NICHITA

 

Nu este o pictura abstracta, este bebelusul nostru in “garsorniera” unde nimeni nu plateste chirie. In burta. Are 5 luni implinite si se va naste cu ajutorul lui Dumnezeu pe 12 iunie 2009.

Ne trateaza cu spatele pentru ca la penultima echografie am ras de el ca nu are chiloti si i se vedea oarece… ţâcă.

La ultima echo am zis de el ca e lenes, iar in urmatoarele secunde mi-a ars niste picioare de l-a busit rasul si pe medic. Ciudata senzatia. Karateka ma sutuia si il vedeam si la “televizor”! Deja este spectaculoasa tehnologia asta medicala, ma intreb cum o sa fie peste 20-25 de ani. Cum isi va vedea Nichita proprii viitori copii.

Numele ne influenteaza destinul

A, da, o sa il cheme Nichita pentru ca Sfantul mare mucenic Nichita Romanul se sarbatoreste pe 15 septembrie, data cununiei noastre si ziua conceptiei lui. Nike, in limba greaca inseamna victorie, iar Nichita inseamna biruitor.

Vizite din astral

Se spune ca sufletele viitorilor copii isi viziteaza parantii inainte de conceptie. Pe noi, Nichita ne-a vizitat cu 6 luni inainte de conceptie si apoi, chiar in luna septembrie, prin vise incredibil de reale. La prima vizita, am visat ca eram insarcinata si ca puteam sa-i disting corpul prin conturul burtii. Ma jucam cu el tragandu-l de picioruse si de manute. Eram tare fericita si amuzata ca in burta mea e un omulet. Al doitea vis era asemanator si tot insotit de o senzatie de fericire. Apoi, in stare de veghe, am gandit ca nu e bine sa crezi in vise si aratri decat daca visul apare de trei ori, asa ca- l-am invitat mental sa ma viziteze din nou ca sa pot crede. A venit si, de data aceasta, am reusit sa il si vad. Era blond, cu buze foarte senzuale (ca ale taticului lui) vesel si foarte pupacios. l-am intrebat daca e fetita sau baiat si mi-a raspuns: “sunt baietel”! Nu pot descrie in cuvinte cu ce senzatie de fericire si dor m-am trezit. Era o iubire imensa pentru un bebelus care ma vizita in vis.

In luna conceptiei am visat din nou. De data aceasta eram intr-o rezerva de spital cu inca o femeie si amandoua eram insarcinate. Ea avea o burta maaare si se vaita. Avea dureri de nastere. Burta mea era mica, dar simteam deslusit contururile bebelusului si o vaga durere de contractii. Eram bucuroasa si imi doream sa ma doara mai tare ca sa il nasc. I-am spus femeii de langa mine: “sa vezi tu ca o sa nastem amandoua odata”!

Urmatorul vis l-am avut dupa cateva zile. Eram tot burtoasa si simtem aceeasi durere vaga. M-am fortat un pic si l-am nascut extrem de repede. Apoi imaginile erau cu mine care vorbeam cu mai multi oameni si le spuneam cu multa bucurie:  “Incredibil, stiti cat de repede am nascut? In cateva secunde”! Iarasi m-am trezit cu senzatia aia de fericire plina de iubire si am ramas sub impresia visului tot restul zilei.

Sufletul viitorului copil asista la conceptie

Pe data de 15 septembrie 2008 dimineata, inainte de cafea, am facut ritualul zilnic si am dat cu limba pe testerul de fertilitate. Dupa cateva minute am privit prin micul microscop si am inceput sa rad, facand propuneri indecente sotului: “Ia uite ce jungla e aici, azi e cazul sa ne punem pe treaba”! Ne-am sarbatorit ziua de cununie cu o sticla de vin rosu si o friptura de vitel de lapte la cuptor, facuta cu multa arta de catre “capul familiei”. Restul nu mai povestesc.

Am auzit ca sufletelul viitorului copil asista si la conceptie. Ooo, sper ca si-a tinut manutele la ochi! Daca stiam… stingeam lumina. Se spune ca o mama simte. Da, nu stiu daca am simtit la propriu ceva, dar o anume intuitie m-a determinat sa refuz cu incapatanare orice tratament in urmatoarele 3 saptamani, cand aproape m-a rapus o raceala (gripa). M-am tratat cu ceai cald cu miere si lamaie. Nu am luat nici macar o pilula! Ma ceratau prietenii ca sunt inconstienta, iar eu le spuneam ca o gripa trece cu pastile in 7 zile, iar fara tratament, intr-o saptamana. Apoi am ajuns in a doua zi de intarziere. Am fugit la farmacie si am cumparat un test Barza. Asta faceam in fiecare luna intr-un entuziasm perpetuu, care se naruia fix in 3 minute de fiecare data. Acum, in ciuda faptului ca intuitia feminina ma facea sa imi zambesc cu subanteles -”stiu eu ce stiu”- in momentul in care am vazut cum devine roz ce-a de-a doua liniuta m-am facut ca racul la fata, am simtit cum incepe sa-mi pulseze sangele prin epiderma si, pana sa apuc sa-mi fac un plan de a-l instiinta pe tată, acesta a intrat peste mine in baie si m-a gasit prostita si fara reactie cu testul in mana. L-a privit si m-a intrebat ce inseamana asta. Am balmajit ceva ininteligibil, dar zambetul tamp de pe fata mea spunea explicit ca DA, O SA FIM PARINTI. Dupa atatea alarme false (lunar ma duceam la el cu replica “tati, tati, cred ca sunt insarcinata!”), bietul om aproape ca nu m-a mai crezut, nici cu testul in mana.

Cand vezi cu ochii tai…

Prima echografie am facut-o la vreo 6 saptamani iar bebeliciul nu era mai mare decat o boaba de fasole. Nu prea l-a convins pe “tati” ca e un copil acolo. La a doua am fost doar eu si am plans de emotie cand am vazut un bebelus burtos care dadea din maini si din picioare si care avea chiar si degete! I-am povestit lui tati, vreo 3 zile m-am smiorcait ca mi-e dor de bebe, ca vreau sa il vad iar la “televizor” (echo)! I-am aratat doua poze, dar nu erau foarte clare, iar impactul a fost mai slab decat la mine.

La cea de-a treia echografie (4D Doppler), cand aveam deja 4 luni si 6 zile, a asistat si tati, dar nu voia sa afle sexul copilului. Am rugat-o pe doamna dr. sa nu spuna cu voce tare daca distinge sexul bebelului, sa imi zica doar mie. Omul meu statea cu ochii pe ecran, dar nu intelegea toate amanuntele. Doctorita vede, exclama ceva, apoi isi aduce aminte ca taticul incapatanat nu vrea sa stie sexul, asa ca tace.

Eu ma chioram de mama focului intre picioarele copilului sa inteleg fara vorbe ce a vazut ea acolo. Nu am distins nimic. Ulterior, studiind DVD-ul cadru cu cadru am vazut clar obiectul masculinitatii. Intre timp aflam ca am colul deschis si lucrurile se precipita catre urgenta. Am plecat din cabinet uitand sa o intreb la ureche ce e bebele. M-am intors dupa 5 minute singura sa intreb. “E baiat”. M-am emotionat, de parca baiat mi-as fi dorit toata viata. Ma intorc pe hol la sotul meu, care avea ochii cam rosii si cu o voce gatuita de emotie si ingrijorare pentru colul meu deschis il aud: ” Baiatul lu’ tata!” M-a busit un ras in hohote: “de unde stii tu ma ce e?” Raspunsul m-a umplut de iubire si tandrete: “Un tata simte”!
Tuturor viitorelor mame le recomand sa isi ia sotii cu ele la toate echografiile. Vor vedea ca acestia devin mai mame decat ele. Taticilor le va fi dor zilnic, se vor simti importanti si responsabili si vor avea si mai multa grija de ele.

Cea mai recenta echografie

Am facut-o ieri, cand bebe intra in luna a 6-a. Si am aflat ca e bine, sanatos. Poza de mai sus simt sa o impartasesc cu voi, pentru ca pe mine si acum ma impresioneaza cat de OM este un bebelus inainte de a se naste. Aproape ca stii cum va arata ca adult! Structura osoasa este, clar, a taticului lui si medicul mi-a confirmat ca are o structura frumoasa. Poate data viitoare, la 22 de saptamani (pe 3 februarie) ne va onora si cu fata. Promitem sa fim intelegatori si sa nu mai radem de el ca e atat de mic si ca nu are cum sa-si puna chilotei pentru o poza decenta. Pana atunci, mami si tati il vor iubi cu dor si se vor bucura de toate ghionturile.

Numai Dumnezeu poate face asemenea minuni, pentru ca fara doar si poate conceptia, dezvoltarea si nasterea unui om este o minune.