El ne zburataceste cand suntem prea romantice sau prea exuberante sau prea telurice sau depresive… El va fi intotdeauna la polul opus, va fi Gigi contra, dar este un adevarat prieten.

    Uneori e nevoie de un contrast ca sa nu perdem simtul realitatii.

    Doina, sa stii ca Bogdan face pe simpaticul cu tine de fapt. Este genul de baietel care da branci pe scari unei fetite ca sa ii semnaleze faptul ca o place…

    Impacati-va ca nu e nimic de impartit aici.

    Va pup cu drag pe toti!
    Igalis

    P.S. Bogdane, baga săbiuţa in teaca si hai sa ne purtam frumos cu fetele, bine?


  279. P.S. Aia cu fumatul era pentru mine?


  280. Dar eu nu m-am simtit atacata!!! Sau … ma rog … asa as fi vrut sa nu ma simt. Dar am mai avut surpriza ca, uneori, sa fiu toleranta si sa observ mai apoi ca “o iau peste ochi”. Dar acum nu, nu m-am simtit atacata!

    PS 1 – totusi, reamintesc, sunt toleranta. Si, pentru o mai buna intelegere a situatiei de fapt, prefer sa fac pe prostuta. O data, de doua ori, iar a treia oara, daca sunt SIGURA ca sunt luata de prostuta …. te trantesc si pentru celelalte doua dati! Acum ar trebui sa pun un “smile”, dar eu nu gasesc emoticoanele pe aici. Asa ca va urez numai bine!

    PS 2 – daca tot e vorba de branci pe scari, nu s-ar putea o scarita mai mica?! Sunt eu subtirica si supla, dar …. am trecut nitelus de 40.

    PS 3 – multam, Bogdane, pentru simpatia declarata!


  281. Am uitat sa multumesc Mihaelei …. si tuturor, de altfel!
    Asa este, dupa trei ani de “cautari” si dorinta de a plange pe “umarul cuiva” (in fata monitorului, bineinteles, ca nu mai stim a scrie pe o hartie, iar prietenii …. unii i-am uitat noi, cand ne-a fost bine, altii au disparut pur si simplu..) v-am gasit aici, oameni cu frica de Dumnezeu si cu dorinta de a nu supara pe nimeni.
    Chiar daca, uneori, nu esti de acord cu cineva, nu inseamna ca trebuie sa ti se sara in gat sau invers. Nu pricepi, mai intrebi! Nu esti de acord, argumentezi! Chiar sunt puncte diferite de opinie, nu-i bai …. fiecare ramane cu punctul sau de vedere, dar ne putem intelege pe altele. Doar mistocariile si mitocaniile nu prea au ce sa caute. Ori, din ce am citit eu pe aici, nu cred ca s-a intamplat asa ceva sau nu foarte grav.
    Sa ne fie de bine!


  282. Buna,Doina…Nu ai de de sa-mi multumesti…Sa fii tu sanatoasa si sa ai grija de tine,acolo unde esti…Viata asta te ridica si te coboara,de aceea trebuie sa fim puternici,sa ne luptam cu ea,si sa nu ne dam batuti…Cat despre PRIETENI…ai scris un cuvant mare…M-ai exista asa ceva,ca jo nu mai cred…M-a vandut tocmai persoana in care am crezut mai mult,si umarul pe care am simtit nevoia sa plang,la un moment dat m-a vandut si ala…Cand accepti din bunatate anumite chestii,celalalt te i-a de prost,si cum ai scris si tu,se accepta o data de doua ori sa ma crezì’ prostuta’…dar a treia oara te fac sa te impiedici de mine,sa-ti platesc datoria…Viata e frumoasa,Draga Mea…dar conteaza mult steaua sub care esti nascuta,sau daca ursitoarea nu s-a impiedicat venind sa-ti soroceasca ceva bun…La unii,aia cu batul,vine prima,la altii,celelalte doua bune,uita sa mai vina…Si uite-asa esti nevoita sa te-mpaci cu viata,sa nu te lasi rapusa si sa inveti cu intelepciune,sa-ti duci crucea…Iti doresc numai bine,multa caldura si liniste in suflet,si promit sa te citesc mereu…La cei’peste’40…nu te lasa…’Acum’stii ceea ce vrei de la viata,si ai invatat sa-ti impui punctul de vedere…Te pupacesc si va doresc tuturor…Ursuletilor…numai bine…Miha


  283. Buna ziua tuturor,

    Lasind la o parte tachinarile voastre prietenesti, imi permit a va mai scrie odata. Se termina si “telenovela” mea. Cu un final (ne)asteptat. Dupa aproape o luna de locuit din nou toti impreuna, cearta a explodat din nou. Motivul declansator e neimportant, insa lucrurile ce le-am auzit a-mi fi imputate denota o falie inca existenta si mereu prezenta intre mine si sotia mea. Nedorind a turna gaz pe foc, am tacut, am acceptat acuzele dar fiindca nu dadeam feedback de tip cearta, nervii ei cresteau si mai mult. (“De ce nu zici nimic?” “Vreau sa ma cert ca sint nervoasa!” “Nu te las sa dorm ca nu vreau” etc.) Mi-am petrecut noaptea la copii in camera, invelindu-l pe cel mare din cind in cind, dar mai tot timpul plingind incet a disperare.

    Tin post de cind a inceput postul si intentionez sa-l duc la capat. Mi-e tare usor sa tin postul. Pur si simplu imi petrec ziua normal si maninc deja din inertie alimente de post. Nu simt ca ma abtin de la ceva. Ma simt cumva usor…nu stiu cum sa zic. Ma rog la Dumnezeu sa faca el ce stie ca trebuie facut numai sa obtin liniste si pace in suflet si armonie in jurul meu.

    Azi dimineata am aflat de asemenea ca fosta amanta (ce ciudat si intr-un fel bine e sa zic “fosta”), si-a mutat atentia de la persoana mea (desi intrerupsem contactul cu ea de ceva vreme, periodic ea “venea la suprafata” ba cu un mesaj, ba cu un telefon, ba cu un email, toate sub motto-ul “te iubesc atit de mult”). Lucrurile se misca. Cumva.

    Sint tare trist. Incerc sa ma concentrez pe mine si pe copiii mei. Nu doresc a-i bloca calea sotiei. Tot ce stiu e ca nici eu nici ea nu mai avem la dispozitie alti 6-7 ani in care lucrurile sa se aleaga. Indraznesc sa ma gindesc ca s-ar putea ca ea sa fi decis intr-un fel sa faca altceva de-adevaratelea nu doar separare, dar nu poate sa-mi spuna direct.

    In rest, ma rog la Dumnezeu cit de des pot. Pe strada, la birou, in masina, oriunde. Am ajuns a nu mai cer nimic decit “faca-se voia Ta. Mai repede daca se poate.”. E tot ce am ajuns a indrazni sa mai cer in rugaciuni.

    Va multumesc frumos pentru tot ajutorul acordat. Nu am putut vorbi niciodata cu nimeni asa cum m-am destainuit aici. Nici cu parintii mei. (Dupa primele 3-4 propozitii amindoi speriati isi puneau miinile la urechi si-mi retezau cuvintele cu “ai familie, ai copii – inghite!” sau celebra “si noi am ramas pentru ca tu sa ai familie”). Voi m-ati ajutat mult. Nici nu stiti cit de mult. Sa va dea Dumnezeu numai bine si sa va pazeasca de rele.

    Eu ma simt cumva impacat. Parca s-a inchis un cerc. Simt ca am ajuns la capat.

    Multumesc frumos pentru tot! Sa va dea Dumnezeu tot ce stie El ca va trebuie, si sa aveti sarbatori fericite!

    Numai bine.
    Rico


  284. Nu ai ajuns la capat. Orice sfarsit de drum este inceputul altui drum. Va fi bine, vei vedea! Vei mai avea recaderi, de disperare, dar vor fi din ce in ce mai rare. Important este ca, atunci cand va fi bine, sa te gaseasca pregatit sufleteste, curatat!
    Sa ne fie de bine!


  285. Draga Rico,

    Impresionant comentriul tau! Transpare atata smerenie si rabdare cata place lui Dumnezeu. Rugaciunea ta ar fi perfecta daca ai inlocui partea de dupa virgula. In loc de “mai repede, daca se poate” ai putea pune ceva si mai frumos: “Faca-se voia Ta si sa mi se arate”.

    Iti mai scriu cand ma intorc de la serviciu…


  286. Am simtit tristete si resemnare,Rico…Dureri innabusite si acuze…Trebuie sa fii puternic,si orice cale vei fi nevoit sa iei,gandeste-te,TE ROG…la copilasii tai…Fa-i sa fie mandri de tine IN VIITOR…Dumnezeu cand simte atata smerenie,m-ai da pacatosului o sansa…Si suferim pt.ca ne iubeste…Cu intelepciune vei gasi si linistea interioara,si cand vei fi curatat,poate va mai patrunde o raza de soare si in odaia ta…Sa-ti fie bine oriunde te-ai afla,si cand te simti singur,mai scrie-ne…Miha


  287. Draga Rico,
    Este foarte greu, dar curaj si mergi cu incredere in Dumnezeu! Ce as dori sa stiu este partea cu comunicarea, pe care tu mai demult, ziceai ca nu ai avut-o cu sotia ta. Scrii ca-ti zice (probabil pe un anumit ton): ““De ce nu zici nimic?” “Vreau sa ma cert ca sint nervoasa!” “Nu te las sa dorm ca nu vreau” .
    Eu simt strigatul unui om (al ei) spre o apropiere cu tine. Ea nu intelege cum sa comunice, dar tu stii!!!! Oare daca nu te-ai retrage in tacere si ai incerca linistit, sa o mangai, si sa incerci sa-i vorbesti calm…sa simta ca esti cu ei si vrei sa fie bine, ea ar reactiona la fel??
    Acum ai venit acasa pentru copiii tai, dar nu crezi ca ea simte asta?
    Eu imi voi iubi sotul (poate in curand viitorul sot) toata viata, dar vreau sa vina acasa de la amanta pentru mine si pentru copii. Nu numai pentru copii. Te rog sa nu te superi intrebandu-te daca ai fost cu familia toata la biserica, la un preot. Ce descrii este un calvar, dar toti platim pentru greseli! Fii tare, Dumnezeu te iubeste si vei vedea ca toate au un sens. Roaga-te si pentru sotia ta: “Sa-i lumineze Dumnezeu inima, sa-i aduca iubire si liniste.” Sufar pentru copiii tai, tine si ea.
    Cu drag,
    cata


  288. Buna ziua tuturor,

    Numele meu este Adina. Urmaresc de ceva vreme (destul de mult as zice) prietenia voastra. Indraznesc sa va scriu astazi pentru ca simt ca trebuie sa-i spun ceva lui Rico, ceva ce mi-ar fi placut sa-i spuna cineva si sotului meu in momentele cand a trecut prin ceea ce trece el, dar cand nu avea urechi sa ma auda pe mine.
    Deci:

    Draga Rico,
    cu toata dragostea pentru familia voastra si cu toata intelegerea pentru suferinta prin care treceti, as vrea sa-ti impartasesc cateva lucruri descoperite (aflate) intr-o imprejurare asemanatoare celei prin care treceti voi acum.

    Daca ai tinut post si te rogi, incearca sa mergi si la spovedanie. La spovedanie, la o spovedanie curata, esti numai tu si Dumnezeu. El stie unde ai gresit si stie si cum poti sa indrepti. Trebuie numai sa I-o ceri. Daca vei asculta, la spovedanie, El iti va spune ce trebuie sa faci. Roaga-te lui Dumnezeu sa-ti indrepte pasii spre un duhovnic care sa va ajute, daca nu ai inca unul. Noi am orbecait prin intuneric si suferinta pana ne-a daruit Dumnezeu un astfel de duhovnic, la care apoi am mers amandoi. Pana atunci am fi vrut sa ne iertam unul pe celalalt, am fi vrut sa reparam ce am stricat, dar nu stiam cum si nu prea reuseam. De la duhovnic am aflat ca exista un inger al iubirii, care atunci cand sotii isi intorc spatele unul celuilalt si isi incalca juramintele pe care le-au facut in fata lui Dumnezeu, poate pleca… Atunci lucrurile sunt mai greu de indreptat…
    Responsabilitatea familiei este data de Dumnezeu barbatului. Femeia are ca responsabilitate cresterea copiilor, grija copiilor, dar responsabilitatea familiei ca unitate apartine barbatului. Aici trebuie sa vezi cat ai facut si ce ai de indreptat.
    Iarta ca sa poti sa fii iertat. Durerea pe care o simti tu, a simtit-o (sau o simte inca) si sotia ta. Asta (suferinta) ar trebui sa va uneasca si sa va intareasca. Ar trebui sa intelegeti ca nimeni si nimic nu merita pretul unei astfel de suferinte. Nici unul dintre voi nu s-a ales cu nimic din experienta extraconjugala. Ranile pe care le aveati cand ati pornit in aventura extra.. sunt acum si mai mari, si mai adanci si mai greu de vindecat. Ranile astea nu vi le puteti vindeca decat unul celuilalt…Daca v-ati uita in ochii (sufletele) copiilor vostri ati vedea ca si acolo s-au cascat niste rani adanci care numai cu multa iubire pot fi vindecate.
    Fosta amanta, cum ii spui tu, nu are ce cauta in familia voastra. Probabil ca o sa spui ca nu ai adus-o niciodata in casa voastra, dar telefoanele la care raspunzi (sau care doar suna) cand esti in casa sau mail-urile pe care le primesti, o aduc negresit intre voi. Ea nu are ce cauta acolo… daca trebuie opreste telefonul cand intri in casa sau schimba-ti numarul de telefon, schimba-ti adresa de email, cere-i ajutorul sotiei tale, daca trebuie, arata-i ca vrei sa indrepti totul, cere-i iertare…
    “Nu vreau sa te las sa dormi ca nu vreau eu” imi suna tare cunoscut… Este strigatul de disperare al unui om care nu se mai odihneste demult, care incearca sa gaseasca solutii, dar care stie ca nu le va gasi de unul singur si care stie ca nu mai poate indura prea mult. De aceea nu te poate lasa sa dormi…Numai impreuna puteti gasi solutii pentru familia voastra… asta inseamna dialog, inseamna rabdare, inseamna sinceritate, inseamna timp, inseamna disponibilitate…Fiecare trebuie sa priveasca in el, sa vada unde a gresit, ce i-a lipsit, ce a ascuns, ce n-a comunicat la timp…Decat sa plangeti separat, fiecare in alta camera, mai bine plangeti impreuna.
    “Vreau sa ma cert ca sunt nervoasa”, eu nici nu mai aveam timp sa constientizez ca asta fac, soti a ta e inca cerebrala…Iarta-ma ca-ti spun, dar esti cumva dator sa o asculti, sa o lasi sa te “certe”, sa-si descarce tot oful adunat in timp ce tu erai in bratele amantei, iar ea se straduia sa indrepte situatia in ochii copiilor, in timp ce ea se straduia sa ramana in picioare si sa isi creasca copiii, iar tu nu iti aduceai aminte ziua de nastere a unuia dintre ei. Nu vreau sa te gandesti ca te judec, as vrea doar sa te scot putin (daca s-ar putea) din propria piele si sa privesti si din perspectiva celuilalt. Las-o sa-ti spuna ce are de spus acum, las-o sa se “reverse”, sa curete toata durerea si mizeria care s-a adunat (chiar daca nu-i un lucru placut) ca sa puteti porni la drum din nou, curati…Spune-i si tu ce ai de spus, ce ti-a lipsit…Daca te-a primit din nou acasa, inseamna ca e dispusa sa o ia de la capat, dar inainte trebuie sa faceti curat… Ea vrea sa te concentrezi si asupra EI, nu numai asupra ta si a copiilor. Asta este un lucru foarte dificil si delicat, pentru ca este ranita, si tu esti.
    Ca sa nu mai vorbesc mult, gandeste-te ca daca noi, aici, care practic nu te (va) cunoastem, ne straduim sa fim alaturi de tine (de voi), iti poti imagina Ingerii vostri, Sfintii, Maica Domnului, Isus, Dumnezeu, care te (va) “cunosc” si te (va) ocrotesc de mic(i). Nu-ti pierde speranta, nu dispera, primeste-ti lectia, curata-te, smereste-te, iubeste-ti sotia pe care ti-a dat-o Dumnezeu si multumeste-I Lui pentru ea si pentru copii pe care vi i-a dat. Lucrurile se strica intr-o secunda, dar se repara foarte greu. Dumnezeu sa-ti daruiasca intelepciune, ascultare, rabdare si iubire.


    • Excelenta interventia! Draga Adina, multumesc, ai spus exact ce as fi vrut sa ii spun si eu lui Rico. Oare vreun barbat s-a intrebat cat doare o infidelitate acasa? Oare isi imagineaza cum umbla sotia lui prin biserici cu basma in cap ca o vadua, cum urla cu gura in perna noaptea ca sa nu o auda vecinii, cum se simte ispitita la doi poli la fel de oribili: ii raspund cu aceeasi moneda sau imi tai gatul si stopesc peretii ca sa ii las o amintire in casa in care o va aduce pe amanta… in timp ce el isi gadila orgoliul in bratele unei femei iresponsabile? Nu am vrut sa fiu dura, de aceea nu i-am spus toate astea, dar poate o ilustratie de acest gen (autentica dealtfel…) o sa il faca pe Rico sa inteleaga ca ce i-a facut sotia e de fapt partea usoara a isptei.

      Draga Rico, esti definitiv prietenul nostru si nimic nu o sa schimbe bunele noatre sentimente pentru tine, dar ai aterizat pe un teren fertil, acolo unde femai ce se identifica cu rolul sotiei tale te iubesc si incearca sa te ajute si nu te judeca, dar iti arat o pare nevazuta a adevarului crud.

      Citeste de doua ori ce a scris Adina si inchipuie-ti ca in acelasi timp, doua femei iti scriau acelasi lucru.

      Cu drag,
      Igalis


  289. Un soarece a cazut intr-un borcan cu smantana. Cu greu reusea sa se ridice pana la suprafata pentru o gura de aer. Cadea de fiecare data inapoi, spre fundul borcanului. La un moment dat nu a mai avut nici macar lumina. Avea de ales: se ineaca in smantana sau da din labute toata noaptea sperand ca dimineata sa-l salveze cineva. A ales a doua varianta. Dimineata, obosit, epuizat, cu mintea ravasita de chinul prin care trecuse toata noaptea, s-a intrebat de ce nu se scufunda. Uluit a constatat ca statea pe ceva tare. Smantana se transformase in unt, dupa ce o batuse, o noapte intreaga, cu labutele.

    Morala: Efortul constant, sustinut, vointa si dorinta de a supravietui (in toate sensurile posibile ale termenului), sunt calea prin care esecul se transforama in victorie.

    Asta in teorie. Practic, sa-mi spuneti si mie cum se face.
    Va pup!


  290. Cata:

    Ai dreptate atunci cind spui ca din partea ei, ea isi doreste nu doar ceva “pentru copii” ci si pentru ea. E normal. O inteleg! De fapt, e natural! Pe de alta parte, adevarul e ca din partea mea e “pentru copii”. Cel putin momentan. I-am spus asta inainte de a locui din nou impreuna. Sigur ca nu e o situatie roza, insa am mers asa sperind ca intr-un fel, si daca nu vor mai fi vapai, cel putin vom ajunge la un echilibru in care fiecare sa il respecte si sa il sprijine pe celalalt. Din tot sufletul, dupa puterile lui.

    Probabil am fost (din nou) naiv. Probabil lucrurile sint mult mai “rupte” decit vroisem sa vad, sa accept sau sa realizez. Nu arunc responsabilitati si vine pe nimeni din exterior. Doar ca acuma (in sfirsit) ma simt in stare sa accept pe deplin consecintele tuturor relelor care eu le-am creat. In ceea ce priveste partea ei de vina ea mai devreme sau mai tirziu va avea de dat si ea piept cu consecintele respective. Nu ma mai intereseaza a deveni acuzator la adresa ei. Am petrecut prea multa vreme facind asta.

    Ce ma intereseaza e sa ma curat pe mine, sa-mi apropii din nou copiii si chiar daca-o fi la prima vedere in detrimentul meu, s-o sprijin pe cea care-mi e inca sotie in tot ce va decide sa faca. Pina la urma e mama copiilor mei si ajutind-o pe ea, imi ajut si copiii. Asa simt ca trebuie sa fac. Ma simt bine cind ma gindesc sa fac asta.

    Multumesc mult,
    Rico


  291. Draga Rico,
    Igalis ne-a recomandat la toti o carte. Ar trebui s-o citesti! Scurta, concisa si aducatoare de o liniste simpla, Iti trimit linkul cu free download:

    http://www.4shared.com/document/4svwCUsL/17220640-Adrian-Nuta-Despre-Iu.html

    Aveti grija de copii sa nu simta si sa nu vada, Ei sant adevaratele victime si trebuiesc protejati. Daca aveti acest acord pentru copii, atunci comportati-va ca doi oameni care au un pact de business, fara emotii, cu respect.

    Doamne ajuta,
    cata


  292. Rico,

    Salut .

    Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci tu acum e sa nu te mai lamentezi atat si sa nu mai asculti sfaturile femeilor .
    Ele gandesc intr-un mod specific , noi in altul ( de ex. femeile se macheaza in timp ce conduc masina – tu faci asta ? ) .

    Regaseste-ti stapanirea de sine si detaseaza-te emotional de toata situatia care te-a adus aici .
    Du-te si fa-ti un abonament la o sala de gym si consuma-ti acolo toata energia pe care o consumi acum distructiv , in interiorul tau .
    In scurt timp o sa vezi lucrurile altfel , adica o sa vezi cat de simple sunt .
    Incearca sa iei legatura cu vechii prieteni , pe care ( sunt sigur ) ca
    i-ai negljat in ultimul timp .
    Bea o bere doua cu ei , si gandeste-te cum ar fi sa te mai distrezi si tu – iesi emotional din povestea asta cat mai repede pentru ca altfel nevasta-ta o sa te calareasca fara mila in continuare .

    In timpul asta lasa lucrurile asa cum sunt , pentru ca oricum SE VOR REZOLVA de la sine intr-un fel sau altul .
    Lasa-le sa se aseze singure , si se vor aseza SI IN AVANTAJUL TAU .


  293. Bogdan,
    ai vreun sfat si pt noi femeile? cum ar trebui sa ne comportam ca sa se aseze lucrurile si in avantajul nostru? e o intrebare sincera, dat fiind faptul noi femeile vedem lucrurile din alt unghi. spre exemplu sotia lui Rico, sau Cata, ce ar trebui sa faca in situatia data?


  294. Medeea ,

    Ce sa faca sotia lui Rico si Cata in situatia asta …
    Pai stiu si eu ? Sa-ncerce nu mai stea asa-ncordate , de exemplu .
    Uite , gatitul relaxeaza … e lucru dovedit , nu exista nici o-ndoiala .
    Ha ha , eu chiar gatesc din placere , si va zic asta ca sa nu credeti ca
    o pun p-aia cu ” femeile la cratita ! ” ( oricum , cei mai buni bucatari tot barbatii raman , si eu stiu asta ) .

    In aceeasi ordine de idei , e o vorba frantuzeasca , si ea zice cam asa :
    ” cand te casatoresti , tine ochii larg deschisi ; dupa ce te-ai casatorit , tine-i pe jumatate inchisi ” .

    citroen saxo

    pss : problemele pe care le aveti acum au inceput – o data – cu obtinerea dreptului la vot , si – a doua oara – cu inceperea miscarii feministe din anii ’60 , cand ati vrut sa va transformati in barbati si nu v-a iesit ( nici n-avea cum )


    • Pentru că eu sunt un barbat adevarat, voi împărtăşi în mod egal treburile casnice. Tu (femeia) sa faci doar sa aduci un salariu, piata, spalatul rufelor, calcatul lor, gatitul, curatenia casei, grădinăritul, pusul si stransul mesei, spalarea vaselor, ingrijirea copiilor (sa nu uiti sa-i duci la activitati extrascolare). Eu voi face restul.

      P.S.: Ma duc la gym, si beau si un pahar de Margherita in bar (o zi pe saptamana pt. fete 1/2 pret, pt ca sant econoama).
      :))


  295. Mie imi suna cam misogin, de aceea aleg sa iti ignor mesajul. Ba nu, nu o sa-l ignor, ci o sa-ti sugerez un exercitiu de imaginatie:

    Dupa o zi la serviciu, tu la cratita cu un copil de poale si unul care face prostioare in camera lui, sub pretextul ca invata. Sotia care a plecat sub alte pretexte de acasa si de fapt se tavaleste fericita cu un amant… Ceva mutre si jigniri cand aceasta ajunge acasa… Cata relaxare mai gasesti la coada cratitei? Hmmm?

    Si inca o intrebare: De ce trebuie sa patimesc eu pentru doua sau trei proste frustrate care au cerut nu stiu ce egalitate?

    De ce nu suntem si noi, femeile, considerate fiinte inzestrate cu trup, minte si suflet? De ce cred barbatii ca ei invart lumea pe deget cand de fapt asta o poate face numai Dumnezeu?

    De ce un barbat care insala este “macho” si o femeie este “curva”?

    Cine a scornit toate etichetele astea defaimatoare la adresa femeii, oare era femeie?

    De unde stii ca cei mai buni bucatari sunt barbatii cand toti barbatii se exprima laudativ “am mancat ca la MAMA acasa” si nu ca la tata acasa…

    Ce-s sabloanele astea misogine in capul tau? Te stiam om inteligent…

    Igalis


  296. Ma gandesc ca glumesti, sper din tot sufletul, insa subiectul era serios, chiar dramatic.
    Ma gandeam ca ne spui cateva idei, din punctul de vedere al unui barbat autentic, care daca nu ma insel, a trecut prin situatii similare.
    Sau daca nu glumesti, spune-mi si cum poti sa te relaxezi in situatia respectiva.


  297. va rog din suflet, nu va necajiti din cauza mea. nu vreau sa fac vreun rau, cat de mic, mai ales in perioada asta. iertati-ma, recunosc, a fost o intrebare retorica, nu cred ca era sincera 100%, probabil stiam ce urmeaza, deci v-am instigat.


  298. Daca ar fi sa punctez cu degetul instigatorul… as pune degetul pe Bogdan, nu pe tine Medeea.

    Stii ce poate face femeia in situatia lui Cata, Doinei, sotiei lui Rico? Sa il puna pe Dumnezeu mai presus de acel barbat si lucrurile se vor linisti de la sine. Cand sotia isi face idol din sot, cunoaste si slabiciunile unui simplu om. De aceea iubirea cu toata fiinta se da lui Dumnezeu (dupa cum invata prima porunca) iar aproapelui cu masura (“ca pe tine insuti”)

    Si eu am ajuns la divort din aceeasi eroare. Mi-am pus toata credinta, in mod eronat” intr-un idol, un barbat, si asta mi-a fost fatal, chiar daca barbatul ala era sotul meu cu cununie.

    In rest, faptele merg si ele pe o panta gresita atunci cand premisa e gresita.

    Asta trebuie sa faca femeile acum, sa schimbe paradigma cu cea corecta.

    Cu drag,
    Igalis


  299. Igalis

    Ha ha ,
    Vrei sa stii care sunt cele mai misogine persoane pe care le cunosc ?
    Bine , iti zic .
    … NISTE FEMEI :))

    durex


  300. “Viata este o lupta neincetata in care diavolul se lupta cu Dumnezeu, iar campul acestei lupte este inima omului.”
    T.M Dostoievski


  301. Desi al meu sot recunoscuse unde si cat gresise …. nu intelegea de ce plangeam, de ce eram atat de amarata. Practic, nu pricepea si pace de ce nu functioneaza chestia aia cu “stergem cu buretele si luam totul de la capat”. Ii spuneam ca ma doare sufletul, ca plang pentru ceva pierdut si care (atunci doar banuiam) nu se va intoarce: increderea, relatia autentica. Nu a stiut ca atunci nu era totul pierdut, ca era cel mai bun timp pentru vindecare. Nu a vrut sa stie si … incet dar sigur … imi interzicea si mie (psihologic) dreptul de a ma vindeca. Cand a priceput …. era prea tarziu!
    Ce vroiam, de fapt, sa spun, ca in tot acest timp si mai apoi … in momentele de durere de intensitate mai mica (cand puteam gandi si cu mintea), scormoneam in trecut si ma gandeam UNDE AM GRESIT EU!
    Da, gresisem extraordinar de mult! La icoana sufletului meu era el, langa Dumnezeu! Poate catre Domnul imi ridicam ochii cand dadeam de greu, catre copii ma uitam cu drag in orice moment ….. dar la el, of, Doamne, el era axul vietii mele!
    Asta a fost prima greseala, care, de altfel, era sa imi fie si fatala (la propriu).
    A doua greselea …. ca i-am lasat timp destul si mintea odihnita …. cat sa ii adoarma si sa nasca monstri! (“Somnul ratiunii …. “). Luasem prea multe pe carca mea, pentru ca puteam, pentru ca el a vazut ca pot si profita, pentru ca eu puteam sa termin si facultate, sa tin si servici (care implica ordine … chiar si de noapte), sa cresc doi copii (cu diferenta de 10 ani intre ei), sa tin si casa pahar. Noaptea gateam si calcam camasi peste camasi pentru al meu sot care trebuia sa fie impecabil. Nu mi-a impus niciodata, dar eu nu stiam daca in urmatoarele 24 de ore nu ii vor aparea lui interventii sau daca eu voi mai avea timp. Dormeam 2-3 ore pe noapte si eram mai fresh decat el pentru ca …. stiam (asa credeam, de fapt) ca avem ceva unic, o legatura aparte.
    Cand ne-am mai impacat, dupa divort, i-am spus ca vreau sa fim impreuna, dar vreau sa simt ca a venit PENTRU MINE. Nu pentru copii, nu pentru casa, datorii etc. PENTRU MINE! A spus ca va face tot posibilul ca sa simt acest lucru dar …. s-a dovedit a fi prea mult pentru el. El vroia locul lui DE ATUNCI, el vroia ca lucrurile sa fie CA ATUNCI, el vroia … sa ma loveasca amnezia, probabil, si sa fiu EXACT DOINA DE ATUNCI. Nu a inteles ca pana la greseala lui eram Doina si sotul. Ei bine, acum vroiam sa fim doi care sa imparta povara casniciei, cand lucra unul, lucra si celalalt, daca butona el telecomanda …. lasam balta totul si ma asezam langa el (bineinteles ca nu rezistam mai mult de 3 minute), spunandu-i ca mancarea nu se va face singura, in acelasi timp cu calcatul rufelor si facutul lectiilor. Se ridica, fara chef, iritat si imbufnat. Deci?!
    Nu a priceput!
    Stiti care este marele paradox?!!! Cand i-am spus ca m-a dezamagit cumplit, cum nu reusise nimeni in 40 de ani sa o faca, pentru ca nimeni nu ajunsese sa aibe un loc atat de aparte in sufletul meu, stiti ce mi-a raspuns? “Stiu, Doina, stiu CUM te-am dezamagit. Pentru ca eu am mancat painea asta”. Da, el mancase “painea” asta … cu prima sotie si cu unul din cei mai buni prieteni. Si nu invatase nimic!
    De acord …. din cauza oboselii se instaleaza necomunicarea. Dar de ce nu incerci sa vezi unde este hiba “in gospodaria” ta? De ce sotia este mai zvacnita la treburi, de ce nu mai are rabdare cu tine cand butonezi telecomanda aia pana la starea de voma? De ce?! E mai usor sa . … faci, ce? Sa o minti ca esti la servici, iar tu “comunici” cu alta (telefonic sau live)? Flirt cu alta?! Unde este avantajul si profitul? Sex cu alta? Iarasi …. unde este avantajul??!!!!! La mult timp dupa divort, chiar fara nici un fel de interes …. pentru ca stia sigur ca nu “va capata” nimic …. mi-a spus ca am fost femeia cu care s-a simtit cel mai bine intim. Nu cred ca sunt deosebita fata de altele, pentru ca nu am cum …. dar ce face deosebit acest act este LEGATURA dintre cei doi. Atat!!! Si, bineinteles, ca totul este mai bun, mai curat, mai frumos, mai satisfacator.
    Toate intrebarile de mai sus sunt retorice, nu asteapta raspuns pentru ca … au fost intrebarile mele puse pentru mine, intreaga “tirada” ma priveste doar pe mine, am scris pentru ca (acum chiar sunt convinsa) ca multi/multe se regasesc in situatia asta si, daca, se mai poate salva ….. cei care aveti de salvat …. cititi, reflectati, intrebati-va, cercetati-va, deschideti sufletul si mintea si, mai ales, intindeti mana unul catre celalalt si amandoi catre Dumnezeu. Fara El nu puteti face nimic!


  302. Dar sa nu uitam … toti cei care bagam capul in nisip sau stam cu amicii la o bere si ignoram cumpenele din viata noastra, asteptand sa se rezolve totul “intr-un fel sau altul” …. Dumnezeu ne da, dar in traista nu ne baga! Adica, asteptam sa se rezolve, dar ce facem asteptand si sperand, asta conteaza!
    Azi il salutam pe Sfantul Stelian, ocrotitorul copiilor!


  303. Doina ,

    In primul si-n primul rand – imi pare rau pentru ce s-a-ntamplat cu voi , la fel cum imi pare de fiecare data rau cand aud ca a mai naufragiat cate-o casnicie .
    De ce zic naufragiat ?
    Pentru ca in momentul de fata suntem cu totii intr-o mare furtuna , o furtuna mediatica , informationala daca vrei si care actioneaeaza in mod distructiv , la nivel psihic , asupra fiecaruia dintre noi .
    Da , si care devine cu atat mai devastatoare cu cat e mai neglijata .
    De ce e neglijata ? Pai pentru ca e la nivel subliminal daca vrei , nu e ” pe fata ” adica , si reuseste in felul asta sa devina invizibila pentru cei mai multi dintre noi .
    Cam cum sunt icebergurile pentru vapoare , daca vrei .
    Discutam mai zilele trecute cu niste tipi si ne intrebam de ce , pe vremea RSR-ului , un divort era privit ca un esec , ca ceva nashpa si reprobabil , care trebuia impiedicat daca se putea in timp ce acum , daca vrei sa divortezi , poti s-o faci la notar ( cum ti-ai vinde motcicleta de ex . ) .
    Lucrurile au inceput cam asa : imediat dupa ’90 , apare publicatia de tip “sexy ” .
    Cand s-a mai atenuat un pic socul , cand oamenii s-au mai obisnuit adica , a aparut asa , in chip poznas , publicatia de tip “porno ”
    ( evident interzisa minorilor ) .
    Daca te duci acum intr-o statie ratb si astepti autobuzul 10 min. sa zicem , esti efectiv sufocat de tzatzele siliconate si de piz… goale care se zgaiesc la tine prin geamurile de la casa de bilete .
    Eu nu inteleg cum oamenii nu remarca lucrurile astea , sau cum isi inchipuie ca sunt “imuni” la asa ceva – asta e un gen de agresiune informationala , si inca foarte simplista , la care ma refeream mai sus .
    Inchipuie-ti acum ca si barbatu-tau a fost agresat zilnic , la fel ca si tine si ca alti oameni , in toate modurile astea .
    Inchipuie-ti ca si la el la serviciu oamenii divorteaza si o fac ca si cum ar lichida o firma la Registrul Comertului – sau si mai usor de fapt .
    Inchipuie-ti acum ca si el vede toate ucrurile astea .
    Si acum s-ar putea sa-si puna dintr-o data urmatoarea intrebare :
    ” oare n-o sa divortez si eu la fel intr-o zi ? …”
    Gata, in momentul asta , virusul s-a activat si incepe sa lucreze .
    Si dintr-o data , asa pur si simplu , nu te mai percepe in viitor alaturi de el , iar fisura apare si incepe sa se apropie, dintr-un viitor ipotetic si incert , in prezent .
    Daca-l intrebi de ce nu-i mai place de tine nu stie , pentru ca de fapt te iubeste in continuare la fel de mult , si are nevoie de tine ca inainte .
    El a fost programat , in mod minutios si sistematic , sa ajunga aici – unii zic ca astea sunt interese de natura “comerciala ” , pentru ca doi oameni care locuiesc separat vor consuma mai mult decat daca ar locui singuri .
    Eu unul cred ca e vorba de altceva – un individ singur e mult mai usor de capturat si de adus in pragul disperarii ( cand se fac targurile avantajoase pentru diavol ) decat daca ar fi aparat de o familie .

    … Si asta e numai un proces inconstient dintre multe altele , care e construit si “pornit” de la distanta in mintea noastra , de niste factori pe care nu-i percepem ca “existenti ” .
    Modul de implantare e similar cu ala din reclamele comerciale , si luate impreuna sunt toate niste incercari de manipulare colectiva .
    Rautatea si ura din spatele lor nu se vad , la fel cum nu se vad nici frigul extrem sau caldura extrema , si de care devii constient abia dupa ce te-ai fript .


  304. Buna Doina!
    Trist, asemanator in esenta si mare pacat.
    Cum sant copiii?
    Am inteles ca am avut un “idol”, ca sotii erau primii pe lista noastra, greselile noastre, ca nu vom mai putea fi niciodata cei dinainte, ca prioritatile si principiile vietii se schimba. Dar copiii? Ai mei sant mici, si eu ii vad ca sufera. Ma gandesc ca sufera pentru mine, incerc sa nu arat si sa nu zic nimic de el, de amanta. Copiii au nesansa de a fi departe de el si nu-l pot vedea de loc, nu-l pot atinge, nu se pot uita in ochii lui. Amanta i-a luat si dreptul de a-si vedea copiii. Poate este bine, poate este rau!
    Stiu ca Dumnezeu este alaturi de noi toti, El ne iubeste si nu voi mai rosti numele Domnului doar la greutati.
    Totusi ma rog, plang si undeva in adincul sufletului meu il vreau pe acest om ratacit sa se trezeasca, si chit ca nu va fi langa noi, sa ne iubeasca si sa ne respecte. Am vrut la inceput sa mor, sa ma duc langa copilul meu, sa ma inmormanteze la picioarele ei, iar el sa aibe tot, noua viata, amanta, copiii, si tot ce aveam impreuna. Acolo plecam precum am venit, goi. Dar Dumnezeu mi-a trimis pasii spre manastiri. M-am desteptat din acel vis urat. Mai am mult….dar am incredere si credinta! Asta nimeni nu mi le poate lua.
    Va multumesc la toti pentru postari.
    Bogdan, esti un om bun!

    Cu drag,
    cata


  305. Scrisesem mult, pentru a-i raspunde mai mult lui Cata si mai putin lui Bogdan. El nu are nevoie de raspunsuri si nici de certitudini…. cred ca el stie doar … ce crede ca stie. Bun si asa!
    Am sters ….
    Copiii …. au trecut greu, pentru mine mai ales. Dar cand am inceput sa imi adun cioburile sufletului si sa incerc sa merg mai departe, cand am inceput sa ma dezmeticesc nitel …. nu i-am mai lasat sa sufere. Fata l-a iubit mult si ar fi putut sa il iubeasca si mai mult. Iar baiatul …. era sa il dea la spate. Fata nu este a lui, este numai a mea, din prima casatorie. De fapt …. cam ei doi m-au casatorit! (fetita lui din prima casatorie murise la cativa ani, dupa ce se imbolnavise aproape dupa nastere).
    Iar baiatul l-am facut pentru el si numai pentru el. Il vedeam ca si-ar fi dorit si el un bebelus mic si sanatos. Am vrut sa creasca si carne din carnea lui, nu numai copilul altuia. Ar fi vrut sa infieze fata, dar primul sot mi-a cerut o suma enorma pentru vremea aia si … nu am avut de unde. In fine …. fata cred ca a fost mai furioasa pe el decat mine, pentru ca … adevarul este ca la altar a mers cu amandoua si juramintele le-a facut pentru amandoua.
    Cu multe rugaciuni, enorm de multe si totusi insuficiente ….. am reusit de am mai mangaiat sufletul fiica-mii. Acum il mai accepta, greu, dar nu il mai respinge. Iar pe baiat …. i-am spus incontinuu ca are un tata pe care se poate baza, care il poate apara si proteja. Nu era intru totul adevarat la vremea aceea, dar am avut grija sa ii spun acelasi lucru si sotului si, daca a fost nevoie, l-am trantit de nu s-a vazut. In privinta copiilor …. stie ca nu am toate tiglele pe casa.
    Una peste alta …. le-a prins bine tuturor!


  306. Si totusi nu ma pot abtine!
    Bogdane, spui ca suntem asaltati de “ispite” din toate partile. Asa, si?!
    Stii cu ce m-a atras cel mai mult sotul meu? Cu seriozitatea! Este superglumet, super de gasca, companion excelent la petreceri, flirt de bun simt … dar atat. Nu mai puteam de mandrie cand vedeam ca proastele aveau impresia ca sunt mai destepte decat nevestele serioase, iar apoi erau puse la punct, fara pic de mila. Pentru ca, de fapt, ii platea politele fostei neveste! Nu suporta femeile proaste si curve! Nici acum! Iar eu … nici atat! Mama a avut mult de suferit din cauza muierilor de proasta calitate! Desi adevaratul vinovat era tata. Cu el mersese la altar, nu cu ele!
    Iar cand mie imi spunea: “Uite, ala nu si-a luat ochii de la tine toata seara!” sau … “L-ai vazut pe ala? Mai sa ii pice ochii in decolteul tau”. II raspundeam: “Ei si? el ramane cu uitatul si tu cu mine. E bine?” Si era bine!
    Ce vreau sa subliniez este faptul ca, daca tii drumul drept si sufletul curat, chiar daca (prin absurd, ca eu nu cred in chestii din astea) te indragostesti de alta persoana, casatorit fiind, nu trebuie sa minti si sa iti chinui partenerul cu care te-a unit Dumnezeu. Mai bine …. fiecare pe drumul lui! Dar, inca o data, eu nu cred in astea, ca doar nu te loveste spontan o caramida in cap. Astea sapa in timp, lasi sarpele sa se apropie, iti dezvalui sufletul, spui de prin casa si … uite-asa apare vulnerabilitatea in fata individei/individului, iar acasa incepe sa “iti puta”. Ia sa nu lasi loc de interpretare in fata unui/ei oarecare … sa vada ca nu te clinteste nimic “fluturatul din gene” sau luatul de pe umeri “camaradereste” … va spune ca esti prost (proasta), nu?! Ei si? Ii vei dovedi ulterior cine e prostul!
    Nu stiu ce sa mai spun …. poate toate au fost doar in capul meu, poate ca am cosmetizat eu relatia pe care am avut-o ….. desi tare as fi vrut sa nu mi se ia macar iluzia anilor petrecuti cu el. Nu au fost usori, uneori era capricios, de cele mai multe ori lenes, supeficial, iersponsabil chiar (mai ales in privinta banilor), dar … eu nu ma maritasem doar pentru bine, ci si la greu. Si a recunoscut si el: Daca eram in locul tau, imi dadeam un sut in fund demult!”
    Poate ca trebuia sa “dau bir cu fugitii” mai demult ….. Dar nu imi sta in fire! Mai ales pentru un lucru atat de serios ca o relatie parteneriala, iar cand vine vorba de casatorie … chiar sfanta relatie!
    Pacat … el a furat sansa altui barbat de a fi fericit, pe a copiilor mei de a creste intr-o familie sanatoasa, pe a mea – de a-mi gasi linistea si de a darui tot ce pot si chiar si pe a lui, de a avea stabilitate si tot ce si-ar fi dorit.
    Precum spuneam: “somnul ratiunii ….” distruge destine.


  307. Am inteles. A fost si iti este dificil.
    Cu copiii am drum lung si greu. Ei nu merita, dar pacatele noastre se astern ca o cenusa pe ei. Ce pacat!
    Continui sa descopar viata si lumina din zi in zi. Ma indemn ca ce fac este bine, iar in final copiii vor fi protejati. Eu nu mai am putere decat pentru ei, si sa stii ca nu imi este frica. Aceasta frica interna de a nu mai fi a murit in mine de 5 ani. Este grav, eu stiu, dar nu-mi pasa… Merg ca un robot si platesc tot ce am gresit “stiut si nestiut” de mine. Nu sant greselile sotului meu, dar poate este ceva care este altfel, si poate chiar mai grav. Nu-mi pot imagina ce, altfel de ce? Se spune ca pe cel pe care Dumnezeu il iubeste il incearca mai mult.
    In concluzie imi impun ca sant foarte, foarte iubita…..Tin capul plecat si citesc in forum sa ma incutajez, sa gasesc sfaturi. Prietenii au disparut total, iar eu nu doresc sa merg pe medicamente.
    Cu drag la toti.
    cata


  308. Bai frate …

    Desi e de prisos sa va mai zic ca-mi pare rau pentru ce se-ntampla cu voi , tot o fac – imi pare rau pentru singuratatea voastra , pentru nesiguranta in care va aflati , pentru amintirile care va mai asalteaza din cand in cand , pentru imaginea copiilor vostri cand intreaba de
    ” tati ” , imi pare rau si pentru toti “tati” din tara asta care au ajuns sa traiasca singuri si mai imi parte rau pentru tot ce-a ajuns societatea romaneasca asa , in general .
    Traim intr-o societate in care sa fii singur ( si disperat ) a devenit ceva normal , iar a fi casatorit e cumva o mare ciudatenie .

    Hai sa va zic un episod ca asta , in doua cuvinte .

    Uitati , avem noi o prietena care a trecut de curand – cel putin in linii mari – prin ce treceti voi acum .
    Pe modelul ” daca ai amant esti cool ” si-a tras si ea unul , un amant adica , si in trei luni s-a pomenit singura cu un pusti de 6 ani ( 5 ani atunci ) – asta cand a aflat cine nu trebuia sa afle ( respectiv sotul )
    care a parasit-o la urgenta .
    Cand si-a dat seama ce-a facut si unde-a ajuns – ea singura , copilul fara ta-su’ -, a lasat deoparte si mandria si prejudecata , s-a dus la “fostul” ( divortasera intre timp ) si i-a propus sa se impace .
    Bun .
    El a fost de acord , s-a gandit “de ce nu ” , iar acum locuiesc din nou impreuna , ca “prieteni” pentru ei si ca familie reintregita pentru copil, si parca amandoi si-au mai venit in toate mintile , adica cu boii acasa – valabil si pentru ala micu’ .

    Ziceam ca poate incercati si voi mutarea asta , dupa modelul ” daca ai pentru ce , atunci lupta ” .
    Iar daca nu , NU MAI PRIVITI INAPOI ca priviti degeaba .

    Si apoi … viitorul e mult mai interesant , cu misterele si cu posibilitatile lui .
    Este ?


  309. Neeee …… nu merge asa! Adica s-a impacat pentru ca “era singura” si pentru ca “ala micu sa aibe tata”. Naspa! Na … ca am ajuns sa folosesc limbajul copiilor mei! Dar el mai are incredere in ea?! Chiar daca ea si-a “revenit” si chiar si-a bagat mintile in cap ….. sarpele din creierii lui nu se intreaba “mai, oare cand se ducea asta la amant? Cand imi spunea ca e la piata? Sau la ma-sa? Si de ce si-a luat amant? Am neglijat-o? Atunci merit. Dar daca nu, de ce? De plictiseala? Si daca se plictiseste si alta data?”.
    Bogdane, ce e aia familie reintregita pentru copil? Adica jucam teatru in fata copilului ca are si mama si tata? Iar cand vine seara si trecem fiecare in camaruta lui …. eu ce sa fac cu un strain in patul meu? Adica de dragul copilului ori sa simt ca ma prostituez noapte de noapte, ori ca sunt folosita noapte de noapte …. iar dimineata incepem din nou sarada in fata copilului si a cunostintelor. Poate ca sunt eu prea aspra! Din punctul asta de vedere, ai dreptate “viitorul e mult mai interesant , cu misterele si cu posibilitatile lui “.
    De acord cu impacarea …. si eu am incercat, dar INCA mai aveam sentimente (chiar puternice) pentru el.
    Sa va povestesc o intamplare, spusa de catre unul din fostii colegi de la un loc de munca (cu grad, uniforma si cascheta). Lui i s-a parut amuzant si interesant, dar intrebarea mea de la sfarsit i-a cam taiat elanul. Asta era mare …. amator de madame. Si avea o amanta cu sot gelos (sau saracul era asa pentru ca simtea ce are la usa!). Si atunci, pentru a decurge intalnirea amoroasa in liniste si pace si pentru a nu-si face niciunul cearta acasa (el spunand mereu ca …. este in misiune), stiti ce facea? Ea ii dadea lista de cumparaturi; el, in timpul programului, se ducea si ii facea piata, la ora 16.00 se intalneau porumbeii, iar dupa consumarea actului de maxima prosteala, se duceau fiecare la casa lui. El era compatimit de nevasta ca … “saracul, asa de obosit a venit si astazi. Il omoara astia cu misiunile”, iar ea, ducand din greu sacosele cu cartofi, telina, rosii si alte alea, i le arunca sotului in fata, spunand “m-am spetit sa tot alerg prin piata. Uite ce de bunatati am luat. Pune si tu mana si ma ajuta!”.
    Cand povestea toate astea se vedea ca are impresia ca este foarte destept. Fiind singura femeie din acel cerc, unii dintre barbati razand cu gura pana la urechi, altii fiind mai retinuti, desi eram divortata (adica … nu aveam “prost la usa”), am spus mucalit doar atat: “Pai, alta data sa apreciati cand vine sotia dv. de la piata! Ca nu se stie niciodata!”.
    I-a cazut fata!
    Deci, dragii mei, daca este incredere, casnicia functioneaza oricum!
    Dar daca este incredere cu substrat de curatenie, aia a mana cereasca!


  310. Ha ha

    Doina ,
    Tu te orientezi dupa principiul ” totul sau nimic ” , sau ” on-off ” daca vrei . Este ?
    Nu prea-ti plac culorile intermediare , chiar daca sunt pasteluri de roz si bleu sa zicem .
    Este .
    Ai asa tu , un fel de candoare , ceva poetic si rigid in acelasi timp …

    OK , da sa stii ca e imposibil sa ai un barbat misto – sau o nevasta , in cazul meu – si sa nu se uite si altele/altii la el/ea .
    E imposibil , intelegi ? Pentru ca ala/ea merge tot pe strada ca toata lumea , adica nu merge nici prin aer , si nici pe sub pamant .
    Si mai departe ai de ales : ori iti traiesti viata normal si te bucuri de ce ai , ori te transformi in detectiv 24 h din 24 .

    Zicea odata un coleg de serviciu , mai in varsta si mai cu experienta asa , avea el o vorba – ” bai , nu trebuie sa va intereseze ce face nevasta ; pentru ca daca vrea , se f… cu voi de mana si habar nu aveti “.
    Si Nea Emil , – asa il chema – era insurat de vreo 35 de ani , era fericit cu nevasta-sa , nu era gelos , n-avusese scandaluri ” sex-gate ” nici macar o data dar – aici era secretul lor – nu se spionasera niciodata unul pe altul ; nici el pe ea , nici ea pe el , desi in 35 de ani de casatorie ar fi avut motive sa o faca .
    Nu stiu daca ai observat , dar povestile cu amanti si amante se termina de obicei intr-un timp scurt – fie ca inainte de asta oamenii respectivi si-au parasit familiile , fie ca nu .
    Povestile astea , asa de repede cum se aprind , tot asa se si sting ; ele consuma un carburant foarte volatil daca vrei , si nu sunt capabile sub nici o forma sa-l mai completeze dupa aia .
    Si puff … Printul se transforma dintr-o data in broscoi , printesa in Baba Cloanta , si toata lumea e fericita .
    Si gata .
    Daca ai stiut sa tii in timpul asta ochii intredeschisi , o sa te feliciti .
    Daca nu …

    Sa-ti mai zic ce-am auzit o data de la cineva , o vorba : ” mai bine impart o prajitura cu altii , decat sa mananc un cacat de unu’ singur . ”

    made in france


    • Bogdan,
      dar pe asta ai auzit-o?:
      “sau poate e mai bine sa imparti cu altii toata viata rahat decat sa mananci sigur o prajitura ”

      made in romania

      Am observat ca in ambele cazuri compozitia “prajiturii” este o taina


  311. Ha ha ,

    Ar fi tare ! Ar fi masochism d-ala , 100% !! :)

    Chiar ca
    made in romania


  312. :)))

    da, notiunea “prajitura” e neclara. poate ne ajuta tot Bogdan.


    • Draga medeea!

      Evrika! nu cred ca putem presupune reteta prajiturii “A La Carte-Bogdan”!

      Eu cred ca una din aceste doua variante (dar Bogdan ne va surprinde cu “a lui raspuns”): “cratita” sau “ochii intredeschisi”.
      Trecand cu vederea duritatea, el are parerea lui si o respect.
      Nu exista dubiu in mine ca incearca sa ne aduca aminte de realul cotidian, la care noi nu mai dorim sa fim partasi Dar ce este important, este faptul: sa nu uitam ca aici ne sprijinim la “bine si rau”, neconditionati, cu un mare respect spre Dumnezeu. Ne impartasim sentimente si trairi, pe care nimeni nu le-ar percepe ca reale.
      Eu nu cred ca voi putea sa va redau ce am trait, traiesc sau poate voi trai, dar stiu ca Igalis, Emy, Lexy, Doina, tu si toti ceilalti m-au “mangaiat” atunci cand eu am avut, si am nevoie.

      Cu drag,
      cata


  313. da, la fel simtim cu totii care postam sau citim aici. mi-e teama ca parerea lui Bogdan nu e una izolata, ci e chiar realitatea, adica asa sunt de fapt barbatii. stiu ca Bogdan e un om bun, tocmai asta ma ingrijoreaza, daca el gandeste asa, ce sa mai vorbim de alte brute. numai bine! medeea


  314. Bogdane, intr-unul din comentariile postate de mine am spus clar: nu l-am spionat, el m-a spionat doar pana s-a lamurit ce are la usa (cam 2-3 saptamani … zice el, avand in vedere ca fusese patit cu fosta). Oricum nu avea relevanta pentru ca … vorba ta, daca vrei sa il inseli, o faci cu el de mana. Dar nu am simtit ca m-ar fi spionat, iar daca am simtit, nu m-a deranjat deloc. Mai bine era sa afle el, decat sa dau eu explicatii unde am fost si de ce. Daca s-a uitat vreuna la el … lasa sa se uite, ca de aia aveam barbat sarmant. Daca se uita la vreuna …. era insurat, nu chior. Daca se uita vreunul la mine …. am spus si ma repet, ala ramanea cu uitatul si eu cu orgoliul si vanitatea. Ce am vrut sa spun si voi sublinia din nou, cu riscul ca par tare pisaloaga: nu conteaza la cine te uiti (ca doar nu traim izolati sau in jungla), ci conteaza ce gandesti, cum gandesti si ce loc ocupa sotul/sotia in gandurile tale. Atat si nimic mai mult!
    Eu nu l-am intrebat niciodata pe cine a luat in masina, ce cunostinta sau colega, el nu m-a pisat niciodata cu chestii din astea. El este foarte sociabil, eu sunt la inceput mai retinuta dar apoi (in functie de persoanele din jur, normal) ma dau pe brazda. Si, retine, cand m-am cunoscut cu fostul sot, eram singura femeie dintr-un colectiv de 21 de barbati … toti peste 1,80 m. Plecam noaptea la ora 3 la servici, venea vreun coleg si ma lua, iar el ramanea cu baiatul acasa. El venea noaptea la 3 de la interventii si, crede-ma, niciodata nu m-am gandit ca ar veni din alta parte!
    In fine, simteam ca suntem o pereche, faceam echipa!
    El era totul pentru mine, iar eu eram jumatatea lui (si la propriu si la figurat, cum ii placea sa spuna). Astea veneau din incredere!
    Cand pierzi increderea si nu mai stii sa o recastigi cu sudoarea fruntii si chinurile inimii (crezand ca ti se cuvine locul pe care tocmai l-ai pierdut) … de abia atunci incepe cosmarul.
    Inca o data, nu ma lamentez, nu ma mai uit in urma (cel putin, la momentul asta, nu mai mult decat trebuie), doar ca nu mi-ar placea nici sa ma impac cu fostul sot si nici sa am vreo legatura cu altul numai pentru ca … “e grea singuratatea” sau “copiii trebuie sa aibe si tata” sau “o duc mai bine financiar daca sunt cu el” etc. Astea nu tin de cald! Nu cer mai mult decat ofer, tocmai pentru ca se apropie anii de batranete si vreau sa fiu alaturi de cineva pe care sa ma pot baza.
    O fi crucea mea sa fiu singura …. asta este! Dar decat singuratate in doi sau, si mai rau, in pat cu dusmanul …. mai bine singura cu Dumnezeul meu!


  315. Doina, nu poat sa pun aici emoticonul ala care aplauda, dar sa stii ca ala il meriti. Iti impartasesc intrutotul parerea!

    Asta e lista corecta, Dumnezeu primul si restul dupa.

    Cu drag,
    Igalis


  316. Gabi, am gresit o data!
    Eu nu stiam ca gresesc, dar greseam. Sotul meu era alaturi de icoana Domnului. Poate ca el ar fi gresit oricum, poate ca asa era scris: sa trecem noi prin asta ca sa vada Dumnezeu cum ne descurcam in situatii de cumpana. DAR daca l-as fi iubit intai pe Dumnezeu si apoi veneau el si copiii, ma ridicam mult mai repede si mai puternica din cosmarul meu. Eu am suferit atat TOCMAI pentru ca sotul era centrul vietii mele.
    Tot ce pot face de acum incolo este sa ma rog la Dumnezeu sa nu ma mai lase sa gresesc atat de grosolan. Acum stiu sigur ca daca il pui pe Domnul intai de toate, AI DE TOATE si toate vor iesi bine: soarta copiilor, sanatate si, de ce nu, chiar si soarta mea. Cum e sarea in bucate, asa este Dumnezeu pentru viata noastra!


  317. Ce frumos! Exact asta am descoperit si eu. De atunci, nimic nu imi mai vatama sufletul. Da, situatii complicate apar, dar nu imi pagubesc inima.

    Cea mai tragica paguba este sa iti pierzi credinta, nadejdea si dragostea pentru Dumnezeu.

    Cu drag,
    Igalis


  318. Exista in rugaciunea “Tatal Nostru ” urmatoarea fraza :

    ” Si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri … ”

    Bun .

    Acum .
    Doina , Cata , Medeea ,
    de cate ori v-ati iertat sotii/prietenii cand au gresit-o ?

    – iar am devenit cam serios asa , si chiar ca nu-mi place


  319. Bogdan,
    ne iertam reciproc in fiecare zi pt fleacuri, lucruri marunte sau mai serioase, dar cand afli ca te insala nu sunt sigura ca e la fel de simplu. nu am trecut prin asta, si nadajduiesc sa nu trec; am trecut in schimb prin alte greutati, alaturi de el. stii ce am observat? eu sunt mai noua pe calea credintei si acum descopar lucruri pe care voi cu totii le stiti; anume – nu poti sa ai o viata de crestin practicant si sa-ti inseli partenerul in acelasi timp. nu ai cum, te preocupa cu totul alte lucruri, te temi de momentul spovedaniei, realizezi cat e de grav. de asta e bine sa stai aproape de biserica, de duhovnic, sa mergi cu toata familia regulat la biserica. nu mi-a spus nimeni lucrurile astea pana la cei 40 de ani. ma intrebi daca l-as ierta daca aflu de vreo infidelitate? probabil da, daca isi cere iertare si se caieste, dar nu cred ca ar mai fi nimic la fel ca inainte. l-as ierta ca il iubesc, ca nu as sti cum sa traiesc fara el, as incerca sa uit…..nu stiu.


  320. L-am iertat fara sa-si ceara iertare. Mi-am asumat greselile lui si am cautat sa-i cer iertare lui Dumnezeu pentru pacatele lui, pentru ca e “ratacit”.
    Dar am descoperit, la fel ca Doina, ca eu am trait pentru el, si el a fost “idolul” meu. Ordinea era gresita, iar copiii mei platesc acum pentru asta. Nu sant sfanta, greselile mele le-am vazut (dupa ce mi-a fost omorat copilul am avut o perioada in care functionam ca un robot-spalat, mancare, curatenie, copii etc., dar eram in depresie) si nimeni din noi nu merita sa fim tradati si vanduti pentru ca avem perioada de grief. Am uitat ca exista Dumnezeu, m-am inchistat intr-o intrebare naiva si gresita “de ce?”. Am pus la indoiala “voia Ta”! Dar acum sper ca am inteles, mai am un drum lung. Inca plang, ma gandesc la el, si in inima mea vreau sa fie bine, constienta fiind ca nu mai este drum de intoarcere. Acea comunicare pe care Rico a gasit-o la o colega, ar fi trebuit sa fie intre toti oamenii care formeaza un cuplu, cu atat mai mult daca sant uniti la bine si la rau, si nu in alta parte. Banii, puterea, femeile, parvenirea, invidia, coruptia au devenit standardele acestei societati, un adevarat iad, iar el acum este fericit asa.
    Probabil la sfarsitul vietii lui va dori sa-si vada copiii, acum nu are nevoie de nici unul dintre noi. Suna constant ca voi fi singura femeie din viata lui, sa am grija de mine, ca ii pasa, chiar si ca ma iubeste (cred ca din inertie ii iese te iubesc, te sarut), El a trecut in armata majoritatii (calugarii mi-au zis “e luat”), a competitiei lui Dumnezeu.
    Pe cand eu am trecut intr-o alta parte, a celor putini care au mai ramas. Nu este razboiul meu, iar eu stau de partea celor care cred din toata inima in Dumnezeu. Si chit ca voi ramane singura care crede, eu nu ma voi clinti!
    Viata mea acum este cam asa: Ma rog, ma duc la biserica, ma duc la gym, pe gemeni ii duc la tenis, filme, restaurante, expozitii, prieteni, am grija de casa, plati, reparatii, masina, asigurari. Scriind asta, mai glumind: o “super-mama”.
    Dar mai am probleme in suflet, tristete si dezamagire, ganduri sa ma culc la picioarele copilului…..ca nu sant buna, ca nu merit, ca nu am stiut sa deschid ochii, ca am avut toata increderea si viata mea in mainile lui… Daca voi reusi sa le estompez mai mult, voi supravietui.
    Ma scuzati ca v-am scris mai mult si va multumesc!


  321. cata, offf, mult trebuie sa fi plans. esti foarte puternica daca ti-ai gasit echilibrul dupa asta. de acum trebuie sa vina cele bune, ai incredere.


  322. Bogdane, cu mult inainte de a deveni crestin practicant, stii cum spuneam Tatal Nostru? “Si ne iarta noua … cum ar trebui sa iertam si noi gresitilor nostri”. Asa simteam eu ca trebuie, pentru ca, instinctiv, subconstient, simteam ca imi ceream osanda de la Domnul. Acum stiu si sunt constienta de acest lucru.

    Daca l-am iertat?! Nu am fost niciodata suparata pe el. Am fost furioasa si necajita. Dar astea i le-am spus si aratat in toata “splendoarea” violentei mele verbale. Cand am terminat de vorbit, eram racorita. Si a stiut si el asta.

    Daca i-am aratat ca l-am iertat? Ori de cate ori am putut si ori de cate ori a avut nevoie de mine (indiferent ca a fost zi sau noapte, cu sfatul, cu vorba, cu puterea mea de munca si cu relatiile mele).

    Daca as vrea sa fie fericit si implinit? ….. ei, aici e aici! Da, vreau! Dar recunosc ca sunt parsiva: sper ca, fiind fericit, sa fie un tata mai bun, un om mai bun, un barbat care sa isi asume greselile si sa nu mai raneasca in veci pe nimeni. E bine? E rau? Vom vedea …

    Cata … ! Vorbind, spunand, spovedindu-te, povestind, scriind necazul si durerile tale …. se vor dilua. Nu vor mai avea aceeasi intensitate in sufletul tau. Crede-ma, stiu ce spun! Si sa nu uiti niciodata (mai bine zis, SA NU MAI UITI !) ca Maicuta e cu noi si nimeni impotriva noastra! Stiu ca am mai spus-o, dar imi place enorm si o voi spune pana cand o vom simti fiecare dintre noi.

    O zi buna, prieteni necunoscuti si Sf. Nicolae sa ne netezeasca drumul in viata asta si cealalta!


  323. Auziti , de ce nu are Mos Craciun copii – pentru ca-si da drumu’ pe horn de fiecare data .


  324. Buna,Mai Bogdane,Tata…Dispari total o perioada,taci malc…si cand apari…bagi cate una,de ma uimesti…SUPER…Smecher Mos Craciun,asta…!!!…Te pupacesc si ai grija de tine…Miha


  325. Buna ziua,am descoperit site-ul cautand informatii despre farmece si vraji,de fapt incepand sa citesc despre Sf,Ciprian,cineva mi-a spus ca ajuta la dezlegarea farmecelor. Cam stiu ce am de facut,trebuie sa merg la Biserica ,sa cer sfatul unui preot,sa merg la slujbe.Sunt credincioasa,cred in Dumnezeu si cred ca el ne poate ajuta in orice. problema mea e urmatoarea: mi-am cunoscut jumatatea ,anul trecut, cu care am acum un copilas de cateva luni,facut din dragoste ,nu din greseala ,pe care il iubim enorm.Sotul a avut o relatie de 10 ani cu o fata de etnie rroma, foarte normala din punctul meu de vedere,ca am avut ocazia sa o cunosc,din pacate.Din spusele sotului meu,ei in 10 ani nu s-au certat niciodata,mici ciondaneli,ca parintii lui nu erau de acord cu ea,el se imoptrivea tuturor ptr ea,pana m-a cunoscut pe mine,relatia lor deja scartaia.Problema este ca de cand a aflat de noua lui relatie,ei mai tinand legatura ca aveau o afacere de impartit,totul a pornit la vale,eu crezand ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap,ca era tot ce imi doream de la un om. In doar cateva luni,sotul meu a ajus intr-o stare deplorabila,afacerea a pierdut-o, e pe cale sa fie inchis din cauza unor nereguli in afacerea respectiva,nereguli facute fara rea-vointa.Am trecut prin atatea certuri si scandaluri,din nimicuri ,ce mai…am pierdut tot….nu mai avem unde sa stam,nu mai avem masina,avem carca de datorii si sunt pe cale sa il pierd si pe el si sa raman singura sa imi cresc copilul,noroc ca avem familiile alaturi,si a mea si a lui. Nu stiu daca sa ma gandesc ca ne-a facut ea ceva,dar s-au intamplat totul prea repede…toate au mers numai prost si intr-un final sa ajungem la o astfel de situatie,eu care am avut o viata normala pana acum,sa fiu pe cale sa imi vizitez sotul inchis,pe care-l iubesc atata si care nici macar nu are toata vina ptr situatia respectiva.Sunt in pragul sa cedez psihic…..ma rog cateodata la Dumnezeu si plang din tot sufletul pentru tot ce am grsit in viata asta si sper sa ne ajute .De cand a inceput decaderea asta pe ea o visam mai tot timpul,in majoritatea viselor ,ca intra in casa unde sunt si imi lasa ceva acolo…..sau ca isi face nevoile la noi in casa,ca o gasim intr-o casa urata si parasita si ni se face mila de ea si o luam la noi in casa ,iar de cele mai multe ori visez ca vine sa il ia de langa mine si rade ,ca si cum asa trebuie sa fie…el isi face bagajele sa plece si cand eu zic”lasa ca o sa trec eu si peste asta” el se intoarce din pragul usii.Visele astea le am la fel,repetate de cateva luni…mi-e frica cand ma duc la culcare de ce o sa mai visez.Mi-e frica de ce va urma,mi-e frica ,nu ptr mine,ci ptr copilul meu,care are doar 3 luni si ma rog mereu la Dumnezeu sa fie macar ea fericita in viata si sa o protejeze de rele. Eu am mai pacatuit in viata si poate asa ma Dumnezeu ma pedepseste, dar ea nu are nici o vina.Ma rog mereu pentru copilul meu si pentru sotul meu,iar pe mine sa ma tina Dumnezeu macar sanatoasa sa-i pot oferii dragostea de care are nevoie un copil.Sunt intr-o situatie disperata,m-am apucat sa citesc singura acasa acatistul Sfantului Ciprian,sper sa ma ajute. Am scris ,nu ca vreau sfaturi neaparat,ca stiu ce e de facut,ci ca m-am descarcat si am plans scriind sperand din totul sufletul macar sa imi raspundeti cu ceva care sa imi mai aline putin disperarea si durerea.Sa aveti o zi buna si Dumnezeu sa aiba gria de toti!


    • Draga Dana,

      Voi ati facut Cununia? El ce simte in legatura cu situatia asta? Se mai vede cu ea si in alte scopuri decat cele de afaceri? Inteleg ca el este inchis… Imi inchipui prin ce treci. Dar intrebarea mea este, el va iubeste pe tine si pe copil?

      Nu prea e bine sa citesti de la sine putere Acatistul Sfantului Ciprian, in special rugaciunea de la sfarsit. E ca si cum te-ai duce sa te bati cu diavolii avand ca arma o scobitoare.

      Sfatul meu este sa te duci sa te spovedesti la un duhovnic pentru care simti chemare si el o sa te invete ce e de facut. Copilasul trebuie impartasit! Este ingerasul tau care te va mantui. Mergi si la slujbe de dezlegare la Zlatari (daca esti din Bucuresti).

      Luand cronologic evenimentele, trebuie sa te intrebi daca nu cumva ai incercat sa iti cladesti fericirea pe nefericirea acelei femei. Chiar daca relatia lor scartaia, atata timp cat nu erau separati definitiv, ai intervenit intr-o poveste care nu era finalizata. Chiar daca nu v-a facut farmece, resentimentele ei pot fi suficient de puternice incat sa nu va mearga bine. Apoi, daca nu sunteti cununati, ai mai adaugat un pacat la cel initial. Zece ani de relatie nu se pot sterge cu buretele. Iti inchipui de cata noblete sufleteasca e nevoie pentru ca acea femeie sa nu te urasca, sa va doreasca binele?

      Tu ai putea fi generoasa si sa ii ceri ieratre in gand pentru suferinta pe care fericirea voastra i-a provocat-o.

      Nu-ti pierde nadejdea, Dumnezeu ne lasa sa pacatuim, dar pentru fiecare greseala este si o plata. Achita-ti “datoriile” la Dumnezeu si apoi vei cunoaste fericirea.

      Sunt cu inima alaturi de tine, iti doresc credinta tare si mult ajutor de la Dumnezeu.

      Cu drag,
      Igalis


  326. Sunt fericita ca am descoperit blogul tau Igalis,si ca pot sa imi scriu ofurile.Am zis mai sus ca stiu ce am de facut,ei bine,stiu,numai ca e un haos total in capul meu ,asa ca te rog din suflet,daca ai putea sa imi explici ce am de facut .La cate slujbe trebuie sa ma duc mai exact si cand ,sau sa iau legatura cu un preot sa ma indrume?Momentan nu sunt in Bucuresti,dar o sa vin in ianuarie si mi-ar placea sa merg la Sfantul Ciprian.Multumesc!


  327. Multumesc mult pentru un raspuns atat de prompt.Relatia lor era terminata in momentul cand am inceput-o noi,am zis ca ”scartaia” gandidu-ma la faptul ca nu se terminase de mult timp si tinand cont de faptul ca durase 10 ani,eram constienta ca nu ii va fi usor nici ei. Sotul meu inca nu e inchis,dar e posibil sa fie,procesul este inca in derulare si nu se arata prea pozitiv in privinta lui.El ne iubeste enorm pe mine si pe fiica noastra si a incheiat toate socotelile cu ea,nu se mai vad,nu se mai aud,intr-un final ea s-a inrait foarte tare si au decis sa incheie si afacerea care o aveau impreuna.Eu nu i-am impus lui sau nu i-am interzis sa mai continuie acea afacere,dar din partea ei nu s-a mai putut.M-am gandit si la ea ca nu i-a fost usor dupa atatia ani,nu stiu daca i-am gresit cu ceva.Copilul este botezat si impartasit,dar noi nu am facut decat actele,cununia religioasa nu am putut s-o facem inca. Cauza despartirii lor nu am fost eu,ci banii ,veniti din acea afacere….de-asta eu ma simt cu constiinta impacata ca nu i-am facut nimic rau,dar m-am gandit in tot timpul asta ca nu i-a fost nici ei usor dupa atatia ani ca el sa se casatoreasca cu altcineva,tinand cont ca pe ea nu a cerut-o niciodata.Multumesc pentru raspuns inca o data si am sa astept sa merg la Biserica inainte de a mai citi acatistul


  328. Draga Dana,

    Mai important este ca in aceasta perioada sa tii macar 3 zile post si sa te spovedesti. Daca nu ai inca un duhovnic si urmeaza sa te muti in Bucuresti pentru o perioada mai lunga, iti sugerez sa astepti pana ajungi aici, ca sa nu fie nevoie sa il schimbi de cate ori schimbi orasul. Duhovnicul e ca un parinte. E pacat sa il schimbi fara motive intemeiate si fara dezlegarea lui sau sa te spovedesti la mai multi duhovnici.

    La Zlatari, la Sf. Ciprian, sa mergi la 9 slujbe vinerea de la ora 17.00 la 19.00. A zecea va fi o slujba de multumire. Biserica se afla pe Calea Victoriei nr.12, langa Muzeul de Istorie si vizavi de frumoasa cladire a CEC-ului mare. Preotul care tine slujbele de dezlegare, Pr. Prof. Ioan Stancu este un preot cu mult har si multa rabdare. Poti sa ii spui lui ce probleme ai si o sa te invete ce ai de facut.

    Important este ca sotul tau va iubeste. Orice neplacere ar veni o sa o treceti cu bine daca aveti credinta in Dumnezeu si nadejde. Cand te mai apuca disperarea, citeste Paraclisul Maicii Domnului, e grabnic mangaietoare!

    Cu drag,
    Igalis


  329. ‘DIN LUMINA SARBATORII NASTERII DOMNULUI SI DIN SPERANTA CE INSOTESTE NOUL AN,GANDURI BUNE;SANATATE SI NOROC’…PUP,TUTUROR…MIHA


  330. Buna, Ziua! d-na Igalis, sfatuiti-ma ce Acatist sa citesc, va rog. Prietenul meu s-a despartit de mine, doar pentru ca i-am spus la o femeie sa il stearga din lista de facebook. Dupa 4 zile s-a incurcat cu alta femeie, a dus-o si acasa la el, m-a jignit in tot felul , mi-a adresat cuvinte urate si nu stiu de ce atata suferinta, nu stiu ce i-a spus femeia aia, eu doar am rugat-o frumos sa-l stearga fiindca ea isi punea poze mai putin crestinesti pe acel site si ii trezea idei , el chiar a inceput sa-i scrie comentarii, gen “esti buna rau” care pe mine m-au deranjat foarte tare . Acum este cu alta femeie si as vrea din tot sufletul sa se intoarca innapoi. Am citit Acatistul Maicii Domnului Grabnic ascultatoare caci pe acela l-am avut la indemana. Sunt foarte trista. Am avut si un vis inainte de a ne despartii cu o saptamana: am visat ca eram intr-o biserica si vroiam sa cumpar niste lumanari sa aprind la vii, iar femeia care le vindea m-a intrebat: de ce esti trista, de ce vrei sa aprinzi lumanari ? eu i-am raspuns: nu se mai intoarce la mine, ce sa fac? Ea mi-a zis lasa-l ca o sa am eu grija de el. Nu pot sa-l las i-am raspuns, il iubesc! Lasa-l ca o sa am eu grija sa se intoarce , lasa-l linistit ,nu-l mai cauta, se va intoarce singur la tine. Marturisesc ca acest vis m-a pus pe ganduri , acum chiar sunt in situatia disperata din vis.Ajutati-ma cu un sfat , va rog . M ultumesc frumos!


    • Iar eu sunt femeia din biserica si iti spun “Lasa-l. Barbatul asta te va face nefericita tot restul vietii, chiar mai nefericita decat esti acum. Se va intoarce la tine daca il vei lasa, dar daca nu se va cai pentru reactia lui de acum… nici sa nu te uiti la el. Nu merita”.

      Citeste Paraclisul Maicii Domnului de cate ori simti ca esti trista. E grabnic ajutatoare. Du-te la Liturghie in fiecare duminica si stai la toata slujba, este cea mai puternica dintre toate slujbele si te apara de tristetea asta ingrozitoare. Tristetea e de la diavol! Iubeste-L pe Dumnezeu inainte de orice si restul lucrurilor bune vor veni de la El.

      Nu fii suparata pe acest barbat, multumeste-i in gand pentru ca ti-a aratat adevarata fata si nu a facut-o dupa ce v-ati fi cununat si ati fi avut vreo doi copii.

      Draga Danna Maria, sa nu confunzi niciodata pasiunea cu iubirea. Pasiunea e PATIMA si, clar, nu vine de la Dumnezeu. Iubirea, in schimb, e Dumnezeu insusi! Daca de iubire ai sete, atunci nu pe acel barbat il vrei, ci pe Dumnezeu.

      Sarbatori in pace si bucurie iti doresc. Bucura-te, s-a nascut Hristos si ne va mantui pe toti cei ce ii urmam Lui.

      Cu drag,
      Igalis


  331. flori
    buna seara sunt flori , si sunt un membru nou ,azi am vazut blogul tau , de ce abia azi ca sunt de cateva luni mai bine spus 10 luni fara nici o sursa de comunicare.e greu sa spun tot odata dar voi incerca sa dau cateva amanunte.
    sunt din bucuresti sunt crestina si in urma cu 15 ani am cunoscut un barbat musulman cetatean sirian care ma facut sa l iubesc poate mai mult ca pe dumnezeu. am gresit ca lam pus inaintea lui dumnezeu crezand ca el e totul pentru mine si acum sufar enorm din aceasta cauza.din martie 2011 sunt plecata din tara pentru o saptamana cum i-mi promisese el si au trecut 10 luni de chin cu sechestrare , lipsa de orice mijloc de comunicare , lipsa de respect de tandrete de iubire lipsa de tot.am doar bucuria si linistea ca pot dormi langa baietelul meu de 4 ani caruia ii sunt mama doar noaptea. traiesc in conditii greu de imaginat dar multumesc lui dumnezeu ca dupa multe rugaminti am acum acces la net doar noaptea dupa ora 23 si mai pot citi cate o rugaciune sau mai pot naviga pe cate un site.
    sunt singura cu dumnezeu ore in sir nu scot un cuvant nu am voie si nu am cu cine discuta si as dori daca -mi permiteti sa postez si sa primesc comentariile voastre.nu am carti de rugaciuni , acces la pc doar noaptea si ziua cand i-mi sunt interzise toate simnt ca nu mai pot sa fac fata si numai am energia necesara de a merge mai departe.
    sunt multe de spus o experienta care poate marca pe orcine si vreau sa mi impartasesc cu voi clipele grele prin care trec ca poate asa i-mi voi gasi putin linistea interioara si drumul spre mai bine.


  332. Flori, trebuie sa gasesti o cale sa pleci de acolo. Spune-ne cum te putem ajuta, pe cine trebuie sa anuntam, cu ce informatii te putem ajuta. Imi pare o grozavie ce povestesti. Trebuie sa existe o cale.


  333. Buna,Flory…Ceea ce ne scrii tu,seamana uimitor cu un caz real,scris apoi de aceeasi persoana,care a traversat un calvar in Libia…Nu vreau sa te necajesc…Daca era sa ma casatoresc in alta tara,m-as fi gandit de 1000 de ori,inainte da a face acest pas…Si iti scriu si de ce…Am avut posibilitati si jo,dar viata m-a invatat,sa devin susceptibila uneori,si sa-mi pun partenerul de viata la incercare…Am revenit jo in tara,si l-am chemat macar in vizita pe el,sau sa fac pe’perfectionista’,am insistat sa vina sa ma ceara de la ai mei,sa vad cum reactioneaza…Sunt necesare o sumedenie de trucuri,sa zicem,cu’specimenele de barbati’…Uneori lasandu-te prea mult condusa de inima,se poate gresi…Iar noi,femeile,devenind mame,e in legea firii sa facem totul pt.puiutii nostri…Si te inteleg,Draga Mea…Si jo as fi facut la fel,dar tot timpul inainte de a lua o asemenea hotarare,am analizat bine situatia,si citind cartea respectiva,iti scriu cu mana pe suflet,ca nu am avut curaj…Imi pare rau ca viata ta,a luat o intorsatura dureroasa,dar rugandu-te lui Dumnezeu,trebuie sa existe o cale,de a-ti proteja’Puiutul’,si a va intoarce in tara…Exista Ambasada,si chiar daca ai porti numele,ca mama,ai dreptul sa te intorci…Adevarat este ca dupa legile lor,vei avea de infruntat o sumedenie de obstacole,dar sufletul unei mame,e tot timpul supus si iubeste fara limite…Cu multa tactica si rabdare,afla cum poti tu,chiar si prin intermediul internetului,ce posibilitati sunt sa va intoarceti in tara…Daca se poate,si ma alatur Medeei,si cu siguranta si Gazda Noastra,Igalis,e de acord…ce se poate face,si cum te putem ajuta…Si jo pe timpul razboiului la sarbi,am fost 7 luni,aproape,ca un fel de prizoniera…Erau americani peste tot,si fiind straina,eram urmarita,desi nu aveam voie sa ies niciunde…De teama sa nu mor pe acolo,patronul la care lucram,a insistat sa ma aduca in Beograd,sa ma stie mai aproape de casa…Am ajuns foarte greu in tara,si am intampinat foarte multe greutati,dar in orice moment,plangeam,si ma rugam…Si Dumnezeu nu te va lasa,daca ai credinta si speranta in suflet…Asteptam nerabdatoare vesti bune de la tine,si fie ca Noul An,sa-ti dea Putere sa infrunti ca o Leoaica,greutatile vietii…Sa dovedesti’Puiutului Tau’,ca esti o mama puternica,si se poate bizui mereu pe tine…Te pup dulce,si te imbratisez puternic,in speranta ca in curand,totul,se va rezolva…Cu afectiune,Miha


  334. multumesc medeea si miha , lacrimile nu mi le mai pot stapani , am incercat sa fac tot ce am crezut ca e mai bine pentru mine si copilul meu , am incercat sa vb la ambasada am avut si chiar o intalnire cu consulul si mia spus ca legile din siria nu sunt ca cele din ro , aici mamele nu au nici un drept asupra copilului, e un stat patriarhal unde femeia nu are drepturi , are numai obligatii , ba mai mult mi-au spus ca daca se intampla doamne fereste ceva cu tatal copilului ,copilul revine de drept bunicilor sau unchilor in cazul cand bunicii numai sunt nicidecum mamei; in ro sau facut demersuri pe la ministerul justitiei , pe la MAE , ambasada siriei din ro si am inteles ca raspunsul este ca din ro nu ma poate ajuta nimeni si ca ar trbuii sa deschid un proces aici care sigur ar fi foarte costisitor si nu as avea niciodata castig de cauza.
    ba mai mult tatal copilului meu mia spus de cateva ori si chiar ma amenintat ca ii e foarte usor sa mi lase copilul fara mama ca la ei il poate creste si surorile si fratele lui mai mare.(are dintr-o alta casatorie 4 fete si un baiat mult mai mari ca puiutul meu, sunt casatoriti si fiecare are la randul lor copii)
    va multumesc din suflet pentru sustinerre si credeti-ma ca dupa tot ce am suferit aici si sufar inca , nu as sfatuii niciodata pe nimeni sa se casatoreasca cu cetetenii ai alte religii indiferent cat de frumos pare la inceput . pentru mine acest inceput frumos a fost 15 ani dupa cale lucrurile au luat o intorsatura de 360 grade.
    multumesc lui dumnezeu ca acum i-mi mai da voie sa mai comunic cu mama mea, dar cu telefoanele inregistrate, sa mai stau cate putin timp pe net si sa primesc de la voi sustinere morala ca am foarte multa nevoie de ea.
    cu cel mic nu am voie sa vorbesc un cuvant romaneste cu bunica lui nu a avut voie sa vorbeasca niciodata de cand am plecat din ro .
    mama mea e distrusa nu stiu cum sa o linistesc e foarte credincioasa si tot i-mi spune de ce i se intampla tocmai ei toate cele rele.

    va multumesc va multumesc si va rog din cand in cand mai comunicati cu mine. am multa nevoie de comunicare .


  335. Draga Flori,

    Nu stiu daca ai gasit primul meu raspuns, l-am postat la “Despre mine”.

    Te rog sa ne dai numele tau de botez si al copilului ca sa va punem la Liturghii.
    Nu-ti pierde speranta, poate, cu ajutorul lui Dumnezeu, inima sotului tau se va inmuia si va decide chiar el sa va intoarceti in tara. Ti-o doresc din toata inima.

    Daca legal nu ai sanse, poate moral pune Dumnezeu mila si se rezolva alt fel.

    Cartea pe care ti-am amintit-o in primul mesaj ( “Numai cu fiica mea”) arata ca exista si o alta cale, dar e mult prea riscanta… Eroina cartii a fost sechestrata in Iran. Sa vad daca reusesc sa gasesc cartea in format pdf pe undeva.

    Suntem alaturi de tine si ne rugam pentru voi.

    Doamne ajuta!
    Igalis


  336. din inima i-ti spun ca nu ma asteptam sa primesc atata sustinere din partea voastra am citit si primul tau raspuns. daca poti sa-mi pui pe e-mail cartea i-ti multumesc anticipat.
    cel mic nu este botezat crestin se numeste ………., numele meu ………
    va multumesc sa va dea dumnezeu multa sanatate bucurii si tot ce va doriti ca sunteti oameni minunati incercand sai sprijiniti si sustineti neconditionat pe cei incercati de soarta.

    va pup si va multumesc din inima.


  337. Draga Flori!
    Sa nu cumva sa afle cineva dintre ai lui, sau el, ca tu comunici cu cineva. Taci , si roaga-te Domnului si Maicii Domnului in gand! Zambeste-le, accepta tacit, si pregateste cate 2 schimburi pentru tine si baiat, atat cat sa porti intr-un rucsac mic de spate, gasesre momentul sa ajungo in siguranta la ambasada RO, in interiorul ei. Nu in curte! Copilul ARE CETATENIE ROMANA? Daca nu, roga-te la Dumnezeu sa te ierte ca vei folosi minciuna! Vei fi nevoita sa zambesti pana reusesti sa vii cu copilul in Romania intr-o scurta vizita la ai tai, cu sotul chiar! Tu stii ca el avand un baiat mai mare, in legea lor, mama acelui baiat este sefa! Eu stiu ca nu este normal, dar trebuie sa intelegi: unde esti si ce esti acum, nu poate continua decat in 2 feluri:
    1) te predai cu credinta si accepti, sau
    2) fugi. Dumnezeu l-a calauzit pe Moise 40 de ani, deci orice se poate! Voi afla unde pot gasi la mine locuri de mame cu copii care cer ajutor. Este cum a zis Igalis…acea carte este dupa un fapt real, dar stiu ca sant adaposturi acolo si organizatii sa te ajute clandestin! Sant oameni voluntari! Crestini! Voi afla! Te rog sa fii tare! Crede in Dumnezeu cu tarie! Te ajuta, de aceea ai gasit-o pe Igalis!!!!… si sterge de pe memoria computerului tot ce accesezi. Incearca sa nu te arati frenetica sa te duci la computer, fii in fata lor indiferenta la ce ti-au oferit. Poate fi o cursa!.
    Cu drag,
    cata


    • Ma tem ca e chiar o cursa Cata. De-odata ii dezleaga mainile si ii da acces la COMPUTER!!! de unde poti comunica in toata lumea!

      Ma tem ca e monitorizata in fiecare clipa pe computer. Exista un program care poate face asta lejer, inregistrand cu fotograme (printscreen) la fiecare click.

      La tem ca ii facem mai mult rau incercand sa comunicam cu ea fatis despre solutii. Dar, pe de alta parte, rugaciunea nu poate sa supere pe nimeni…

      Poate gasesti tu cartea in format pdf , nu esti tu cautaciul campion?

      Te pup cu drag Cata!
      Igalis


  338. Buna,Flori…Si va pup de mii de ori,pe toate…Chiar ma intrebam daca Igalis a gasit ceea ce ai scris…Are dreptate,Cata…Fii atenta in tot ceea ce faci…Si intr-adevar iti raman cele 2 solutii,date de Cata…Aveam cartea,dar in tara…E foarte importanta rabdarea,Scumpa Mea,si posibilitatea cu fuga e cea mai buna…Sufletelul tau de mama,iti va da puterea sa izbandesti,si prin rugaciuni,si cu ajutorul nostru moral,ne rugam toate sa vii in tara…Roaga-te in gand orice ai face,fa-ti bine temele,intareste-ti moralul si nu te lasa…Ne rugam toate pt.tine…Eu,personal,gandesc exact ceea ce te-a invatat Cata…are mare dreptate,dar trebuie sa fii foarte atenta…Va fi un drum anevoios si nu usor…Toata noaptea te-am gandit,si imi pare rau ca ti-ai dat inima fara sa gandesti,la consecinte…Nu te cert,caci iubirii,nu-i putem comanda,dar te inteleg…Am trecut cu brio acest pas,desi ma intindeam ca sarpele de dor,dar am rezistat…Ai’Puiutul Tau’…si nimic in lume nu poate inlocui dragostea ce o ai pt.el…Te imbratisez puternic,si te port in gand,rugandu-ma,Scumpa Mea…Multa Putere si Rabdare…M-ai vorbim pe seara…Cu toata dragostea,Miha


  339. Flori, cea mai simpla solutie ar fi aceea sa-l convingi sa veniti cu totii in Romania in “vizita”. Ar merita sa faci orice pt asta, sa-i promiti orice.
    Te voi pomeni la acatist, psaltire, in rugaciunile mele. Nu ai nici un suflet de acolo care sa fie de partea ta? Poate vreo alta sotie geloasa care vrea sa te indeparteze de iubitul sot? Doamne ce popor salbatic….
    Daca ai veni tu in Romania, nu ai putea face mai multe demersuri pt a-ti aduce copilul? Ma gandesc ca tu singura ai putea pleca intr-un final. Hai fii puternica!


  340. Igalis, ai dreptate, nu citisem mesajul tau despre ipoteza ca ar fi monitorizata. In dorinta noastra de a ajuta, poate facem mai mult rau…


  341. Buna ziua,

    ma poate ajuta cineva cu ceva in privinta casniciei mele ce merge foarte rau de ani de zile,ma rog la dumnezeu in fiecare seara si dimineata sa ne ajute sa ne intelegem bine,sa il schimbe pe sotul meu in bine,din pacate nu se intimpla nimic,imi doresc atit de mult ca sotul meu sa se schimbe sa ne merga bine sa nu mai fie atit de rece cu mine si sa fie intelegator…


    • Roaga-te pentru tine sa se schimbe ceea ce face rau relatiei. Nu te mai uita la el, ci la tine. Daca vei creste spiritual, daca te vei intari in credinta si mai ales daca il vei pune pe Dumnezeu pe locul I, sotul tau te va urma, se va simti atras de armonia din tine.

      Cu drag,
      Igalis


  342. Buna ziua din nou,cand am citit povestea lui Flori chiar m-a dar peste cap….as putea sa pot face ceva,sa putem toate sa o ajutam cumva….nu ne ramane decat sa ne rugam pentru ea si micutul ei….parerea mea este ca cea mai simpla solutie ar fi sa il convinga pe el sa vina in tara ,in Romania in vizita ,apoi pur si simplu sa refuze sa se mai intoarca,aici nu cred ca ar avea ce sa ii faca si in plus,el nu poate scoate copilul din tara fara acordul ei….ma gandesc ca e oribil prin ce trece.Fi puternica FLori,Dumnezeu iti va da putere o sa vezi,o mama devine mult mai puternica cand are un copil,un ingeras pentru care merita sa lupti!


  343. Buna seara Igalis,

    ma rog la Dumnezeu zi si noapte sa imi schimbe sotul si sa ne mearga bine de mult timp dar el devine parca tot mai rau.

    Eu traiesc in Germania,nu prea am prietene sint mai mereu singura,la servici si acasa,acasa sotul imi vorbeste putin sau deloc,este rece si da dreptate doar la mama lui,la prieteni lui…la toata lumea doar mie nu,ma jigneste mereu ,nu-mi spune odata o vorba frumoasa se gindeste numai la bani….eu cistig putin bani si imi ajut si familia in Romania,de la sotul meu nu am vazut un ban de 12 ani desi cistiga destul de bine,imi scoate ochi mereu,rufele trebe sa le spal amestecate si albe si colorate ca sa nu spal de 2 ori la masina,acasa nu am voie sa dau la soba caldura mai tare pt ca se consuma curent—(nu avem calorifere,doar o soba mica pe hol ,caldura ramine doar pe hol,in bucatarie si camere este rece)—cu mult timp in urma mi-a spus sa nu mai gatesc prea des pt ca consum curent,in concediu cind mergem in Romania el sta la mama lui e la mama–(stau ambele mame in acelasi oras)–in 3 saptamini cit stam in Romania ma scoate doar odata sau de 2 ori afara,imi spune ca nu este soferul meu sau taximetristul meu.

    Nu stiu ce sa mai fac :-( inca tin la el si imi doresc din suflet sa se schimbe sa fim din nou ca la inceput,in Germania nu ma scoate nicaieri,acuma este plecat su sora lui in concediu in Romania 2 saptamini ,ma lasat singura de craciun .

    Am ajuns cu nervi la pamint,si am zile cind imi doresc sa nu mai traiesc pentru ca nu am avut noroc niciodata…..nu mai stiu ce pot face sa-l schimb

    Imi doresc atit de mult ca anul care vine sa il schimbe Dumnezeu pentru ca eu nu reusesc,dar asta ar insemna o mare minune ,facem de multe ori totul pentru barbati nostri si nu vor fi multumiti niciodata

    Va doresc un AN NOU FERICIT AI TOT CEEA CE VA DORITI


    • Draga Juliene,

      Te inteleg, stiu ca femeile au putere de sacrificiu si dedicatie pentru sotii lor, dar exact asta e problema! Facem prea mult pentru ei si prea putin pentru Dumnezeu.

      Doar rugaciunea nu ajuta. Trebuie sa si infaptuiesti lucrarea credintei: “iubeste-l pe Dumnezeu din tot cugetul tau, cu toata inima si cu toata fiinta ta, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti”. Prima porunca! Ca pe tine insati inseamna sa pui masura. Cat de mult te iubesti daca ii dai voie sotului sa te anuleze ca om si sa te trateze ca si cum nu ai fi demna sa traiesti? Pana cand ai sa astepti ca acest “idol” sa iti implineasca espectatiile de iubire si armonie? E doar un om, cu bune si rele, nu e perfect. Ceea ce astepti de la el, cere de la Dumnezeu, ca El poate. Dumnezeu ne iubeste atat de mult si atat de statornic incat NIMIC nu iti va mai lipsi atunci cand vei invata sa-L iubesti cu toata fiinta.

      Atunci vei fi cu adevarat fericita si detasata de orice rautate care vine de la sotul tau. El nu are cum sa iti dea buna intelegere si iubire pentru ca nu detine asa ceva. Este stapanit de un mic diavol, care il face sa iubeasca banii. “Iubirea de argint” este radacina tuturor relelor si de aceea e important sa te rogi pentru el sa ia Dumnezeu de la el aceasta patima. Roaga-te ca Dumnezeu sa va iubesca pe amndoi si sa va indrepte pe fiecare in parte, nu sa creeze o armonie intre doi oameni care NU lucreaza virtutea. Dintre voi, numai tu stai in genunchi la rugaciune, dar o faci intr-un mod gresit!

      Roaga-te pentru tine in primul rand, sa te lumineze Dumnezeu ca sa iti vezi greselile si sa le plangi si sa le indrepti. Asta e o munca personala, nu e o treaba la comun cu sotul tau. Fiecare sa se indrepte ca apoi sa formati un singur trup (din nou), dar unul sanatos si curat! Tu ai cumpara un mar care e pe jumatate stricat?

      Care e greseala ta? Esti prea supusa unui om… Supusa sa fii lui Dumezeu, nu unui om. Fii jumatatea de mar care vindeca intregul, nu cea care se strica de la jumatatea deja atinsa.

      Aveti biserici ortodoxe acolo? Ar fi tare bine daca ai putea sa il inveti sa mearga cu tine duminica la Liturghie… Spovedania vindeca. Postul intareste credinta si amplifica rugaciunea… Cununia leaga…Taine ortodoxe.

      Cand te simti trista citeste Paraclisul Maicii Domnului, e grabnic maingaietoare. Fa-ti o bucurie din a aprinde in fiecare seara o lumanare intr-un coltisor al tau, arde putina tamaie si roaga-te! Dimineata roaga-te din nou, dupa puterea ta si in functie de timpul tau, dar nu rata acest ritual in nicio zi. Citeste carti ale sfintilor parinti sau cate un capitol, doua, din Evanghelie ca multa intelepciune o sa primesti.

      Iar daca in timpul asta sotul striga ca ii e foame si nu i-ai pus masa, ramai in genunchi si iubeste-L pe Dumnezeu. Omul tau o sa manance dupa ce iti vei fi terminat rugaciunea. Poti sa faci asta?

      Te-a lasat singura de Craciun? Urat din partea lui, dar frumos ar fi fost sa profiti de o asemenea “singuratate” si sa il primesti in casa, in lipsa sotului , pe Hristos! Nu esti singura decat atunci cand stai cu spatele la Dumnezeu, atunci cand nu il mai distingi in tine.

      Poate par dura, dar o fac cu iubire. Nu judec, ci doar imi pare rau sa vad ca oamenii sufera nu pentru lipsa pe care o cred ei (bani, dragoste, intelegere…), ci din lipsa iubirii lor pentru Dumnezeu. De Dumnezeu sa te temi cand iti vine in minte sa pacatuiesti, dar daca Il iubesti cu adevarat nu te mai temi de El, ci te rusinezi sa faci vreun rau Celui ce iti intoarce atat iubire.

      Parintele Arsenie Boca spune ca “iubrea lui Dumnezeu pentru un pacatos este cu mult mai mare decat iubirea celui mai curat sfant pentru Dumnezeu”. Iti dai seama cat ne iubeste?

      Iti doresc din toata inima sa SIMTI IUBIREA LUI! Atunci o sa vezi cat de putin inseamna de fapt iubirea sotului.

      Un an nou mai bun!
      Cu drag,
      Igalis


  344. Flori iti doresc din tot sufletul sa reusesti sa treci peste tot ce este rau iar anul ce vine sa fie plin de bucuri si sa se rezolve problemele

    Eu doresc la toti ,,Un An Nou plin de bucurii .sanatate si indeplinirea tuturor dorintelor,,


  345. Buna Seara,Fetele…Ma bucur nespus ca ne-am adunat,sa nu o lasam singura pe Flory…Jo o sa ma rog cu tot sufletul meu,dar e bine cum ai gandit,Igalis…poate fi intinsa deja o cursa,sau posibil,sa se comporte cu ea,de-asa natura,sa o faca sa insiste ea,personal,sa plece de acolo,si sa ramana Micutul…El cu siguranta prin libertatea ce i-a dat-o,a facut-o cu un scop…E de asteptat orice,de la asemenea persoane…Posibilitatea de a reveni in tara,cu totii,e super…dar va dati seama,ce’scoala’ai trebuie lui Flory,sa-l manipuleze,sa-l vada in tara,apoi,sa refuze total intoarcerea in Iran…?Si nu mai punem,ca a amenintat-o deja…Deci,Flory,Draga Mea…incearca sa fii puternica si sa te rogi neancetat…Noi iti suntem alaturi,dar hotararea esti nevoita sa o iei tu…Cat de rau poate fi acest om,sigur are o tasta,care,in tot acest timp petrecut alaturi de el,nu se poate sa nu i-o fi descoperit…Ai dinti,invata sa musti din viata,ca nu ai de ales…Si foloseste-ti inteligenta si cu rabdare,ne rugam toate,sa reusesti…iti trimit cat pot jo,multa putere si ma rog sa iesi din calvarul asta,m-ai puternica decat ai fost…Esti in gandurile mele si te pupacesc de Noapte Buna…Strange-l pe Micut la piept,si vei simti ca puterea de a lupta,este mai mare…Cu toata dragostea,Miha


  346. Draga Flori,

    Azi am fost la moastele Parintelui Ilie Lacatutul din Bucuresti, sfant care nu a fost canonizat inca. Nu era deschisa cripta ca sa il pot atinge, dar stiu ca puterea sfintilor nu se opreste la usa… Am pus un biletel acolo cu numele si problemele fiecareia dintre noi…

    M-am rugat pentru tine si pentru micutul tau sa va puteti intoarce acasa, pentru Cata si familia ei, pentru Mihaela ca sa nu se mai simta singura printre straini, pentru Ioana ca sa poata ajunge la acest sfant, pentru mine si sotul meu sa ne induhovniceasca Dumnezeu cat mai mult cu putinta si, daca Dumnezeu ingaduie, pentru copii sanatosi…

    O sa mai merg si cand se deschide cripta (dupa Anul Nou, marti si sambata de la 14.00 la 18.00)

    Aveti aici amanunte despre acest sfant necanonizat:

    http://www.adevarul.ro/locale/bucuresti/MISTERELE_BUCURESTIULUI_Moastele_parintelui_Ilie_Lacatusul_din_Cimitirul_Giulesti-facatoare_de_minuni_0_354564609.html

    Doamne ajuta!

    Igalis


  347. va multumesc din suflet pentru tot .m-am gandit si eu ca poate fi o cursa cu privire la liberatea de a putea comunica pe net si mai mult decat atat el este cel care -mi cumpara cate o cartela pentru net pe saptamana.
    am inceput de cateva zile sa citesc acatistul sfantul acoperamant al maicii domnului ,acatistul sf.parascheva , rugaciune catre maica domnului care desface nodurile,Rugaciune catre prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, RUGACIUNE CATRE MAICA DOMNULUI GRABNICA AJUTATOARE.intru dupa gooogle pe blogul vostru sa nu ramana situl pe undeva. la ambasada nu am sanse prea mari sa merg ca unul dintre consuli are un prieten comun cu tatal copilului meu. si eu m-am gandit si ma rog zi de zi la varianta de a veni impreuna in ro dar nu pot nici sa-i inaintez aceasta idee si nici sa spun ca mi-as dori acest lucru. am fost supusa unui tratament foarte drastic de agresivitate si mie teama de orice vorba pe care ar trebuii sa o scot din gura.cred ca singura varianta e sa ma rog in continuare ca Dumnezeu sa faca o minune si sa-l faca pe el sa vina cu ideea de a veni in ro impreuna.
    ma rog zi de zi ca bunul dumnezeu sa i intoarca la bunatate si rugaciune pe toti vrajmasii mei sa mi dea dumnezeu putere sa accept lucrurile care nu le pot schimba , sa mi dea dumnezeu curaj sa schimb ce se poate schimba si intelepciune sa pot face diferenta dintre acestea.va pup si daca vreo zi lipsesc va rog si va implor sa va rugati pentru mine. doamne ajuta


  348. Iti pup sufletelul ala mare al tau,Scumpa Mea Igalis…Esti de pus la rana,si imi luminezi sufletul…Si jo ma rog pt,toate voi,Dragele Mele,dar la biserica nu prea reusesc sa merg,fiind c-am departe…Plang si va citesc,si nu mi-o scot din minte pe Flory…Tot cei mai bun pt.tine Scumpa Noastra,Flory…ma rog ca Dumnezeu sa-ti lumineze sufletul si sa gasesti o cale de a iesi de acolo,si cum ai observat si tu,trebuie sa fii atenta la orice cuvintel si comportare…ma ierti ca iti zic…’Pana treci puntea(in situatia ta),te faci frate si cu ala cu coarne…Te gandesc mereu si ne rugam toate pt.tine…’Un an mai bun’cu sperante si multa putere…Te pup dulce si te imbratisez…Miha


  349. LA MULTI ANI ,sa fiti sanatoase si sa puteti face bine tuturor ce va cauta cu cuvantul cu lucrul sau cu gandul.fetelor voi care sunteti alaturi de mine nu va pot spune prin ce am trecut si prin ce trec ca ma tulbura rau, dar cu timpul putin cate putin va voi povesti poate cu lux de amanunte cosmarul acesta al vietii mele.120 de zile nu am vazut soarele si nu am pus piciorul dincolo de pragul usii de la intrare , am suportat multe , am plans mult si m-am rugat fara sa stiu vreo rugaciune in afara de tatal nostru ,inger ingerasul meu si dumnezeu a lucrat.cand mergem pe strada ca acum ies din casa zilnic ,ca dupa un conflict puternic intre ei au hotarat ca eu sa merg in fiecare zi cu tatal copilului meu la serviciu si copilul la o gradi in apropiere de locul de munca.dar nevand voie nici macar sa -mi tin copilul de mana cand traversam strada, o face tatal lui sau alte persoane.nu am voie sa pot vreun accesoriu cum ar fi poseta , punga , geanta portofel etc, de luni de zile sunt fara viza adica ilegal , eu venind aici cu viza de turist care mi a expirat dupa 3 luni. suport cu greu tot ce mi se intampla am crezut ca o sa fac depresie dar dumnezeu ma ajutat si inca mai pot gandi logic. nu m-am rugat in viata mea atat cat o fac acum. mai suss am citit ceva de varsta de 40 ani ca este un prag . eu am ajuns aici chiar in ziua cand implineam 40 ani pe 11.03.2011
    viata mea a luat o intorsatura de 360 grade inca din primul minut cand am coborat din avion.
    adica am auzit spunandu-mi COPILUL NU VA MAI PARASI SIRIA NICIODATA, TU DACA VREI POTI SA TE INTORCI ACUM DE UNDE AM VENIT ASTFEL VEI AVEA DE SUPORTAT MULTE DACA NU TE ADAPTEZI LA STILUL NOSTRU. am ramas langa copil si am luptat cu mine sa nu fac vreo prostie sa nu ma imbolnavesc sa nu ma sinucid etc. nu am putut nici cel putin sa mi dau demisia de la locul de munca. sunt multe multe de spus.

    va pup si va rog tineti aproape de mine atat cat voi putea sa mai comunic cu voi. sunteti mana cereasca pentru mine.

    LA MULTI ANI !SI DUMNEZEU SA NE MILUIEASCA PE TOTI.
    doamne ajuta


  350. o sa lupt cu mine si o sa invat sai iubesc , Am vrut sa spun cum ma iubesc pe mine , dar in momentele astea nu cred ca eu ma iubesc pentru tot ce mi-am facut singura (adica am venit aici fara sa ma gandesc catusi de putin la urmari crezand ca chiar e un cadou de ziua mea) am fost nu copil la minte ci o adolescenta care crede ca tot ce zboara se si mananca.
    vreau sa ma ierte mama mea sa ma ierte colegii mei sa ma ierte toata lumea din jur care poate mi-au spus ceva dar eu nu am auzit nimic.

    va ibratisez cu toata faptura mea si va rog fiti bune cu mine si iertati-ma ca poate in prag de sarbatori aveati nevoie de bucurii nu de probleme ca ale mele.


  351. Flori, poate daca i-ai dedica lui Dumnezeu acest copil, Dumnezeu ar face minuni mari… Eu ti-l botez!

    Te iubim si iti dorim ca Dumnezeu sa stearga cu burelete tot ce ai gresit pana aici din naivitatea sufletului de femeie care a iubit un barbat mai presus de Dumnezeu. Dea Domnul sa intoarca in turma oita si mieluţul ei!

    Iti dorim un an cu multa rabdare, credinta si nadejde, dar mai ales Il rugam pe Dumnezeu sa va aduca acasa.

    Citeste Paraclisul Maicii Domnului, e grabnic mangaietoare:

    http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/paraclisul_maicii_Domnului.htm

    Cu drag,
    Igalis


  352. La multi ani cu sanatate si credinta tuturor; sa aveti un an bun!


  353. buna seara daca ti spun ca vroiam ieri sa vascriu ca daca ma ajuta dumnezeusavin acasa primullucru pecare lasface e sa lbotez pe celmic ortodox .multumesc ca te ai gandit la mine .3


  354. La multi ani! si fie ca Domnul sa ne indrrepte pasii in fiecare clipa!
    Va imbratisez pe toti cu mult drag,
    cata


  355. PS: Referitor la cautare: se numeste “Din dragoste pentru un copil” de Betty Mahmoody si nu se gaseste free, dar daca pune pe cautare titlul si autorul, gaseste ceva ce o ajuta. Numai folosesc nume pt. ca cine are nevoie stie ca pentru ea. Trebuie protejata si tinuta la persoana a treia; cu timpul vom vedea. Nu-mi place ca acel consul este prieten cu sotul. Chiar de loc!
    Ne rugam sa aibe tarie si putere, Dumnezeu sa o pazeasca!
    Cu drag,
    cata


  356. nu am cuvinte de multumire pt voi . sunteti ingeri cu chip de femeii , multumesc lui dumnezeu ca dupa mult timp mia indreptat gandul spre voi.
    ma rog ladumnezeu sa mi ierte toate greselile pe care le fac sau le am facut cu lucru cu cuvantul sau cu gandul si sa mi dea putere sa merg mai departe pentru ingerasul meu care are momente cand isi aduce aminte de ro si ma intreaba de ce oamenii sunt rai si nu ne da voie sa mergem la gradi de la bucuresti sau la mol. igalis daca dumnezeu ma v aajuta sa ajung acasa cu cel mic promit ca vei fi nasa lui si vei fi printre primele care vei afla.
    am citit cred ca ti doresti un copil , sa ti dea dumnezeu ca aceasta minune sa aiba loc si sa te bucure nu cu unul ci cu doi deodata.
    eu am mers din doctor in doctor 5 ani ,am gasit cu ajutorul lui dumnezeu un doctor care are cabinetul la piciorul podului de la crangasi se numeste dr mohamed .am fost la el in octombrie si in martie urmand cu strictete toate indrumarile lui am ramas insarcinata. incearca sa mergi impreuna cu sotul tau
    va pup si va multumesc ca sunteti langa mine.
    la multi ani cata ,medeea, miha , dana ,juliene si voi toti si toate de pe acest forum


  357. ‘UN AN BUN,LINISTIT SI CU MULT SPOR’VA DORESC DIN SUFLET,TUTUROR…’MULTA PUTERE SI CREDINTA’ITI DORIM DIN SUFLET,TOATE,DRAGA NOASTRA…F…Cata,imi place tare mult cum gandesti…Dumnezeu sa te aiba in grija lui si sa-ti fie bine acolo unde esti…Ma bucur nespus de hotararea lui Igalis,de a boteza’Micutul’…si e foarte bine…Si ai multumesc si o iubesc tare,pt.locul care il ocup in gandurile ei…Sa ne rugam toate pt.Prietena Noastra si’Micutul ei…Va pup,Miha


  358. La multi ani, tuturor!
    Tot citind pe aici, ma bucur pentru cei care gasesc pacea sufleteasca si ma intristez enorm pentru cei care traiesc adevarate drame. Toti am trecut prin cate ceva, care ne-a vatamat sufletul dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrurile se aseaza. Cei care puteti ajuta, concret, faceti-o! Ceilalti ne putem ruga! Sa nu fie maslu, acatis, liturghie … in care sa nu trecem si “rude, prieteni, cunostinte, dusmani stiuti si nestiuti”.


  359. e a doua oara cand incerc sa va scriu , e un pseudonim pe care nu l stie nimeni aici sunteti fete destepte si cititi printre randuri ,dar as ruga-o pe igalis sa mi protejeze oarecum mesajul cu numele noastre pentru viitor. draga cata nu am gasit cea ce caut poate din cauza stresului in care stau pe net ,mi e frica ca din clipa in clipa poate veni cineva sa vada ce fac.astazi am citit din cartea caramizile casniciei de scott&cheri scheer si plangeam cand citeam cum casnicia are la baza comunicarea si ma gandeam cum sa fac sa pot comunica , nu pentru a salva o casnicie care e ratata deja ci pentru a avea puterea de a sta langa copilul meu.pana dumnezeu i-mi va indrepta pasii spre o alta viata . azi va relatez un fapt minor , cel mic m a chemat sa vorbesc cu tatal lui la telefon si eu cand am pus receptorul la ureche si am salutat am auzit numai vorbe grele si cuvinte josnice , adresate mie personal pentru ca nu eu ,eram cea cu care vroia el sa vorbeasca. am plans m-am rugat am luat pastile sa ma linistesc si credeti-ma ca daca as fi putut atunci as fi intrat pe net sa va caut si sa ma linistesc cu voi.
    posibilitatile mele sunt ffff limitate. si lui Dumnezeu cand ma rog mi e teama de oamenii din jur ca ar putea interpreta in vreun fel anume si sar isca cine stie ce repercursiuni.
    va multumesc ca sunteti alaturi de mine si in fiecare zi gasesc cate un mesaj de incurajare.
    am mare nevoie de aceste mesaje si de voi , ma face sa nu mi pierd speranta si sa merg mai departe.
    va imbratisez pe toate.


  360. Draga Flori,

    Am facut ce mi-ai cerut. Nu stiu daca ajuta aceasta precautie, dar am sters numele. Cine vrea sa te controleze o poate face intr-un mod mult mai simplu, vede absolut tot ce tastezi, paginile de web, parolele…

    Sper sa nu fie cazul totusi…

    Maine merg iarasi la Cimitirul Giulesti. Nu stiu daca va fi deschisa cripta, dar eu ma duc cu biletelul cu nume.

    Nadejde, credinta si dragoste, asta iti doresc!

    Cu drag,
    Igalis


  361. Va iubesc pe toti!

    Igalis


  362. iti multumesc igalis ,e adevarat ce spui dar aici la ei nivelul informatic e mult mai scazut . sper sa nu fie unul fff destept doar pentru mine.
    va pup si va iubesc


  363. Scumpa Noastra,jo te caut mereu,sa mai aflu cum stai,si ma rog si pt.sufletelele voastre,cand ma rog pt.mine…Vineri,poate reusesc sa ajung la biserica,si o sa vorbesc cu preotul…Ma rog mereu,sa se intample o minune,si sa ne scriem de fericire,in alte ipostaze…Te astept seara si ma rog…Atat pot momentan sa fac jo,dar rugandu-ne toate,poate Dumnezeu isi va face mila,ne va asculta ruga,si iti va schimba viata,tie si’Micutului’tau…Trebuie sa fii puternica,si sa nu iti pierzi credinta si speranta…Ai pt.cine trai,Draga Mea…si merita sa te sacrifici pt.’Micutul’tau…Nu te lasa orice ar fi,caci vei vedea…’DUPA PLOAIE SI FURTUNA,VA VENI SI VREME BUNA’…Te pup dulce si te imbratisez puternic…Miha


  364. buna dragele mele ,va iubesc neconditionat doar pentru ca mi-ati acceptat sa va spun prin ce trec e un dar de la dumnezeu. incerc sa descarc psalmii dar nu reusesc windousul e in araba am nevoie de psaltire in format pdf. tot ce mi sa intamplat pana acum ma intarit mai mult si credinta in dumnezeu a inceput sa vina pe primul loc in inma si gandul meu.
    fetelor aveam ieri o pofta nebuna de razbunare ca nu am cuvinte sa va spun ,m-am linistit dupa ce am citit cateva rugaciuni am luat o pastila si mi-am impus ca nu trebuie sa vorbesc nici un cuvant sa nu se intample ceva ce nu mi-as fi dorit.
    cel mic e putin bolnavior de 3 zile ii dau augumentin si nu am mers nici la gradi nici la munca cu taica su. va imbratisez pe toate


  365. Pt. cineva:http://resurseislamice.wordpress.com/2010/01/06/numai-cu-fiica-mea/
    Am aflat din pacate ca esti nevoita sa pleci singura! Si numai in fericite cazuri Poti? santem renegate si n aven nimic de a ne agata decat punctul 2. Sex……….zambet……..Iarta-ma Doamne, pt.pentru copil fac…..Nu poti iesi oricum, …sa te tii, sa zambesti, …taci, Nu pot sa scriu ce am aflat, dar este greu, aproape imposibil…. Cati ani ai? Roaga-te Domnului sa fie voia lui si numai El poate face minunea asta….Maica Domnului te vede si te ajuta la rugaciunea ta si a noastra.
    Va iubesc pe toti,
    cata


  366. merci cata mai sus am spus pragul varstei in care mi sa schimbat destinul .moise a asteptat 40 ani eu cu voi si cu ajutorul lui dumnezeu nu voi astepta ATAT. stiu ca ar exista posibilitatea de a pleca singura dar risc sa mi pierd copilul ptr totdeauna. nu voi risca asta pentru nimic in lume. am venit cu el vom pleca impreuna sau daca nu ma voi sacrifica pentru el. dar dumnezeu sigur i-mi va deschide porti acum sau mai tarziu , asa cum a facut minunea de mi la daruit dupa multi ani de chin.

    si eu va iubesc muuuuuuuult


  367. Va iubesc de mii de ori…si va apreciez pt.indarjirea cu care luptati pt.’Puiutii Vostri’…Prin rugaciuni si multa credinta,vei reusi,exact cum ai scris…Te-ai chinuit atata timp pt.a-i da lumina,iar acum sa-l pierzi…?Nu…se va ivi cu ajutorul lui Dumnezeu o portita de iesire…Chiar daca treci momente imposibile,roaga-te si te vei intari…Sunt convinsa ca esti cu nervii la pamant,dar ma rog sa nu-ti pierzi mintile…Trebuie sa te tii tare,sa tratezi totul cu bagare de seama,si sa nu cazi…Te pup cu drag pe tine si pe’Micutul Tau’…si ne rugam pe zi ce trece,sa se infaptuiasca o minune…Miha


  368. va salut ingerii mei pazitori , voi femeii cu suflete dde ingeri in cateva zile de cand va cunosc ati reusit sa aduceti in sufletul meu putina bucurie . plang dar nu de suparare , de amaraciune , dedisperare si de greutatile zilnice ci de fericire ca dumnezeu mi-a indreptat gandul si mintea si v-am gasit pe voi . in urma cu 10 zile v-as fi scris un roman foileton de 10 luni , acum nu mi gasesc cuvinte sa va scriu cateva randuri. cred ca dumnezeu face minuni ,nu cred sunt sigura ,ca rana din sufletul meu si inima mea incepe sa si gaseasca medicamente. va multumesc fetelor sii multumesc lui dumnezeu ca nu mauitat si a fost cu mine chiar daca eu am avut rataciri.
    “””””
    Nu-i mare lucru sa traiesti bine cu oamenii blajini si buni,
    caci aceasta place din fire tuturora,
    dar sa traiesti în pace cu oamenii asprii, stricati,violenti ,agresivi in vorba si fapte sau care ti se împotrivesc, aceasta-i un mare har,o virtute plina de curaj si vrednica de laude. “””””””” am citit azi intr-o carte .

    va imbratisez pe toate si zi de zi va astept
    cel mic sa insanatosit de duminica mergem la gradi.


  369. asteptam cu totii o minune pt tine si copilul tau. iti va scoate Dumnezeu in cale oamenii, informatia, gandul bun care sa va aduca acasa. suntem aici si chiar atunci cand nu scriem suntem alaturi de voi.


  370. Va imbratisez puternic,si ma rog sa se intample o minune pt.a va intoarce in tara…Fii puternica si nu te lasa orice ar fi…Ma bucur pt.’Micutul Tau’…El sigur iti va da toate sperantele,sa izbandesti…Cu toata dragostea,Miha


  371. mau impresiona foarte mult povestile scrie pe acest sait dar mi-am dat seama ca sunt foarte multe persoane in situatia mea .La mine la inceput in relatie a fost frumos eram doua persoane care ne iubeam foarte mult dar totul a inceput cand mama lui nu ma vrut pt el vrea o fata bogat iareu nu sunt o avuta cu toate ca pt el la inceput nu a contat dar mai tarzi nu stiu ce sa intamplat ca o sculta doar pe ia .Cred ca nea facut farmece ea cu sora ei sa ne desparta si nu numai ele si o vecina dea mea ca nu lam ales pe baiatul ei .Asi o fetitacu el si nu vreau sa creasca fara tata si vreau sa-mi salvez rerelatia petru ca in ciuda tuturor noi ne iubim foarte mult doar ca e foarte greu sa trec de aceste obstacoloe eu sunt credincioasa ma rog totimpul dar el nu vrea sa intre in biserica .vreau sa-mi spui si mie ce trebuie sa fac sa mi se dezlege acestefarmece .Am observat de cativa ani cand ne face planu de nunta totimpul ne despartim iar mama lui face in asa fel incat sa amanam nunta mereu nu stiucum reuseste sa faca ca ea si so asculte nul mai recunosc .te rog ajutama simnt ca nu mai pot face fata uneori nu mai am putere nici sa mai merg dar ma gindesc l;a fetitamea ea ma mai ajuta sa merg mai departe am suferit si sufarenorm de mult din cauza familiei lui nu stiuce sa mai fac sa ma placa te rog sa ma ajuti cu un sfat .


    • Draga Camelia,

      Voi trebuie sa va cununati, altfel traiti in pacat si e greu sa ceri ajutor de la Dumnezeu ca sa pacatuiesti in continuare. Pune ca scop Cununia si viata curata si vei vedea cum pune si Dumnezeu mila.

      Daca dusmanii va strica planurile de cununie de fiecare data, faceti-o in secret, simplu, fara tam-tam.

      Spovediti-va si mergeti cat mai des la Litrughii. Liturghia e cea mai puternica slujba!

      Dumnezeu sa va ajute sa va gasiti linistea si sa va intemeiati o familie curata si frumoasa.

      Mai scrie-mi.

      Cu drag,
      Igalis


  372. buna fetelor am avut o zi de cosmar inca de dimineata cand nici nu am apucat sa mi scot pijamaua au dat buzna peste mine cu musafiri si nici macar nu sau scuzat sau au salutat. le-am scuzat eu cand i-mi strangeam patul si dupa aceea inspre seara pe cel mic la scos taica su putin afara si am intrat un pic pe net fara permisiune.era mai bine daca nu intram si nu gaseam pe cineva care o consideram prietena care mia povestit cum in decursul unei luni adica luna 11 eu am ramas in ro fara case masini bunuri si tot ce aveam . amm tremurat am plans i-mi venea sa strig sa urlu sa ma razbun pe cineva dar nu am facut nimic din toate astea. prin lucruri mizere si procuri nu fff corect facute sau intamplat toate astea , binenteles cu tot acordul sotului meu de la care nici acum si nici mai tarziu nu voi afla nimic sau cum sau intamplat toate astea. . eu nu am avut putere sa l intreb cel putin ca mi-a fost teama de violenta. am ramas asa cum i-am si raspuns acelei persoane , mi-au luat tot ce inseamna munca de o viata lucruri materiale si bunuri imobile, viata linistita si familia fericita pe care o aveam , dar nu i-mi vor putea lua sufletul si copilul. dumnezeu ma va ocroti si apara de toate furtunile acestei lumi plina de rautati .
    era sa uit sa va si salut va pup pe toate si dati-mi voie sa va spun ca va iubesc si daca nu ne cunoastem personal.m-am linistit si nu-mi plang acele averi. i-mi plang doar viata traita in liniste fericire respect si iubire pe care am avut-o 15 ani la care aici nici 1% nu pot sa visez.
    i-ti multumesc igalis .


  373. va multumesc voua tuturor (cata , miha , medeea, doina ,dana , julien si voi care sunteti prezenti cu gandul si cu sufletul alaturi de mine) ca va rugati pt mine si puiul meu asa cum ii multumesc si lui dumnezeu ca ma incearca sa vada cat de bine i-mi pot stapanii nervii.
    sunt la pamant cu ei dar merg inainte.
    nu eu sunt cea care am harul de a putea traii printre oameni rai agresivi , violenti si impotriva mea ???? ba da eu sunt . am vrut sa va spun mai multe dar nu pot mi sa pus un nod in gat si nu mai pot respira cand i-mi aduc aminte
    va pup va imbratisez si va iubesc


  374. Draga mea, Tine-te tare si repeta in gand in continua, repede “Doamne miluieste”, pana simti ca acele momente groaznice nu-ti mai tulbura mintea. Nu-ti mai face scenarii cu ce a fost, nu despica firul, ci concentreaza-te sa-i multumesti Domnului si Maicutei pentru tot, iar Ei iti vor indruma pasii cum trebuie.
    Santem cu tine, iar Dumnezeu te iubeste si are grija de tine. Crede-ma! Stiu precis!
    Cu drag,
    cata

    P.S.:Cere-ti iertare pentru pacatele tale si ale sotului!


  375. De trei zile il rog pe tatal ceresc sa ma ajute, sa-mi dea putere si sa ma intrume..nici nu stiu cum sa incep, povestea e veche si sunt prea multe de spus, dar voi incerca sa fiu concisa;
    Ne cunoastem de 24 de ani, de21 suntem casatoriti, avem un baiat de 20 de ani; locuim cu parintii mei, greu, dar am depasit momentele critice casniciei noaste; am fost fideli unul celuilalt;
    a inceput o relatie cu o colega de serviciu cu 7ani si ceva mai mare decat el
    (e sofer); a marturisit relatia abia dupa cam 8luni, prin aprilie;
    eu eram disperata crezand ca stresului se datoreaza lipsa somnului, gandul de sinucidere, slabitul fizic, crizele de plans, impotenta, nelinistea si agitatia continua; era nervos continuu,nu aveam o conversatie simpla fara ca el sa tipe si eu sa plang;
    si-a cerut iertare si am incercat sa ne vedem de viata; dar nu se terminase si din iulie a inceput cosmarul ;
    pt mine a fost clar ca nu e lucru curat, devenise de nerecunoscut, irational oricare erau argumentele aduse, sau de cine-i vorbea;
    in momentele de luciditate recunostea ca ne iubeste, ca era gata sa faca o prostie renuntand la noi ; parca erau 2 persoane in el si lupta aceea il istovea fara masura; credea ca a innebunit; nu avea explicatii pt comportamentul lui;
    dar nu rezisti 17-18 ore in traffic fara macar o zgarietura a masinii;
    atunci a fost prima oara cu adevarat cand m-am rugat la o icoana si cand am descoperit ca dumnezeu este altfel decat banuiam..si am fost clar ajutata! Experienta asta m-a schimbat foarte mult si multumeam ca am fost “luminata”
    a plecat si l-am avut inapoi de 8 sau 9 ori; socuri emotionale de nedescris; cred in liberul arbitru si in puterea dragostei si a iertarii, de aceea i-am permis sa plece dorindu-i fericire si linste, dar nu a avut-o; nu a ajuns decat o papusa intre doua femei;
    rupt intre mine si ea, suferind de fiecare data; despartile lor mereu fiind foarte violente si urate, cu amenintari mie si lui..nu i-am raspuns niciodata.
    m-am rugat, pt iertarea pacatelor lui, si ale ei; pt linistea lui si abia mai tarziu ca sa se intoarca acasa caci am realizat ca ce domnul a unit, o femeie cu nu stiu ce “facaturi” nu trebuie sa desfaca..
    am incercat sa-l ajut apeland la preoti, mergand la maslu si moliftele Sf Vasile de cate ori am putut, am citit 40 de seri Acoperamantul Maicii Domnului si Acatistul Sf Ciprian; in timpul cand era cu mine a mers si el la slujbe, nu evita, cand putea mergea si singur;
    ultima oara s-a intors de Sf Arhanghel Mihail si Gavriil si credeam ca este “vindecat”;
    cealalta nu ma mai suna, nu ma mai batjocorea, credeam ca a renuntat la el; am facut sarbatorile impreuna, visite, prieteni.. eram fericiti ca suntem impreuna ca redevenea cel stiut; multumeam domnului ca este cu mine..
    ..ca acum 3 seri sa-mi spuna iar sec ca ramane la ea, ca nu poate trai fara ea..ca tot restul, copil, eu, prieteni nu conteaza pt el;
    Se intalnisera in preajma craciunului, perioada de 2 saptamani in care nu s-au mai tinut masluri iar eu terminasem cele 40 de zile;
    preotii stiau ca suntem bine…
    Ce sa fac? incerc sa fiu tare, de dragul alor mei care sunt cu ochii pe mine –am slabit foarte tare si nu pot sa-i supar din nou, sunt si asa foarte afectati si ei; nu am putut nici sa ma rog caci ma apuca plansul si nu ma mai opresc; repet continuu “doamne ajuta-ma si da-mi putere”…
    Poate dumnezeu are alte planuri si eu am gresit rugandu-ma pt el, pt noi, poate doar asa ne ispasim eu sau el pedepsele…
    Sa renunt la el? stiu ca nu-mi apartine ca mi-a fost doar ingaduit sa fiu fericita cu el, dar in cazul de fata nu este liber arbitru…o sa-mi spuneti ca totul se intampla cu voia domnului..
    daca este doar o testare o credintei? Daca misiunea mea aici este tocmai sa-l ajut pe el?
    Va rog, spuneti-mi ce credeti? stiu ca voi primi intr-un final raspunsul intrebarilor mele, dar pana atunci …
    va rog,ajutati-ma!nu-mi regasesc echilibrul..
    desigur nu intamplator am gasit site acesta…
    multumesc ca ati avut rabdare sa cititi lunga- dar scurta mea poveste..


    • Draga Ela,

      Constat cu bucurie ca esti o femeie foarte inteleapta si cu multa putere. Rugaciunile tale sunt primite la Dumnezeu, dar am o intrebare. El s-a spovedit de pacatul adulterului? Toate slujbele de dezlegare sau Molitvele Sfantului Vasile au o valoare mult scazuta fara spovedanie si post.

      Cititul acatistului Sfantului Ciprian e ok, dar fara rugaciunea de la sfarsit. Si acesta trebuie citit cu post. La Biserica Zlatari ati fost la dezlegari? Ar fi tare bine daca ati putea merge impreuna la 9 slujbe si a 10- de multumire.

      Nu pot farmecele unei femei pacatoase sa fie mai tari decat Dumnezeu si sfintii! Si asa este, “ceea ce Dumnezeu a legat, omul nu poate desface”. Tu ai duhovnic? Spovedeste-te si spune-i duhovnicului ce vi se intampla. Intreba-l daca ai voie sa il dai pe sotul tau la Liturghii. De regula, oamenii care au pacate mari (preacurvie, adulter, crime, avorturi…) nu pot fi pusi la Liturghie. Intreaba-ti duhovnicul.

      Ai rabdat pana acum, mai rabda un pic, o sa vezi ca omul tau se intoarce. Profita data viitoare si sa mergeti la Zlatari amandoi, ajuta-l sa se spovedeasca. Vei vedea ca lucrurile se schimba. Intre timp, ca sa nu iti pierzi nadejdea, citeste carti ale Sfintilor Parinti (Cleopa, Arsenie Boca, Paisie Aghioritul…) si vei vedea cate sfaturi bune gasesti acolo. Citeste Paraclisul Maicii Domnului si daca iti vine sa plangi fa-o pana la epuizare, rugaciunea cu lacrimi e cea mai puternica.

      Fruntea sus! Esti mult prea inteleapta si iubita de Dumnezeu ca sa te lasi prada unui pacat atat de mare, deznadejdea.

      Astept sa imi mai scrii si iti doresc credinta tare.

      Cu drag,
      Igalis


      • iti multumesc ca mi-ai raspuns atat de repede!
        nu sunt inteleapta, nu as fi ajuns in situatia aceasta..
        incerc doar sa invat din mers despre o alta lume de care nu prea aveam habar;ai mei nu sunt religiosi si nu am avut nici o educatie in acesct sens, de aceea sunt recunoscatoare ca ‘mi s-au deschis ochii’
        da, sotul meu s-a spovedit cred ca de 2 sau 3 ori; nu cred ca s-a impartasit, caci ultima oara, inainte de craciun, nu tinuse post
        Acatistului Sfantului Ciprian l-am citit fara ultima rugaciune, am citit pe net ca doar preotii sunt pregatiti pt asta; dar nu scria nimic despre post;
        am citit si biserica Zlatari unde sunt moastele Sfantului Ciprian, dar e mult prea departe pt noi, si acum daca nu este cu mine, nu cred ca va mai merge la vreo slujba; chiar imi spunea – cand s-a intors ultima oara-ca ii este rau cand merge la preot..nu am mers la liturghii pana acum, voiam sa ma duc maine dimineata; cu preotul la care m-am spovedit am mai vorbit despre situatia noastra, dar il simt putin sceptic privind aceste “facaturi”; si el ca si cel la care am mers ultima oara icu sotul meu cred ca nu se face nimic fara voia ta…
        ori eu am citit in cartea parintelui Arnautu ca cel “fermecat” habar n-are ce i se intampla, crede ca e stapan pe mintea si sentimentele lui; acelasi lucru il sustinea si un invitat al emisiunii lui Oreste..
        multumesc pentru incurajari!
        doamne ajuta!


        • Draga Ela,

          Au dreptate preotii. Adesea aruncam vina in afara noastra si, de cele mai multe ori, vina e in noi. Noi suntem slabi si orbi in fata ispitelor. Farmecele chiar exista, ca dovada, vrajitoarele se gasesc cam pe toate drumurile. Mai talentate sau mai mincinoase, ele exista.

          Dincolo de orice maiestrie a vrajitoarelor, exista ispita, exista diavoli. Pe undeva pe blogul asta am primit un comentariu jignitor care spunea “sunteti carcase [...], diavolul sunteti voi!” In nebunia lui, omul a spus totusi un adevar. Diavolul se materializeaza prin oameni. Nu numai prin cei care par posedati, ci in noi toti atunci cand alegem sa facem ceva rau. Pare inspaimantator, dar e adevarat.

          In concluzie, scepticismul preotilor este justificat de faptul ca au experienta in analizarea cazurilor in care omul vine cu presupunerea ca este fermecat si de fapt este doar un pacatos veritabil.

          O vorba inteleapta spune ca atata timp cat nu iti vezi erorile esti pierdut. Macar acela care intelege ca a gresit mai are o sansa de salvare. Cine arunca vina doar pe ceilalti… este cu adevarat pierdut.

          Imagineaza-ti ca tii in mana capatul unei sfori, iar la capatul celalalt se afla restul lumii. Nu vei putea niciodata sa misti capatul care se afla in “mana lumii” daca nu misti capatul de sfoara din mana ta. Deci, stradania noastra trebuie sa fie in tot ce tine de noi, nu in a-i schimba pe altii.

          Fug la Liturghie, mai vorbim.

          Cu drag,
          Igalis


  376. Buna,Fetele…Azi am ajuns la biserica,desi mi-e foarte departe si nu am bani tot timpul sa ajung,dar ai multumesc tot Lui,ca mi-a dat putere…Cand ne-a stropit parintele,am avut o senzatie cum nu am m-ai simtit in viata mea…mi-as fi dorit sa fiti toate adunate acolo,m-ai ales TU,SCUMPA NOASTRA PRIETENA…Ai fost si esti in gandurile mele…Am dus pomelnic si lumanarica pt.voi,si am plans pt.toti copii care i-am vazut…Imi pare rau ca situatia nu iti permite,sa vorbesti cu un preot via e-mail…te-ar ajuta foarte mult…si poate s-ar gasi o usita…Cat despre pagubele care le-ai avut,nici habar nu ai cat de mult te inteleg…Ceea ce-ai facut ieri,maine nu o sa m-ai poti face…Chiar daca iti va fi imposibil,incearca sa nu te mai gandesti la partea materiala…Trecand prin greul vietii te vei maturiza,si desi sunt sigura ca nu vei mai avea incredere in barbati,niciodata,cu credinta si rabdare,te vei ridica…Nu oricine are puterea sa treaca prin ceea ce treci tu,Draga Mea…Daca treci acest hop,ne apucam amandoua de scris…Am da de citit multor suflete,macar ca situatia din tara,nu e buna,dar poate am inmuia anumite caractere…Te pupik dulcik si te imbratisez,cu toata dragostea,Miha


    • Buna idee Miha, ar fi posibil oare sa comunice cu un preot prin mail? Preot ii gasec eu, dar intrebarea e… se poate, Flori?


  377. eu zic da, va rog ajutati-ma .


  378. va iubesc pe toate. si va multumesc de indrumari si sfaturi . i-mi voi cere iertare si pentru mine si pentru el .
    doamne iarta-ne , pazeste-ne ,ajuta-ne si ne miluieste !


  379. Este greu, dar trebuie sa crezi! Prietenii dispar, lucruri si altele vor disparea, si vei deveni tu cu Dumnezeu! Atat si nimic mai mult! Eu am in ultimul timp un test. A venit o cunostinta la mine si tot ma domina. Am hotarat sa-i spun ce gandesac! A hotarat tot prin dominare sa ma puna jos ca gazda, si sa spuna ca nu este de partea mea,la mine in gazda, macar tacea! TAc! SA fie ce vrea, nu o vreau ca nimic, dar doare! La fel la tine, orice vine este un atac direct. Asta este. Am momente cand zic in gand lucruri grele… Asta sant, ori poate sunt. Ai intrat, sau poate am intrat, in casnicii care ne mananca pana la oase. Mai delicat la tine, nu mai greu sau mai usor!
    Sa fim tari si sa crede, ca Dumnezeu stie!
    Cu drag.
    cata


  380. P.S.:Oare nu a inteles toata lumea ca cei rai fac farmece, dar noi daca santem corecti, Dumnezeu ne arat!!!!!?? Nu se desfac decat de la Cel de Sus cum o vrea, si daca VREA. Restul este ca vom duce cat putem; cand moare speranta din noi, moare tot!
    Ne vrem pe noi intaii, iar restul sa-l dobandim prin credinta……


  381. Buna,Fetele…Daca tu,Draga Noastra Igalis,ai gasesti acest preot,care ai poate fi si duhovnic,jo cred ca ar fi super…La o adica,cine iti poate impune,sa nu iti urmezi religia…tinand cont ca’Prietena Noastra’se afla intr-un loc unde domina patriarhatul…Sunt sigura ca ar ajuta-o tare mult,si cum ne scria si Cata,sunt comunitati peste tot,care ajuta mame cu copii,in aceste situatii…Important e ca Tu,Draga Noastra,sa fii puternica,sa nu iti pierzi echilibrul interior,si de dragul’Micutului’…sa nu iti pierzi speranta…Cata dreptate ai,Catalina…Si nici nu stii cat de mult va inteleg…Ieri in biserica,nu reuseam sa scriu pomelnicele,sa ma readun…Si asta se petrece de ani si ani de zile…Cine se ocupa,face tot posibilul numai bine sa nu-ti fie,dar trebuie sa fim puternice,noi…caci barbatii raman aceeasi copii,probabil…unde li se pare lor mai bine,acolo se duc…si desi sunt care recunosc,totusi,intr-un tarziu,se intorc…dar poate fi totusi tarziu,caci dragostea moare,si copiilor trebuie sa le dai dragoste atunci cand au nevoie,nu dupa…Fiti puternice,Dragele Mele,si nu va lasati orice ar fi…’Puiutii Vostri’merita aceasta lupta…Va imbratisez puternic si va port in gandurile mele…Cu drag,Miha


  382. multumesc mult o sa-ti mai scriu sa-ti spun ce mi se mai intampla si o sa vad daca o sal pot convinge ca e un pacat ca nu suntem cununati . si la bisericao sa merg mai des ca am mare incredere in dumnezeu . multumesc pentru raspuns si un sfat imi e de mare ajutor .orcum luna asta o sa vina si soacra mea ca e plecata in spania si o sa vad ce se va mai intimpla orcum eu ai aprind o luminare mereu cand merg la biserica ca sunt opersoana care iarta si cu suflet bun ca sigur dumnezeu ma va ajuta mai mult.multumesc mult igalis.


  383. Igalis,ti-a mai zis cineva ca semeni cu Julienne Moore…?Tocmai am urmarit un film interesant si te-am gandit…Cu toata dragostea,M.


  384. buna seara, Igalis!
    azi am avut ceva timp si am citit pe forum..experiente dureroase, trairi intense..vindecari..
    ai dreptate; povestea fiecaruia ajuta celorlalti!
    si faptul ca nu esti singur, ca nu doar tu ai parte de asa ceva..
    dupa cum spuneam sotul meu este cu cealalta;
    l-am dat la liturghie astazi, si voi incerca sa merg in continuare la slujbele de maslu; imi cere divortul- a treia oara-ca de fiecare data cand e la ea;
    eu nu vreau sa divortez dar nici sa ma opun fatis deocamdata…incerc sa castig timp;
    si sunt putin derutata..”…cere si ti se va da”
    sa ma rog pt dezlegarea lui, caci doar eu ca sotie ma pot ruga pt mantuirea lui,
    -e cam singur pe lume- dar sa nu mai cer sa mi-l aduca acasa?
    sa ma rog sa primesc doar ce-i pentru mine?

    si mai am nevoie de un sfat; vorbesti de psalmi, ca sunt foarte puternici si ne ajuta mult…vorbesti de psalmii din biblie? sunt altii ?
    iarta-mi ignoranta, vreau sa stiu mai mult..
    si mai ar fi ceva, acel rau de sub plex, pe care-l simt din senin sau cand ma gandesc la el, probabil legatura energetica dintre noi, am ajuns sa-l asociez cu ceva de rau, starea lui sau poate negativismul indus lui;
    ma poti lumina, te rog? acele emotii nu le am cand suntem ok..

    multumesc mult pentru timpul pe care ni-l daruiesti!
    suntem multi noi, cei ce au nevoie de ajutor;
    multumim frumos!
    doamne ajuta!


    • Daca mai esti cu el in acelasi loc, mai poti salva daca esti capabila sa uiti, ierta si “ignora ce a fost”. Este greu acest drum, si vei avea surprize neplacute, dar nu uita ca este drumul lui Dumnezeu cand vei citi din Psaltirea si este un drum greu, chiar mai greu decat putem sa ne imaginam…..Curaj si putere!
      Mie Domnul imi da altceva decat gandeam sau imi doream, dar cu mult mai presus! Pierderea “drgostei mele” contra vietii mele si a copiilor. Nu mi-a fost frica de moarte niciodata, dar acum este viata pentru copii, si mai astept daca mai am si alta menire.
      Toate santem derutate si aici Igalis ne sprijina, in plus, ca aici gasin adevaratii prieteni care iti indruma pasii.
      Eu am avut sprijin de la mai multa lume:Igalis, Emmy, Miha, Bogdan-un tonic cinic,si multi, multi altii, pe care in adancul inimii mele le multumesc si-i iubesc.
      Domnul fie cu tine si citeste cu atentie toate sfaturile lui Igalis si a prietenilor nevazuti de tine, dar simtitori pentru tine.

      Va iubesc
      cata


  385. Buna seara
    Am intrat din intimplare aici si mi se pare foarte interesant.
    Inainte de a va dezvalui motivul pentru care am cautat astfel de pagini as vrea sa pun citeva intrebari:
    daca preotul este romano catolic,slujeste intr-o biserica catolica tinind o slujba
    ortodoxa vi se pare normal_
    ce trebuie sa fac sa continui sa merg la aceastaa biserica sau sa caut alta__


    • Draga Andra,

      Nici nu mi-l pot imagina pe acel preot… Cum sa tina slujba ortodoxa un catolic??? Am mai auzit de biserici care sunt impartite frateste intre ortodocsi si catolici, mi se pare ca la Sighisoara este una, dar acolo se duc la ore diferite, nu amalgameaza slujbele.

      Posibil sa fie altceva decat slujba ortodoxa… si Misionarii ortodocsi din Africa mai aduc elemente noi slujbelor, dar o fac ca adaptare la obiceiurile unor triburi. De exemplu, se danseaza.

      Nu stiu ce sa iti raspund, o sa intreb preotul.

      Cu drag,
      Igalis


      • Draga Igalis
        Este adevarat, nu am mentionat ca acest lucru se intimpla in afara tarii,adica un preot pentru a gasi post in strainatate se pare ca a mintit autoritatile locale bisericesti si i s-a acordat post ,adica sa faca slujba pentru ortodoxi in biserica catolica din sat(aici este aproape imposibil sa se construiasca alta biserica in sat).Acest lucru l-am aflat de la preotii din orasele vecine care cunosc legile bisericesti.(acest preot are pagina in internet si este romano catolic)
        Aici ortodoxii isi boteaza copii,cite unul mai face si cununia ,si preotul mai vine si cu boboteaza.
        Voiam sa stiu daca pot sa continui sa merg la aceste slujbe pentru ca la biserica din orasul vecin nu pot sa merg in fiecare duminica pentru ca este destul de departe(acolo slujeste un preot ortodox intr-o biserica ortodoxa).Si as mai vrea sa stiu unde pot sa merg la ce fel de preot ca sa-mi faca slujbe de deslegare de farmece.
        multumesc
        Andra


  386. P.S.:Draga mea Igalis, permite-mi sa- transmit lui EMY si unei prietene personale (cu care am vorbit la telefon) un An plin de dragoste si caldura! La toata lumea de pe forumul tau (Doina, Flory, Medea, Bogdan, Rares, si multi altii, care sa ma ierte ca nu-i mentionez) TOT CE ISI DORESC, si fie ca Domnul sa aibe grija de toti!
    cat


    • Draga CATA,

      Multumesc pentru gandurile tale frumoase, iti doresc sanatate si multe binecuvantari.
      Pentru tine si pentru toata trupa, am postat la ,,2011 in review” o rugaciune catre MAICUTA DOMNULUI.
      SA va fie de folos!

      Pup,
      EMY


  387. Multumesc mult Cata, si tie un an linistit si bun.


  388. Draga Ela,

    Primul sfat pe care ti-l dau in urma experientei personale este sa ii dai divortul. Nu va disparea aceasta femeie atata timp cat stie ca are concurenta. Sotul tau va fi scindat in permanenta intre o iubire imaginata si idealizata pentru acea femeie si iubirea autentica, dar mai asezata si mult mai reala, pe care o are pentru tine. Acel foculeţ de paie, starnit de amanta, trebuie sa arda repede si pana la capat fara ca cineva sa il tot aţâţe. Aţâţarea vine din “fructul oprit”, din iluzia ca aceasta casnicie il impiedica sa isi traiasca plenar iubirea cu amanta.

    In cazul meu asa a fost. Dupa ce am divortat, am primit mai mult respect si consideratie decat am avut vreodata din partea lui, dar in mod tacit si neconditionat. Apoi, la ceva timp, nu mult, amanta s-a plictisit de capul de cerb de pe panoplie si s-a carat la altul. Nu numai ca l-a trecut prin calvarul infidelitatii cu tot cortegiul de umilinte, dar a si facut un copil cu celalalt barbat.

    In concluzie, daca vrei iubirea autentica si profunda a sotului, divorteaza. Daca vrei sa iti duci traiul langa un barbat nevrozat, irascibil, trist sau mincinos si adulter… opune-te divortului.

    Dar exista o conditie: nu face compromisuri de intimitate. Odata divortati nu te erija in amanta. Stop aici. Asigura-l ca iubirea ta e profunda si va ramane asa, ca esti dispusa sa ii redai libertatea din iubire si ii doresti fericire alaturi de femeia pe care si-a ales-o, dar pune stop orcarei intimitati fizice. Abia atunci o sa vada ce a pierdut. Atunci va realiza ce schimb a facut. Fii o femeie curata, demna, inteleapta si iubitoare. Asa cum esti de fapt. Lasa-l sa-si ia distanta sa te vada cat esti de frumoasa. Intre timp fa sa straluceasca lumina ta interioara prin credinta, nadejde si dragoste pentru Dumnezeu. Iti vei lua rasplata la timpul cuvenit si va fi atat de mare fericirea incat acum nu poti sa iti imaginezi.

    Continua sa te rogi pentru el, este sotul tau si trebuie sa te rogi pentru mantuirea lui, dar nu formula rugamintea “da-mi-l Doamne ianpoi”, ci “intoarce-l Doamne la credinta adevarata si calea dreapta”. Iubeste-l ca pe aproapele tau, ca pe un frate, ca pe un fiu.

    Daca ma intrebi pe mine cum imi iubesc fostul sot, iti spun cu mana pe inima ca tremur la gandul ca ar putea pati ceva rau, i-as da un rinichi daca ar avea nevoie, dar de un sarut pe buze nici nu se pune problema sa imi imaginez. Mi s-ar parea absolut incestuos. Asta e iubirea AGAPE, iubirea Hristica, iubirea neconditionata, asa cum Hristos ne-a iubit pe noi. Si e FANTASTICA! Iti da o fericire cum nu ai simtit nici macar in primul moment cand ai constientizat faptul ca te-ai indragostit.

    Despre rugaciune… Nu conteaza forma, ci continutul. Cu Psalmii te indulcesti la inima, chiar daca mintea nu o sa ii inteleaga. Psalmii sunt profetici, iti raspund tie personal la zbuciumul sufletului. O sa vibrezi mai tare la unele paragrafe, te vei regasi in cuvintele alea. Altele nu le vei simti si nici nu le vei intelege. Inca nu a venit vremea pentru acele pasaje.

    Asa e si cu Evangheliile. De ce nu te plictisesti dupa ce le-ai citit o data, de doua ori, de 10 ori? Stii? Pentru ca de fiecare data iti raspund exact la nivelul cresterii tale spirituale. Noi ne schimbam, crestem, ne inteleptim… acelasi text iti raspunde diferit la momante diferite. Exista multe nivele de intelegere. E ca si cum ai citi o carte in copilarie, apoi o recitesti ca adolescent, apoi ca atanar sau adult si de fiecare date o percepi altfel, la nivelul intelegerii si experientei tale.

    Pasajele din Psalmi care iti raman neelucidate ti se vor elucida la vremea cuvenita. Citeste-i cu inima, nu cu mintea. Si da, sunt cei din Biblie sau in Psaltire, Psalmii lui David. Nu exista altii.

    Eu, personal, nu am un tipic al rugaciunii sau al lecturii duhovnicesti. Citesc spontan ceea de ce mi-e dor, in functie de cum ma simt. Cand am impliniri, citesc spontan rugaciuni de multumire, cand sunt ispitita si nu reusesc sa disting binele de rau citesc Psalmi sau rugaciuni speciale. Se gasasc toate in cartea de rugaciune. Cand nu stiu ce decizie sa iau in anumite situatii, pun mana in biblioteca pe orice carte a parintelui Cleopa si o deschid la intamplare. Ca “un facut”, imi gasesc raspunsul! Dar repet, nu cu mintea, ci cu inima. Simt, nu gandesc. Daca tulburarea trece si ma invadeaza bucurie, liniste sau iubire, atunci ala e raspunsul!

    Cata are dreptate si a spus in cuvinte putine ceea ce eu ti-am detaliat pe 100 de randuri: ceea ce vei primi poate fi contrar a ceea ce ti-ai pus in minte ca dorinta, dar va fi cu mult mai important si folositor. Nu fericire laica este scopul acestei existente, ci MANTUIREA. Secretul fericirii adevarate, destainuit de parintele Cleopa, este constienta permaneta o mortii trupului si a nemuririi sufletului. Doar pacatul este moartea sufletului, de aia sa ne temem, nu de cea a trupului. Sa evitam sa umblam in lumea asta ca niste morti vii, ca sa umblam vii dupa moartea trupului. Daca ai in minte cest lucru
    in fiecare moment, nu iti mai da mana sa pacatuiesti, sa iti ucizi sufletul si bucuria vietii fara de moarte. Daca vrei sa stii ce inseamna pacatul, ca si asta e greu de stabilit uneori… citeste indreptarul de spovedanie, dar nu ad literam, ci ca pe simboluri. Iti dau e lista ca sa vezi unde te regasesti…
    tasteaza in coltul din dreapta sus, la “cautare”, postul cu titlul “Indreptar de spovedanie”. Am incercat sa-ti pun linkul, dar nu stiu ce erori tehnice imi da pe aici…

    Concluzia concluziei.

    Nu te opune la nimic, doar pacatului si ispitei. Noi stim, e scris in noi binele si raul, trebuie doar sa cerem de la Dumnezeu intelepcinea de a le distinge. Asta sa ceri. Iluminarea. Restul tine de dârzenia ta de a te opune raului si a infaptui binele. Din punctul ala, Dumnezeu iti va pune pasii pe cale si te va lovi usor cu nuielusa peste picioare cand te abati de la CALE.

    Crezi cu toata fiinta, iubeste-l pe Dumnezeu cu toata fiinta si nadejdea sa iti dea putere sa le faci pe toate cele bune. Iata, prima porunca!

    Ma opresc aici, cu toate ca as mai spune multe… Daca am omis sa iti raspund la vreo intrebare sau ti-am nascut altele, formuleaza-le. Daca stiu, o sa iti raspund.

    Dumnezeu sa te ia in brate si sa iti intoarca inmiit iubirea pe care I-o porti!

    Cu drag,
    Igalis


  389. buna ziua
    am intrat de curind in aceasta pagina si mi-a placut si mai mult ma intereseaza,ca pe aici nu am pe cine sa intreb:
    as dori sa stiu ,daca intr-o biserica catolica,un preot romano catolic face slujba
    ortodoxa,daca este pacat sau putem lua in consideratie aceasta slujba
    multumesc


  390. Buna Seara,Fetele…Ce se intampla cu’Prietena Noastra’…?Nu mai am nici o veste…Ai rezolvat,tu,Igalis,ceva…?Tacerea poate avea doua sensuri…sau ne va face o surpriza…?Din tara…?Dati-mi si mie de veste,daca stiti ceva…Pup,Miha


  391. Draga mea Igalis!
    I-ai trimis ce am considerat eu, acum nu de mult? Daca Da! Asteptam!, daca Nu este ….Sa ne rugam! Eu am o alta parere, dar voi astepta.
    Fiti tari,
    In zilele cele mari se intampla minuni, iar acestea sant mari revelatii pentru toti..Vom vedea. Dumnezeu este cu noi si ne pazeste la fiecare sutime de secunde.
    Lupta este in toi, iari noi santem cu Domnul! Doamne ajut-o!
    cata


  392. La mine nu a functionat nici o rugaciune…m am rugat mult,am citit multe rugaciuni si cand parca a venit o minune si fosta prietena m a sunat spunandu mi ca ma iubeste ca o sa se intoarca la mine dar sa o astept putin cateva luni…era de fapt o miniciuna…am stat o perioada cu ea pe post de amant,ma tot mintea ca e undeva si ea era in alta parte cu celalalt,mi a zis ca vrea sa se logodeasca cu mine si apoi s a sucit…m am culcat cu ea la o zi dupa ce mi am terminat canonul si multe altele cu care nu vreau sa va incarc memoria.
    Am ajuns la concluzia ca e o panarama mare si eu sunt cel mai mare prost ca tot o iubesc si o iert…am rupt legatura cu ea
    Postul si canonul spre sfarsit mi au adus un accident…mergeam cu 120 km pe ora in localitate si a intrat cineva in mine din lateral,carosabil umed…am scapat toti din masina cu viata dupa niste invarteli ca in filme si datoria faptul ca eu nu m am panicat si am reusit sa evit cu frana de mana un copac …am izbit alta masina parcata caruia i am dat dauna totala
    Apoi l a 2 saptamani m am curentat la 220v asa de tare ca mi am ars si mana de la tensiune
    Nu stiu dc nu mor o data

    Chiar daca il iubesti pe Dumnezeu si voi spuneti ca totul vine de la sine un singur lucru vine de la sine DIAVOLUL sa ne ia pe toti…asta e un lucru SIGUR

    Imi mai ramane un singur lucru de facut sa dau eu piept cu diavolii sa vedem cat de tare o sa ma arunce


  393. Rares, te-ai gandit vreo clipa ca Dumnezeu te ocroteste si te iubeste nemasurat? Ca ati scapat cu viata dintr-un accident cand tu mergeai inconstient cu 120km/ora in localitate, ca desi te-ai curentat, esti viu, ca poate te protejaza de o femeie cu care nu faci casa buna? Spui ca doar datorita faptului ca nu te-ai panicat ai reusit sa eviti o catastorfa. Mai gandeste-te.
    Vad ca deja dai piept cu ei, ai grija. Poate astea au fost doar avertismente ca sa te smeresti sau sa schimbi ceva ce gresesti.
    Esti revoltat acum; aduna-te si reflecteaza.
    Privind din exterior, fara emotie, iti spun sincer, El te iubeste si te ocroteste in ciuda carcotelilor tale.


  394. Draga Rares,

    In timp ce citeam ce ne-ai scris aveam raspunsul in minte, dar nu mai are rost sa ti-l relatez, l-am gasit deja scris de Medeea!

    Vezi ca esti incercat! Continua sa te rogi si sa te spovedesti. Mentioneaza protului si deznedejdea cu care ne-ai scris commentul de mai sus.

    Ce dovada mai clara vrei de la Dumnezeu ca te iubeste si are grija de viata ta?
    Cat despre “marea panarama”, multumeste-i lui Dumnezeu ca nu te lasa sa iti irosesti viata si tineretea langa o femeie pe care inca de acum o detesti.

    De ce nu te lasi tu in voia lui Dumnezeu ca sa vezi ce daruri are pentru tine?

    Mai scrie-ne.

    Cu drag,
    Igalis


  395. Draga Rares!
    Din ce ai povestit, cam dai piept cu competitia Domnului! Doar tu nu intelegi acum. Cati oameni pe care-i cunosti au reusit sa scape de femeia care ii innebuneste, de diverse accidente, scapand intregi, “ca prin urechile acului”???
    Nu-ti intoarce fata de la Dumnezeu, pentru ca va fi exact voia competitiei, iar daca o vei face, asuma-ti raspunderea constient, si nu in moment de groaza si panica. Ai grija de tine, rugaciunile tale te-au ajutat sa vezi, dar se pare ca inca nu intelegi. Dragostea nu este facuta sa fii nefericit, sa nu zambesti, sa te indoiesti, sa te simti inselat si tradat. Dragostea nu-ti va pune la indoiala credinta si seriozitatea. Iar iubirea trebuie sa o avem pentru Dumnezeu!
    Cum vei reusi sa-l iubesti, te vei iubi si pe tine, doar esti facut dupa chipul si asemanarea lui. Vei intelege ce bun este El si totodata tu.
    Cu drag,
    cata
    P.S.: Dragostea si iubirea sant confundate de noi de multe ori, pana ne lovim…


  396. Draga Andra,

    O sa intreb duminica asta la biserica si o sa iti spun daca e posibil ca un preot romano-catolic sa oficieze slujbe ortodoxe. La dezlegari, in strainatate… cam greu. O sansa ar fi la biserica ortodoxa din satul mai indepartat, dar trebuie sa intrebi daca se fac slujbe de Maslu cu Molitvele Sfantului Vasile cel Mare si in ce zi.

    Ar mai fi varianta sa trimiti acatist cu specificatia “pentru dezlegari” la Biserica Zlatari din Bucuresti si sa le pui banii in cont. Cred ca se poate si via e-mail…
    Incearca aici: http://www.zlatari.ro/index.php?menu=CO

    Pe acelasi site sunt mentionate si conturile pe undeva. Preotul care oficiaza slujbele de dezlegare se numeste pr. prof. Ioan STANCU
    preot slujitor
    021 313 83 41.
    sioan28@yahoo.com

    Vezi daca ii poti scrie direct.

    Cu drag,
    Igalis


  397. Draga Igalis!
    Nici o veste? Te rog raspunde-mi da sau nu.
    cata


  398. Si la mine e tacere de la ultimul ei comment aici. Tare ma tem ca i s-a restrictionat accesul la computer.

    Mai astept.

    Tu cum esti, bine? Imi place ce comentezi pe aici, te simt mai linistita si mai aproape de bucuria adevarata.

    Te pup si astept vesti de la tine.

    Cu drag,
    Igalis


  399. Buna Igalis,
    La mine este rau, greu si fara noima.Nu am puterea sa ma adun pentru mine. Voi vedea….Atacata de ei in fiecare zi, iar de sarbatori umiliti. Irodiada a trimis pachet pentru copii pe 21 dec.A ajuns acum 4 zile si in el haine pentru barbati marimea L. Ea i-a demonstrat ce buna este, se gandeste la copiii mei.Trebuie sa fac ce mi-am propus, dar ma tine ceva.
    Va pup,
    cata


  400. Buna,Cata…Ti-am scris ieri ceva,dar vad ca nu a aparut…Am simtit ca esti trista si resemnata…’Puiutii Tai’trebuie sa-ti dea putere sa mergi mai departe,si nu stiu daca e bine sa primesti ceva de la’ea’…Acum,daca as avea si eu,’Puiut’…,cred ca as fi mai puternica,si as face ceea ce parintii mei nu au facut pt.mine…I-as da multa afectiune,si chiar daca de caracter nu sunt’forte’…nu as lasa sa se intrevada,si cum Pasarea Phoenix,as renaste din nou,sa-mi demonstrez mie insumi,ca nu ma las,ca viata ne e data,sa o traim,Cata…Prinde-ti putere din orice,stiu ca e dificil,dar demonstreaza-i lui,tocmai ca’e dragostea vietii tale’…ca a gresit,si adevarul,odata si odata va iesi la lumina…Incearca si ia frumosul din orice,din natura,din muzica,dintr-o carte care iti poate ridica moralul…Numai nu te arata in fata’Puiutilor Tai’,ca esti trista…Copii simt,nu e nevoie sa le arati…Incearca sa iesi,sa te apropii de persoane care merita intr-adevar prietenia ta….si sa vezi tot timpul partea plina a vietii…Nu am inteles niciodata,de ce oamenii buni,nu au noroc…Ramane o enigma pt.mine…Ma rog la Dumnezeu sa-ti fie bine,si sa treci orice hop aflat in calea ta,si cu multa putere sa izbandesti…Te pup dulce si te rog sa fii tare…Miha


  401. Cata,

    Ma gandsc ca nebuna a incurcat pachetele! La cat de marinimoasa este… probabil ca avea cadouri pentru tot universul cosmic, ca Mos Craciun, si s-a zapacit in asa hal incat a trimis pachetul unuia dintre amnati la tine…

    Nu e nici prima, nici ultima incercare prin care treci, dar aminteste-ti ca ai trait si mai rele si esti destul de puternica sa treci cu bine peste ele. Ce nu te omoara te intareste.

    Nu te teme, tu ai cel mai puternic aliat, pe Dumnezeu!

    Cu drag,
    Igalis


  402. Cata, poate ar trebui sa-i returnezi pachetul pana mai cresc copii tai sa poarte marimea L la barbati. Poate ii sunt utile vreunui amant, cum zice Igalis. Sau deja le-ai ars si ingropat?
    Ai luat aghiasma mare in perioada asta? Voi ati observat ispite mai mari acum? Eu reusesc sa ma cert in casa si sa fac numai boacane, desi sunt atenta. Si dupa spovedit la fel, momente de deznadejde, plans, ispite. Mama imi spune ca se simte ca un fulg dupa spovedit. Poate dupa ce ma voi impartasi? Inca nu sunt vrednica acum, dar nadajduiesc anul asta.


    • Asa e Medeea, dupa spovedanie, in timpul postului si, in general, cand ne punem la treaba cu rugaciunea, vin ispite mai mari. Nu le place necuratilor ca le stricam cuibul. Dar, te avertizez, nici dupa impartasanie nu iti va fi usor daca nu ai spovedit TOT. Eu am avut multe indreptari dupa impartasanii, dar au echivalat cu interventiile chirurgicale pentru extirpare de tumori! Nu te ingrijora, ce primesti in schimb este cu mult mai valoros si DEFINITIV decat o viata caldicica lipsita de griji.

      Cu drag,
      Igalis


  403. Unii preoti mi au spus ca omul isi alege femeia cu care va petrece restul vietii ca nu e scris asta ,alti spun ca asa ne e scris…am mai auzit niste chestii legate de ursitoare ca la nastere alea vin si iti stabilesc destinul…o multime de prosti
    Era mai bine inainte cand eram ateu si nu stiam nimic


    • Rares, nu-l mainia pe Dummezeu, ca nu e El de vina ca tu nu vrei sa vezi minunile Lui.

      Da-o-n mama ei de “panarama”. Ori te mantui, ori disperi si ajungi in fundul iadului… Aceeasi femeie te mana, dar TU ALEGI!

      Cu prietenie,
      Igalis


  404. Iar eu iti spun ca totul este de la Dumnezeu! Nu este pentru tine, si ti-a aratat Domnul. Incearca sa nu tai firul in patru, vei pati ca mine! Nu este usor, te doare ceva in inima, dar ramai cu sufletul curat. Tu, Rares, faci cum vrea Domnul! Nu te abate copile, nu te intrista, nu plange, sau daca plangi, usureaza-ti durerea de dezamagire!
    Dragoste cu forta nu vrei, nu accepti, iar acea femeie nu ti-a aratat nimic angelic, ci dimpotriva. Oare ti-a placut? NU! De aceea te intrebi!
    Sant mandra de tine caci macar in inconstient realizezi ca ai avansat. Stii multe, pe care nu ai dorit, dar esti tanar si ai acest bagaj de cunostinte, care vor fi ca o plapuma pentru tine in toata viata ta. Eu m-am descoperit cam tarziu, multumesc ca macar acum, dar daca eram ca tine… cine stie daca m-ai pacatuiam cu ceva.
    Ne loveste puternic, si ne incearca, dar nu Dumnezeu, altcineva. Scopul este ca sa nu mai credem. Ai vazut ca minuni sant. Si nu te-a scapat Diavolul, ci Dumnezeu! Diavolul are nevoie de tine sa intretii focul, adica langa el.
    Cu mult drag,
    Si reflecteaza!
    Doamne ajuta sa ma intelegi!
    cata


  405. Dragele mele Igalis, Miha, Medea & Company!:))))
    Astazi am primit un telefon in urletele lui isterice referitor la pachet. De unde stie ce gandesc? Eu simt de unde si voi banuiti! Am pus apa sfintita si am citi o rugaciune langa pomul de Craciun (acolo am pus hainele).
    Bineinteles ca a iesit un bors amestecat, nedorit de mine. Dar ma asteptam sa fie cearta, ma astept sa fiu insultata si tratata ca un nimic.
    Ma rog sa nu cad in ce am avut acum cateva luni si sper sa gasesc in mine puterea sa-l rad de tot din amintiri. Sant un Rares batran, care stie, dar totusi nu accepta, ca acel om este dus.
    Nu voi arde, nu voi rupe si nu voi face nimic cu ce am primit pana nu simt ca este foarte grav. Am mai gasit in mintea mea ca el nu merita. Pacat ca aceasta idee nu este foarte puternica, dar cred ca trebuie sa insist. Visez numai prostii noaptea, ma scol zicand Tatal noastru si adorm.
    Va sarut cu drag,
    cata


  406. Cata, cu siguranta el nu merita, dar stiu ca nu poti gasi dintr-o data taria sa-l ignori, sa nu-ti pese de el, sa-l uiti pur si simplu. Nu ma pricep, dar mi-ar fi foarte frica sa sa pastrez acele lucruri. Putere multa iti doresc si liniste.


  407. Buna,Draga Noastra,Catalina…Nu am inteles de ce te incapatanezi sa tii’lucruri straine’in preajma,mai ales in preajma copiilor…Nu vreau sa deranjez,dar putea prea bine sa ti le aduca el,nu’ea’…ca apoi,tot el,sa fie cel’ofensat’…Cunosc asemenea’specimene’de barbati…Te minti singura,Draga Mea…Din moment ce a plecat de langa voi,e un barbat de nimic…Si stiu de ce iti scriu asta…Nu sunt casatorita,dar viata,de copila,m-a trecut’numai prin grele’…Te-ai intrebat vreodata,daca acest’specimen’…te merita…?Ce ti-am scris mai devreme…?Referitor la Pasarea Phoenix…?Chiar si in privinta unui’fost sot’ trebuie sa dovedesti ca te descurci si fara el,si nu ai nevoie de nimic,decat in cazul in care o face cu tot sufletul…Tu il iubesti inca…Dar oare el,m-ai simte’ceva’pt.tine,pt.voi…?Barbatii au inima in alta parte,majoritatea’in pantaloni’…Si din moment ce a ales’o alta’…ce nevoie m-ai ai de el..?.Ori esti unica,cum e si normal sa fie,ori sa stea acolo unde este…Intareste-te si nu mai privi in urma si nu te mai lasa dusa de inima…Uneori,inima nu e potrivita acestor vremuri,si trebuie sa gandesti’la rece’…Doar cu’Puiutii Tai’ sa fii calda si iubitoare…Multa caldura sufleteasca si multa dragoste iti transmit,Draga Mea…Miha


  408. Toate se vor aseza pe fagasul cel bun, doar sa dam slava Domnului!

    Cata, te rasfeti! Stii ca poti duce o gramada pe carca, ai sa poti tot timpul cat il ai pe Dumnezeu in tine.

    Te iubesc de nu mai pot!
    Igalis

    P.S. Si pe Miha o iubesc, ca e copilul lui Doamne-Doamne, si ea are cruce mare de dus.


  409. Love you to!
    Sper ca vom sta unite, uniti tot timpul. “La bine si la greu”. Am auzit astazi ceva groaznic la stiri si am zis: Noi nu ne clintim. O sa ajunga vestea in Ro in cateva zile, dar fara grija si panica. Acum 2-3 zile era o luna mare de tot si portocalie. Fara poilitici, dar im viata mea nu am vazut-o atat de mare si aproape, si de culoarea asta! Maine trebuie sa ma duc la avocat si a inceput chiar acum un viscol groaznic. In 5 min a scazut temperatura de la +4 la -5, si este furtuna de zapada. Semnele le stim, dar trebuiesc consemnate de noi la farmece! Eu sant zambitoare si repet Rugaciunea Inimii! NEINCHIPUIT DE LINISTITA!
    Va imbratisez, si va povestesc ce voi face maine (daca ajung la avocat).
    cata
    PS: Referitor la haine, nu le voi arde sau arunca! Am pus mana deja! Duminica plec cu ele la biserica. Cum imi vor arde ele in mana mea, asa va fi hotararea Domnului. Am ceva la mainile mele care ard cand nu este bine. La fel am patit la noduri, se umflasera si ardeau rau. Igalis!!!! Slava si Victoria lui Dumnezeu!


  410. Aseara am remarcat si eu luna romaneasca. Era rotunda ca o pita si avea o nuanta galbuie in partea de jos, ca o pata. In seara asta o s-o studiez iar.

    La noi e cald si insorit ca primavara!

    Despre senzatia de arsura la maini, te cred, asta simteam si eu cand mergeam la dezlegari si tineam verigheta fostului sot in palme. Ma ardea de parca era de jar!

    Asa e Cata, noi nu ne clintim. Nu s-au clintit nici sfintii cand si-au dat viata pentru credinta in Iisus, asa sa fim si noi.

    Cu drag,
    Igalis


  411. SARUTMANA,SARUTMANA…Numai tu si luna ma iubiti…De multe ori o studiez,si-i cant un cantec ce-l stiu de mica…E mai mult o tanguiala,dar ea sigur ma-ntelege…Si,da,se pare ca am o cruce grea de dus…Nu am inteles de ce eu,dar stiu sigur ca cine-i necajit de mic,tot necajit moare…Ce m-ai stiti de’Prietena Noastra’…?Ceva nu pusca…Sigur a fost un test…pt.ea,sa-i observe reactiile…Pacat doar ca’noi’ suntem prea’mici’…pt.o problema atat de complicata…Si cine stie daca are pe cineva’acolo’…de partea ei…?Si eu VA IUBESC pe toti cei cu suflet bun si curat…Cu toata dragostea,Miha


  412. buna iubitele mele , ingerii mei pazitori

    mi-a fost dor mult de voi.

    acum ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt cu voi
    va scriu cateva randuri si sper sa ma intelegeti prin ce am trecut.
    asa cum v-ati si gandit DA MIA FOST INTERZIS NETUL ,

    am acceptat fara sa intreb de ce sau pana cand.
    am primit vestea senina gandindu-ma ca acum numai sunt singura ,sunt cu Dumnezeu in noptile in care nu pot dormi ma voi ruga. asa am si facut (nu pot dormi ca poate nu vam spus decand am ajuns aici nici o noapte nu am dormit mai mult de 2-3 ore.
    nu a fost nimic m-am resemnat si spuneam aproape tot timpul rugaciunea inimii .
    i-ntruna din diminetile trecute tatal copilului meu ca o mare surpriza pentru mine si un soc puternic ( dupa ce ajunsesem in camera l unde stau inchisa si pe intuneric aproape toata ziua ) intra si-mi spune ca e dor de mine. fetelor am trecut de la agonie la extaz nu stiam ce sa cred si cum sa ma manifest. imediat mi sa dus gandul la Dumnezeu si m-am gandit ce repede a facut Domnul nostru Isus Hristos si Maica Domnului o minune.nu am reactionat in nici un fel.
    dupa ce a spus cuvintele astea pe care nu le mai auzisem de aproape un an a iesit si a incuiat usa asa cum era obiceiul.
    am ramas singura pe intuneric si ma gandeam :: Doamne ce e asta ???????
    din omul rau agresiv dictator asa cumii place sa fie caracterizat a devenit pentru o secunda cel de care ma indragostisem si cu care am trait 15 ani .
    Ma rugam Doamne daca o spune din suflet sau daca e adevarat arata-mi te rog minunea care vrei sa o faci cu mine. toata ziua nu l-am mai vazut , seara la masa am indraznit sa -mi ridic privirea si sa ma uit in ochii lui. am simntit si am vazut cum i-mi respinge privirea si cum i-am dat o stare de disconfort. mi-am reluat locul in coltul meu fara sa mai ridic privirea si am inceput sa ma rog in gand.
    a doua zi sa intamplat minunea .
    da e o minune.
    in timp ce eu stateam in aceeleasi conditii ca si pana atunci inchisa in asa zisa mea celula si fara lumina a intrat la mine si cu miscari mecanice ma tras langa el si ma sarutat.(eu in timp ce el intra ma ridicasem in picioare de pe scaunul unde stateam)
    m-am topit si am crezut ca lesin ma indreptat incet incet catre scaunul meu a aprins lumina si a inceput minunea. cu vocea calma dulce si plina de iubire i-mi spune “”Am nevoie de .X suma de bani (Si credeti ma nu putini.
    atunci m-am gandit imediat la Dumnezeu si i-am multumit ca mia aratat minunea si l-am vazut cum devenise din diavol inger doar pentru nevoia lui de arginti.
    nu iam raspuns nimic dar tot el a continuat sa mi faca planul cum ar putea sa intre in posesia banilor din conturile mele din ro.
    inca odata nu i-am raspuns nimic si i-mi venea in gand cum reusise sa mi ia tot :: sanatate liniste iubire imobile si bunuri materiale si ramasese un lucru mic intr-un cont pe care- l vrea tot el.
    nu a stat la mine mai mult de 5 minute si a exprimat cererea a vazut ca eu tac si a iesit ca un fulger.
    in acea zi am stat numai multumindui lui Dumnezeu pentru ca mi-a aratat adevarata lui puterre.
    mi era frica de violenta mi era teama de repercursiuni din cauza tacerii mele. nu stiam care va fi urmatoarea lui miscare cum va fi luata tacerea in mintea lui ca un da sau ca un nu . CE VA URMA ?????
    m-am rugat am plans am implorat pe Maica Domnului si pe Domnul Isus Hristos zi de zi noapte de noapte ceas de ceas sa ma apere si sa ma pazeasca.
    multumesc lui Dumnezeu cele 2 zile au trecut fara urmari grave (doar pshicul mi-a fost afectat) si sper din suflet si ma rog lui Dumnezeusa sa nu am parte de repercursiuni viitoare.
    acum au trecut mai mult de 5 zile de la evenimentul cu pricina si azi fara ca eu sa mi exprim vreo dorinta a trimis-o pe una din ficele sale si mia inmanat o cartele de internet spunandu-mi ca am voie sa stau pe net maxim 2 ore pe zi de doua ori pe saptamana.
    inca odata i-am multumit lui Dumnezeu . asa am reusit sa vascriu propria mea experienta .
    nu vreau sa trag concluzii va las pe voi sa o faceti. t.
    fetelor va multumesc ca v-ati rugat pentru mine va iubesc din inima sper sa nu mi se intample ceva neprevazut si voi incerca sa ma incadrez in conditiile impuse.

    va imbratisez cu toata puterea mea.


  413. Ufff, slava Domnului ca esti bine! Ne-am gandit ca ti-am facut rau comunicand cam deschis cu tine, ne gandeam ca s-a intamplat ceva si mai rau! Eu nu indraznesc sa iti scriu daca vad ca tu nu apari, ma tem sa nu se razbune pe tine pentru nu stiu ce informatii iti dau. Cata avea cateva informatii despre Crucea Rosie, dar mi-a fost teama sa ti le scriu. Cred ca daca apucam sa ti le trimit te-as fi avut pe constiinta toate zilele astea.

    Parerea mea e ca daca ii dai banii va redeveni omul negru din ultimul timp… Nu stiu ce sa te sfatuiesc, dar daca renunti si la economiile alea e clar pentru el ca nu mai ai de ce sa te intorci in tara. Pe de alta parte, desprinderea de lumea materiala, si mai ales de bani, aduce multa sporire duhovniceasca. Nu stiu cum sa ti-o definesc, un fel de eliberare de o sclavie benevol acceptata. Omului ii trebuie foarte putin ca sa traiasca fericit daca are hrana spirituala. Fa cum simti.

    Tu esti puternica, ai invatat sa rabzi. Roaga-te cum stii si ai sa vezi ca celula ta nu te va mai putea tine captiva, o sa inveti sa iti lasi spiritul sa zburde afara din camera, afara din tine si inapoi. Tu ai viata de isihast! Rugaciunea Inimii este rugaciune isihasta. Prin repetarea ei, tac gandurile ca sa vorbeasca Dumnezeu in tine. Este comuniune cu Dumnezeu prin tacerea gandurilor.

    Ti-am trimis Pelerinul Rus? As vrea sa iti trimit niste carti care sa te ajute, dar nu multe de-odata, ca sa nu te imprastii. Oricum, timpul tau pe net e limitat, dar macar o jumatate de ora ti-ar face bine sa citesti.

    Te pup cu drag si ma bucur ca ai revenit.

    Dumnezeu sa te ocroteasca!

    Igalis


  414. Doamne,mi-as dori sa ma fac ceva mic,sa vin sa te vad,apoi sa ma transform intr-o pasare mare,sa va pot rapi,din coltul ala de lume,blestemat…M-am chinuit sa-adorm,dar intr-un ultim moment,imi doream sa vad daca ai aparut…Si,da…ai aparut…Toate am simtit ca ceva ti s-a intamplat…In ultimul timp,si strainii sunt’specimene rare’…cum cu parere de rau,ai avut parte tu…Nici nu pot sa-mi inchipui viata pe care o ai…dar bunul Dumnezeu poate iti va da o mana,si va mai face minuni cum ti le-a facut pe cele precedente…Ca sa vezi in cine ne punem nadejdea cand ne dam inima unui barbat…E strigator la cer,dar tot raul este inspre bine,si cu multe rugaciuni,si din partea noastra,poate se vor mai infaptui minuni…Invata de la’Profesor’ce ai de facut si ataca-l cu propriile arme,desi nu iti va fi usor…Ai avut timp sa descoperi adevarata lui fata,si a venit timpul sa-ti pui valorile…toate…in aplicare…Va fi o lupta grea si dureroasa,dar daca o vei castiga,nu uita de cartea care ai promis ca o vei scrie…Te pup dulce si te imbratisez puternic in numele tuturor…Miha


  415. Draga Mihaela!
    Esti o pasare si aripile tale blande le intinzi catre noi!
    Vei intelege pentru cine:Nu este asa ca acele conturi trebuiesc golite doar de tine? Mergeti in Romania sa “scoateti banii”! Ia si copilul. Imi imaginez ca transportul este justificat. Blocheaza contul sa nu scoata nimeni decat tu personal. Ti-a dat cartela sa vada daca te bagi pe acel cont prin internet, sa afle parola, si atunci face transferul el, fara tine. Asta este ultimul tau fir de ata.
    Doamne ma ingrozesc! Ce va fi cu tine cand se va goli tot. O sa aibe nevoie si de camera? Insist cu ce i-am spus lui Igalis, dar dorinta de arginti fiind mare, poate este o alta sansa. Fii tare si “proasta”, umila si “fraiera” in fata lui, sa se simta “stapan pe tine”. Roaga-te Domnului si Maicii Domnului sa-ti arate drumul si il vei vedea. Eu l-am visat.
    Taria ti-o da Dumnezeu si tot El hotareste ce va fi cu noi, daca ne lasam in voia Lui. Increderea ca nu santem decat un invelis si doar ce este in suflet conteaza innainte de orice, ne face sa putem trece de orice obstacol.
    Draga Miha este adevarat ca uneori gandeam “ca cine-i necajit de mic,tot necajit moare”, dar am inteles ca noi santem cea ce vrem, iar energia pozitiva de a trai numai noi putem s-o aducem prin increderea in Domnul si Imparatia Lui. Toata lumea este necajita in felul lor, dar diferenta este cum primesc aceste lovituri in viata. Bineinteles ca nu poti primi tot cu bucurie, dar cu gandul ce as putea face ceva bun din intamplare…..chit ca este cea mai sinistra intamplare in viata mea. cand am zis ca mai rau nu se putea, se intampla ceva si mai rau. De atunci gasesc partea buna si zic multumesc Doamne ca ai grija de mine.
    Va iubesc pe toti!
    Cu drag,
    cata


  416. Buna,Cata…Toata stima si respectul…Ai dreptate in multe si imi place cum gandesti…Cunoscand-o pe Igalis de pe blog,totul in viata mea a prins lumina…Am trait cu o umbra negativa mereu,refuzand sa cred ca tot calvarul din familia mea,se datoreaza caracterului fiecaruia,cum ni se reproseaza si azi…M-am informat in timp,si m-am departat de’umbra’care m-a urmareste si ma va urmari vesnic,intelegand ca viata nu este ceea ce ne era inoculat mereu…Am sa incerc sa vad viata in mod pozitiv,si sa iau ce e mai frumos din ea,dar numai credinta in Dumnezeu ma va ajuta sa nu cad prada tuturor relelor,ce le simt inca de copil…Am refuzat mereu sa cred in farmece,dar acum legand multe chestii ciudate,in timp,am realizat ca intr-adevar,exista…Si chiar daca sunt judecata si criticata,mi-am schimbat modul de gandire,si voi face tot posibilul sa-mi usurez crucea…E suficient de grea,sa o mai pot duce si pe-a celor ce nu cred…Am trecut prin multe,si chiar daca nu sunt o sfanta,nu e corect sa platesc ce nu am facut…Sau sa platesc ceea ce au facut altii…Sunt constienta ca viata este o lupta,si nu-mi permit sa ma predau…Iubesc tot ce misca si sper ca exact cum iti doresti si tu,sa ramanem uniti si leali,unul cu celalalt…Sa fii iubita,Draga Mea si multa credinta si putere iti doresc in continuare…Cu toata dragostea,Miha


  417. buna fetelor va scriu putin ca timpul lmie limitat va multumesc de un milion de ori la puterea n. m-am gandit si eu la varianta catalinei chiar in momentul cand el i-mi cerea asta dar nu i-am spus-o. si nici nu o sa i spun pana cand nu el o va zice. ca daca ar veni de la mine sigur raspunsul ar fi du-te tu si vino dupa o saptamana si poate dupa o saptamana cum vam mai spus voi avea interdictie ca sunt aici fara viza de mai mult de 8 luni. voi mai rabda
    dumneze4u o sa mi dea putere
    am incredere in asta .
    va pup fetelor si va iubesc cu toata puterea mea . dati-mi voie va rog


  418. pleaca, pleaca. pleaca….vom vedea dupa…scapa


  419. DRAGA iGALIS, MIHA, EMY!
    AM 2 SCENARII PE CARE LE VAD.
    1. UN COLT DE CAMERA SUMBRU, RUGA IN GAND, (OARE DACA NU AI LUMINA CUM CITESTI?, DE UNDE CARTI, ACATISTE,PSALTIRIILE NECESARE?), BATUTA SI POATE MAI RAU, NEVAZAND PE NIMENI, NICI MACAR COPILUL!!!! Pe copil nu-l vei vedea deloc!
    2.ACASA CU PUTERI DATE DE DOMNUL, MANASTIRI, CALUGARI SI NOI; LUPTAND sansa sa-l iei pe cel mic, si sa-l vezi!
    AL TREILEA ESTE THE END
    CINIC, DAR PREGATITOR. ASA M-AM PREGATIT SA DARUIESC VIATA COPILUL MEU LUI DUMNEZEU. AM FOST CINICA!
    CREDETI-MA CA SANT UN FIR DE PAI,sucit si invartit, si foarte CINIC, in primul rand cu mine!
    Hugs,
    cata


  420. Buna,Draga Noastra Prietena…Fii sigura ca accesul la internet,il ai cu un scop…Fa-ti bine temele,si mergeti’in trei’…in tara…Blocheaza contul cum te-a invatat Cata,si roaga-l pe Dumnezeu sa-ti dea lumina sa nu incurci’ceva’…In tara sunt sigura ca ai avea protectia totala a celor de la Ambasada…Dar,daca a fost capabil sa se transforme atat de mult,dupa 15 ani,fii atenta ca e capabil de mai mult,pt.a-si recupera copilul,si a te distruge…Eu,personal,as mai cere o viata,de la Dumnezeu,sa ma ajute sa-i platesc inapoi’iubitului meu’…toate cate mi le-a facut…Sa nu raman datoare…Bine ar fi ca si in tara,sa ai’ceva’…ajutor,daca se poate…Si inainte cu Dumnezeu,Draga Mea…Multa putere,rabdare,si capul sus…Noi te iubim si ne rugam ca binele sa invinga raul,cum este si normal…Cu toata dragostea,Miha


  421. Draga noastra, e o bucurie sa te auzim. Asta inseamna ca ESTI si Doamne fereste de mai rau. Am tacut pt ca nu stiu ce sa-ti spun, in afara de sustinerea mea neconditionata.
    Mi-as dori sa cunosc pe cineva din tara lui, sa stiu daca cumva au vreun punct sensibil unde trebuie lucrat, sau macar legislatia tarii legat de acest aspect.
    Oricum rugaciunea lucreaza, sa nu ai indoieli. Esti in gandurile noastre si a devenit un scop pt noi sa va avem aici sanatosi. Cu drag, medeea.


  422. DRAGA CATA, MIHA, IGALIS , MEDEEA,

    Sunt convinsa ca, doar o minune DUMNEZEIASCA o poate scoate din situatia delicata, in care se afla. Sunt cateva scenarii (sfaturi) nerealiste, data fiind situatia prezenta.
    Sper, sa nu supar pe cineva, dar vreau sa va spun ceva constatat de mine, in timp, pe persoane care nu sunt afectate de farmece.
    Flori (si multe alte persoane) au fortat mana Divinitatii. Acest copil nu era programat de DUMNEZEU sa vina pe lume, in aceste conditii. DUNMEZEU stia de ce nu vrea sa-i daruiasca un copil.Dar a mers din doctor in doctor, pana cand a reusit. SPUNEA foarte bine SF AUGUSTIN,, MULTE SUNT POSIBILE , Dar NU TOATE SUNT PERMISE” ( sper sa nu ma insel). Acest lucru inseamna neacceptarea solutiei divine, atasament fata de copil. Lucrurile care vin de la Dumnezeu vin in mod firesc si dupa multa rugaciune (ele sunt lucrurile trainice). SUNT femei care au divortat, au facut cancer, batai si chiar au murit, dupa ce au facut un copil cu mari eforturi. Sa fie o coincidenta? Se spune ca, starea naturala este sa cerem ,,toate cele de folos” de la Dumnezeu.

    VA PUP,
    EMY


  423. Emy, poate ai dreptate, daca am fi sfinti, am face doar ceea ce trebuie, dar suntem oameni si ne dorim multe, sau uneori ne dorim numai lucruri firesti.
    Cand esti bolnava te cauti la toti doctorii sau doar te rogi si astepti sa se faca voia Domnului?
    Te-ai impaca cu un verdict groaznic fara sa lupti?
    De unde stim ce ne este permis sau ce ne este de folos? Sau cum facem sa acceptam un raspuns nefavorabil?
    Cu drag, medeea.


  424. Draga Medeea,

    Aici nu este vorba de boala. Este vorba de dorinta enorma pentru nasterea unui copil. Sunt foarte multe raspunsuri in cartile marilor duhovnici.
    Multe femei vor un copil pentru a intra in randul lumii; pentru a nu divorta (sunt amenintate de catre sot); pentru a se mandri, pentru a santaja, pentru a umili alte persoane, pentru respect………, lista poata continua.
    Degradarea unei societati incepe cu degradarea morala a femeilor.
    ,,De unde stim ce ne este permis sau ce ne este de folos?” Nu avem de unde sa stim daca nu a ascultam de parinti, preoti, batrani, etc. Raspunsul lui Dumnezeu vine prin oameni, iar pentru cei sporiti duhovniceste prin simtire.
    Am evita multe probleme daca am asculta mai mult si am mai renunta la o parte din mandrie.

    Cu drag,
    EMY


  425. Te pup! multumesc.


  426. Cata dreptate ai,Scumpa Mea Emy…Tot respectul…Pup,Miha


  427. buna fetelor
    da ai dreptate emy dar un mic amanunt eu nu vi-lam spus . in primii 2 ani de casnicie am ramas insarcinata si am fost obligata sa fac avort. eram un copil la minte si am acceptat , ma marcat pentru toata viata mea cum a intrat in cabinet cu mine si ma tinea de mana si mi spunea ca totul va fi ok si de aceea cred ca dumnezeu ma pedepsit si mia dat un copil dupa mult timp cand si el incepuse sa se roage sa se intample o minune si sa avem un copil impreuna . minunea sa implinit doar datorita lui dumnezeu , dupa ce l-am nascut pe cel mic eu ca o pacatoasa ce sunt i-am dat concediu lui dumnezeu si ii multumeam sotului meu . au trecut 3 ani in care eu am uitat sa l chem inapoi pe dumnezeu din concediul fara plata pe care il dadusem si sa i multumesc pentru minunea care a facut-o cu mine. fetelor nu stiu daca e normal tot cea ce mi se intampla dar acum sunt sigura ca
    necazurile care vin asupra mea , sunt roadele pacatelor proprii. Iar daca le rabd prin rugaciune, ma voi bucura iar de venirea lucrurilor bune.
    cat despre plecare fara copil inca nu sunt in stare si nici nu stiu daca as avea vreo portita , sau poate dumnezeu nu mi da voie sa plec fara ei. posibilitatea sa dai nastere unei vieti fara permisiunea lui Dumnezeu nu cred ca exita. mi-am dorit un copil doar ca sa fiu mama si nimic altceva nu ma interesa (santaj despartire mandrie etc etc) L-am alaptat 1an si 2 luni acum sunt mama dar copilul nu este al meu asa cum eu am visat si mi am dorit. ma rog la dumnezeu sa ma ajute sa pot sal am tot timpul langa mine ca mi lam dorit atat de mult. si sa se faca voia domnului despre toate cele de folos.

    va multumesc si sunteti cei mai buni terapeuti ,
    si eu si copilul meu avem nevoie de voi.
    .
    va sarut si va imbratisez cu multa dragoste.
    nu am carti tiparite citesc noaptea pe pc . pe cel mic noaptea il am langa mine dorm cu el in brate . ii multumesc lui dumnezeu pentru asta . nu cred ca as mai fi fost in viata daca mi lua si noaptea copilul.


  428. Draga Flori,

    Mare intelepciune ai grait! Toate lucrurile rele din viata noastra sunt consecinta unor greseli personale. Dumnezeu le ingaduie pentru indreptarea noastra si nu spre osanda.

    Uite cum vad eu situatia ta.
    Pentru pacatul de a fi renuntat la primul copil ai avut acea amanare de multi ani pana la copilul pe care l-ai nascut. Dumnezeu s-a milostivit de voi si, pentru rugaciunile voastre conjugate, a facut minunea sa vina pe lume acest baietel. Dar apoi, dupa cum bine spui, s-a asternut uitarea peste binefacere si ai inceput sa te pierzi de pe drumul credintei, punand mai presus de Dumnezeu copilul, sotul, bunastarea… o atasare care sa te faca sa uiti de prima porunca. Acum, prin penitenta asta grea, l-ai redescoperit pe Dumnezeu si Ii dai locul de onoare care I se cuvine. De aceea esti inca in viata si cu mintile intregi.

    Tii minte ca ti-am spus sa citesti despre Avraam? Ia-o ca pe un simbol. Asta trebuie sa inveti, sa ai puterea sa jertfesti lui Dumnezeu ceea ce iubesti mai mult. Sunt sigura ca si in cazul tau, ca si in cazul lui Avraam, va aparea la timpul potrivit un “iedut” care sa inlocuiasca jertfa. Dar in sinea ta, trebuie sa ajungi la nivelul ala de iubire pentru Dumnezeu incat sa primesti orice penitenta, orice sacrificiu, chiar si acela de a ramane acolo pentru totdeauna sau a nu-ti mai vedea copilul niciodata. Dumnezeu, daca va vedea iubirea si increderea ta TOTALA, te va lumina exact la momentul potrivit. Te va pune in contextul cel mai favorabil pentru a scapa de aceasta puscarie.

    Nu trebuie decat sa ii dai slava lui Dumnezeu si sa te increzi cu toata fiinta ca stie El ce face. Nu incerca sa intelegi cu mintea, avem prea putini neuroni functionali pentru asta (doar 7-10 % din creier…), ci primeste-l pe Hristos in inima ca sa SIMTI. Vei stii ce ai de facut, la momentul potrivit.

    Dupa ce vei implini prima porunca, aceea de a-l iubi pe Dumnezeu mai presus de oricine si orice, treci la a doua porunca. Iubeste-ti aproapele ca pe tine insati, chiar si pe acela care acum te face sa suferi.

    Trebuie sa fug la serviciu.
    Cu drag,
    Igalis


  429. Flori, nu trebuie sa justifici nimic. Dorinta de a avea un copil e cel mai firesc si natural lucru din lume pentru o femeie. Ne nastem cu asta. Poate exista si alte scopuri cum zice Emy, dar alea sunt cazuri izolate si oricum scopuri secundare. Te-ai ratacit putin, dar ai regasit deja drumul si-l vei urma si te va intari Domnul sa treci peste toate, sa va intoarceti cu bine. Medeea.


  430. Multumim lui Dumnezeu tot timpul pt.acel’putin’care ni-l da…E multumitor ca te avem printre noi,si putem sa-ti ridicam moralul,cat de cat…Draga Noastra Prietena…Numai’El’…poate decide destinul tau,in nici un caz,Allah…al lor…Daca reusesti treci si la’Ce vezi prin biserici’…si ai sa gasesti postari interesante…cele puse de Igalis si filmuletele lui L’Etranjer…cu rugaciuni…Pt.mine personal,sunt un mare ajutor spiritual…Ai dau mare dreptate lui Emy…stie ea ce spune…Cunosc o sumedenie,care se marita cu italieni,doar sa fie maritate(asa o sa aiba pensie,un maine)…nu muncesc ca sunt importante,isi aduc in casa,tot romance sa le faca curatenie,si fac un copil,doi…sa fie in randul lumii…Si cate si mai cate…Nici nu vreau sa ma gandesc ca imi fac’schifo’…Tu trebuie sa fii puternica si pregatita la tot ceea ce iti este dat de dus…’El’ ne ridica,si tot’El’ ne doboara…Fii fericita pt.’Puiutul tau’si profita de toate momentele cand iti este alaturi…E o fericire imensa…Te pupacesc si te port in gandul meu,mereu…Miha


  431. Dragilor, Igalis ne-a recomandat de mai multe ori sa citim “Pelerinul rus”, dar eu abia acum am inceput-o. Cine nu a citit-o inca, macar sa o deschida (pt ca nu o va putea lasa). Am mult de lucru la servici, dar nu pot lasa lectura. Si sunt asa de bucuroasa ca am ca am descoperit-o ca voiam sa impartasesc cu cineva.


  432. Buna,Mede…Si jo o citesc acum pe sarite de pe internet,si sper sa o am cat mai curand in libraria mea…Spor la citit si multa intelepciune,dupa…Pup,Miha


  433. fetelor simnt ca mi pierd mintile , azi l-am vazut pe copilul meu cum mi l bateau de a facut pipi pe el( a nu stiu cata oara multumesc lui dumnezeu ca nu mi a lesinat cum a facut alte dati) nu m-am putut manifesta decat plangand si daca cineva ma a vazut a fost vai de mine .
    mam linistit tarziu dupa ce am citit posturile voastre si cateva raugaciuni.
    simnt ca pedeapsa pe care mi o da dumnezeu e mult prea grea pentru greselile mele dar inca odata ii multumesc sil rog sa mi dea putere sa merg mai depart.

    IGALIS AM NEVOIE DE UN DUHOVNIC simnt nevoia sa ma spovedesc
    nu stiu ce va urma dar ma rog la dumnezeu sa fie bine

    va imbratisez suflete de ingeri


    • Draga Flori,

      Cred ca e cumplit sa iti vezi copilul maltratat si sa nu poti interveni. Acum mi-am dat seama ca poate de-asta nu am copii. Eu nu as fi putut sa fiu atat de tare ca tine. As fi sarit sa ii omor pe cei care imi chinuie copilul. Dar…recunosc, asta e pacatul meu cel mai stabil, mânia.

      Iti dau o adresa de mail a preotului care tine slujbele de dezlegare la Biserica Zlatari, acolo unde se afla mana Sfantului Ciprian. Nu stiu daca iti va raspunde, pentru ca eu personal nu i-am scris niciodata, dar tu incearca.

      pr. prof. Ioan STANCU
      preot slujitor
      sioan28@yahoo.com

      Este un preot foarte intelept si iubitor de oameni. De spovedit nu te poti spovedi in scris, pentru ca spovedania implica dezlegarea de pacate, iar acest lucru se face prin punerea mainilor pe crestetul tau de catre preot.

      Scrie-i despre patimile tale si sper sa iti raspunda.

      Nu-ti pierde curajul si nadejdea, Dumnezeu e cu tine.

      Cu drag,
      Igalis


  434. Draga Igalis,
    Poate ar trebui sa faci legatura cu ce te-am scris. Insistat pe copil. Nu se poate ca sa se protejeaza animalele, dar sa lasam sa-l nimiceasca pe copil? In legea lor baiatul ia tot si este stapan, il vor nimici de mic! Sant femei care vor suprematie, legea haremului.Sunati aici:http://www.copii.ro/
    Tel: 021-315.36.33, 021-315.36.30, 021-310.07.89, 021-310.07.90
    Inca odata intreb e cetatean roman, nascut cu certificat?????
    Dati la televizor. Poza ei cu cel mic, contactati pe mama, valva la televizor, justitia in Ro se face pe ecran! International va fi preluat de la voi. Vom pune pe youtube si facebook! Titlul:Salvati… Va rog ajutati!Mers la acel subsecretar de stat reinstaurat recent, si vobit cu el. Va avea efect! Are legatura cu acea tara 1000/100. Se poate misca, credeti-ma! In vagauna va fi un sfarsit lent si sigur.
    ma scuzati dar cand am momente , le am ca asa vrea Dumnezeu, nu eu. Stiu ce as face eu daca eram in RO. Aici nu am cum pentru ca depaseste tratatul de aici. Voi incerca la UNICEF, dar n-am date clare. Nu-mi pasa sa vada ca eu sant cu increderea mea in Dumnezeu si Maica Domnului, iar Ei imi dau putere si acoperamant!
    cata


    • Cata,

      Iti inteleg revolta, asta simt si eu. I-am transmis cam acum o saptamana ce mi-ai spus, dar deja mama fusese acolo si nu i s-a dat nicio speranta. Eu am intrebat la o televiziune, dar raspunsul a fost ca ei pot aduce acest subiect in emisiunea lor, dar nu pot interveni in mod legal. Doar sa ii facem viata publica ar insemna ca actiunea sa se stopeze la nivel de cancan. Acest lucru i-ar putea face mai mult rau decat bine.

      Daca ea mi-ar da acordul si datele de contact ale mamei, poate ar merita sa incercam.

      Cu drag,
      Igalis


  435. PS:Am nevoie de info.Am un prieten sirian care este in Finlanda, casatorit cu prietena mea Ro. Poate imi va spune ceva.


    • Copilul e nascut in Ro, are pasaport separat, dar nu se afla in posesia mamei. Viza mamei a expirat de ceva vreme… Mai multe nu stiu sa iti spun.